Asigurări sociale. Decizia nr. 290/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 1831/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 290/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul declarat de
S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere - în numele și pentru membrul de sindicat P. D. împotriva sentinței civile nr. 2666 din 29.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. B. pentru recurent, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:- dosarul este la primul termen de judecată;- recurentul, prin reprezentant, a depus la dosar precizări la motivele de recurs, duplicatul fiind comunicat intimatei.
Cauza fiind la primul termen de judecată, instanța constată că recursul este declarat în termen însă motivele de recurs sunt depuse peste termenul legal, invocând excepția nulității recursului.
Avocat R. B. depune împuternicire avocațială pentru recurent și solicită respingerea excepției.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._, S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru reclamantul P. D., a chemat în judecată pe pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând anularea deciziei nr._ de revizuire a pensiei din 12.12.2011 emisă în baza O.U.G. nr. 1/2011 de către C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, menținerea deciziei de pensionare nr._ din 19.12.2007 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia revizuită, de la data de 12.12.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, s-a contestat decizia de revizuire ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea acțiunii s-a susținut că membrii S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere au avut calitatea de militari, polițiști, funcționari speciali, în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut. Prin deciziile contestate s-a dispus în mod netemeinic și nelegal revizuirea pensiilor de care beneficiază membrii sindicatului, producându-se o diminuare nejustificată a cuantumului acestora și implicit a patrimoniului.
S-a mai susținut că prin O.U.G. nr. 1/2011 se încalcă dreptul de proprietate . De asemenea, faptul că nu există carnete de muncă, iar adeverințele cu venituri sunt aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor, se încalcă în mod fundamental dreptul la proprietate și se creează un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetelor de muncă. Astfel, se creează o discriminare între cadrele militare care au lucrat într-o singură unitate și care au putut prezenta adeverințe cu veniturile realizate și celelalte cadre militare care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe. De asemenea, se creează o discriminare între cadrele militare și personalul civil care își poate valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, precum și o discriminare între cadrele militare și magistrații care beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil. Totodată se încalcă principiul dreptului câștigat deoarece pe parcursul anilor, cât au fost militari activi, au câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-au desfășurat activitatea.
S-a invocat ca s-a încălcat dreptul de3 proprietate prin aplicarea disp. OUG nr. 1/2011 modificata si se solicita aplicarea principiului priorității dreptului comunitar de către instanța judecătoreasca naționala. Constatarea de către Curtea Constituțională a României în cuprinsul Deciziei nr. 871/25.06.2010 a faptului că Legea nr. 119/2000 nu încalcă dispozițiile Constituției României nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din Constituție și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale. Plecând de la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie constatat că membrii Sindicatului beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei recalculare fost dispusă de pârâte, dar sunt lipsiți de aceasta proprietate.
Pensia membrilor SCMD la care aceștia au dreptul ca urmare a muncii prestate reprezintă un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a drepturilor Omului, însă privarea de proprietate s-a realizat în mod vădit disproporționat în condițiile în care nu s-a realizat nici o despăgubire. Lipsa totală de despăgubiri nu se poate justifica, avându-se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult cu cât nici o circumstanță excepțională nu fost invocată de Guvern pentru a o justifica.
De asemenea, s-a susținut prin contestație că prin recalcularea pensiilor se creează o discriminare între cadrele militare și personalul civil, încălcându-se disp. art. 14 CEDO și prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României. Nu în ultimul rând prin recalcularea pensiilor se încalcă principiul drepturilor câștigate și mai mult se realizează o degradare militară, în condițiile în care art. 6 alin. 4 din H.G. nr. 735/2010 stabilește că „pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se fixează salariu mediu brut pe economie din perioadele respective”.
Intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea contestației.
La termenul de judecată din 17.09.2012, instanța a invocat excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant a Sindicatului C. Militare Disponibilizate in Rezerva și in Retragere si inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr.2666/29.10.2012 Tribunalul Iași respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Sindicatului C. Militare Disponibilizate in Rezerva și in Retragere,
Admite excepția inadmisibilității formulării contestației și în consecință:
Respinge contestația formulata de S. C. Militare Disponibilizate in Rezerva și in Retragere, cu sediul ales la Cabinet de Avocat R. C. cu sediul in Iași, ..23, . numele si pentru contestatorul P. D. in contradictoriu cu intimata C. de P. Sectoriala a Ministerului Administrației și Internelor cu sediul in București, ..3, sector 4.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța retine următoarele:
În speța, s-a făcut dovada ca S. C. Militare Disponibilizate in Rezerva și in Retragere a fost împuternicit sa promoveze acțiune privind contestarea deciziei de revizuire conform dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011, motiv pentru care instanța va respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Sindicatului C. Militare Disponibilizate in Rezerva și in Retragere.
