Recalculare pensie. Decizia nr. 213/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 6464/111/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.213/A/2014
Ședința publică din 14 aprilie 2014
PREȘEDINTE: P. A.
JUDECĂTOR: B. D. M.
GREFIER: G. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant M. I., domiciliat în localitatea Oradea, ..59, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDETEANĂ DE PENSII BIHOR, cu sediul in localitatea Oradea, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 677/LM din 17 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă avocat B. P. în reprezentarea apelantului reclamant M. I. – lipsă, în baza împuternicirii avocațiale din 27 ianuarie 2014 emisă de Baroul Bihor – Cabinet de avocat și consilier juridic C. R. în reprezentarea intimatei pârâte C. Județeană de Pensii Bihor, în baza delegației nr._ din 11 aprilie 2014 emisă de pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Față de prevederile art.7 alin.2 din Legea nr.76/2012, instanța constată că prezenta cauză s-a înregistrat ca apel, deși reclamantul a declarat recurs, stabilindu-se că este vorba de o eroare, în condițiile în care acțiunea a fost înregistrată la 12 august 2013.
Reprezentantul apelantului reclamant arată că potrivit dispozițiilor noului Cod procedură civilă calea de atac deschisă reclamantului este apelul, solicitând judecarea cauzei ca fiind apel.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită judecarea cauzei conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, ca fiind apel.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Reprezentantul apelantului reclamant, susține apelul declarat, solicită admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată, în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei sale cu aplicarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și acordarea retroactivă a acestor drepturi pe ultimii 3 ani de la data înregistrării acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În motivare arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, aceasta neținând seama de adeverința eliberată de fostul angajator care atestă faptul că reclamantul a lucrat în grupa I de muncă sau condiții speciale.
Consideră că reclamantului îi sunt aplicabile prevederile din Legea nr. 226/2006, coroborat cu anexa nr. 2 la legea nr. 263/2010, legea pensiilor, potrivit căreia asigurații care au o vechime în condiții speciale, se bucură de aplicarea unui alt stagiu complet de cotizare la care să se împartă însumarea punctajelor anuale si nu sa se împartă la stagiul general de cotizare de 35 de ani, de vreme ce a lucrat la sector de preparare minereuri la alumina, deci în condiții speciale.
Mai arată că este irelevant faptul că reclamantul, scriptic, figurează în grupa a II-a de muncă pe decizia de pensionare, când în fapt și în drept, conform cu Legea nrt.226/2006 care completează legea pensiilor nr.19/2000, acesta a lucrat în condiții speciale în acea perioadă, iar Legea nr.263/2010 reia integral anexa 2 din Legea nr.226/2006.
Apreciază că stagiul practicat de intimată de 35 de ani, la care se împarte însumarea punctajelor medii anuale este pe cât de nelegal, pe atât de prejudiciabil pentru reclamant, acest stagiu este aplicabil conform Legii nr.19/2000, anexa 3, abia pentru perioada de pensionare decembrie 2014-martie 2015, ori reclamantul s-a pensionat în anul 2007.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
În motivare arată că reclamantul la data pensionării avea un stagiu de cotizare realizat de 46 de ani din care 27 de ani în grupa a II-a de muncă, stagiul de cotizare utilizat la calculul pensiei a fost de 35 de ani conform prevederilor art.53 al.3 din Legea nr.263/2010.
Mai arată că reclamantul nu a contestat niciodată decizia de pensie de invaliditate emisă în temeiul Legii nr. 19/2000, iar la data solicitării acestuia de a se utiliza la stabilirea pensiei sale de limită de vârstă un stagiu complet de cotizare de 35 de ani în vigoare este Legea nr.263/2010 și în niciun caz Legea nr. 19/2000 sau Legea nr.226/2006, așa cum în mod greșit a susținut reclamantul.
