Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1208/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1208/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 546/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1208
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -M. C. Ț.-Judecător
- M. C.-Președinte Instanță
Grefier D. M.
XXX
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă S. PORȚILE DE F. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT I. M. CU D. A. LA SCA G., N., P., cu sediul în București, Sector 4, ., ., . civile nr. 4355/06.11.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. DE S. HIDROENERGETICE HIDROSERV SA, cu sediul în București,Sector 2, .. 3, . ca obiect contestație decizie de concediere Decizia nr.75/10.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic M. L. pentru intimata pârâtă S. DE S. HIDROENERGETICE HIDROSERV SA, lipsind apelanta reclamantă S. PORȚILE DE F. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT I. M. CU D. A. LA SCA G., N., P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, după care, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază că nu se mai impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului și, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic M. L. pentru intimata pârâtă S. DE S. HIDROENERGETICE HIDROSERV SA solicită respingerea cererii de apel ca fiind neîntemeiată, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul M. ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise, pe care le depune, iar referitor la plata cheltuielilor de judecată își rezervă dreptul de a formula acțiune pe cale separată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 4355 de la 06.11.2014, Tribunalul M. a respins contestația formulată de S. Porțile de F. cu sediul ales la SCA G., N., P. din București, ., .. 1, ., sector 4 în numele membrei de sindicat I. M. - CNP_ în contradictoriu cu intimata S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA (fostă Hidroelectrica Serv SA) -CUI_, J_, cu sediul în București, ..3, etj.3-5, sector 2.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin decizia nr.75/10.01.2014 emisă de intimata S. Hidroelectrica Serv SA (actuala S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA) - Sucursala pentru Reparații și S. Porțile de F. s-a dispus în baza art. 65, 68 și următoarele Codul muncii încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, începând cu data de 11.01.2014 pentru motive ce nu țin de persoana salariatei, ca urmare a concedierii colective.
Din cuprinsul deciziei, a rezultat că motivele care au determinat concedierea sunt detaliate în Programul de Restructurare și Reorganizare a . aprobat prin Hotărârea A. nr. 1/12.11.2013, pentru a avea ca efect reducerea cheltuielilor și creșterea veniturilor, unitatea fiind nevoită să reducă personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de contestatoare generate în principal de: reducerea activității de mentenanță determinată de reducerea uneori drastică a activității în unele compartimente și riscul de a nu putea plăti întreg personalul, dificultăți în a plăti facturile la furnizorii de produse, servicii și utilități, dificultăți în a plăti contribuțiile la bugetul de stat, dificultăți în a asigura sursele financiare pentru plata salariilor și creditelor.
Prin contestația dedusă judecății, s-a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 75/2014 cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii deciziei, invocându-se lipsa cauzei reale și serioase a motivelor care au condus la concedierea contestatoarei, neîndeplinirea obligațiilor privind consultarea sindicatelor conform art.69 Codul muncii, precum și nerespectarea disp. art.69 alin.3 Codul muncii referitoare la realizarea obiectivelor de performanță de către salariata concediată.
Analizând decizia de concediere sub aspect formal, Tribunalul a reținut că, potrivit art.76 Codul muncii „Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art.64 ”.
În raport de dispozițiile legale enunțate, s-a constatat că decizia contestată cuprinde toate elementele prevăzute de Codul muncii, respectiv motivele care au determinat concedierea – art.3 din decizie, durata preavizului – art.1 din decizie, precum și criteriul aplicat la stabilirea ordinii de prioritate la concediere - art.4 din decizie, lista locurilor de muncă disponibile în cadrul societății, anexată deciziei de concediere - art.5 din decizie.
Cât privește motivele concrete invocate de contestatoare, instanța a reținut următoarele:
La data de 05.08.2013 a luat ființă . București prin fuziunea prin contopire a celor 8 societăți Hidroserv (Bistrița, Cluj, Curtea de Argeș, Hațeg, Porțile de F., Râmnicu V., S. și Slatina), societate care a preluat toate drepturile și obligațiile filialelor care au dobândit statut de sucursală, devenind dezmembrăminte fără personalitate juridică în cadrul noii societăți.