Prin decizia nr._/12.12.2011 au fost revizuite drepturile de pensie ale contestatorului în baza O.U.G. nr. 1/2011. Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație la Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, contestație respinsă prin Hotărârea nr. 237/02.02.2012.
În prezenta cauză a fost formulată contestație doar împotriva deciziei nr._/12.12.2011, nu și împotriva Hotărârii nr. 237/02.02.2012 emisă de Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Potrivit disp. art. 22 alin. 1 din anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, împotriva deciziilor de pensie revizuite se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță, potrivit prevederilor Legii nr. 263/2010. De asemenea, potrivit disp. art. 22 alin. 3, procedura de contestare a deciziilor de pensie rezultate în urma recalculării este cea prevăzută de legea în vigoare la data emiterii acestora.
Potrivit disp. art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional. De asemenea, potrivit disp. art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. 1 sunt definitive.
Potrivit disp. art. 150 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, în soluționarea contestațiilor, Comisia Centrală de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații adoptă hotărâri, iar conform alin. 2 al art. 151, hotărârile pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Raportat la dispozițiile legale menționate, se reține de către instanță că obiectul controlului jurisdicțional îl constituie, în noua reglementare, exclusiv hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații și nu deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale, care fac obiectul controlului exercitat, în procedura prevăzută de art. 149 alin. 1 și art. 150 din Legea nr. 263/2010, de organismele de verificare, care examinează și hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise și urmăresc aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recursS. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru contestatorul P. D., considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că interpretarea dată celor două acte normative de către instanță este în contradicție atât cu conceptul de bunuri din prima parte a art. 1 din Protocolul 1, cât și cu actele normative interne. Reclamantul și-a legitimat acțiunea prin invocarea unei valori patrimoniale, având semnificația unui drept câștigat, recunoscut si exercitat de stat, în temeiul unei legi speciale, respectiv Legea 164/2001, lege suficient de clară și previzibilă la data pensionării, și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung, cât și pe termen scurt, pentru sine și pentru familia sa, precum și să abordeze o anumită manieră de gestionare a bunurilor prezente și viitoare. Se impune a se recunoaște oricărei persoane o asemenea prerogativă, iar orice intervenție intempestivă a legiuitorului are, de cele mai multe ori, ca urmare afectarea substanței dreptului în partea sa cea mai importantă.
Se mai susține că, din conținutul Legii 164/2001, se poate observa că pensia de serviciu a militarilor ar fi constituită dintr-o parte contributivă și una necontributivă, adică un supliment, așa cum a reținut instanța de fond. Legea amintită nu a prevăzut niciodată faptul că pensia de serviciu, în întregul ei, ar fi un supliment condiționat de existența resurselor financiare din bugetul de stat.
Prin transformarea în pensie de asigurări sociale, pensiile de serviciu suferă diminuări din cele mai diverse, cuprinse în medie între 25% - 80%, ceea ce demonstrează că sarcinile impuse fiecărui pensionar nu pot fi considerate niciodată ca fiind egale.
Potrivit jurisprudenței CEDO, analiza sarcinii exorbitante se realizează punctual de la caz la caz, spre deosebire de analiza instanței de fond, care nu se apleacă asupra situației faptice a unei persoane care a fost lipsită spre exemplu de 70% din pensia ce a fost inițial stabilită pentru a se vedea dacă, in concreto, sarcina la care a fost supus Reclamanta a fost una exorbitantă și mult prea împovărătoare, într-un evident dezechilibru cu interesul public.
În realitate, din toate practica CEDO enunțată în cuprinsul acțiunii introductive, se poate concluziona că, convenția apară drepturi reale, iar nu drepturi iluzorii, după cum accesul la o instanță de judecată trebuie să fie unul efectiv, nu numai prin prisma permisiunii procedurii de sesizare, ci și prin analiza efectivă a pretențiilor formulate.
Prin aplicarea ideii de ingerință legală a statului în reglarea sistemului de pensii pe criterii așa zise de echitate socială, se poate spune că statul a garantat constituțional doar dreptul la pensie, nu și cuantumul acesteia, conferindu-se teoria că statul garantează dreptul la pensie în mod abstract, tinzându-se spre protejarea unor drepturi iluzorii, făcându-se abstracție de faptul că, în cazul pensiilor de serviciu, anumiți salariați au optat pentru a-și desfășura serviciul în anumite condiții și în considerarea răsplătirii constrângerilor și limitărilor ce au survenit în activitate.
