Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 83/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 469/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 83/2013
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. S.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către Sindicatul Cadrelor Militate Disponibilizare în Rezervă și în Retragere, în numele membrilor de sindicat B. I., B. C., B. V., C. R., H. M., H. I., L. S., L. M., M. S., O. V., P. D., P. I., S. F. și Z. M., împotriva sentinței civile nr. 1355 din 20.09.2012 pronunțată de Tribunalul V., intimată fiind C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, având ca obiect contestație la decizia de revizuire a pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. R. pentru recurenți, lipsă fiind reprezentantul intimatei C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.
Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen, motivat și scutit de taxa judiciară de timbru.
Avocat B. R. pentru recurenți depune împuternicire avocațială la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat B. R. pentru recurenți solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii. Arată că au încercat să dovedească că dreptul la pensie este un bun. Consideră că aprecierea primei instanțe, potrivit căreia ingerința Statului Român este legitimă, este o apreciere greșită deoarece în actul normativ nu se face vreo justificare cu privire la această ingerință. Precizează că statul poate afecta un drept de proprietate doar în cazul în care sunt îndeplinite niște condiții, una dintre acestea fiind acordarea unei juste și prealabile despăgubiri. Dar în cauză nu se poate face vorbire de vreo despăgubire, nici anterioară și nici ulterioară afectării dreptului. Instanța de fond mai face și o interpretare eronata a dreptului constituțional la pensie. Consideră că în cauză este vorba de un raport juridic dintre Statul Român și pensionari. Mai arată că, statistic vorbind, reducerile aplicate acestor pensii au fost între 25-80%, reduceri pe care instanța de fond le consideră in mod greșit ca justificate. Pensia militarilor este formată din două componente, in primul rând fiind calculată potrivit dispozițiilor comune iar in doilea, exista un supliment, ce reprezintă o compensare pentru privațiunile din timpul carierei. Dar recalcularea nu se aplică suplimentului, iar acesta nu are o valoare de 80% din cuantumul pensiei. În cazul în care se aprecia că suplimentul este nejustificat se puteau ușor aplica, invers, regulile din ordonanță. Un alt principiu încălcat este cel al previzibilității legii civile. În acest sens Curtea de Justiție Uniunii Europene sancționează statele europene ori de câte ori acestea nu au o politică previzibilă. Mai precizează că în O.G. nr. 7/1998 se prevede că ofițerii, subofițerii și maiștrii militari pot solicita ieșirea la pensie înainte de îndeplinirea vârstei legale fără nici o sancțiune pecuniară. În această situație este încălcat principiul previzibilității, deoarece dacă părțile ar fi știut că în anul 2010 se va reveni asupra acestui facilități, nu ar mai fi cerut pensionarea anticipată. În cauză nu s-a respectat nici principiul neretroactivității legii civile. Nu solicita cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._, Sindicatul Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, în numele și pentru reclamanții B. I., B. C., B. V., C. R., H. M., H. I., L. S., L. M., M. S., O. V., P. D., P. I., S. F., Z. M., au chemat in judecată pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând anularea deciziilor de revizuire emise pentru reclamanți in temeiul O.U.G. nr. 1/2011, precum și restabilirea situației anterioare emiterii deciziilor contestate in sensul restabilirii si menținerii in plata a pensiei stabilită inițial precum si recuperarea dreptului asupra gradului militar, obligarea pârâtei C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației si Internelor la achitarea diferenței dintre drepturile de pensie stabilite inițial si suma plătită efectiv in urma revizuirii., menținerea efectelor deciziilor de pensionare inițiale, obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferentă sumei reprezentând diferența dintre pensiile stabilite prin cele două decizii succesive, dobândă calculată până la data plății efective a deferentei menționate în paragraful anterior.
In motivarea cererii au arătat că inițial C. de P. Sectoriala a M.A.I a stabilit pensia de serviciu a reclamanților, iar ulterior a procedat la revizuirea acesteia in temeiul OUG 1/2011, operațiune in urma căruia cuantumul fiecărei pensii a fost redus. Împotriva acestor decizii de revizuire reclamanții au formulat contestații potrivit disp. art 22 alin 1 din OUG 1/2011, care nu au fost soluționate pana la acest moment, deși potrivit disp. art 150 alin 4 din Legea 263/2010 termenul de soluționare a contestației este de 45 de zile de la înregistrarea acesteia.