Ulterior, . București și-a schimbat denumirea în S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA conform hotărârii nr.7/25.09.2014 emisă de intimată și certificatului de înregistrare ._/08.10.2014 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Anterior înființării societății intimate, la data de 09.01.2013 a avut loc o întâlnire între administratorul judiciar al . . filialelor Hidroserv și sindicatele din cadrul filialelor, discutându-se, printre altele, reorganizarea prin fuziune a filialelor Hidroserv, părțile agreând începerea programelor de restructurare în perspectiva fuziunii, inclusiv reducerea numărului de personal existent cu 500 persoane până la finele trimestrului I al anului 2013, hotărându-se ca fiecare filială Hidroserv să analizeze și să dispună măsurile legale de reducere a costurilor, inclusiv cu forța de muncă.
Prin nota de informare nr.3196/29.04.2013 S. „Porțile de F.” a fost înștiințat cu privire la principalele aspecte legate de fuziune (a cărei declanșare a fost aprobată la nivelul filialei „Porțile de F.” prin Hotărârea A. 11/14.12.2012) și cu privire la consecințele juridice, economice și sociale ale transferului pentru salariați.
Având în vedere această notă de informare, la data de 27.06.2013 a avut loc o ședință la sediul intimatei la care au participat reprezentanții administrației și ai sindicatului și cu această ocazie s-a estimat o reducere a numărului de personal la aproximativ 500 salariați și s-a hotărât întreprinderea tuturor demersurilor pentru reducerea la maxim a numărului de personal, prin alte modalități decât concedierea colectivă, respectiv prin pensionări, încetarea contractelor individuale de muncă prin acordul părților; rezultatul întâlnirii din data de 27.06.2013 a fost consemnat în procesul verbal nr.2 încheiat la aceeași dată.
Urmare a acestui proces-verbal, prin adresa nr.5647/30.07.2013, . F.” SA a anunțat ITM M. și AJOFM M. că administrația și sindicatul, cu ocazia derulării procedurii de disponibilizare, au hotărât de comun acord întreprinderea tuturor demersurilor pentru reducerea la maxim a numărului de personal prin alte modalități decât concedierea colectivă, respectiv: prin pensionări, încetarea contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată și prin acordul părților, comunicându-se încetarea procesului de disponibilizare colectivă.
Din cuprinsul acestei adrese, a rezultat fără dubiu că intenția părților a fost luarea tuturor măsurilor pentru reducerea la maxim a numărului salariaților, debutând acest proces prin alte modalități decât concedierea colectivă și, față de aceste măsuri inițiale, la acel moment s-a apreciat că încetează procesul de disponibilizare colectivă.
Ulterior, la data înființării societății rezultate prin fuziune s-a constatat că din cele 8 societăți care au fuzionat, 2 dintre acestea -. F. și . au finalizat măsurile privind reducerea numărului de salariați până la data fuziunii.
Așa fiind, s-a apreciat că s-au impus în continuare măsuri de concediere colectivă în cadrul celor 2 unități menționate, situație în care s-a solicitat punctul de vedere al Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanele Vârstnice cu privire la o nouă aprobare a programului de restructurare (conform adresei nr.745/07.10.2013).
Prin adresa nr._/30.10.2013, Ministerul Muncii a comunicat că s-a impus o nouă aprobare a programului de restructurare pentru noua societate în vederea continuării disponibilizărilor de personal nefinalizate de societățile care au fuzionat.
Ca urmare, prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1/12.11.2013 a fost aprobat programul de reorganizare a societății Hidroelectrica Serv S.A. în vederea continuării restructurării Sucursalei pentru Reparații și S. Porțile de F. și Sucursalei Slatina, program care conține și măsuri de concediere colectivă.
