Asigurări sociale. Decizia nr. 63/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 2534/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 63/2013
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător A. E. A.
Judecător N. C. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale privind recursul declarat de recurentul B. G. împotriva sentinței civile nr.2441/10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind C. T. de Pensii Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. -R. G. pentru recurent și consilier juridic G. D. pentru intimată, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, prin registratură instanței intimata a formulat întâmpinare, duplicatul comunicându-se administrativ recurentului, după care;
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Apărătorul recurentului depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare și precizează că nu a primit duplicatul întâmpinării. Solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de duplicatul întâmpinării.
La reluarea cauzei, avocat S. -R. pentru recurent precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul părților la dezbateri .
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea deciziei emisă de C. T. de Pensii Iași la data 12.02.2012 prin care s-a dispus restituirea sumelor încasate de contestator in perioada 01.03._10, motivat de faptul că ar fi încălcat prevederile art.54,92 și 94 din Legea 19/2000.
Susține apărătorul recurentului că la momentul emiterii deciziei, Legea 19/2000 era abrogată din 31.12.2010, iar noua lege 263/2010 nu prevede și nu sancționează cumulul pensiei de invaliditate (gradul I) cu venituri obținute din activități independente. În mod greșit intimata a solicitat restituirea sumelor de bani și pentru perioada ulterioară publicării legii in Monitorul Oficial .
Mai mult, situația reală a recurentului este cea de beneficiar al unei pensii de invaliditate de gradul I (suferind de boli care îl imobilizează mai mult la pat), asociația familială a fost înființată in anul 2003, iar când starea de sănătate a recurentului s-a înrăutățit activitatea firmei a fost continuată de soția sa.
În adeverințele pe anii 2009 și 2010 se arată că recurentul a avut un venit global pe anul 2009 și 2010, fără a se specifica detaliat lunile în care s-a realizat venituri și cele în care asociația nu a avut profit și a înregistrat pierderi.
Mai precizează avocat S. - R. că numele contestatorului apare formal în evidențe, deoarece pentru existența unei întreprinderi familiale era necesar existența a 2 membrii.
Susține că Legea 263/2010 în art.6 prevede un cuantum de echivalent cu cel puțin 4 salarii medii brute pentru a putea fi suspendată plata pensiei.
Pentru aceste motive, apărătorul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea in tot a sentinței recurate.
Consilier juridic G. pentru intimată, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică pentru motivele dezvoltate prin întâmpinare.
Precizează că prin art.92 alin.1 lit.g) din Legea 19/2000 nu se permite cumularea pensiei de invaliditate de gradul I cu venituri realizate din activități profesionale. Este adevărat că aceste dispoziții ale art.92 au fost introduse de Legea 209/2009 care nu face decât să reglementează expres această situație.
Precizează că în mod corect a reținut corect că acțiunea formulată nu poate fi întemeiată pe acte noi ce nu au fost depuse la instituție. Ori in situația în care nu mai realizează venituri din alte activități pensionarul poate depune la dosar adeverințe eliberate de A.F.P. Iași din care să rezulte situația veniturilor detaliată pe luni.
Mai precizează că veniturile avute în vedere la constituirea debitului sunt cele de realizate de persoana fizică B. G. și nu cele realizate de întreprinderea familială, astfel cum au fost declarate.
Concluzionând, reprezentantul legal al intimatei precizează că decizia debitului este legală.
Având cuvântul în replică, apărătorul recurentului precizează că la data emiterii deciziei 13.002.2012 nu mai era in vigoare legea în baza căreia s-a emis decizia.
În ce privește adeverințele emise de A.F.P. Iași, apărătorul recurentului precizează că declarația de venit se depune o singură dată pe an, iar acestea nu pot fi eliberate pentru fiecare lună în parte.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr._, contestatorul B. G., în contradictoriu cu intimata C. T. de Pensii Iași, a solicitat anularea Deciziei nr._ din 13.02.2012, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, emisă de intimată, prin care s-a dispus restituirea sumei de_ lei, reprezentând drepturi încasate în perioada 01.03.2009 – 31.12.2010.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că în prezent beneficiază de pensie de invaliditate și pensie pentru însoțitor, fiind încadrat în gradul I de invaliditate, datorită afecțiunilor grave de care suferă, boală cronică renală grad V, diabet zaharat tip 2 insulino-tratat complicat, retinopatie diabetică, polineuropatie diabetică, HTA secundară, obezitate grad 2. Săptămânal necesită 3 ședințe de dializă, fiind transportat cu mașina spitalului la Centrul de dializă Iași în zilele de luni, miercuri și vineri.