Au mai arătat că decizia de revizuire este nelegală atât din perspectiva reglementărilor internaționale, cât și a dreptului intern., dreptul la pensie stabilit în favoarea lor într-un anumit cuantum reprezentând un bun în sensul principiilor de drept civil, a jurisprudenței CEDO și a jurisprudenței ICCJ. Astfel, prin aceste decizii se încalcă dreptul de proprietate asupra pensiei, asimilat noțiunii de bun și protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum s-a pronunțat Curtea în cauzele Bechen contra Republicii Cehia și Stec și alții contra Regatului Unit, și însăși ÎCCJ a menționat că dreptul la pensie este un drept patrimonial care nu poate fi luat de cineva.
S-a mai arătat că revizuirea deciziei încalcă și dreptul reclamanților la gradul militar deținut până la data de 31.12.2010 când, prin dispozițiile Legii nr. 119/2010, a fost abrogată Legea nr. 164/2001, dar și unele prevederi din Legea nr. 80/1995 privind statului cadrelor militate. Abrogarea acestor prevederi echivalează cu degradarea militară, pedeapsă suplimentară prevăzută doar de legea penală
A invocat astfel reclamantul prevederile art. 3 și art. 69 din Legea nr. 80/1995, art. 67 din Codul penal și au arătat că, în condițiile în care gradul militar are conținut patrimonial (prin coeficientul de grad care a fost luat în calcul la stabilirea pensiei militare în baza legii anterior apariției Legii nr. 119/2010), lipsirea de acest drept este în afara prevederilor constituționale și a dreptului comunitar. Prin transformarea pensiei militare în pensie pe baza principiului contributivității au fost degradați militar în mod nelegal și abuziv, nu mai beneficiază de prevederile art. 11 din Legea nr. 80/1995, fără să fi săvârșit vreo faptă care să justifice aplicarea unei asemenea pedepse complimentare .
A mai invocat că aplicarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 119/2010, act care a stat la baza emiterii OUG nr. 1/2011 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, în condițiile în care o lege se aplică doar situațiilor ce se ivesc după adoptarea ei – sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională – iar Statul este obligat conform art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 să păstreze în plată cuantumul avantajos dacă prin schimbarea sistemului de calcul al pensiei rezultă un cuantum mai mic al acesteia.
În acest sens, s-a arătat că deciziile de revizuire produc efecte retroactive de la data de 01.01.2011, în condițiile în care dreptul la pensie era născut pe baza legii anterioare apariției Legii nr. 119/2010, și față de aspectele reținute și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 380/2008. Însuși Consiliul Legislativ, prin avizul consultativ, avertiza legislativul că normele legale trebuie să vizeze numai situațiile pentru viitor, nu și cele prezente, apreciind că pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare.
Deciziile de revizuire a pensiilor încalcă și principiul drepturilor câștigate, respectiv a celor prevăzute de Legea nr. 164/2001. Acest principiu este consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care a arătat că „dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse”, dar și de jurisprudența CEDO și jurisprudența Curții Constituționale, care a arătat că în cazul în care din recalculare rezultă un cuantum mai mic al pensiei, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate. De asemenea, acest principiu a fost inclus în dispozițiile art. 180 alin. 6 și 7 din Legea nr. 19/2000.
În continuare, au fost criticate deciziile de revizuire și sub aspectul netemeiniciei, reclamanții arătând că sunt îndreptățiți a considera cuantumul revizuit ca fiind incorect în condițiile în care din analiza datelor înscrise în actele anexate la decizia de pensie nu rezultă documentele care au stat la baza calculului pensiei militare, conform art. 5 din OG nr. 33/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 223/2002. Invocarea acestor documente era imperios necesară având în vedere că cadrele militare nu beneficiază de carte de muncă pentru a putea verifica realitatea datelor înscrise în decizia de pensie și actele anexate. De asemenea, din analiza deciziei de revizuire nu rezultă care sunt grupele de muncă avute în vedere și implicit nici punctajul lunar corespunzător, nici perioadele pentru care nu au fost identificate state de plată - care au dus implicit la o ajustarea a cuantumului pensiei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 22 din OUG nr. 1/2011 raportat la art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Pârâta C. de P. Sectorială din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a depus la dosarul de fond întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestațiilor împotriva deciziilor de revizuire și a celorlalte cereri accesorii acesteia, ca neîntemeiate.
A arătat că în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, Guvernul României a adoptat, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Astfel, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, reglementează faptul că: „Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari".
C. de P. Sectorială a M.A.I. a revizuit pensiile reclamanților la 12.12.2011, pe baza principiului contributivității, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu obligația de a lua în considerare documentele" care atestă veniturile lunare individuale realizate de beneficiari pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare.