Precizează că Legea nr. 263/2010 este clară cu privire la stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea pensiei și anume acesta fiind de 35 de ani. Prin excepție de la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 35 de ani, stagiul complet de cotizare la persoanele care si-au desfășurat activitatea cel puțin 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin 1 lit. a și f din lege vor beneficia de un stagiu complet de 30 de ani însă, după cum se poate constata din înscrisurile depuse la dosar, reclamantul nu se încadrează în această categorie. De asemenea mai fac excepție de la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 35 de ani la calculul pensiilor persoanele prevăzute la art. 57 si 58 din Legea nr. 263/2010, reclamantul nefăcând însă parte nici din aceste categorii de persoane.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.677/LM din 17 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Bihor. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost înscris la pensie de invaliditate în temeiul prevederilor Legii nr. 19/2000, începând cu data de 20.10.2007 prin decizia de pensionare de invaliditate cu nr._/ 07.12.2007.
Prin decizia cu nr._/22.03.2013, în temeiul prevederilor art.82 din Legea nr. 263/2010 acesta a fost înscris la pensie pentru limita de vârstă, stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea pensiei acestuia fiind de 35 de ani în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 3 din Legea nr. 263/2010.
La data trecerii la pensie de limita de vârstă, reclamantul a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 55 alin 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, având vârsta de 59 de ani și realizând un stagiu de cotizare de 46 de ani 10 luni si 12 zile, din care 27 de ani 0 luni si 12 zile stagiu în grupa II de muncă, stagiu pentru care a beneficiat de o reducere a vârstei standard de pensionare cu 6 ani.
Instanța a reținut că legea aplicabilă la momentul emiterii deciziei contestate este Legea nr. 263/2010, astfel încât orice referire la dispozițiile Legii nr.19/2000 sunt neconcludente, acest act normativ fiind abrogat la momentul emiterii deciziei nr._/22.03.2013. De asemenea prevederile O.U.G. nr. 4/2005 nu sunt incidente în speță întrucât acestea fac vorbire despre recalcularea unor pensii stabilite anterior apariției Legii nr.19/2000, ceea ce nu este cazul reclamantului, acesta pensionându-se de invaliditate in anul 2007.
Astfel, potrivit art. 82 din Legea nr. 263/2010, „la data împlinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă”. Întrucât în temeiul Tabelului nr. 1, aferent art. 55 din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare se reduce în funcție de stagiul realizat în condiții deosebite, prin decizia nr._/22.03.2013 reclamantul a fost trecut, conform art. 82 din Legea nr. 263/2010, de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârsta, aplicându-i-se reducerea de 6 ani pentru cei 27 ani împliniți în care a desfășurat activitate în condiții deosebite.
În situația în care reclamantului nu i s-ar fi aplicat această reducere a vârstei standard de pensionare cu 6 ani, luna și anul pensionării sale raportat la luna și anul nașterii, ianuarie 1954 ar fi fost ianuarie 2019.
Articolul 53 alin.3 din Legea nr.263/2010 prevede că „stagiul complet de cotizare este de 35 de ani atât pentru femei cât și pentru bărbați, iar atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.5 la lege”.
Ori, reclamantul s-a născut la data de 27 ianuarie 1954 și raportat la această împrejurare a datei de naștere nu îi sunt aplicabile dispozițiile de eșalonare din anexa nr. 5 din Legea nr. 263/2010, stagiul complet de cotizare în ceea ce îl privește fiind de 35 de ani.
De asemenea nu s-a putut reține ca și aplicabile nici dispozițiile anexei nr.3 din Legea nr.19/2000, întrucât acest act normativ nu mai era în vigoare la data emiterii deciziei de pensie pentru limită de vârstă.
Nu îi sunt aplicabile reclamantului dispozițiile Legii nr. 226/2006, întrucât art. 1 alin. 2 dispune în mod expres și limitativ condițiile și cazurile în care sunt incidente dispozițiile acestui act normativ, reclamantul desfășurând activitate în grupa a II a de muncă anterior datei de 01.04.2001, 27 ani 0 luni si 12 de zile, în grupa a II a de muncă, respectiv condiții deosebite, și nu în condițiile speciale la care face referire actul normativ mai sus enunțat.
Anterior datei de 01.04.2001, încadrarea în grupa de muncă s-a făcut potrivit Ordinului 50/1990 și Ordinului 125/1990, coroborat cu Decretul Lege nr. 68/1990.
