Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3357/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3357/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 2692/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3357
Ședința publică de la 13 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. B.
Judecător M. L.
Grefier M. V. A.
***************************
Pe rol, fiind rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 6 iulie 2015, privind judecarea apelului formulat de contestatoarea V. G., cu domiciliul în Slatina, . A, județul O., împotriva sentinței nr. 145 din 2 martie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . SA C. -PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR M. & ASOCIAȚII RESTRUCTURING & INSOLVENCY SPRL BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 1, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 6 iulie 2015, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată la data de 28.08.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului O., V. G. a formulat contestație împotriva deciziei de concediere numărul 307/15.07.2014 emisa de către . SA, comunicata la data de 16.07.2014, solicitând instanței: admiterea cererii, anularea decizie de concediere contestate, obligarea pârâtei la reintegrare în munca pe postul deținut anterior și plata drepturilor bănești indexate și reactualizate de la data concedierii până la reangajarea efectiva, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr.145 din 2 martie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de contestatoarea V. G., cu domiciliul în Slatina, ., județul O., în contradictoriu cu intimata . SA C., J_, CUI RO_, prin administrator judiciar M. & ASOCIAȚII Restructuring & Insolvency SPRL București, cu sediul în București, ., sector 1, ca neîntemeiată.
S-a reținut că, contestatoarea a fost angajata pârâtei . SA in funcția de magaziner principal la Serviciul Comercial Achiziții în cadrul Direcției Administrativ Economica în baza contractului individual de munca înregistrat sub nr._/30.01.2012 (filele 23-24 dosar).
La data de 03.03.2014 pârâta a emis reclamantei preaviz de încetare a contractului individual de muncă, iar raporturile de muncă au încetat la data de 18.07.2014, prin decizia nr. 307 din 15.07.2014 (fila 7 dosar).
Temeiul de drept al încetării raporturilor de muncă este reprezentat de art.65 si următoarele din Codul muncii și art. 4.90 alin.3, lit. B pct. a) din CCM al . SA, la nivelul societății având loc o concediere colectivă.
Codul Muncii reglementează concedierea colectivă la art. 68-74.
Pârâta a respectat aceste dispoziții legale în ceea ce privește concedierea colectivă, respectiv art. 69-71 Codul Muncii, și a notificat în scris Inspectoratul Teritorial de Munca și Agenția Teritorială de Ocupare a Forței de Muncă cu cel puțin 30 zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, și de asemenea a notificat si sindicatul.
Astfel se regăsesc la dosar notificările 1654/25.02.2014 (fila 66 dosar) și 1658/25.02.2014 (fila 67 dosar).
Prin adresa nr. 1652 din 25.02.2014, pârâta a notificat astfel intenția de concediere colectiva a unui număr de 180 salariați către I.T.M. D., A.J.O.F.M. O. și sindicatul reprezentativ prin adresa 1652/25.02.2014 S.L.E.O. (fila 59 dosar).
Ulterior acestei notificări, Sindicatul Lucrătorilor din Electricitate "Oltenia", prin adresele nr. 15/28.02.2014 și nr. 20/03.03.2014 (aflate la dosar) a comunicat conducerii ca organigrama a fost discutată și analizată în cadrul Comisiei mixte Administrație - Sindicat, iar lista cu propuneri s-a efectuat pe baza unei metodologii elaborate de comun acord, fiind efectuate consultări cu Sindicatul, care și-a exprimat acordul cu privire la derularea programului reorganizare.
Din actele depuse la dosar se poate observa ca pârâta a urmat si procedura ulterioară acestor consultări, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. muncii.
Ulterior consultării cu sindicatul reprezentativ, au fost transmise notificările privind concedierea colectiva a unui nr. de 180 salariați către ITM D. si AJOFM O., totodată, aceasta fiind comunicată și sindicatului.
Pârâta a respectat obligațiile impuse prin dispozițiile legale mai sus invocate.