S-a mai arătat că legiuitorul a stipulat în mod imperativ la art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 1/2011 că „obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. 1, revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea".
Totodată, la alin. 3 și 4 al aceluiași articol „ instituțiile prevăzute la alin. 2 transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011" iar „în cazul pensiilor prevăzute la alin. 1, pentru care, până cel mai târziu la data de $1 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 10.52 se utilizează salariul mediu brut pe economie". Perioadele și veniturile valorificate la determinarea noului cuantum al pensiei pentru fiecare reclamant în parte rezultă din anexele la deciziile de revizuire din 12.12.2011, anexe privind datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare, în care se menționează în clar stagiile de cotizare și veniturile lunare individuale realizate de fiecare beneficiar pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare, începând cu anul încadrării în muncă până la data trecerii în rezervă, precum și dacă există anumite perioade lucrate pentru care nu au putut fi identificate aceste venituri. Deciziile contestate privind revizuirea pensiei în temeiul OUG nr. 1/2011, împreună cu anexele (buletinele de calcul) aferente, sunt depuse de către reclamanți la dosarul cauzei.
Având în vedere prevederile legale invocate mai sus, în temeiul cărora C. de P. Sectorială a revizuit din oficiu pensia reclamanților, susținerile acestora cu privire la faptul că s-a săvârșit un abuz, cu încălcarea unui drept de proprietate obținut anterior, sunt neîntemeiate, întrucât instituția pârâtă nu a făcut altceva decât să se raporteze la dispozițiile legale în materie.
Prin sent.civ.nr.1355 din 20.09.2012, Tribunalul V. a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate in Rezervă și in Retragere, in numele si pentru membrii de sindicat B. I., B. C., B. V., C. R., H. M., H. I., L. S., L. M., M. S., O. V., P. D., P. I., S. F., Z. M. in contradictoriu cu pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au formulat prezenta contestație împotriva deciziilor de revizuire a pensiilor speciale, emise de către pârâta C. Sectorială de P. a Ministerului Administrației și Internelor, contestațiile prealabile fiind respinse prin hotărârile emise de Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu consecința menținerii dispozițiilor deciziilor de revizuire emise în baza OUG nr. 1/2011, după cum urmează: Decizia de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 emisa pentru B. I., Decizia de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 emisa pentru B. C., Decizia de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 pentru B. V., Decizia de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 pentru C. R., Decizia de revizuire150148/12.12.2011 pentru H. M., Decizia de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 pentru H. I., Decizia de revizuire a pensiei nr._/12.12.201 pentru L. S., Dec nr._/12.12.2011pentru L. M., Decizia de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 pentru M. S.,Decizia de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 pentru O. V., Decizia de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 pentru P. D., pentru P. I., Decizia de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 pentru S. F. si Decizia de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 pentru Z. M.. În cauză reclamanții au beneficiat de pensie specială, având în vedere calitatea lor de foști angajați ai Ministerului Administrației și Internelor.
Referitor la motivele de nulitate invocate de reclamanți, tribunalul a reținut, în primul rând, că aceștia au susținut că deciziile de recalculare sunt nelegale deoarece au drept consecință încălcarea dispozițiilor art.1 Protocolul 1 la CEDO, principiul drepturilor câștigate și principiul neretroactivității legii.
Cu privire la neretroactivitatea legii și conceptul de drepturi câștigate, instanța de fond a constatat că dispozițiile Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale OUG nr.1/2011 se aplică pentru viitor, reglementările cuprinse în aceasta neintervenind asupra prestațiilor sociale deja încasate de contestator, prestații care, într-adevăr se subsumează ideii de „drepturi câștigate”. Prin urmare, actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale contestatorilor nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, întrucât modifică pentru viitor o situație juridică născută anterior, reglementările sale fiind aplicate numai de la data intrării în vigoare și doar pentru viitor. In același sens, fiind sesizată a se pronunța cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor OUG nr. 1/2011, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 919/2011, cu referire la Decizia nr. 871/2010, a arătat că textele criticate nu contravin dispozițiilor art. 15 din Constituție referitoare la neretroactivitatea legii deoarece afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Cât privește încălcarea dispozițiile art.1 Protocolul 1 la CEDO, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.