Se mai susține în motivarea recursului că ignorarea cuantumului concret al pensiei echivalează practic cu inexistența raportului juridic, deoarece îl lipsește de unul dintre elementele constitutive, și anume obiectul. Mai mult decât atât, raportul juridic de drept dintre reclamant și stat a fost definitivat la momentul ieșirii la pensie și a emiterii primei decizii de pensionare, dată la care atât drepturile, cât și obligațiile părților, dar și conținutul lor concret a fost fixat clar și definitiv. În momentul care s-a constatat că au fost îndeplinite condițiile de pensionare, dreptul la pensie a devenit cert, cuantumul stabilit de legislația în vigoare la momentul emiterii deciziei născându-se obligația statului de a plăti acest cuantum al pensiei pe viitor, iar raportul juridic fiind definitiv fixat. Consideră că statul poate să modifice condițiile de pensionare oricând, până în preziua ieșirii la pensie a unei persoane, putând astfel să îngreuneze condițiile cu consecința amânării pensionării și realizării astfel a unei economii bugetare.
Mai motivează că dreptul la pensie este supus legii sub imperiul căreia s-a născut, adică legii aplicabile în momentul emiterii deciziei de pensionare, în caz contrar încălcându-se atât principiul neretroactivității legii civile în timp, cât și stabilitatea și certitudinea raportului juridic. Sub aspectul celor prezentate, consideră că ingerința nu este legală, așa cum a argumentat instanța de fond, respectiv nu este prevăzută de lege.
Consideră că scopul este unul ilegitim așa cum a fost el prezentat de legiuitor, acesta rezumându-se la a prezenta un scop general, fără a oferi însă și informațiile necesare pentru a se aprecia asupra realității acestui obiectiv, asupra necesitații luării măsurilor, asupra impactului pe care acestea îl vor avea. Este nelegitim acest scop, deoarece nu se indică cuantumul tuturor pensiilor aflate în plată, cuantumul pensiilor calificate ca "speciale", cuantumul bugetului asigurărilor sociale, al reducerii ce se vor realiza prin transformarea pensiilor de serviciu, numărul total al pensionarilor și, mai ales, de ce aceasta este singura măsura posibilă pentru echilibrarea bugetară.
Dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii ale foștilor angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura juridică a unor masuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că Legea 119/2010 nu se poate întemeia pe articolul 53 din Constituție, deoarece lipsește una dintre cele doua caracteristici esențiale, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv, și nu temporar.
S-a mai motivat că nici cel de al treilea element al ingerinței nu a fost corect invocat, în sensul de a fi proporțional cu scopul legitim urmărit, deoarece desființarea pensiei de serviciu și înlocuirea acesteia cu o pensie de asigurări sociale echivalează cu imposibilitatea reclamantului de a-și mai recupera vreodată diferența reprezentând sumele de bani rezultate din pensia de serviciu, ducând astfel la ruperea justului echilibru care trebuie păstrat între protecția dreptului de proprietate și cerințele interesului general (cauza Pravednia v. Rusia, Presos Compania v. Belgia). Povara măsurilor de reechilibrare a bugetului a fost suportată de o mică parte dintre pensionari, și anume doar de beneficiarii pensiilor de serviciu, adică de mai puțin de 10% din cele 4 milioane de pensionari, fără ca statul să ofere explicații pertinente cu privire la aceste alegeri.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a acțiunii.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor nu a formulat întâmpinare.
S-a invocat din oficiu excepția nulității recursului.
Excepția este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Din dezvoltarea motivelor de recurs, se desprinde concluzia că acestea vizează legalitatea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu a recurentului, prin raportare la art. 1 din protocolul 1 la CEDO, însă, prima instanță nu a examinat legalitatea acestei decizii.
Prin sentința civilă nr. 2666 din 29.10.2012 a Tribunalului Iași, contestația formulata de Sindicatului C. Militare Disponibilizate în Retragere și în Rezervă, în numele și pentru contestatorul P. D., în contradictoriu cu intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, a fost respinsă ca inadmisibilă, „întrucât controlul legalității și temeiniciei deciziei nr._/12.12.2011 este atribuit de legiuitor în sarcina unei instituții fără atribuții jurisdicționale, iar contestatorul nu a învestit instanța în condițiile art. 151 din Legea nr. 263/2010”.
Or, față de acest mod de soluționare a acțiunii de către prima instanță, recurentul nu invocă vreun motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate, în condițiile art. 304 Cod proc. civilă, ori vreun aspect care să poată fi examinat de instanța de recurs în condițiile art. 3041 Cod proc. civilă, ceea ce echivalează cu o nemotivare a recursului, sancționată cu nulitatea potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 1 Cod proc. civilă.
Motivele de recurs depuse de sindicat prin registratură la data de 18.01.2013 nu vor fi avute în vedere fiind formulate în afara termenului de recurs, conform dispozițiilor art.306 C.prciv.
În consecință, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va constata nul recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrul de sindicat P. D. împotriva sentinței civile nr. 2666 din 29.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 .02. 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, D. P. | Judecător, S. P. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored./P.D.
2 ex./11.03.2013
Tribunal Iași – T. P.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 51/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 63/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
