Contestaţie calcul CAS. Hotărâre din 12-03-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 3881/111/2012
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL ORADEA | |
- Secția I civilă - | |
completul II recurs nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 474/2014-R
Ședința publică din data de 12 martie 2014
Președinte : | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurentul contestator Ț. M., domiciliat în Oradea, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 505/LM din 30 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._ și a sentinței civile nr. 606/LM din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect: contestație calcul CAS.
La apel nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 5 martie 2014, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 12 martie 2014.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 505/LM din 30 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, s-a respins contestația formulată de contestatorul Ț. M., în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Drepturile de pensie de invaliditate gradul II ale contestatorului au fost deschise prin decizia de pensie nr._/ 28.03.1989, drepturile fiind acordate de la data de 01.01.1989 în temeiul Legii nr.3/1977, pentru o vechime in munca de 24 ani in grupa III de munca (fila 66 la dosar).
În perioada 29.01._91 contestatorul a executat o pedeapsă privativă de libertate, iar prin încheierea din 30.09.1991 se dispune punerea în libertate conform biletului de eliberare nr.7606/04.10.1991 și adresei Penitenciarului Oradea nr.12/09.07.1992. În conformitate cu dispozițiile art.60 din Legea nr.3/1977, plata pensiei se suspendă în perioada de detenție, aceasta fiind reluată de la data de 01.11.1991.
Raportat la capătul de cerere referitor la drepturile sale de pensie cuvenite pe perioada detenției, instanța a reținut din dispoziția privind reluarea plății pensiei suspendate (fila 45 la dosar) că intimata a reluat plata pensiei de invaliditate de la data de 01.11.1991 și a dispus și plata drepturilor de pensie ale contestatorului pe perioada 01.02._91 in cuantumul stabilit astfel: pe lunile februarie și martie 1991 suma de 1701 + 265 lei; pe lunile aprilie, mai, iunie, iulie 1991 suma de 3171+265 lei; pe luna august 1991 suma de 3771+265 lei, iar pe lunile septembrie și octombrie 1991 suma de 4388+265 lei. S-a constatat de asemenea că reluarea plății pensiei contestatorului și plata drepturilor restante pe perioada detenției au fost efectuate în temeiul sentintei civile nr.1504/1992 a Judecătoriei Oradea (filele 19-27 la dosar) și a cererii acestuia nr.1419/1991.
De asemenea, din buletinul de calcul aferent deciziei_/30.06.2005 depus la fila 34 la dosar, ultimele două rânduri din tabel, instanța a constatat că perioada de detenție februarie 1991 până în octombrie 1991 a fost valorificată ca și vechime în muncă la calculul drepturilor de pensie ale contestatorului.
Ținând seama că și expertul contabil a confirmat susținerile intimatei (fila nr.108 la dosar), instanța de fond a constatat că aceste două capete de cerere sunt nefondate, sens în care a dispus respingerea acestora.
În conformitate cu prevederile O.U.G nr. 17/2012 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, sumele reținute de la data ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferența dintre pensiile rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra întregului cuantum al pensiei și pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra părții din pensie care depășește nivelul de 740 lei, se restituie astfel: pentru sumele reținute în perioada ianuarie - martie 2011, restituirea se realizează tranșe lunare egale în perioada iunie - august 2012; pentru sumele reținute în perioada aprilie 2011 - aprilie 2012, restituirea se eșalonează până la data de 31 decembrie 2013.
Dând aplicare dispozițiilor legale mai sus invocate, intimata a dispus restituirea sumelor reținute în mod nelegal, motiv pentru care instanța a constatat că se impune respingerea și a acestui capăt de cerere.
Cât privește activitatea de dulgher pe care contestatorul afirmă că ar fi desfășurat-o în grupa II de muncă, instanța a reținut din susținerile intimatei, probatoriul depus la dosarul cauzei precum și din concluziile expertului că activitatea acestuia nu a fost încadrată în grupa I sau II de muncă, atâta timp cât prin mențiunile din carnetul său de muncă și prin adeverințele depuse nu se confirmă de nici unul din foștii angajatori că perioada lucrată în funcția de dulgher ar fi fost încadrată în grupa II de muncă.
Conform Ordinului nr.50/1990 pct.15, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă. De asemenea, art.6 a aceluiași ordin stabilește că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
În consecință, instanța a constatat că solicitarea contestatorului de valorificare a grupei a II a perioadei lucrate în funcția de dulgher este neîntemeiată, sens în care a dispus respingerea și acestui capăt de cerere.