Din cuprinsul acestui program de restructurare, a rezultat că a fost analizată situația societății Hidroserv Porțile de F. din punct de vedere economico - financiar pe anii 2012-2013 sub aspectul activelor și pasivelor/ veniturilor și cheltuielilor ; de asemenea, s-au analizat măsurile de reducere a cheltuielilor activității curente a sucursalei, constând în esență în suspendarea unor drepturi pe anul 2013, renegocierea unor drepturi de natură salarială prevăzute în contractul colectiv de muncă și, în raport de lucrările contractate, s-a apreciat că numărul de personal, din perspectiva numărului de lucrări, este foarte mare și trebuie corelat cu necesitățile obiective ale societății, dar și cu posibilitățile financiare de plată a acestora, apreciindu-se că s-a impus reducerea personalului.
Așa fiind, s-a constatat că prin programul de restructurare s-a făcut o analiză a dificultăților economice ale societății intimate, dificultăți care au determinat organele de conducere să ia măsura desființării unor posturi din organigrama societății, respectiv măsura concedierii salariaților ale căror posturi au fost desființate, tocmai pentru a preîntâmpina consecințe mai grave.
Potrivit art. 65 alin.1 și 2 Codul muncii „Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
În raport de aceste dispoziții legale, a rezultat că desființarea locului de muncă este efectivă, când este suprimat din structura funcțional - organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și în organigramă și implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării.
Cauza este reală, atunci când prezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de dificultăți economice sau de transformări tehnologice și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității/ s-a impus din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Față de dispozițiile art. 65 Codul muncii, s-a apreciat că desființarea locului de muncă ocupat de contestatoare a fost cauzată de un motiv obiectiv, fără legătură cu persoana acesteia, desființarea postului impunându-se cu necesitate pentru anumite rațiuni legate de eficientizarea activității având la bază analize de date și indicatori, măsura restructurării vizând întreaga societate, ci nu numai anumite compartimente sau sucursale așa cum s-a susținut prin contestație.
În cauză, nu poate fi primită susținerea contestatoarei, potrivit căreia cauza reală și serioasă a concedierii a avut în vedere vechea societate care a fuzionat, ci nu situația de la nivelul Hidroelectrica Serv SA.
În acest sens, s-a reținut că . nou înființată a preluat ansamblul drepturilor și obligațiilor fostei filiale, iar prin programul de restructurare aprobat prin Hotărârea A. nr.1/2013 s-a avut în vedere situația acestei filiale analizată din perspectiva societății rezultate prin fuziune.
De asemenea, nu pot fi reținute apărările formulate de avocatul Sindicatului „Porțile de F.” Tr. S. cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei referitoare la caracterul real și serios al cauzei concedierii, invocându-se în acest sens onorariul mare al administratorului judiciar, mențiuni din programul de restructurare referitoare la bilanțul, respectiv pierderile înregistrate la nivelul Sucursalei „Porțile de F.”, faptul că societatea avea contracte de mentenanță, însă acționarul majoritar nu a intervenit pentru respectarea acestor contracte, ci a preferat concedierile colective, în sprijinul acestor apărări invocându-se informații apărute în diverse publicații - conform extraselor de ziar anexate.
Față de aceste susțineri, instanța a reținut că analiza cauzei reale și serioase se raportează la documente oficiale, în speță programul de restructurare. Referitor la acest program, s-a constatat că S. „Porțile de F.” a contestat hotărârea A. nr.1/2013 prin care a fost aprobat programul de restructurare, fiind înregistrat dosarul nr._ pe rolul Tribunalului București, ulterior sindicatul, renunțând la judecată în această cauză.
Așa fiind, s-a apreciat că în prezenta cauză, în raport de obiectul învestirii, instanța de conflicte de muncă nu are competența de a analiza conținutul programului de restructurare și de a cenzura strategia managerială a societății intimate raportată la resursele financiare, apreciindu-se că aceasta este o chestiune de oportunitate a angajatorului.