Prin decizia contestată i s-a cerut restituirea sumei de_ lei, reprezentând drepturi încasate în perioada 01.03.2009 - 31.12.2010, motivat de faptul că ar fi încălcat prevederile art.54, 92(1)g, 94 din Legea 19/2000.
A susținut contestatorul că la data emiterii deciziei nr._, actul normativ în temeiul căruia s-a dispus restituirea nu mai era în vigoare, neputându-se întemeia pe o pretinsă ultraactivare a legii. Legea nouă nu prevede și nu sancționează situația sa concretă, instituind un tratament mai favorabil beneficiarilor acestei legi.
După constatarea gradului său de invaliditate, nu a prestat nici o activitate și nu a obținut nici un venit din întreprinderea sa familială, iar sumele ridicole reținute ca profit în declarațiile fiscale au fost obținute exclusiv de soția sa.
Intimata C. T. de Pensii Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat că, prin decizia nr._/17.10.1995, contestatorul a fost înscris la pensie de invaliditate gradul II, în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977, începând cu data de 01.10.1995.
Prin decizia nr._/13.04.2007 drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate ca urmare a schimbării gradului de invaliditate, din gradul II în gradul I, începând cu data de 01.04.2007.
Potrivit art.54 din Legea nr.19/2000, invaliditatea de gradul I este caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, a capacității de autoservire, de autoconducție sau de orientare spațială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane.
Potrivit art.94 din Legea nr.19/2000, pensionarii de invaliditate de gradele I și II nu pot cumula pensia cu venituri realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective. Întrucât invaliditatea de gradul I este caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, persoanele care prezintă afecțiuni ce determină asemenea invaliditate nu pot presta activități profesionale, deci nu pot realiza venituri profesionale de genul celor obținute în virtutea uneia din calitățile de la art.5 alin.(1) pct.IV din Legea nr.19/2000.
Având în vedere aceste prevederi legale, intimata a mai arătat că s-a procedat la identificarea persoanelor beneficiare de pensie invaliditate grad I și II care au realizat concomitent și venituri din activități independente.
În urma verificărilor efectuate pe baza datelor furnizate de Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F.P.- județul Iași, s-a constatat că, contestatorul din prezenta cauză, a realizat venituri în anii 2009 și 2010 conform adeverinței de venit pe anul 2009 nr._/19.01.2012 și adeverinței de venit pe anul 2010 nr._/19.01.2012.
Contestatorul a fost invitat la C. T. de Pensii Iași pentru clarificarea situației și pentru prezentarea unor adeverințe eliberate de organul fiscal din care să rezulte veniturile lunare impozabile pentru anii 2009 și 2010, însă nu s-au prezentat documente din care să rezulte veniturile lunare impozabile pentru anii 2009 și 2010, iar prin decizia nr._/13.02.2012 s-a dispus constituirea debitului în sumă de_ lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 01.03.2009 – 31.12.2010, debit ce se va recupera conform art.181 din Legea nr.263/2010.
Susținerea contestatorului, potrivit căreia veniturile realizate sunt meritul soției, nu poate fi reținută, deoarece repartizarea veniturilor din cadrul întreprinderii familiale se realizează în funcție de cota de participare a fiecărui membru stabilită prin Acordul de constituire, iar veniturile dovedite cu adeverințele nr._ și_ sunt comunicate de către ANAF pentru contestator.