Art. 65 si următoarele din Codul muncii a reprezentat temeiul de drept al concedierii reclamantei.
Astfel: art. 65 - (1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Art. 66 - Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.
Caracterul efectiv si serios al desființării locului de munca ocupat de salariată rezulta din programul de reorganizare al societății, Metodologia de concediere (filele 70-74 dosar), organigramele si statele de funcții anterioare și ulterioare concedierii.
Din cuprinsul organigramei anterioare concedierii si statelor de funcții, rezulta că locul de munca al reclamantei era la Serviciul Comercial Achiziții, la nivelul căreia existau un număr de 14 salariați, din care 6 magazineri, reclamanta regăsindu-se la poziția 88 din Statul personalului T. și indirect productiv (fila 88 dosar).
Odată cu aprobarea noii structuri organizatorice, la nivelul Serviciul Comercial Achiziții au fost desființate un număr de 7 posturi, astfel: 3 posturi magaziner principal cu loc de munca la Tg. J., S. și Slatina, 1 post tehnician cu loc de munca V., 1 post de inginer principal cu loc de munca A., 1 post inginer cu loc de munca Slatina si 1 post economist cu loc de munca Tg. J..
Astfel în noua structură organizatorica au rămas 7 posturi.
Din statul de funcții ulterior concedierii se poate vedea ca postul de magaziner principal în cadrul Serviciul Comercial Achiziții, deținut de reclamanta a fost desființat așa cum reiese din Statul personalului tesa și indirect productiv valabil după disponibilizare unde nu se mai regăsește poziția ocupată de reclamantă.
Desființarea locului de muncă are o cauza reala, și se întemeiază pe împrejurări obiective, dificultăți economice si reorganizarea activității pârâtei.
La nivelul pârâtei, Consiliul de Administrație al . SA a aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 21.02.2014, demararea procesului de reorganizare din cadrul . SA, fiind aprobat Programul de reorganizare, Organigrama după concediere si Metodologia privind concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului,toate aflate la dosarul cauzei.
Măsura a fost impusa de rezultatele negative obținute de . SA, care la sfârșitul anului 2013 conform Bilanțului contabil aferent 2013, a înregistrat o pierdere de 7.773 mii lei ceea ce a impus reorganizarea pentru eficientizarea activității societății.
In cadrul Programului de reorganizare s-a stabilit desființarea unui număr de 180 posturi.
Prin Metodologia adoptată de Comisia Paritara Administrație - Sindicat, au fost stabilite și criteriile de evaluare la aplicarea reducerilor de personal.
Potrivit pct. 3 criteriile de prioritate la concediere, în condițiile în care exista mai multe posturi de aceiași natura, aplicarea efectiva a reducerilor de personal se face pe posturi de aceeași natura, in următoarea ordine: a) salariații care se încadrează în prevederile art.4.90 alin.(3) lit. A, pct. g); b) salariații cumulează pensia pentru limită de vârstă cu salariul; c) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limită de vârstă standard și stagiu minim de cotizare sau limită de vârstă cu reducerea vârstei standard ;d) salariații cu aprecieri minimale la evaluarea anuală, pe categorii și grade profesionale, conform procedurii de evaluare; e) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare anticipată.
Însă aceste criterii de stabilire a ordinii de priorități nu vizează desființarea postului deținut de contestatoare, aceste criterii aplicându-se în situația în care existau mai multe posturi de aceeași natura, ori in acest caz s-a desființat postul de magaziner principal cu loc de munca la Slatina - singurul loc fiind ocupat de reclamantă.
Cele 3 posturi rămase în noua organigramă sunt la sediul din C., iar atribuțiile fisei postului nu sunt aceleași cu magazinerii care își desfășurau activitatea in cadrul punctelor de lucru, aceștia având atribuții de gestionare a Depozitului Central, unde a fost comasată întreaga activitate.
Postul reclamantei a fost desființat astfel corect în conformitate Programul de reorganizare si restrângere de activități precum si de necesitățile actuale ale societății.
