Asigurări sociale. Hotărâre din 10-04-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 3103/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 542/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător N. C. M.
Judecător D. P.
Grefier M. H.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către C. E. împotriva sentinței civile nr. 3042 din 21.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind C. T. de Pensii Iași, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Căcescu G. cu delegație la dosar pentru recurent, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la al treilea termen, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Căcescu pentru recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în mod greșit instanța a admis excepția tardivității introducerii contestației. Susține că a făcut dovada că actele de începere a executării au fost comunicate la data de 12.03.2012 și contestație împotriva acestora a formulat la data de 27.03.2012, în termen legal.
Susține că executarea începe din momentul emiterii somației.
Consideră excepția tardivității ca neîntemeiată, întrucât decizia de impunere s-a comunicat la vechea adresă din București la care contestatorul nu mai locuiește din anul 2008
Pentru motivele detaliate si prin cererea de recurs si considerentele expuse, avocat Căcescu pentru recurentul C. E. solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr._, contestatorul C. E., în calitate de debitor, în contradictoriu cu creditoarea intimată C. Județeană de Pensii Iași a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare din dosarul cu nr. 5/12.03.2012 și a titlului executoriu – decizia nr.151.900 din data de 20.08.2009, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit în cuantum de 145.616 lei, solicitând anularea deciziei nr._ din data de 20 august 2009 privind recalcularea pensiei din sistemul public, decizie emisă de C. de Pensii a municipiului București, C. Locală de Pensii Sector 1 București.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că la data de 15.03.2012 a primit o somație de plată emisă de C. Județeană de Pensii Iași, prin care i se comunică că, în baza dosarului de executare nr. 5/12.03.2012, are de plată suma de 145.616 lei reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit, în perioada 01.09.2006 – 01.09.2009, în temeiul titlului executoriu – decizia nr.151.900 din data de 20.08.2009, emisă de C. de Pensii a municipiului București, C. Locală de Pensii Sector 1 București.
Prin decizia contestată, C. de Pensii a municipiului București, C. Locală de Pensii Sector 1 București a stabilit în sarcina sa un debit de 181.853 lei, reprezentând pensie încasată necuvenit, însă nu a făcut dovada comunicării deciziei nr.151.900 din data de 20.08.2009, prin care s-a procedat la recalcularea pensiei și care a stat la baza emiterii deciziei de recuperare a debitului menționat.
Apreciază contestatorul că au fost încălcate prevederile art. 86 alin. 3 și art. 169 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, fiind eludat chiar dreptul de contestație garantat de art. 155 din aceeași lege și art. 21 din Constituție, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr.19/2000, decizia casei teritoriale de pensii necontestată în termen este definitivă.
De asemenea, s-ar aduce atingere și îngrădire dreptului constând în accesul liber la justiție, garantat de art.21 din Constituție și de art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Contestatorul mai apreciază că, în condițiile necomunicării deciziei de revizuire prin care drepturile de pensie i-au fost diminuate retroactiv, aceasta nu a rămas definitivă, astfel că nu putea constitui, în mod legal, temei pentru emiterea deciziei de recuperare a debitului rezultat în urma revizuirii, decizie de recuperare ce constituie, potrivit prevederilor art.187 din Legea nr.19/2000, titlu executoriu.
Creditoarea nu i-a comunicat felul în care a calculat și a stabilit debitul conform deciziei contestate nr.151.900 din data de 20.08.2009, obstaculând în acest fel dreptul debitorului de a verifica legalitatea plății și a cuantumului acesteia, încălcând astfel principiul transparenței și a bunei-credințe.
Mai mult, debitul de 181.853 lei nu mai este cert, lichid și exigibil deoarece, așa cum rezultă din decizia contestată nr._ din data de 20 august 2009, debitul menționat a fost calculat pentru perioada 01.09.2006 – 01.09.2009, iar decizia contestată a fost emisă cu o lună înainte, la data de 20 august 2009.
Și lipsa unei expertize contabile face ca suma să nu fie certă, lichidă și exigibilă, iar sumele de plată solicitate retroactiv, datorate începând cu data de 01.09.2006, s-au prescris la data de 01.09.2009, sens în care executarea silită nu mai poate avea loc pentru aceste debite.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.172 Cod de Procedură Fiscală.
Intimata C. Județeană de Pensii Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației și a cererii privind anularea deciziei nr.151.900/20.08.2009.
Față de această cerere, intimata invocă excepția tardivității, întrucât termenul legal de 45 de zile de la comunicare, termen prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000, a expirat. Contestatorului i s-a înmânat copia dosarului său de pensie la data de 17.02.2011, dosar ce cuprindea și decizia contestată în prezenta cauză, iar la data de 14.06.2011, la cererea sa expresă, i s-a înmânat sub semnătură decizia contestată nr.151.900/20.08.2009.