Instanța a reținut că potrivit acestor dispoziții legale încadrarea în grupele I si II de muncă se făcea în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășea nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicate de protecție a muncii. Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuia să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constatau ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de muncă se făcea de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective și anume nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.
Raportat la aceste considerente, la cadrul procesual stabilit de reclamant, instanța judecătorească nu este îndrituită a constata și implicit a modifica grupa de muncă în care a fost încadrat reclamantul de către angajatorul său, care, la momentul respectiv a respectat criteriile și metodologia impuse de normele legale în vigoare, câtă vreme nu a fost dovedit că încadrarea în grupa de muncă nu a fost efectuată în mod legal.
Simpla apreciere a reclamantului că activitatea desfășurată a fost efectuată în condiții foarte periculoase nu este de natură a schimba încadrarea efectuată de angajator în temeiul unor dispoziții legale. De altfel și activitatea încadrată în grupa a II de muncă se caracteriza prin acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul M. I., recalificat ca și apel, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu aplicarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu plata drepturilor aferente pe 3 ani, anterior introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Apelantul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că instanța de fond nu a ținut seama de adeverința eliberată de către fostul angajator . atestă că a lucrat la secția preparare de minereuri, activitate prevăzută ca fiind de grupa I sau condiții speciale.
Și chiar dacă . se regăsește în anexa la Legea nr.226/2006, cum susține intimata, activitățile prestate fac parte din activitatea de Preparare minereuri, activitate de grupa I.
Apelantul susține că stagiul de 35 de ani este prejudiciabil pentru acesta și este aplicabil conform Legii nr.19/2000 anexa 3 pentru perioada 2014-2015, ori el s-a pensionat în anul 2007.
Invocă în susținerea cererii sale adeverința aflată la dosar și prevederile pct.19,20,21 din Legea nr.226/2006 coroborat cu dispozițiile anexei 2 la Legea nr.263/2010, principiul instituit de OUG nr.4/2005 „la condiții de pensionare egale, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Ulterior, a formulat și completare la cererea de apel, cu aceleași aspecte, dezvoltate pe larg.
Prin întâmpinare, intimata C. Județeană de Pensii Bihor a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel și din oficiu, instanța apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art.480 al.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
Critica adusă hotărârii instanței de fond nu este întemeiată.
Sentința apelată nu a fost atacată de intimata C. Județeană de Pensii Bihor, în termenul prevăzut de lege, sub aspectul soluției de respingere a excepției de inadmisibilitate a acțiunii, astfel încât această dispoziție, intrând în puterea de lucru judecat, nu mai poate fi discutată în prezentul cadru procesual.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că reclamantul a fost înscris la pensie de invaliditate gradul II prin decizia nr._ din 07 decembrie 2007, trecerea la pensia pentru limită de vârstă s-a făcut prin decizia nr._ din 22 martie 2013, în conformitate cu prevederile art. 82 din Legea nr. 263/2010, stagiul complet de cotizare fiind de 35 de ani conform art.53 al.3 din Legea nr.263/2010.
Potrivit deciziilor de pensie mai sus - menționate, contestatorul a făcut dovada unui stagiu de cotizare de 46 ani și 10 luni, din care în grupa II de muncă de 27 de ani și 12 zile, pentru care a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare de 6 ani.
Potrivit art. 53 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
Art. 55 din același act normativ statuează că persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 1, în situația persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiții deosebite de muncă și, respectiv, conform tabelului nr. 2, în situația persoanelor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în alte condiții de muncă prevăzute la art. 29 alin. 2 și în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. 1.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 39 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, reducerea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au desfășurat activități încadrate prin lege în condiții deosebite de muncă se face corespunzător timpului efectiv lucrat în aceste condiții, din vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 la lege, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 55 alin. 1 lit. a).
Se asimilează stagiilor realizate în condiții deosebite de muncă și vechimea în muncă realizată în grupa I sau II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cu excepția celor încadrate în condiții speciale.
Art. 41 din același act normativ statuează că reducerea vârstelor standard de pensionare potrivit art. 55 din lege se face numai în condițiile realizării stagiului complet de cotizare.