Referitor la nulitatea absolută a deciziei de concediere invocată de contestatoare raportat la prevederile art.75 din Legea nr. 53/2003 întrucât nu ar fi beneficiat de 20 zile lucrătoare de preaviz se rețin următoarele:
Reclamanta a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei în intervalul 14.04.2014 ( ziua lucrătoare imediat următoare datei comunicării adresei intitulata „Preaviz"), și până la data de 17.07.2014 (inclusiv), astfel:
- în perioada 14.04._14 a lucrat o zi si 5 zile a fost liber plătită rezultând 6 zile de preaviz efectuate;
- în perioada 23.04._14 reclamanta s-a aflat in incapacitate temporară de muncă;
- în perioada 30.06._14 a lucrat 9 zile si 5 zile a fost liber plătită rezultând 14 zile de preaviz efectuate;
Astfel, reclamanta a beneficiat de perioada de preaviz de 20 zile lucrătoare prevăzuta de dispozițiile art. 75 din Codul muncii.
Este adevărat că în intervalul de timp cuprins între 23.04._14, reclamanta s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de munca, dar a beneficiat si de o zi libera, în data de 21.04.2014, sărbătoare legala (Pastele).
Este evident astfel că până la data intrării în concediu medical (23.04.2014) reclamanta a beneficiat de 6 zile de preaviz din cele 20 de zile lucrătoare iar la revenirea la serviciu, in data de 30.06.2014 pana la încetarea raporturilor de munca, respectiv 18.07.2014, a beneficiat de restul de 14 zile preaviz, termenul de preaviz fiind împlinit la data de 17.07.2014, la care s-a dispus si desfacerea contractului individual de muncă începând cu 18.07.2014.
Pentru aceste considerente a fost respinsă contestația formulată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat apel contestatoarea V. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat admiterea apelului si pe fond anularea hotărârii apelate si judecând apelul, sa se admită contestația așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, instanța de fond, reține argumente in practicaua hotărârii care sunt contrare probatoriilor si apărărilor aduse fiind astfel încălcate prevederile art. 425-alin. 1. lit. b Cod proc civila.
- In primul rând, hotărârea trebuie sa cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare si a respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Considerentele hotărârii trebuie să reprezinte explicitarea clară si amănunțită a soluției din dispozitiv si sa cuprindă motivele pe care se sprijină convingerea in adoptarea soluției date. In prezenta cauza sentința nu conține argumentele care au justificat adoptarea soluției. S-a solicitat astfel sa se constate, astfel ca, in motivarea sentinței, instanța de fond nu se conformează cerințelor legale arătate întrucât nu examinează efectiv apărările si susținerile apelantului, considerațiile fiind făcute in termini generali asupra situație de fapt si a dezlegării in drept a cauzei.
Astfel ca in lipsa unei asemenea motivări, nu se poate verifica modul in care s-a procedat la interpretarea probelor in raport de temeiurile de drept, lipsind analiza întregului material probator, subzistând astfel motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.480 alin.3 Cod proc civila.
In cauza, hotărârea încalcă dreptul la un proces echitabil, motivele înscrise sunt contradictorii si străine de pricina.
In concret, s-a cerut instanței de judecata sa aibă în vedere următoarele argumente:
Deși au ridicat si motivat, in mod detaliat si clar, criticile aduse pe nelegalitatea deciziei de concediere si cererea de constatare a nulității acesteia, aspect ce vizează nerespectarea prevederilor art. 72 din Legea 53/2003 republicata, raportat la prevederile art. 4-pct.91 din Actul— adițional nr.3 la Contractul Colectiv de Munca al S.C. S. E. Oltenia înregistrat la ITM D. sub nr. 100/23.04.2012, instanța de fond, practic, nu motivează înlăturarea apărărilor noastre, in practicaua hotărârii fiind făcute mențiuni cu caracter general, ba mai mult, argumentele se rezuma la a fi inserate extrase din Legea 53/2003. Ori instanța de judecata avea obligația sa motiveze aplicarea si nu inserarea dispoziției legale cu detalierea fiecărui argument adus de noi.