Este de necontestat faptul că pensiile de serviciu ale reclamanților reprezintă un interes patrimonial ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției. De asemenea, în condițiile în care, prin dispozițiile Legii nr. 119/2010 și ale OUG nr. 1/2011 titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului acestora până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, a avut loc o ingerință din perspectiva respectării dreptului consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1. Această ingerință este legală, fiind reglementată de actele normative anterior menționate, și urmărește un scop legitim, respectiv reducerea cheltuielilor bugetare și situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul. Însă, în condițiile în care, prin recalcularea pensiei, nu s-a produs o reducere substanțială a cuantumului acestora, ingerința statului apare ca fiind proporțională în raport cu interesul particular al reclamanților afectați prin măsura de recalculare a drepturilor de pensie.
În acest sens, s-a avut în vedere faptul că, potrivit jurisprudenței CEDO; (Cauza Hasani împotriva Croației, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Cauza Callejas împotriva Spaniei, cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei), nu există raport de proporționalitate în situația în care partea suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statelor care, în acest domeniu, este una extensivă, precum în situația în care acesta a fost lipsit total de pensie sau când acesta a fost lipsit în totalitate de mijloacele sale de subzistență.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Muller contra Austriei, a subliniat faptul că, deși art.1 din Protocolul 1 la Convenție garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, „ acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum”. În aceeași cauză, Curtea a decis că „ o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrânețe”.
În consecință, prima instanța a reținut că, față de cuantumul pensiilor stabilite în urma recalculării, în cazul reclamanților nu a avut loc o reducere substanțială a nivelului pensiilor de natură a conduce la concluzia afectării substanței dreptului de proprietate iar acesta nici nu a invocat circumstanțe excepționale de natură a justifica reținerea lipsirii lor de mijloacele de subzistență. Nici susținerile reclamanților referitoare la încălcarea dreptului de proprietate asupra gradului militar nu sunt întemeiate. Astfel, este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, partea din pensie corespunzătoare soldei de grad se actualizează permanent potrivit soldei de grad a cadrelor în activitate. Aceste dispoziții au fost abrogate prin art. 196 lit. r din Legea nr. 263/2010. Contrar susținerilor reclamanților însă, abrogarea acestor dispoziții nu echivalează cu degradarea militară, ci reprezintă consecința transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public în baza Legii nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011 și recalcularea acestora în baza principiului contributivității.
Prin Decizia de inadmisibilitate in Cauza A. și alții împotriva Romaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, F. și alții c. României, decizia din 7 februarie 2012, nr._/11).
Instanța de fond a mai reținut că nici criticile referitoare la netemeinicia deciziilor de revizuire a pensiilor nu sunt întemeiate. Astfel, în anexele la aceste decizii privind datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare, sunt menționate date cu privire la perioade, salariu, sporuri, condiții de muncă. Este adevărat că în cuprinsul acestora nu se menționează expres adeverințele din care rezultă aceste date, dar reclamanții nu au înțeles să conteste expres omisiunea pârâtelor de a avea în vedere anumite venituri, perioade sau sporuri, iar simplele presupuneri ale acestora cu privire la eventuale greșeli, nejustificate și nedovedite, nu pot fi reținute ca și argumente pentru admiterea acțiunii acestora. Fată de aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia deciziilor de revizuire tribunalul a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea deciziilor de revizuire. Au fost respinse de asemenea și capetele de cerere privind restabilirea situației anterioare emiterii deciziei contestate în sensul menținerii în plată a pensiei stabilite inițial și recuperarea dreptului asupra gradului militar, și respectiv obligarea pârâtei la plata diferenței dintre drepturile de pensie stabilite inițial și suma plătită efectiv în urma revizuirii, în condițiile în care acestea au caracter accesoriu față de capetele de cerere principale vizând anularea deciziilor de revizuire. De asemenea, in ceea ce privește dobânzile solicitate, având in vedere soluția capetelor principale, a fost respins și acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate – Filiala nr. 1 V., în numele și pentru membrii de sindicat B. I., B. C., B. V., C. R., H. M., H. I., L. S., L. M., M. S., O. V., P. D., P. I., S. F. și Z. M., criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Arata recurentul,cu privire la neretroactivitatea legii, faptul ca instanța de fond a apreciat eronat ca aceste principii nu au fost nesocotite atât timp cat actele normative (Legea 119/2010 si OUG 1/2012) prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale contestatorilor nu sunt retroactive întrucât produc efecte numai pentru viitor. Plecând tocmai de la optica instanței de fond, arata recurentul, se poate aprecia ca toate criticile contestatorilor sunt pe deplin întemeiate. Ori, atât timp cat un act normativ nu produce efecte retroactiv ci doar pentru viitor, drepturile la pensie ale contestatorilor ( născute anterior noii legi) nu puteau fi afectate, ci noua lege urma sa se aplice doar drepturilor născute sub imperiul legii noi. Astfel, potrivit principiului neretroactivitatii o lege civila se aplica doar acelor situații ce se ivesc sau se nasc după adoptarea ei, iar nu si situațiilor anterioare (in acest sens s-a pronunțat si Curtea Constituționala in deciziile nr 375/2005, 57/2006 si 120/2007). Mai mult Statul este obligat potrivit disp. art. 180 al 7 din Legea 19/2000,, sa păstreze in plata cunatumul avantajos,, daca prin schimbarea sistemului de calcul al pensiei rezulta un cuantum mai mic al acesteia.