În raport de cele expuse, s-a apreciat că măsura concedierii contestatoarei a avut la bază o cauză reală și serioasă, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar.
Cât privește motivul privind neîndeplinirea obligației de consultare a sindicatelor, Tribunalul a reținut următoarele:
În art.69-72 Codul muncii este expusă procedura care trebuie urmată în situația în care se efectuează concedieri colective.
Potrivit art.69 alin.1, 2 Codul muncii se prevede că „ În cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la: metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați; atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați.
În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele: numărul total și categoriile de salariați; motivele care determină concedierea preconizată; numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere;criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor; măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil; data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați”.
Art. 70 Codul muncii prevede că „Angajatorul are obligația să comunice o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă la aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanților salariaților”.
De asemenea, în art. 71 același cod se prevede că: „S. sau, după caz, reprezentanții salariaților pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaților concediați, într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării. Angajatorul are obligația de a răspunde în scris și motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora”.
În raport de dispozițiile legale citate s-a constatat că intimata a respectat aceste prevederi referitoare la informarea/consultarea sindicatelor în procedura concedierii colective, întrucât intenția de concediere colectivă a angajatorului s-a materializat prin notificarea nr.1475/12.11.2013 adresată Sindicatului „Porțile de F.”, la aceeași dată fiind notificat în scris și AJOFM, ITM.
Notificarea cuprinde toate elementele prevăzute de art. 69 alin.2 Codul muncii, la finalul acesteia, solicitându-se sindicatului să participe la consultări pentru a se ajunge la o înțelegere privind concedierea colectivă.
În urma acestei notificări, între S. „Porțile de F.” și . s-a purtat o corespondență, în acest sens fiind adresa nr.127/22.11.2013 emisă de sindicat din care a rezultat că a primit notificarea nr.1475/12.11.2013; prin această adresă sindicatul a arătat că din notificarea a rezultat că se comunică decizia de concediere din partea angajatorului, ci nu intenția de concediere.
Ulterior, între administrație și sindicat a avut loc o întâlnire în data de 26.11.2013 și cu această ocazie sindicatul a insistat asupra faptului că nu i s-a comunicat intenția de concediere, ci decizia finală de concediere colectivă, precizând că anunțarea intenției de concediere trebuia adusă la cunoștință prin stabilirea unei date și a unui loc pentru consultări. Cu această ocazie, sindicatul a susținut că la aceste consultări ar fi putut veni cu propuneri pentru diminuarea disponibilizărilor, propuneri care însă nu au fost formulate; rezultatele întâlnirii din data de 26.11.2013 au fost consemnate în procesul verbal încheiat la acea dată.
Față de faptul că sindicatul nu a avansat propuneri în acest sens, prin notificarea nr. 1774/28.11.2013 angajatorul a notificat decizia de concediere la Inspectoratul Teritorial de Muncă, la Agenția Teritorială de Ocupare a Forțelor de Muncă și Sindicatului „ Porțile de F.” Tr. S., în conformitate cu disp. art.72 Codul muncii.
Cât privește apărările Sindicatului „ Porțile de F.” Tr. S., în sensul că intimata nu a respectat disp. art. 69 alin.1 Codul muncii și art. 4.107 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate referitoare la consultarea sindicatului s-a apreciat că sunt neîntemeiate, deoarece așa cum s-a arătat anterior, aceste consultări au avut loc în data de 26.11.2013. Faptul că prin notificarea 1475/12.11.2013 nu s-a indicat data, ora și locul consultărilor nu poate conduce la concluzia că nu au avut loc întâlniri, cât timp reprezentanții patronatului și sindicatului s-au întâlnit, iar împrejurarea că aceste consultări nu s-au finalizat în sensul dorit de sindicat, nu înseamnă încălcarea de către angajator a disp. art.69 alin.1 Codul muncii.