S-a motivat, faptul ca, in conformitate cu prevederile art. 72 din Codul Muncii, in situația in care angajatorul decide concedierea colectiva, acesta are obligația de a notifica in scris Inspectoratul Teritorial de Munca si Agenția Teritoriala de Ocupare a Forței de Munca cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, obligație nerespectata de către intimata.
S-a arătat si dovedit faptul ca notificările depuse de către reclamanta la dosarul cauzei si care au fost emise către Sindicatul Lucrătorilor din Electricitate si către Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Munca, infirma respectarea obligației pârâtei de a respecta termenul de transmitere a notificării prevăzut de lege, întrucât, acestea sunt înregistrate la angajatorul pârât la data de 03.03.2014, nereieșind si data la care a fost comunicata de către angajator..
Chiar daca s-ar susține ca cele doua notificări au fost comunicate la aceiași data când au fost si înregistrate la angajator, acestea au fost comunicate cu încălcarea obligației de a notifica cele doua entități cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei de emitere a preavizului si a deciziei de concediere in condițiile in care preavizul a fost emis la data de 03.03.2014 așa cum reiese din decizia de concediere colectiva nr.307.
De asemenea, pârâta a încălcat si prevederile art. 4-pct.91 din Actul adițional nr. 3 la Contractul Colectiv de Munca al pârâtei înregistrat la ITM D. sub nr. 100/23.04.2012, act normativ ce prevede faptul ca, in situația in care angajatorul este in situația de a opera reduceri de personal pentru concediere colectiva ca urmare a proceselor de restructurare, reorganizare, închidere parțiala sau totala a activității sau chiar lichidare, se va proceda, cu respectarea legislației in vigoare, pârâta având obligația sa anunțe în scris organizația sindicala reprezentativa cu privire la numărul și structura posturilor pe care / intenționează sa le reducă, asupra motivelor ce stau la baza reducerii numărului de salariați precum si eventualele posibilități de redistribuire a acestora, anunțul urmând sa fie făcut cu 60-90 de zile calendaristice înainte, daca reducerea se datorează reorganizării activității integrale a societății, închiderea operaționala parțiala sau reorganizarea societății în funcție de mărimea si amploarea acțiunii..
Niciuna din cele doua apărări aduse pe cererea de constatare a nulității deciziei de concediere nu au fost analizate de către instanță si nici nu înscrie argumentele pe care le înlătura nefăcând nici o trimitere la motivația punctuala adusa legata de datele si termenele precizate in care intimata a îndeplinit in mod vicios procedurile ce erau obligatorii.
Probele aduse la dosar chiar de către pârâta, fac dovada ca pârâta se afla in situația reorganizării integrale a activității societății motiv pentru care trebuia sa respecte termenul de 60- 90 de zile anterior emiterii deciziilor de concediere si sa înainteze organizației sindicale reprezentative toate informațiile referitoare la numărul total si categoriile de salariați care vorfi afectați de concediere masuri pentru atenuarea consecințelor concedierii, data la care aceasta va avea loc si termenul înlăuntrul căruia sindicatul poate face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului de salariați ce ar urma sa fie concediați.
Aceste informații au fost înaintate către Sindicatul Lucrătorilor din Electricitate Oltenia la data de 25.02.2014 cu nerespectarea termenului de 60- 90 de zile prevăzut de dispozițiile art.4-pct.91 din Actul Adițional Nr. 3 la CCM, preavizele de concediere fiind emise la data de 03.03.2014 așa cum este menționat în decizia de concediere.
