Asigurări sociale. Decizia nr. 190/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 2789/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 190/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. A.
Judecător A. C. S.
Judecător G. P.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul declarat de
C. Județeană de Pensii V., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1656 din 22 11 2012 a Tribunalului V., intimată fiind C. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, intimata a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare, duplicatul fiind comunicat recurentei.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C..
Intimata C. M. se legitimează în fața instanței cu Cartea de Identitate . nr._ eliberată la data de 04 09 2009 de SPCLEP V. și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei în recurs.
Intimata C. M. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței.
Hotărârea este temeinică și legală, instanța de fond a respectat dispozițiile OUG 11/2011. Sintagma de câștig salarial mediu brut a înlocuit sintagma de salar mediu brut, sintagma de salariu mediu brut a dispărut și nu se mai folosește. Pentru aceste motive, expuse pe larg și în întâmpinare, solicită menținerea sentinței. Precizează că nu mai solicită cheltuieli de judecată cum a menționat în întâmpinare.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1656 pronunțată de Tribunalul Iași la data de 22.11.2012 s-a admis contestația formulată de contestatoarea C. M., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii V.. S-a anulat Decizia nr._/11.06.2012 emisă de intimata C. Județeană de Pensii V.. A fost obligată intimata C. Județeană de Pensii V. să achite contestatoarei C. M. diferența de pensie rezultată din raportarea la câștigul salarial mediu brut aferent anului 2011, conform dispozițiilor Legii nr. 287/2010, pentru perioada 01.01.2011 – 31.12.2012. S-a respins cererea de suspendare a Deciziei nr._/11-.06.2012 emisă de intimata C. Județeană de Pensii V., ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr._/11.06.2012, emisă de intimata C. Județeană de Pensii s-a instituit în sarcina contestatoarei un debit în sumă de 516 lei rezultat, după cum se arată în motivarea deciziei, din calcularea în mod greșit de către intimată a majorării prevăzute de art. 10, alin. 1 din Legea nr. 285/2010.
Contestatoarea este beneficiara titlului de "Luptător remarcat prin fapte deosebite" beneficiind de o indemnizație stabilită conform Legii nr. 341/2004. Prin decizia contestată contestatoarei i se impută sume achitate în plus față de drepturile legal cuvenite pentru perioada 1 ianuarie 2001- 1aprilie 2012.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010 „Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010”.
Urmare a aplicării articolului 4 din Legea 118/2010 indemnizația contestatoarei a fost redusă cu 15% . Prin articolul 10 din Legea 285/2010 cuantumul indemnizațiilor prevăzute de Legea 241/2004 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2011.
Aplicând în mod greșit dispozițiile legale, intimata nu s-a raportat la cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010 ci a aplicat acest procent prin raportare la cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii iunie 2010, anterior reducerii de 15%.
Prin urmare, raportat la articolul 179 din Legea 263/2010 și articolului 4 indice 3 din Legea 341/2004 modificată, intimata este în drept să recupereze sumele achitate în plus în mod nelegal, chiar dacă acestea au fost achitate dintr-o eroare a propriilor angajați.
Potrivit dispozițiilor art.172, alin. (3) din O.G. 92/2003 „contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Din această perspectivă critica contestatoarei privind aplicarea greșită a indicatorului de referință la stabilirea indemnizației este întemeiată, cu consecința stabilirii unei baze de calcul greșite în ceea ce privește suma imputată.
Intimata a avut în vedere ca indicator de referință suma de 1836 lei ce reprezintă salariul mediu brut aferent anului 2010 motivat de faptul că începând cu anul 2011, conform Legii nr. 287/2010, nu mai există acest indicator de referință, acest nou act normativ vorbind despre „ câștigul salarial mediu brut” care, în opinia intimatei nu ar putea constitui indicatorul de referință fiind o altă noțiune, cu conținut diferit.
Însă, în data de 11.02.2011 a apărut OUG 11/2011 care a tranșat această problemă stabilind că sintagma "salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat" se înlocuiește cu sintagma "câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat".
Față de acest act normativ s-a constatat că susținerile intimatei nu au suport legal, aceasta neaplicând dispozițiile legale incidente în situația contestatoarei.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 107 din Legea 263/2010 și contestatoarea este în drept să recupereze sumele ce nu i-au fost achitate în baza dispozițiilor legale în vigoare.