La termenul de judecată din 12.09.2012, contestatorul a solicitat și suspendarea efectelor deciziei contestate până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Părțile au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2441 din 10.10.2012, Tribunalul Iași respinge contestația formulată de contestatorul B. G. în contradictoriu cu intimata C. T. de Pensii Iași.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin prezenta contestație, contestatorul B. G. contestă Decizia nr._ din data de 13.02.2012, decizie emisă de intimată, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, decizie prin care s-a dispus restituirea de către contestator a sumei de_ lei, reprezentând drepturi încasate în perioada 01.03.2009 – 31.12.2010.
În ședința publică din data de 10 octombrie 2012, contestatorul, prin apărătorul său ales, solicită, proba cu înscrisuri noi, acte contabile noi ce nu au mai fost depuse la dosar pentru a se dovedi veniturile defalcate, acte noi ce nu au fost în posesia contestatorului până la momentul prezent. Referitor la această cerere nouă a contestatorului, reprezentantul intimatei a precizat că actele contabile noi despre care a făcut vorbire acesta, prin apărătorul său, ar fi trebuit depuse mai întâi la intimată, la C. T. de Pensii Iași.
Având în vedere faptul că s-a formulat o contestație împotriva unei decizii și actele noi nu au fost depuse la intimată pentru a fi avute în vedere la emiterea deciziei, raportat la dispozițiile art.167 Cod procedură civilă, instanța a respins ca nefiind utilă încuviințarea, administrarea probelor noi solicitate de către contestatorul B. G., prin apărătorul său ales – aspect relevant în soluționarea prezentei cauze. S-a avut în vedere faptul că decizia emisă de intimată a avut în vedere verificările efectuate pe baza datelor furnizate de Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F.P.- județul Iași conform cărora s-a constatat că, contestatorul din prezenta cauză, a realizat venituri în anii 2009 și 2010 conform adeverinței de venit pe anul 2009 nr._/19.01.2012 și adeverinței de venit pe anul 2010 nr._/19.01.2012.
Astfel, contestația formulată nu poate fi întemeiată pe acte noi ce nu au fost depuse la intimată întâi întrucât contestația împotriva unei decizii emise de CTP Iași se analizează raportat la documentarul ce a fost avut în vedere de această instituție.
Cât privește aplicarea art. 54 și 92 al.1 g, 94 Lg. 19/2000 intimata a avut în vedere dispozițiile aplicabile la momentul avut în vedere de instituția pârâtă, respectiv 1.03._10, moment la care era aplicabilă lg. 19/2000. Lg. 263/2010 este aplicabilă raportat doar la procedura ce trebuie urmată față de data emiterii deciziei, sens în care sunt aplicabile dispozițiile art. 179 și următoarele din acest act normativ (iar față de art. 181 se aplică prevederile Codului de procedură fiscală, respectiv art. 172-173 C.pr. fiscală).
Orice alte acte obținute ulterior pot fi valorificate prin depunerea lor la intimată în vederea unei eventuale revizuiri a acestei decizii conform art. 107 și 116 Lg. 263/2010.
Față de faptul că contestatorul nu a făcut dovada faptului că situația reținută de intimată este neconformă realității – deși sarcina probei îi aparținea, față de dispozițiile art. 179 și urm. Lg. 263/2010, este neîntemeiată contestația formulată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei contestate, legiuitorul nu a prevăzut o procedură de suspendare a deciziei de debit, Lg. asigurărilor sociale referindu-se exclusiv la posibilitatea suspendării plății drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul B. G..
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, contestatorul solicită, în primul rând, să se aibă în vedere că lit. g a alin. 1 a fost introdusă prin art. unic pct. 5 din Legea nr. 209/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial din 9.06.2009, dată de la care își produce efectele. Intimata a reținut și sumele cuvenite pentru perioada în care nu existau prevederi legale cu privire la cumulul pensiei de invaliditate grad I cu calitatea de membru într-o asociație familială, respectiv 1.03.2009-9.06.2009.
Consideră recurentul că, la emiterea deciziei de restituire, intimata a avut în vedere datele furnizate de Agenția Națională de Administrare Fiscală-DGFP Iași, care arată venitul global pe anii 2009 și 2010, nu lunile în care s-au realizat venituri și cele în care asociația nu a avut profit. Aceste documente nu au fost solicitate de intimată, iar, la solicitarea recurentului contestator, prima instanță a refuzat prezentarea acestor înscrisuri contabile, din care rezultă că nu s-au realizat venituri pe anumite luni.