Mai susține recurentul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate – Filiala nr. 1 V., în numele și pentru membrii de sindicat, ca încălcarea principiului neretroactivitatii legii rezultă din faptul că decizia de revizuire, emisă la data de 4.11.2011 își produce efecte retroactiv, de la data de 01.01.2011, în condițiile în care Ia data de 31.12.2010 dreptul de pensie al reclamantului era născut pe baza legii anterioare apariției Legii nr.119/2010. In acest sens Curtea Constituționala a statuat prin Decizia nr.830/2008 „ori de câte oh o lege nouă modifica starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă deîndată tuturor și situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (...)".
Menționează recurentul ca si în avizul consultativ dat de Consiliul Legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii se arata: „în cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după . proiectului, nu și situațiile deja existente.,, Așadar, însuși Consiliul Legislativ avertiza legislativul că normele legale trebuie să vizeze numai situațiile pentru viitor, nu și cele prezente, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivitatii legii. Concluzionând Consiliul Legislativ apreciază că pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii
Mai arata recurentul ca referitor la conceptul de drepturi câștigate, instanța de fond deși retine ca prestațiile sociale . ideii de drepturi câștigate, totuși apreciază ca o atare critica este neîntemeiata atât timp cat noul act normativ nu intervin asupra prestațiilor sociale deja încasate. Si aceasta interpretare este criticabila atât timp cat contestatorii nu au inteles sa facă trimitere la prestațiile deja încasate ci au criticat aplicabilitatea noului act normativ fata de aceste drepturi câștigate anterior, a căror cuantum nu se impune a fi modificat atât timp cat aceste drepturi s-au născut sub imperiul altui act normativ. Drepturile reclamanților legal câștigate sunt cele prevăzute de Legea 164/2001, anterioară Legii nr. 119/2010 și nu cele cuprinse decizia de revizuire. Ori revizuirea, în opinia legiuitorului, urmărește corectarea unor presupuse erori intervenite în procesul legal de recalculare al unor drepturi de pensie.
Acest principiu este consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene arătând că: „daca prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse".
Principiul drepturilor câștigate, susține recurentul, este expres stipulat în practica judiciară a CEDO, care în mod consecvent a dat câștig de cauză subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior.
Acest principiu este recunoscut și de Curtea Constituțională care a stabilit că „în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei se va plăti acesta, iar daca noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior".
Mai mult, acest principiu a fost inclus în dispozițiile art. 180 alin. (6] și (7) din Legea nr.19/2000, modificată: „ (6) Cuantumul pensiilor se stabilește pe baza prevederilor art.76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, după caz, ce va fi stabilit conform alin.2,3.5 și 51. (7) în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6] este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos".
Cu privire la încălcarea disp art 1 Protocol 1 CEDO instanța de fond apreciază eronat ca nu a avut loc o atare încălcare întrucât prin recalcularea pensiei nu s-a produs o reducere substanțiala a cuantumului acesteia, ingerința statului fiind proporționala in raport de interesul particular al reclamanților, nefiind astfel afectata substanța dreptului de proprietate. Considera recurentul ca o atare interpretare este neîntemeiata, atât timp cat instanța de judecata investita cu un atare motiv trebuie sa verifice si sa constate daca a avut loc sau nu o incalcare a dreptului de proprietate, indiferent daca reducerea pensiei a produs sau nu o reducere substanțiala. Reducerea substanțiala a drepturilor anterior câștigate nu este o condiție sine qua non pentru constatarea încălcării unui drept de proprietate. Interesul reclamanților este legitimat tocmai prin invocarea unei valori patrimoniale ce are semnificația unui drept câștigat, recunoscut si executat de stat in temeiul unei legi speciale, respectiv Legea 164/2001, suficient de clara si previzibila la data pensionarii. Ori, orice intervenție a legiuitorului are ca efect afectarea substanței dreptului. Astfel, prin deciziile de revizuire s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților, acestea având ca obiect un drept câștigat anterior datei de 31.12.2010, în timp ce OUG nr.1/2011 prevede revizuirea drepturilor de pensie recalculate născute după data de 01.01.2011.De asemenea, ICCJ în Decizia nr. 38/07.01.2011 menționează că dreptul la pensie este un drept patrimonial care un poate fi luat de cineva.