Mai mult, din luna octombrie 2009 contestatorului i s-a reținut suma de 2614 lei, lunar, din drepturile de pensie, în contul debitului de 181.853 lei, așa cum rezultă din imaginea plății dosarului nr.151.900 pentru anii 2001- 2010, iar după transferarea dosarului de pensie cu debit la intimată, reținerile au continuat și în anii 2011 și 2012, contestatorul necontestând reținerea semnificativă, acceptând-o, astfel încât rezultă indubitabil faptul că avea cunoștință de proveniența debitului.
Pe fond, intimata a arătat că motivele contestației la executare constau într-o înșiruire de prevederi legale care nu pot constitui fundamentul justificării nelegalității somației contestate și nu pot constitui probe concludente și utile menite să demonstreze nerespectarea procedurii instituite prin art. 145 alin. 1 din OG nr. 92/2003 Cod proc. fiscală
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3042 din 21.12.2012, Tribunalul Iași admite excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr._/20.08.2009, excepție invocată prin întâmpinare.
Respinge – ca fiind tardiv introdusă – contestația formulată de contestatorul C. E. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Iași (în prezent C. T. de Pensii Iași)– în ceea ce privește decizia nr._/20.08. 2009.
Respinge - ca nefondată – contestația la executare formulată de contestatorul C. E. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Iași (în prezent C. T. de Pensii Iași).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia contestată decizia nr._ din data de 20.08.2009 (filele 8,11, 14, 63 dosar), intitulată și decizie debit, privind recalcularea pensiei din sistemul public, decizie emisă de C. de Pensii a municipiului București, C. Locală de Pensii Sector 1, contestatorului C. E., în urma examinării actelor înregistrate din oficiu, în baza Legii nr.19/2000, pentru perioada: 01.09.2006 – 01.09.2009, i se constituie un debit în sumă de 181.853 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit cu titlu de pensie, debitul provenind din valorificarea eronată a sporului pentru ore de zbor în sumă totală și nu lunară.
În această decizie se menționează că prezenta (decizia) constituie titlu executoriu, că în baza dispozițiilor art.87, art.88 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, poate fi contestată în termen de 45 zile de la comunicare la instanța judecătorească competentă iar necontestarea sa duce la rămânerea definitivă a acesteia.
Prin prezenta contestație (filele 4-6 dosar), contestatorul C. E. contestă decizia nr.151.900 din data de 20.08.2009, decizie emisă de C. de Pensii a municipiului București, C. Locală de Pensii Sector 1, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit în cuantum de 145.616 lei, solicitând admiterea contestației sale, anularea deciziei contestate ce constituie titlu executoriu, și, în consecință, anularea formelor de executare din dosarul precizat cu nr.5/12.03.2012, având în vedere faptul că nu i s-a comunicat decizia contestată în prezenta cauză.
În urma cererilor contestatorului C. E., prin care solicita eliberarea unei copii xerox după dosarul său de pensionare cu nr.151.900, dosar transferat la intimata C. Județeană de Pensii Iași (în prezent C. T. de Pensii Iași), cerere înregistrată la aceasta cu nr.5679/13.01.2011(fila 30 dosar), a cererii înregistrată la intimată cu nr._/14.06.2011(fila 31 dosar), prin care contestatorul C. E. solicită eliberarea unei copii după decizia de pensionare nr. 151.900 /20.08.2009, semnând de primire a copiei deciziei solicitate (fila 31), decizie ce reprezintă de fapt decizia contestată în prezenta cauză, a luat la cunoștință de prezenta decizie ce se contestă la 14.06.2011, moment de la care începe să curgă termenul de 45 de zile prevăzut de legiuitor.
Aceasta cu atât mai mult cu cât contestatorul C. E. recunoaște prin cererea sa înregistrată cu nr._/14.08.2012 (fila 49 dosar), solicitând deblocarea contului său de la C.E.C, că este reținută o treime din suma ce reprezintă drepturile sale de pensie. Din această cerere rezultă că domnul C. E., contestatorul din prezenta cauză, știa de reținerile oprite de intimată din drepturile sale de pensie, având în vedere că și Somația (filele 7,10,13,62 dosar) emisă de intimata C. Județeană de Pensii Iași (în prezent C. T. de Pensii Iași) din dosarul de executare nr.5/12.03.2012, somație înregistrată cu nr. 31.178 /12.03.2012, a fost comunicată contestatorului cu confirmare de primire prin care se precizează și numărul înregistrării actului comunicat (în speță 31.178), primire confirmată prin semnătura soției contestatorului la data de 19.03.2012 (fila 61 dosar).