Referitor la încălcarea disp. art.4.107 din contractul colectiv instanța a reținut că, potrivit acestui articol, în cazul în care unitatea este în situația de a opera reduceri de personal ca urmare a unor programe de restructurare, reorganizare, închiderea parțială sau totală, lichidare acestea se vor supune aprobării Consiliului de Administrație. Angajatorul va anunța sindicatului programul respectiv cu 30 de zile calendaristice înainte de discutarea acestuia în Consiliul de Administrație.
În cauză, s-a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile contractului colectiv, deoarece, așa cum s-a arătat, programul de restructurare-reorganizare a societății nou-înființate a fost elaborat pentru continuarea restructurării Sucursalelor pentru Reparații și S. Porțile de F. și Slatina, ulterior fiind înființată prin fuziune ., iar sindicatul încă din luna ianuarie 2013, în perspectiva realizării fuziunii, agrea începerea programului de restructurare, inclusiv reducerea numărului de personal existent, conform minutei nr.3113/09.01.2013.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv referitor la nerespectarea disp. art.69 alin.3 Codul muncii, în sensul că nu a existat o evaluare a realizării obiectivelor de performanță a contestatoarei, respectiv că s-au încălcat dispozițiile de selecție a personalului, instanța a reținut următoarele:
În cauză, nu s-a contestat desființarea locului de muncă ocupat de contestatoare, ci selecția personalului ce urma să fie disponibilizat, urmând ca numai acest aspect să fie analizat.
Art.69 alin.3 Codul muncii raportat la art.69 alin.2 lit. d același cod reglementează departajarea salariaților la concedierea colectivă după criteriul profesional al realizării obiectivelor de performanță, însă nu există o obligație legală imperativă referitoare la o anumită modalitate de realizare a acestei evaluări, ci la utilizarea unui criteriu unitar de alegere a salariaților, fie după rezultatele verificării profesionale periodice, fie organizând și aplicând o procedură de evaluare pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
În acest sens, s-a constatat că art. 17 alin. 3 Codul muncii prevede că persoana selectată în vederea angajării va fi informată cu privire la criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului aplicabile la nivel de angajator, iar în art. 40 alin. 1 lit. f din același cod se prevede că angajatorul are dreptul să stabilească obiectivele de performanță individuală, precum și criteriile de evaluare a realizării acestora.
În raport de aceste dispoziții legale, s-a constatat că momentul care se are în vedere referitor la informarea salariatului cu privire la criteriile de evaluare este cel al încheierii contractului individual de muncă, respectiv perioada derulării acestuia, neputând fi invocată lipsa acestora la momentul încetării contractului individual de muncă, cum este cazul în speță.
Cât privește postul contestatoarei, s-a reținut că, potrivit deciziei de concediere din cadrul sucursalei, s-au desființat toate posturile de natura celui ocupat de aceasta.
În art.4.111 din contractul colectiv la nivel de unitate s-a prevăzut că aplicarea efectivă a reducerilor de personal în raport de posturile ce se desființează se va face obligatoriu pe posturi de aceeași natură, în următoarea ordine: a) salariații care cumulează două sau mai multe funcții, pentru una din funcții, respectiv cea care nu este funcție de bază: b) salariații care cumulează pensia pentru limită de vârstă cu salariul: c) salariații care îndeplinesc condițiile pentru pensionare pentru limită de vârstă: d) salariatul care este patron, asociat, administrator al unei firme private cu capital privat; e) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare anticipate; f) salariații cu aprecieri minimale privind competența pe categorii profesionale.
În alin. 2 al aceluiași articol s-a prevăzut că dacă după aplicarea măsurii desfacerii contractului individual de muncă al persoanelor care se încadrează în prevederile alineatului precedent, numărul de posturi ce urmează a fi desființate nu a fost acoperit, pentru restul vor fi avute în vedere următoarele criterii minimale: a) daca măsura ar putea afecta ambii soți care lucrează în aceeași unitate se va putea desface contractul individual de munca doar unuia dintre ei, conform opțiunii acestora; b) măsura să nu afecteze mai întâi persoane care au copii în întreținere; c) salariatul care este unic întreținător de familie.