In mod eronat retine instanța de fond faptul ca ar fi fost respectat termenul de 60 de zile minimal pentru notificarea organizației sindicale in condițiile in care acesta reține, așa cum a arătat si noi faptul ca notificare a fost adresata la data de 25.02.2014 si preavizul a fost emis la data de 03.03.2014, deci la o distanta de numai 6 zile .
De asemenea, s-a învederat instanței de judecata faptul ca Sindicatul Lucratorilor din Electricitate Oltenia către care au fost transmise notificările nu este organizația sindicala reprezentativa in ceea ce ne privește, sens in care s-a solicitat sa fie pus in vedere intimatei sa facă dovezi in acest sens. Spunem acest lucru întrucât după data la care respectiva organizație sindicala a absorbit Sindicalul Energia C. nu a dobândit si reprezentativitatea in condițiile legii.
De asemenea, in mod greșit a soluționat instanța de fond si excepția ce viza nulitatea deciziei de concediere pe motiv ca nu a fost respectat termenul de preaviz de 20 de zile, întrucât:
Deși la dosar a depus extras din CCM aplicabil din care reiese clar ca zilele libere de paști sunt în speța atât a doua zi cât si a treia zi de paști respectiv data de 22.04.2014 erau zile libere care nu se includ in perioada de preaviz ca zi lucratoare, instanța retine ca in perioada 14.04._14 a lucrat o zi si 5 zile au fost libere si ca ar fi curs din perioada de preaviz un număr de 6 zile care cumulate la cele 14 zile din perioada 30.06._14 s-ar împlini termenul de preaviz de 20 de zile.
A susținut in continuare faptul ca, decizia a fost emisa înainte de expirarea termenului de preaviz de 20 de zile termenul de preaviz acordat fiind de numai 19 zile.
In ceea ce privește motivele de netemeinicie, instanța de fond da o interpretare eronata fața de situația de fapt întrucât:
Nu este vorba de desființarea postului de magaziner de la punctul de lucru din Slatina ci de desființarea posturilor de magazineri din cadrul Serviciului Comercial Achiziții C., structura în care erau angajați, chiar daca locul efectiv de muncă era la Slatina, motiv pentru care, fiind vorba de posturi de aceiași natura din cadrul aceluiași serviciu, trebuia respectată metodologia de selecție a personalului și respectarea criteriilor de concediere, in speța de fata situația evaluărilor anuale a persoanelor încadrate pe posturi de aceiași natura, obligație nerespectată de către intimată.
La fel de greșit a reținut instanța de fond faptul ca în condițiile în care cele trei posturi de magaziner existente în organigrama după aplicarea disponibilizărilor se regăsesc numai la locația din C. nu i se impunea aplicarea criteriilor de selecție în condițiile in care contestatoarea era în aceiași structura si putea la fel de bine sa desfășoare activitatea si la punctul de lucru din C., ei nefiind angajați strict la locația din Slatina.
Chiar daca s-ar fi comasat întreaga activitate gestionara la Depozitul Central din C., nimic nu le îngrădea dreptul ca funcție de criteriul ce viza aprecierile anuale, sa rămână angajat pe unul din acele posturi fără sa se invoce aspectul de maniera ca, daca toata activitatea s-a concentrat la C. dreptul de a rămâne pe posturi ar aparține magazionerilor ce au avut la loc de munca locația C. deși, toți erau angajați ai serviciului menționat de la sediul intimatei din C..
Nu in ultimul rând, a dovedit si probat cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei, faptul ca, deși intimata a încercat sa creeze aparenta de drept ca la punctul de lucru din Slatina ar fi fost desființat postul de magaziner, acest post a fost menținut existând si actualmente numai ca a încercat aparența ca acesta nu ar mai exista.
Dovezile aduse sunt procesul verbal de predare a gestiunii, decizia de numire a comisiei de predare - primire si a comisiei de inventariere pe anul expirat, unde se poate vedea clar ca exista o alta persoana cu atribuțiuni de magazioner si faptul ca magazia de materiale nu a fost desființata existând efectiv ca structura si substanță si la locația din Slatina.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 si următoarele Cod civil. Legea 53/2003 republicata.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse.