Raportat la plata dobânzii legale și a daunelor morale, având în vedere că cererea principală a fost respinsă, instanța a constatat că se impune și respingerea acestor cereri accesorii.
Prin sentința civilă nr. 606/LM din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, s-a admis cererea de completare dispozitiv formulată de expert Ț. A. V., și în consecință:
Contestatorul Ț. M., a fost obligat să achite suma de 900 lei în contul BIROULUI LOCAL DE EXPERTIZE BIHOR, pe seama expertului Ț. A. V..
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 505 din 30.09.2013, Tribunalul Bihor a respins contestația formulată de contestatorul Ț. M. în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR.
Potrivit dispozițiilor art. 2812 al.1 Cod Procedură Civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate solicita completarea hotărârii în același termen în care se poate declara după caz apel sau recurs împotriva aceleiași hotărâri.
Din probatoriul administrat, instanța a reținut că în cauză a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă, cu privire la care contestatorul a fost obligat sa plătească avansul de 1000 lei, din care s-a achitat suma de 500 lei (filele 94 și 95 la dosar), astfel cum a confirmat și expertul contabil numit în cauză, iar cu privire la diferența de onorariu de 900 lei urma ca instanța de judecată să se pronunțe la momentul soluționării cauzei, fapt care în speță nu s-a realizat.
În consecință, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art.2812 alin.3 Cod Procedură Civilă care dispun că „Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor”, sens în care s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.505/30.09.2013 și a obligat contestatorul Ț. M. să achite suma de 900 lei în contul BIROULUI LOCAL DE EXPERTIZE BIHOR, pe seama expertului Ț. A. V..
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamantul recurent Ț. M..
Solicită în principal casarea sentinței civile nr. 505/LM/2013 și trimiterea cauzei instanței competente pentru rejudecare, și în subsidiar, modificarea în totalitate a acestei hotărâri în sensul obligării intimatei C. Județeană de Pensii Bihor la plata pensiei reținute în perioada 29 ianuarie 1991-4 octombrie 1991, perioadă în care a fost arestat în mod abuziv, fiind achitat în baza sentinței penale nr. 1504/1992 pronunțată în dosar nr. 1521/1991 a Judecătoriei Oradea și obligării intimatei a lua în considerare ca vechime în muncă perioada celor 249 de zile în care a fost arestat, respectiv să valorifice în grupa a II-a perioada în care a lucrat în construcții ca și „dulgher”.
În dezvoltarea motivelor de recurs critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că cererea sa, formulată la data de 27.01.1997 a fost înregistrată de intimată sub nr. 1084, cu data de 20 ianuarie 1983 pentru a putea invoca excepția prescripției dreptului la acțiune.
Invocă decizia civilă nr. 294/2006 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosar nr. 4323/2005.
Menționează că deși se constată că reluarea plății pensiei sale și plata drepturilor restante pe perioada detenției au fost efectuate în temeiul sentinței civile (penale) nr. 1504/1992 a Judecătoriei Oradea și a cererii sale nr. 1419/1991, nu se indică numărul deciziei din care rezultă plata pensiei reținute și nici o decizie de pensie din care să rezulte vechimea perioadei arestate.
Solicită obligarea pârâtei la restituirea pensiei reținute în perioada celor 249 de zile începând cu data de 29.01.1991 până la data de 04.10.1991 și calcularea dobânzii până la data plății efective precum și daune cominatorii de 100 Euro /zi până la plata efectivă a sumei reținute.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304/2 pct. 5,8,9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 606/LM/2013 din 18 noiembrie 2013, recurentul invocă prevederile art. 163 Cod procedură civilă, arătând că nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceiași parte făcând referire în acest sens la sentința civilă nr._ a Tribunalului Bihor, context în care, susține recurentul că sentința civilă nr._ pronunțată în același dosar este irelevantă și nu are suport legal, invocând totodată excepția puterii lucrului judecat.
Menționează că expertul Ț. A. a arătat în concluziile sale că în perioada 29.01._91 acesta a fost privat de libertate, dar perioada a fost luată în considerare la calculul stagiului de cotizare, învederând recurentul că pensia reținută în mod abuziv în această perioadă nu i-a fost restituită de intimată.