În raport de criteriul reținut prin decizia de concediere și având în vedere criteriile prevăzute în contractul colectiv, s-a reținut că postul ocupat de contestatoare - subinginer principal în cadrul Serviciului Producție - era un post unic care a fost desființat, așa cum a rezultat din statele de funcții anterioare și ulterioare concedierii ( filele 301-304, 306-307 dosar).
Față de faptul că postul ocupat de contestatoare era unic, în situația aceasta nu s-au aplicat criteriile de selecție care s-au referit la posturi de aceeași natură.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, s-a apreciat că decizia de concediere emisă de intimată este legală și temeinică, iar contestația fiind neîntemeiată, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul S. Porțile F. în numele membrului de sindicat I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că nu au fost respectate dispozițiile privind procedura concedierii colective, invocând lipsa consultării sindicatului, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 69 alin. (1) din Codul muncii.
A susținut că instanța de fond se fundamentează pe documente inexistente, interpretând greșit motivul convocării sindicatului în data de 26.11.2013.
A arătat că instanța de fond a reținut împotriva documentelor de la dosar, care atestă faptul că în luna august concedierile s-au finalizat ca urmare a găsirii altor soluții decât concedierea colectivă, că finalizarea procesului de concediere ar fi avut loc ca urmare a începerii procesului de fuziune, ceea ce este fundamental eronat.
S-a menționat că nu au fost informați salariații cu privire la ora, locul și data desfășurării concursului, că nu a existat un criteriu utilizat de către angajator în departajarea salariaților.
Astfel, în notificarea privind intenția de concediere se arată la pct. 5 care sunt criteriile prevăzute de art. 4.111 din Contractul Colectiv de muncă aplicabil și dispozițiile art. 69 alin. (3) din Codul muncii.
A susținut că instanța de fond a adăugat la probele aflate la dosarul cauzei, deoarece deși nu a existat nicio analiza a fișei postului, deși unele fișe de post datează din anul 2000 altele din anul 2008, deși nu există centralizator al analizei fișei postului, deși în unele dosare nu se analizează fișa postului, ci este depus un document datat septembrie 2014 (un an de la concediere) instanța de fond a reținut că s-a realizat o analiză a gradului de încărcare, dar nu indică niciun document din care să rezulte.
Analiza gradului de încărcare a postului s-a făcut în funcție de atribuțiile din fișa postului, fiind disponibilizați salariații care au avut ca atribuții lucrări de o complexitate redusă, fiind menținuți cei care, conform fișei postului executau lucrări de o complexitate ridicată.
Intimata S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA a depus întâmpinare și concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 477 și art. 478 cod procedură civilă rejudecarea fondului cauzei de către instanța de apel se face doar cu privire la aspectele care au fost expres precizate prin cererea de apel, efectul devolutiv al acestei căi de atac fiind limitat prin motivele de apel.
În speță, apelantul contestator a criticat doar parțial aspectele care țin de procedura ce trebuie urmată de angajator pentru derularea concedierilor colective, fiind aduse în atenția instanței de apel doar aspectele referitoare la lipsa consultării sindicatului, necesitatea continuării procesului de concedieri, desfășurarea concursului pentru ocuparea posturilor rămase în unitate, aplicarea criteriilor de selecție.
Criticile nu sunt fondate, în mod corect instanța de fond reținând că decizia de concediere este legală și temeinică.
Astfel, instanța va avea în vedere derularea procesului de concedieri colective după data înființării societății intimate Hidroelectrica – Serv SA, adică după data de 5.08.2013, procedurile anterioare acestei date ținând de reorganizarea unei alte entități juridice.