Mai arată recurentul că profitul menționat în adeverințele de venit pe anii 2009 și 2010 se datorează exclusiv soției sale, care a prestat munca în cadrul asociației, numele recurentului, a cărui stare de sănătate nu-i permite desfășurarea nici unei activități, apărând doar formal în evidențe.
Recurentul invocă și prevederile art. 6 alin. 1 pct. IV lit. b coroborat cu art. 114 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, care prevăd un anumit cuantum al veniturilor anuale pentru a putea fi suspendată plata pensiei, concluzionând că ar trebui să-i fie aplicabile condițiile mai favorabile instituite de această lege, ceea ce ar conduce la exonerarea sa de la restituirea pensiei primite în perioada 2009-2010.
Recurentul a depus înscrisuri.
Intimata C. T. de Pensii Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a interpretat dispozițiile legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent potrivit art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 92 alin. 1 lit. g din Legea nr. 19/2000, introdus prin pct. 5 al art. unic din Legea nr. 209/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 385 din 9.06.2009, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și IV lit. b) - f).
Aplicând în timp legea civilă, se constată că aceste dispoziții legale, care vizează suspendarea plății pensiei, nu au fost incidente în cazul recurentului, beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I, decât cu începere de la data intrării în vigoare a prevederilor art. 92 alin. 1 lit. g din Legea nr. 19/2000, respectiv în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial a Legii nr. 209/2009.
Așadar, sunt întemeiate susținerile recurentului privind inaplicabilitatea acestor prevederi legale ca temei de drept pentru recuperarea sumelor primite de recurent cu titlul de pensie de invaliditate de gradul I în perioada 1.03._09, nu 9.06.2009 cum se menționează în cererea de recurs.
Numai că, în decizia nr._ din 13.02.2012 emisă de intimată pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit recurentului cu titlu de prestații de asigurări sociale în perioada 01.03.2009 – 31.12.2010, plată generată de realizarea de venituri dintr-o activitate profesională, sunt menționate, ca temei de drept, și dispozițiile art. 54 și art. 94 din Legea nr. 19/2000.
Or, art. 94 din Legea nr. 19/2000 prevede categoriile de persoane care pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respective, între aceste categorii neregăsindu-se și pensionarii de invaliditate de gradul I, invaliditate care presupune, prin definiție, prin pierderea totala a capacității de muncă, așa cum prevede art. 54 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Față de această situație de fapt avută în vedere de intimată la emiterea deciziei nr._ din 13.02.2012, respectiv realizarea, de către recurentul beneficiar al unei pensii de invaliditate de gradul I, de venituri dintr-o activitate profesională (venituri care se raportează anual), nu sunt relevante susținerile recurentului privind nerealizarea veniturilor în unele luni din anii 2009 și 2010, conform evidențelor sale, ori contribuția reală a soției sale la realizarea acestor venituri.
În ceea ce privește dispozițiile art. 6 alin. 1 pct. IV lit. b și art. 114 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, act normativ în vigoare cu începere de la data de 1.01.2011, se reține că legea civilă dispune numai pentru viitor, deci aceste dispoziții nu sunt incidente în prezenta cauză, care vizează recuperarea sumelor plătite necuvenit recurentului cu titlu de prestații de asigurări sociale în perioada 01.03.2009 – 31.12.2010.
Chiar dacă Legea nr. 263/2010 ar prevedea „condiții mai favorabile”, în sensul că impune un anumit cuantum al veniturilor anuale pentru a putea fi suspendată plata pensiei, așa cum susține recurentul, acest act normativ nu retroactivează, excepția prevăzută de art. 15 alin. 2 din Constituție vizând doar legea penală sau contravențională mai favorabilă.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul B. G. împotriva sentinței civile nr. 2441 din 10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2013.
Președinte, C. B. | Judecător, A. E. A. | Judecător, N. C. M. |
Grefier, M. H. |
Red /tehnored.- B.C
2 ex -28.01.2013
Tribunalul Iași- D. I.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 290/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 62/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