Arată că din cuprinsul sentinței civile nr. 505/111/LM/2013 a Tribunalului Bihor rezultă că pensia reținută pentru această perioadă i-a fost restituită, fără a fi indicată însă decizia Casei Județene de Pensii Bihor prin care s-a dispus plata sumelor reținute, iar expertul nu a menționat în concluziile expertizei această împrejurare. Mai arată că este îndreptățit și la plata dobânzilor aferente sumelor reținute pentru perioada 2 februarie 1991-4 octombrie 1991 la care se adaugă dobânda până la data plății efective, învederând totodată că expertiza efectuată în cauză este incompletă, superficială și nu atestă cele solicitate, respectiv pensia reținută.
Intimata C. Județeană de Pensii Bihor a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate în totalitate ca legală și temeinică.
Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile recurentului la adresa sentinței civile nr. 505/LM/30 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor sunt apreciate ca nefondate, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, în concordanță cu dispozițiile legale incidente și probațiunea administrată în cauză.
Astfel, după cum în mod corect reține instanța de fond, din cuprinsul dispoziției pentru reluarea plății pensiei suspendate depusă la dosarul de fond (fila 45) rezultă că, în baza sentinței penale nr. 1504/1992 și a cererii contestatorului s-a reluat în plată pensia acestuia, în cuprinsul acestei dispoziții fiind indicate și sumele acordate reclamantului pentru perioada în care acesta a fost arestat preventiv, drepturile de pensie calculate fiind aferente perioadei 1 februarie 1991-31 octombrie 1991, potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 3/1977 plata pensiei și a celorlalte drepturi aferente suspendându-se pe perioada arestului.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Ț. A. V., perioada 29.01._91, în care contestatorul a fost arestat, s-a luat în calcul de către intimată la stabilirea vechimii în muncă, expertul precizând totodată că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute în carnetul de muncă au fost incluse și sporurile legale la care contestatorul avea dreptul, respectiv că din documentele aflate la dosarul cauzei și cele puse la dispoziție de C. Județeană de Pensii Bihor nu rezultă că reclamantul a desfășurat activități încadrate în grupa I sau II de muncă, în carnetul de muncă neexistând o astfel de mențiune și de asemenea nu se află la dosar o adeverință din partea angajatorului în acest sens.
Raportat la probele administrate în cauză în mod corect reține instanța de fond că cererile formulate de contestator sunt nefondate, drepturile de pensie cuvenite reclamantului fiind corect calculate și acordate de către intimată.
Criticile invocate de recurent sub aspectul nevalorificării activității de dulgher ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă nu pot fi primite câtă vreme din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al contestatorului nu rezultă că acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, nefiind depusă o adeverință emisă de fostul angajator în sensul că perioada lucrată ca dulgher ar fi fost încadrată în grupa a II-a de muncă, corect reținând instanța de fond în acest sens și dispozițiile Ordinului 50/1990- pct. 6 și 15 .
Referitor la criticile aduse de recurent sentinței civile nr. 606/LM/18.11.2013, acestea sunt de asemenea apreciate ca nefondate, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 281 ind. 2 Cod procedură civilă, referitor la cererea formulată de expert privind achitarea diferenței de onorariu pentru efectuarea expertizei.
Astfel, prin această hotărâre a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 505/LM/2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, conform dispozițiilor art. 281 ind.2 Cod procedură civilă, dispoziții potrivit cărora, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, împotriva acelei hotărâri, în alin. 3 precizându-se că aceste dispoziții se aplică și în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor, după cum de altfel s-a și procedat în cauză.
Prin urmare, susținerile recurentului privind incidența dispozițiilor art. 163 Cod procedură civilă sunt nefondate, în cauză nefiind vorba despre o altă acțiune, având același obiect, părți și cauză, neputându-se reține nici excepția autorității de lucru judecat, sentința civilă nr. 606/LM/2013 fiind pronunțată de instanța de fond în completarea sentinței civile nr. 505/LM/2013.
Având în vedere considerentele anterior expuse, neputând fi reținute așadar criticile recurentului, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurent împotriva sentinței civile nr. 505/30 septembrie 2013 și a Sentinței Civile nr. 606/LM/18 noiembrie 2013 pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care le menține în întregime ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator Ț. M., domiciliat în Oradea, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 505/LM din 30 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței civile nr. 606/LM din 18 noiembrie 2013 pronunțate de Tribunalul Bihor în dosar nr._, pe care le menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Dată în ședința publică din data de 12 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
V. P. D. M. F. T. A. B.
- judecător fond – J. B.
- redactat decizie – judecător F. T. - 28.03.2014
- dactilografiat grefier A. B. – 28.03.2014 – 2 ex.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 213/2014. Curtea de Apel ORADEA | Recalculare pensie. Decizia nr. 542/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