Observând sentința apelată Curtea constată că aceasta cuprinde considerentele pe baza cărora a fost soluționată cauza în primă instanță, considerente care au un caracter pertinent, răspunzând motivelor invocate prin acțiune.
Pe fondul litigiului se constată că nu se verifică criticile formulate, reluate în motivarea apelului.
Astfel cum corect a stabilit și tribunalul, termenele de 30 zile, respectiv 60 – 90 zile pe care angajatorul avea obligația legală/respectiv convențională de a le respecta trebuie verificate prin raportare la momentul în care a fost emisă decizia de desfacere a contractului de muncă, nu la momentul la care a fost adus la cunoștință preavizul, cum greșit susține apelanta.
În speță intimata a început demersurile legale, respectiv a adus la cunoștință sindicatului reprezentativ, Inspectoratului Teritorial de Muncă și Agenției de Ocupare a Forței de Muncă necesitatea restructurării activității ce implica și reduceri de personal, în perioada februarie – martie 2014. Desfacerea contractului de muncă al apelantei a avut loc în iulie 2014.
A fost, de asemenea, respectat și termenul de preaviz. Includerea în durata preavizului a uneia din zilele libere stabilite în baza CCM nu atrage nelegalitatea deciziei de concediere, numărul de 20 zile preaviz fiind respectat, raportat la zilele libere legale. De altfel, în perioada preavizului apelanta a beneficiat de reducerea programului de lucru, ce a putut fi cumulată, în sensul că în o parte din zilele lucrătoare din durata preavizului aceasta a fost prezentă la serviciu iar în celelalte a beneficiat de zile libere plătite.
Critica referitoare la neurmarea procedurii de selecție de asemenea nu poate fi primită.
Potrivit Codului Muncii unul din elementele contractului individual de muncă îl constituie și locul efectiv de prestare a muncii, element care nu poate fi modificat fără acordul părților.
În situația în care angajatorul are mai multe puncte, situate în localități diferite - aflate la distanță relativ mare unele de celelalte, în care este desfășurată activitatea de către salariații săi, reducerea unor posturi dintr-o localitate în condițiile păstrării posturilor de aceeași natură în celelalte localități, nu obligă angajatorul să procedeze la aplicarea criteriilor de selecție, cu atât mai mult în cazul în care angajații ale căror posturi sunt desființate nu și-au exprimat prealabil acordul de a le fi schimbat locul în care prestează activitatea.
Pentru ca intimata să fi fost în situația de a proceda la aplicarea criteriilor de selecție era necesar să cunoască faptul că, pentru evitarea concedierii, apelanta era de acord cu schimbarea locului muncii. Aducerea la cunoștință intimatei, de către apelantă, a acordului menționat nu a fost dovedită în cauză.
Cât privește caracterul real al desființării postului apelantei, instanța de fond a reținut și apreciat corect înscrisurile ce fac dovada acestui fapt. Se impune precizarea că predarea de către apelantă a gestiunii, ca urmare a concedierii, era un act normal, prevăzut de lege. Acest aspect nu duce la concluzia că postul nu ar fi fost desființat. Nu s-a făcut dovada în cauză că vreun alt angajat al intimatei din Slatina ar îndeplini în continuare, exclusiv, sarcinile de serviciu prevăzute în fișa postului ce a fost ocupat de apelantă.
În temeiul art. 480 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatoarea V. G., cu domiciliul în Slatina, . A, județul O., împotriva sentinței nr. 145 din 2 martie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . SA C. -PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR M. & ASOCIAȚII RESTRUCTURING & INSOLVENCY SPRL BUCUREȘTI, cu sediul în București, B.dul Aviatorilor, nr. 43, sector 1, ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Iulie 2015.
Președinte, P. B. | Judecător, M. L. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.P.B.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.C.T.
16.07.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 268/2015.... → |
|---|