Este relevant, fără îndoială, faptul că noua societate a rezultat din fuziunea prin contopire a altor opt societăți din domeniul hidroenergetic și că la data când a fost început procesul de reorganizare s-a hotărât reducerea numărului de angajați la nivelul tuturor filialelor, inclusiv cea de la Porțile de F., fiind desfășurat un proces de restructurare în perioada ianuarie-iunie 2013. Continuarea acestui proces s-a făcut și în noua societate, însă dispozițiile art. 69 și urm. Codul muncii trebuiau derulate în mod corespunzător după data de 5.08.2013.
Prin urmare, adresa 5647/30.07.2013 înaintată de . F. către ITM și AJOFM M. privind încetarea procesului de disponibilizare colectivă nu are legătură cu legalitatea măsurii de concediere a contestatorului, deoarece privește un alt proces de restructurare, care viza o altă societate. Încetarea respectivului proces nu presupune că noua societate, înființată în luna august 2013, nu putea hotărî o nouă restructurare a activității, urmată de concedieri colective, nefiind legată de actele sau faptele juridice anterioare datei când s-a înființat.
În speță, apelantul nu a adus critici cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 65 Codul muncii, respectiv la existența unei cauze reale și serioase a desființării locului de muncă.
Prin urmare, nu sunt fondate criticile circumscrise de apelant motivului II din cererea de apel. Instanța are în vedere și faptul că oportunitatea procesului de restructurare ține de modul în care fiecare angajator își organizează propria structură în scopul eficientizării și creșterii performanțelor în activitate.
În ce privește primul motiv de apel, vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 69 Codul muncii, se reține că legalitatea întregii proceduri trebuie să pornească de la aplicarea coroborată a regulii că fiecare angajator are dreptul de a-și organiza activitatea (art. 40 alin. 1 lit. a Codul muncii ) și a regulii că se impune consultarea sindicatelor în examinarea și stabilirea măsurilor ce urmează a fi luate pentru a fi apărate drepturile salariaților.
Din interpretarea dispozițiilor art. 69-72 Codul muncii rezultă că procesul concedierilor colective are loc în două etape: prima este cea în care angajatorul anunță sindicatelor și instituțiilor prevăzute de lege intenția sa de a dispune concedierile și solicită un punct de vedere cu privire la evitarea concedierilor sau atenuarea consecințelor concedierii iar cea de a doua etapă este cea în care măsura concedierii se aplică efectiv, după ce angajatorul a decis ferm reorganizarea activității în această manieră.
Apelantul susține greșit că prima etapă nu a fost urmată de societatea intimată.
După înființarea noii societăți, A. a adoptat Hotărârea nr. 1 din 12.11.2013 în care s-a făcut o analiză a situației economice a societății rezultate după contopire și s-a ajuns la concluzia că în sucursala Porțile de F. se impune luarea unor măsuri suplimentare de optimizare a activității, dat fiind faptul că până la reorganizare nu a fost aplicat întocmai programul de restructurare. S-a concluzionat că reducerea de personal este dictată de numărul mare de personal raportat la perspectiva numărului de lucrări, apreciindu-se că se presupune o reducere cu 122 posturi.
Cu adresa 1475 din 12.11.2013, societatea a notificat sindicatului, ITM și AJOFM M. intenția de a demara concedierile colective, notificarea cuprinzând toate elementele impuse de art. 69 alin. 2 Codul muncii, în sensul că angajatorul a furnizat informații privind numărul total și categoriile de salariați, motivele care determină concedierea, numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere, criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate, măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor, măsuri pentru atenuarea consecințelor concedierii, perioada când vor ave aloc aceste concedieri și termenul înăuntrul căruia sindicatul poate face propuneri.
Se observă că structura notificării este identică dispozițiilor art. 69 alin. 2 lit. a)-h) Codul muncii, prin urmare este nefondată susținerea apelantului în sensul că nu a existat consultarea sindicatului și că la data când sindicatul a fost notificat, angajatorul deja hotărâse demararea procedurii.