Pentru toate motivele precizate mai sus, instanța constată că, contestatorul din prezenta cauză, știa de existența deciziei contestate în prezenta cauză cu nr._ din data de 20 august 2009, numită și decizie de debit, decizie ce i-a fost comunicată sub semnătură, în urma cererii sale adresată intimatei și înregistrată la aceasta cu nr._/14.06.2011(fila 31 dosar).
Pentru toate aceste motive, instanța va admite excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei contestate în prezenta cauză cu nr. 151.900 din data de 20.august 2009, excepție invocată de intimata C. Județeană de Pensii Iași (în prezent C. T. de Pensii Iași) prin întâmpinare (fila 24), având în vedere și faptul că a fost depășit cu mult termenul legal de contestare a acestei decizii, termen prevăzut expres în cuprinsul acesteia conform dispozițiilor art.87 din Legea nr.19/2000, modificată și completată.
Pe cale de consecință, în urma admiterii excepției tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr.151.900/20.08.2009, instanța va respinge contestația formulată de contestatorul C. E. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Iași (în prezent C. T. de Pensii Iași) împotriva deciziei nr._/20.08.2009 ca fiind tardiv introdusă.
Ținând cont de toate aceste împrejurări, de considerentele expuse mai sus, de dispozițiile legale menționate în prezenta cauză, pe fondul contestației la executare instanța reține faptul că singura apărare invocată o reprezintă chiar necomunicarea deciziei menționate; or, asupra acestui aspect instanța a dispus prin respingerea ca tardivă a cererii.
Astfel, motivat de soluția dată în prima cerere, de legătura indisolubilă dintre cele două cereri (ce rezultă chiar din motivarea acțiunii), instanța va respinge ca neîntemeiată, nefondată contestația la executare formulată de contestatorul C. E. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Iași (în prezent C. T. de Pensii Iași) împotriva actelor de executare și anulării formelor de executare din dosarul cu nr.5/12.03.2012, acte menționate în prezenta contestație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul C. E..
În motivarea recursului, se arată că actele de executare silită au început la data de 12.03.2012, conform somației dosar de executare nr. 5/12.03.2012, comunicată la data de 19.03.2012, iar contestația a fost formulată la data de 27.03.2012, deci în termen, excepția tardivității fiind admisă nelegal.
Recurentul reia susținerile din cererea de chemare în judecată, arătând că, prin emiterea somației, s-a încălcat principiul transparenței și poziției egale a părților, în sensul că creditoarea nu a comunicat felul în care a calculat și a stabilit debitul aferent deciziei nr.151.900 din de 20.08.2009, obstaculând în acest fel dreptul debitorului de a verifica legalitatea plății și a cuantumului acesteia, încălcând astfel dispozițiile legale cu privire la executarea silită.
Sunt menționate prevederile art. 379 Cod proc. civilă, susținându-se că, în cazul în care titlul executoriu nu este emis de o instanță judecătorească, legea procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul să invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin titlul executoriu.
Mai solicită contestatorul să se aibă în vedere și dispozițiile art. 89 alin. 1 și art. 187 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, sumele de plată datorate retroactiv, începând cu data de 1.09.2006, fiind prescrise la data de 1.09.2009.
Instanța de fond nu a verificat nici dacă recurentul a luat cunoștință despre decizia nr._, comunicată la vechea adresă din București, la care recurentul nu mai locuiește din anul 2008, actul administrativ fiscal trebuind comunicat contribuabilului potrivit art. 44 alin. 1 și art. 45 Cod proc. fiscală. Se menționează și decizia dată în cauza Arras și alții c. Italia la data de 14.02.2012, în care Curtea subliniază necesitatea existenței unui sistem care să permită contribuabililor nemulțumiți de o decizie a organelor fiscale accesul în fața unei instanțe de judecată.
Sunt menționate și alte decizii, în care CEDO reține că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul 1, ca drept de a primi o prestație socială, și statuează când o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Intimata C. T. de Pensii Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nu sunt corecte criticile recurentului privind respingerea greșită, ca tardivă, a contestației împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 5/12.03.2012, această contestație fiind respinsă ca neîntemeiată și nefondată.
Ca și contestația la executare inițială, a mai precizat intimata, recursul constă într-o înșiruire de prevederi legale care nu pot constitui fundamentul justificării nelegalității somației contestate și nu pot constitui probe concludente și utile menite să demonstreze nerespectarea procedurii instituite prin art. 145 alin. 1 din OG nr. 92/2003 Cod proc. fiscală.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor și aspectelor invocate de recurent în condițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În cadrul jurisdicției asigurărilor sociale, prin acțiunea introductivă înregistrată la Tribunalul Iași la data de 21.03.2012, recurentul a formulat contestație împotriva titlului executoriu, respectiv decizia nr._ din 20.08.2009, dar și contestație la executare propriu-zisă, împotriva actelor de executare din dosarul nr. 5/12.03.2012, respectiv somația pentru plata sumei de 145.616 lei.