Față de aceste aspecte s-a admis capătul de cerere formulat de contestatoare prin care solicită diferența de pensie rezultată din raportarea la câștigul salarial mediu brut aferent anului 2011, conform dispozițiilor Legii nr. 287/2010, pentru perioada 01.01.2011 – 31.12.2012.
Potrivit dispozițiilor OG 92/2003, respectiv cele prevăzute de art. 24 „Creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege”.
Așadar, ca modalitate de stingere a creanțelor fiscale, în care se include potrivit dispozițiilor art. 181 din Legea nr. 263/2010 și suma pretinsă de la contestatoare, este și compensarea. Compensarea operează potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, ce stabilește că „Prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică”.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța de judecată a admis contestația, a anulat decizia nr._/11.06.2012 emisă de C. Județeană de Pensii V., constatând că părțile au reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, și îndeplinesc și condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică .
Capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării deciziei contestate a fost respins ca fiind rămas fără obiect, urmarea a admiterii contestației și anulării deciziei în baza căreia se rețineau sumele imputate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata C. Județeană de Pensii V., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că intimata C. M. figurează în evidențele Casei Județene de Pensii V. ca beneficiar al unei indemnizații acordată în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, așa cum rezultă din decizia nr._/12.01.2009.
Potrivit art. 4 alin. 2 din legea nr. 341/2004, persoanele care au obținut titlurile prevăzute la alin. 1, au dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienților de multiplicare, care vor fi aplicați asupra salariului mediu brut, utilizat la fundamentarea asigurărilor sociale de stat și aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
Se susține că începând cu anul 2011, conform Legii nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011, nu se regăsește indicatul salariul mediu brut ci "câștigul salarial mediu brut", noțiune total diferită și cu conținut diferit, astfel că, fără o modificare legislativă în domeniu, indemnizațiile acordate în baza Legii nr. 341/2004, începând cu 1.01.2011, se stabilesc pe baza ultimului indicator "salariul mediu brut" cunoscut, respectiv cel aprobat prin Legea nr. 12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010 și anume 1836 lei și nu de "câștigul salarial mediu brut" de 2.022 lei, aferent anului 2011.
Se mai arată că O.U.G. nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referință "câștigul salarial mediu brut" în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale este aplicabilă doar în ceea ce privește cumulul pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare.
În consecință se solicită admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului V. și respingerea acțiunii formulate de C. M..
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Recurenta a stabilit contestatoarei - intimate indemnizația reparatorie acordată în baza Legii nr. 341/2004, în funcție de ultimul salariu mediu brut pe economie cunoscut de 1836 lei, motivat de faptul că începând cu ianuarie 2011, conform Legii nr. 287/2010 a Bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011, nu se mai regăsește acest indicator de referință ci "câștigul salarial mediu brut", care este o altă noțiune, cu un conținut diferit.
Însă, O.U.G. nr. 11/2011 a stabilit că sintagma "salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat" se înlocuiește cu sintagma "câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat".
Susținerile recurentei potrivit cărora dispozițiile anterior menționate sunt aplicabile doar în ceea ce privește regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, nu pot fi primite atâta vreme cât, în expunerea de motive a O.U.G. nr. 11/2011 se face trimitere la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 și nr. 287/2010, care utilizează la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat indicatorul de referință câștigul salarial mediu brut, la existența unor acte normative care stabilesc drepturi în raport cu acest indicator de referință, la aplicarea prevederilor Legii nr. 329/2009, precum și la faptul că valoarea indicatorului de referință "câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat"este comunicată de Institutul Național de S..
Ca atare, în mod corect instanța de fond a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 11/2011 au tranșat această problemă, astfel că indemnizația contestatorului trebuia stabilită în funcție de "câștigul salarial mediu brut".
În consecință, pentru considerentele expuse și față de dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii V. împotriva sentinței civile nr. 1656 din 22 XI 2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 4 .02. 2013.
Președinte, A. E. A. | Judecător, A. C. S. | Judecător, G. P. |
Grefier, E. G. |
Red./A.A.E.
Tehnored./G.E.
2 ex./19.02.2013
Tribunal V. – C. A.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 735/2013. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 83/2013. Curtea... → |
|---|