Cu privire la încălcarea dreptului de proprietate asupra gradului militar, susține recurentul ca instanța de fond a apreciat in mod greșit ca prin noul act normativ nu se aduce atingere acestui drept, atât timp cat nu a avut Ioc o degradare militară, ci doar a avut loc o transformare a pensiei speciale in sistemul public in baza Lg 119/2010 si OUG 1/2011 iar recalcularea acestora efectuându-se in baza principiului contributivitatii. Ori, tocmai acest aspect este contestat de către reclamanți, întrucât prin transformarea pensiei speciale in sistemul public are loc o degradare militară si, pe cale de consecința, privarea de dreptul de a beneficia de gradul dobândit legal, contestatorii fiind vătămați în drepturile lor legitime.
Cu privire la netemeinicia deciziilor de revizuire, susține recurentul ca instanța de fond apreciază ca susținerile reclamanților sunt neîntemeiate atât timp cat in anexele deciziilor sunt menționate date cu privire la perioade, salariu, sporuri, condiții iar simplele presupuneri, nejustificate si nedovedite nu pot fi reținute ca argumente pentru admiterea acestora. Soluția instanței de fond este netemeinica mai ales ca prin acțiunea introductiva s-a arătat ca din analiza datelor înscrise in actele anexate la decizia de pensie, nu rezulta documentele care au stat la baza calcului pensiei militare, în conformitate cu art.5 din O.G. nr. 33/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 223/2002 care reglementează eliberarea certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale. Invocarea acestor documente este imperios necesara având in vedere ca in activitate, cadrul militar nu a beneficiat de o carte de munca pentru a-si putea verifica acum realitatea datelor înscrise in decizia de pensiei si in actele anexate.
Mai arata recurentul ca OUG 1/2011 aduce in discuție, la revizuirea pensiei militare, majorarea punctajelor lunare realizate in perioadele in care in activitate pensionarul militar a desfășurat activități in locurile de munca încadrate in grupele I si a II-a de munca, potrivit legislației in vigoare la acea data.
Intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației si Internelor nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate si dispozițiile legale incidente, Curtea de Apel constata ca recursul este nefondat.
Contestatorii recurenți B. I., B. C., B. V., C. R., H. M., H. I., L. S., L. M., M. S., O. V., P. D., P. I., S. F. și Z. M. au fost beneficiari ai unor pensii de serviciu acordate conform Legii nr. 164/2001, pensiile lor fiind recalculate în baza Legii nr. 119/2010 și apoi revizuite în baza OUG 1/2011.
Prin deciziile în prezent contestate au fost revizuite drepturile de pensie ale contestatorilor recurenți, cuantumul brut al acestora fiind de: 4091 lei pentru B. I., 3777 pentru B. C., 2490 lei pentru B. V., 1619 lei pentru C. R. - urmaș -, 4378 lei pentru H. M., 3312 lei pentru Hustiu I., 3074 lei pentru L. S., 2829 lei pentru L. M., 1463 lei pentru M. S., 2652 lei pentru O. V., 2190 lei pentru P. D., 3200 lei pentru P. I., 3932 pentru S. F. si 3298 lei pentru Zarnescu M..
Prin cererea de recurs se invocă, în esență, interpretarea greșită de către judecătorul fondului a actelor normative interne din perspectiva art. 1 Protocolul 1 și a jurisprudenței CEDO, susținându-se că interpretarea legii de către prima instanță a făcut să fie încălcate drepturile sale de pensie, care s-au născut la momentul ieșirii la pensie (dreptul la pensie fiind supus legii sub imperiul căreia s-a născut, adică legii aplicabile în momentul emiterii deciziei de pensionare), respectiv că scopul reducerii pensiilor nu a fost legitim și nu s-a respectat nici principiul proporționalității.