Contrar susținerilor recurentului, prima instanță nu a respins, ca tardivă, contestația la executare împotriva somației pentru plata sumei de_ lei, ci contestația împotriva deciziei nr._ din 20.08.2009, reținându-se, corect, că recurentul a solicitat intimatei, prin cererea înregistrată cu nr._/14.06.2011, eliberarea unei copii de pe decizia de pensionare nr. 151.900/20.08.2009, semnând pentru primirea ei. Așadar, cel mai târziu la data de 14.06.2011, recurentul a luat cunoștință de decizia nr._ din 20.08.2009, nefiind relevantă împrejurarea invocată de recurent, care a arătat că la vechea adresă din București nu mai locuiește din anul 2008.
Mai mult, decizia nr._ din 20.08.2009 nu este un act administrativ fiscal, în accepțiunea de act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, act care să fie comunicat contribuabilului potrivit art. 44 alin. 1 și art. 45 Cod proc. fiscală, invocate de recurent.
De asemenea, în ceea ce privește comunicarea acestei decizii, nu se pune problema aplicării prioritare a prevederilor tratatelor internaționale la care România este parte, respectiv art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, avute în vedere de recurent prin invocarea cauzei Arras și alții c. Italia, care vizează accesul în fața unei instanțe de judecată, și a celorlalte decizii CEDO care privesc dreptul de proprietate.
De la data comunicării deciziei nr._ din 20.08.2009, curge termenul de 45 zile prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000. Cum contestația a fost înregistrată la data de 21.03.2012, excepția tardivității este întemeiată, iar decizia nr._ din 20.08.2009, necontestată în termen, este definitivă, așa cum prevede art. 88 din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește contestația la executare împotriva somației emise de intimată în conformitate cu prevederile art. 145 Cod proc. fiscală, se constată că prima instanță nu a admis excepția tardivității, cum susține recurentul. De altfel, contestația la executare a și fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 173 alin. 1 lit. a Cod proc. fiscală.
Prima instanță a respins contestația la executare pe fond, ca neîntemeiată, reținând ”faptul că singura apărare invocată o reprezintă chiar necomunicarea deciziei menționate; or, asupra acestui aspect instanța a dispus prin respingerea ca tardivă a cererii”.
Și în prezentul recurs, menționând prevederile art. 379 Cod proc. civilă, recurentul susține că suma nu este certă, lichidă și exigibilă datorită lipsei expertizei contabile. În cazul în care titlul executoriu nu este emis de o instanță judecătorească, legea procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul să invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin titlul executoriu.
În acest sens, recurentul solicită, față de dispozițiile art. 89 alin. 1 și art. 187 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, să se aibă în vedere și că sumele de plată datorate retroactiv, începând cu data de 1.09.2006, erau prescrise la data de 1.09.2009.
Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 172 alin. 3 Cod proc. fiscală incidente în cauză, ”contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Or, în cazul recurentului, titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în condițiile Codului de procedură fiscală, respectiv decizia nr. 151.900 din 20.08.2009, nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional, dar, pentru contestarea lui, există o altă procedură prevăzută de lege, respectiv legea sistemului public de pensii, la care recurentul a și apelat, contestația fiind respinsă ca tardivă.
Prin urmare, în cadrul contestației la executare împotriva actelor de executare din dosarul cu nr. 5/12.03.2012, recurentul nu poate invoca apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin titlul executoriu.
Din titlul executoriu, reprezentat de decizia nr._ din 20.08.2009, definitivă întrucât nu a fost contestată în termen, rezultă creanța certă, lichidă și exigibilă, potrivit art. 379 Cod proc. civilă, nefiind necesară o expertiză cum susține recurentul. De asemenea, se constată că titlul executoriu a fost emis în condițiile art. 89 alin. 1 și art. 187 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, în termenul de prescripție de 3 ani, pentru perioada 1.09.2006 - 1.09.2009.
În consecință, față de considerentele expuse, care completează considerentele primei instanțe, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatorul C. E. împotriva sentinței civile nr.3042//21.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.04. 2013.
Președinte, C. B. | Judecător, N. C. M. | Judecător, D. P. |
Grefier, M. H. |
Red/tehnored. B.C
2 ex- 23.04.2013
Tribunalul Iasi - D. I.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 406/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 545/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