Adresa 127/22.11.2013 înaintată de sindicat către angajator conține poziția sindicatului față de hotărârea angajatorului de a iniția consultări pentru concedierile colective, conform dispozițiilor art. 71 Codul muncii, iar faptul că reprezentanții salariaților au apreciat greșit conținutul Hotărârii A. nr. 1/12.11.2013 și au solicitat o ședință tehnică, fără a propune efectiv măsuri în vederea evitării concedierilor, nu înseamnă că angajatorul a încălcat obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 69 Codul muncii.
Procedura consultărilor a continuat, angajatorul înaintând sindicatului notificarea 1694/25.11.2013, fiind explicată pe larg cauza măsurii de reorganizare preconizate și modul în care societatea intenționează să continue procesul.
Consultarea efectivă a părților și adoptarea unui punct de vedere comun s-au realizat la 26.11.2013, fiind încheiat un proces verbal înregistrat sub nr. 3072 din 29.11.2013, act corect interpretat de prima instanță, acesta fiind evident punctul de pornire în aplicarea dispozițiilor art. 72 Codul muncii.
Aceste prevederi au fost corect interpretate de prima instanță, începând cu notificarea 2806/28.11.2013 și apoi cu notificarea 1774/28.11.2013 angajatorul comunicând sindicatelor, ITM și AJOFM decizia de aplicare a măsurilor de concediere, precum și celelalte elemente cerute de art. 72 alin. 2 Codul muncii.
În ce privește motivele III și IV de apel, instanța constată că nu sunt întemeiate criticile deoarece angajatorul a anunțat criteriile de departajare a salariaților și a organizat concurs pentru selecția acestora.
Este de precizat că în programul de restructurare angajatorul a precizat care sunt criteriile ce vor fi utilizate pentru selecția personalului și ele au fost aduse la cunoștința sindicatului prin Notificarea 1475/12.11.2013. În etapa consultărilor, sindicatul nu a adus propuneri de modificare a acestor criterii, ceea ce însemna că ele se aplicau în maniera în care au fost adoptate inițial de A..
Pentru aplicarea criteriului de departajare privind competența profesională a fost adoptată Decizia 67/2013 iar adresa 2632/21.11.2013 a fost afișată la avizierul unității, angajatorul încunoștințând salariații despre desfășurarea concursului din data de 25.11.2013, prin care urmau să fie examinate cunoștințele profesionale.
Pe de altă parte, în cadrul Sucursalei pentru Reparații si S. Porțile de F., s-au desființat toate posturile de natura celui ocupat de contestatoare, astfel că nu erau operante alte criterii pentru a se stabili o ordine de prioritate la concediere.
Din acest punct de vedere instanța de apel apreciază ca fiind lipsită de temei susținerea apelantei potrivit căreia în cazul său s-ar fi aplicat criteriului desființării posturilor și concedierii în funcție de gradul de încărcare al postului.
În speță, salariatul ocupa postul de subinginer principal în cadrul Serviciului Producție, iar în cadrul Sucursalei pentru Reparații și S. Porțile de F. s-au desființat toate posturile de natura celui ocupat de contestatoare, nefiind astfel aplicabile criteriile pentru stabilirea ordiniui de prioritate la concediere prevăzute în programul de restructurare-reorganizare și în Contractul colectiv de muncă.
Apreciind că sentința apelată este legală și temeinică, potrivit art. 480 alin.1 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă S. PORȚILE DE F. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT I. M. CU D. A. LA SCA G., N., P., cu sediul în București, Sector 4, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4355/06.11.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. DE S. HIDROENERGETICE HIDROSERV SA, cu sediul în București,Sector 2, .. 3, .>
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2015.
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Grefier, D. M. |
02.04.2015
Red.jud.M.C.
4ex/AS
j.f.N.M.M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 829/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