Ori, Curtea constată că prima instanță a făcut o analiză judicioasă a cauzei prin prisma art. 1 Protocolul 1 și a jurisprudenței CEDO.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, prima instanță a examinat în mod nemijlocit, raportat la situația de fapt concretă a recurenților-contestatori, beneficiari ai unor pensii acordate potrivit Legii nr. 164/2001 si a căror pensii revizuite sunt în cuantum brut de 4091 lei pentru B. I., 3777 pentru B. C., 2490 lei pentru B. V., 1619 lei pentru C. R. - urmaș -, 4378 lei pentru H. M., 3312 lei pentru Hustiu I., 3074 lei pentru L. S., 2829 lei pentru L. M., 1463 lei pentru M. S., 2652 lei pentru O. V., 2190 lei pentru P. D., 3200 lei pentru P. I., 3932 pentru S. F. si 3298 lei pentru Zarnescu M., dacă aplicarea prevederilor Legii nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011 aduce atingere unui drept fundamental consacrat printr-un tratat internațional la care România este parte, respectiv dreptului de proprietate ocrotit potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
În cadrul acestei examinări concrete, prima instanță a aplicat principiile de drept care se desprind din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 29/12.12.2011, obligatorie potrivit art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă.
Așa cum este unanim acceptat în doctrină și jurisprudență, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta.
Recurenții menționează corect că prin această decizie s-a reținut, la fel ca și prin decizia nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale, că aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul Curții de Conturi.
Însă, tot prin decizia nr. 29/12.12.2011 s-a remarcat că, deși instanțele au reținut corect - din perspectiva jurisprudenței CEDO - că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat), precum și că ingerința statului prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor Legii 119/2010 (prin care titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive) este legală (întrucât este reglementată printr-un act normativ) și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale), practica neunitară ce a condus la inițierea recursului în interesul legii a fost generată, pe de o parte, de faptul că instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate", iar pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Ca atare, concluzia că „ingerința” trebuie analizată numai din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor”, și nu ca o încălcare de tipul „privării de proprietate”, cum solicită recurentul, este statuată, cu valoare de principiu în cuprinsul deciziei nr. 29/2011 a ÎCCJ. Prin această decizie s-a menționat expres că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate).
În atare condiții, nu pot fi reținute criticile referitoare la imposibilitatea de a mai recupera sumele de bani rezultate din pensia de serviciu, care echivalează cu o expropriere, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
De asemenea, tot din decizia ÎCCJ se desprinde ideea că nu procentul de diminuare a drepturilor de pensie este esențial în analiza raportului de proporționalitate, ci, așa cum procedează și instanța europeană în jurisprudența sa, situația particulară a reclamanților din fiecare cauză, reținându-se că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când Reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, depășindu-se un anumit ,,prag de dificultate”.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ÎCCJ a reținut că ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010, care nu poate fi mai mică de 350 lei) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
În acest context prima instanță a constatat că, în prezenta cauză, recurenții nu au fost lipsiți total de pensie și nici nu le-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, iar revizuirea pensiei speciale la cuantumurile de 4091 lei pentru B. I., 3777 pentru B. C., 2490 lei pentru B. V., 1619 lei pentru C. R. - urmaș -, 4378 lei pentru H. M., 3312 lei pentru Hustiu I., 3074 lei pentru L. S., 2829 lei pentru L. M., 1463 lei pentru M. S., 2652 lei pentru O. V., 2190 lei pentru P. D., 3200 lei pentru P. I., 3932 pentru S. F. si 3298 lei pentru Zarnescu M. nu au impus recurentilor o sarcină excesivă, exorbitantă, lipsită de orice temei și care să depășească marja largă de apreciere pe care însăși Curtea Europeană, conform jurisprudenței sale, o lasă statelor în stabilirea propriilor politici în această materie.
În plus, recurentii nici nu au invocat în contestații vreo circumstanță cu adevărat excepțională, care să conducă la concluzia încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, fiind de observat și împrejurarea că, în jurisprudența sa, instanța europeană a subliniat, în mod constant, că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale.
Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil [M. și S. împotriva României, (dec.), nr. 44.232/11 și 44.605/11, 6 decembrie 2011].
Un argument suplimentar în sprijinul neîncălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție îl constituie chiar Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 și nr. 45.588/11 - A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași convenție, nefiind relevant procentul de scădere a cuantumului pensiilor speciale.
Prin decizia menționată, CEDO a statuat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragr. 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragr. 44). Curtea a concluzionat că măsurile criticate de reclamante - personal auxiliar din justiție (respectiv reducerea pensiilor ca urmare a aplicării Legii 119/2010) - nu le-a făcut să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor și nu au fost discriminate în mod nejustificat, în comparație cu alți pensionari (par. 48).
Mai mult, așa cum a reținut și prima instanță, prin decizia din 15.05.2012, cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de C. A. și alții împotriva României, prin care, invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 14 din Convenție, reclamanții (foști militari) au susținut că reforma sistemului de pensii a adus atingere dreptului lor de proprietate, lipsindu-i de pensia stabilită la data pensionării, în timp ce alte grupuri sociale, cum ar fi foștii magistrați, continuă să beneficieze de un mod mai avantajos de calcul al pensiilor, CEDO a declarat-o inadmisibilă, reținând că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat [a se vedea, în special, Skorkiewicz împotriva Poloniei (dec.), nr. 39.860/98, 1 iunie 1999, Jankovic împotriva Croației (dec.), nr. 43.440/98, CEDO 2000-X, Kuna împotriva Germaniei, (dec.), nr. 52.449/99, CEDO-2001, Blanco Callejas împotriva Spaniei (dec.), nr. 64.100/00, 18 iunie 2002, și Maggio și alții împotriva Italiei, nr. 46.286/09, 52.851/08, 53.727/08, 54.486/08 și 56.001/08, pct. 55, 31 mai 2011] – par. 13, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar reclamanții nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget …, ci doar o parte din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor [a se vedea, mutatis mutandis, F. și alții împotriva României, (dec.), nr. 45.312/11, 7 februarie 2012)] – par. 17, precum și că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului – par. 19, concluzionând că măsurile criticate de reclamanți nu au fost de natură să îi facă pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, și reclamanții nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari – par. 20.
Raportat tuturor celor expuse, Curtea de Apel constată că nu pot fi reținute criticile recurenților sub aspectul încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
În ceea ce privește principiul fundamental al „drepturilor câștigate”, se reține că un atare principiu fundamental nu este consacrat de Constituția României și nici de jurisprudența CEDO ori de jurisprudența Curții Europene de Justiție, ci este recunoscut doar în sensul menționat și de Curtea Constituțională în deciziile nr. 871/2010 și nr. 1237/2010, în care a argumentat că, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.
Împrejurările invocate de recurenți, respectiv necunoașterea exactă a economiei bugetare realizate, diminuarea cuantumului pensiilor în plată pentru aproximativ 10% din totalul de peste 4 milioane de pensii, ori măsura în care diminuarea pensiilor speciale a putut ajuta la depășirea situației economice dificile, vizează oportunitatea adoptării Legii nr. 119/2010. Ori, Curtea constata ca găsirea unei soluții legislative mai adecvate, pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărite, nu face obiectul controlului instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește încălcarea/neîncălcarea unor articole din Constituția Românei, se reține că, în principiu, constatarea încălcării prevederilor constituționale se face de către Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate exercitat înainte de promulgarea legilor, iar, ulterior acestui moment, prin soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, excepții pe care recurenții nu le-au ridicat nici în fața primei instanțe, nici în fața instanței de recurs.
În ceea ce privește principiul neretroactivității legii pe care l-ar fi încălcat prima instanță prin hotărârea pronunțată, conform susținerilor recurenților, se constată că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De altfel, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale, unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Ori, prin Decizia nr. 871/25.06.2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat și Decizia nr. 873/25.06.2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Relevantă în acest sens este și Decizia Curții Constituționale nr. 458/02.12.2003, în care s-a statuat că ,,o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare”.
De asemenea, prin deciziile nr. 88/2007 și nr.1314/2010 ale Curții Constituționale s-a reținut că ,,Schimbarea condițiilor de exercitare a dreptului la pensie nu poate avea nici ea semnificația încălcării principiului constituțional al neretroactivității legii, atâta vreme cât, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, condițiile de exercitare a dreptului la pensie, a celorlalte drepturi de asigurări sociale și a altor forme de asistență socială sunt stabilite de lege. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească și să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora, cu respectarea condiției ca aceste noi reglementări să fie aplicate de la ., pentru viitor.”
De asemenea, analizând conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile art. 53 din Constituție, raportate la dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent (art. 47), Curtea Constituțională a constatat că aceste dispoziții constituționale sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
Or, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, inclusiv pentru instanțele de judecată, care, în mod evident, nu cenzurează hotărârile și jurisprudența Curții Constituționale.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, Înalta Curte a reținut prin decizia nr. 29/2011 că instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii și că instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, tot ÎCCJ a reținut că în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea de Apel constată că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, astfel încât, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., va respinge recursul și va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate – Filiala nr. 1 V., în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 1355 din 20.09.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.01.2013.
Președinte, A. C. S. | Judecător, D. P. | Judecător, S. P. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored.P.S.
2 ex. – 05.02.2013
Tribunalul V. – I. E. R.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 190/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 981/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