În speță, în raport de data nașterii apelantului, respectiv 27.01.1954, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani, iar stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, conform anexei 5 la Legea nr. 263/2010.
Potrivit art. 55 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010, s-a acordat apelantului o reducere a vârstei standard de pensionare cu 6 ani, pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite, respectiv, grupa II de muncă, de 26 de ani împliniți.
Această activitate nu conferă însă apelantului dreptul la reducerea stagiului complet de cotizare luat în calcul la stabilirea drepturilor sale de pensie, ci doar la reducerea vârstei standard de pensionare, reducere ce poate fi acordată doar în condițiile realizării unui stagiu complet de cotizare de 35 de ani, astfel cum s-a arătat anterior.
Din adeverința nr. 31 din 19 iunie 2013, emisă de S.C. Cemtrade S.A. Oradea, aflată la fila 49 din dosarul primei instanțe, rezultă că în perioadele 02.08._99, 13.09._01, apelantul a desfășurat activitate în grupa II de muncă, în procent de 100%, în temeiul Ordinului nr. 50/1990, anexa 2 poziția 3 conform nominalizării Hotărârii Consiliului de Administrație din 16.05.1990.
Dar, indiferent de calificarea activității desfășurate de apelant ca fiind în grupa I sau II de muncă, singura facilitate oferită de Legea nr. 263/2010, aplicabilă în raport de data deschiderii dreptului la pensia pentru limită de vârstă, este posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, cu condiția realizării stagiului complet de cotizare de 35 de ani prevăzut de lege.
Art. 3 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, invocat de apelant, dar care nu se aplică acestuia în raport de data deschiderii dreptului la pensia pentru limită de vârstă, respectiv 3 martie 2011, se referă la stagiul de cotizare realizat în condiții speciale, iar nu la stagiul complet de cotizare utilizat la calcularea drepturilor de pensie, care reprezintă perioada de timp prevăzută de lege în care asigurații au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parțială, astfel cum prevede art. 3 alin. 1 lit. r) din Legea nr. 263/2010.
Anterior apariției Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea de Apel a avut o practică constantă în aplicarea legii mai favorabile nr.19/2000 și asiguraților pensionați anterior Legii nr.19/2000, respectiv cei ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul legilor anterioare, exemplu: Legea nr.3/1977, întrucât Legea nr.19/2000 avea prevederi mai favorabile și ținând cont de principiul instituit de OUG nr.4/2005, instanța aplicând cu prioritate prevederile Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind principiul nediscriminării. Dar nu este cazul de față, unde reclamantul a beneficiat de pensie de invaliditate în anul 2007 sub imperiul Legii nr.19/2000, iar dreptul la pensie de limită de vârstă s-a deschis în anul 2013, după . Legii nr.263/2010, de a căror prevederi favorabile reclamantul a beneficiat. Nu mai poate fi vorba în acest caz de discriminare, câtă vreme legiuitorul prin OUG nr.100/2008 și respectiv Legea nr.263/2010 art.169 al.1 lit.b, a eliminat inechitățile existente, acordând punctaj suplimentar în raport de fiecare an de muncă desfășurată în grupe speciale I sau II, cum e cazul de față.
Oricum reclamantul nu ar putea beneficia și de stagiu special complet de cotizare mai mic de 30 de ani concomitent cu aplicarea OUG nr.100/2008 respectiv art.169 din Legea nr.263/2010, fiindu-i de altfel favorabile aplicarea acestor ultime acte normative.
Raportat la considerentele mai sus – expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 677/LM din data de 17 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant M. I., având CNP_, domiciliat în localitatea Oradea, ..59, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR, cu sediul în localitatea Oradea, ., județul Bihor, cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 677/LM din 17 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședința publică de azi 14 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. A. B. D. M. G. M.
Red.dec.jud.P. A./13.05.2014
Jud. fond S. M.
Tehnored.GM/4 ex./ 13.05.2014
Emis 2 comunicări
M. I., C. Județeană de Pensii Bihor
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 212/2014. Curtea de Apel ORADEA | Contestaţie calcul CAS. Hotărâre din 12-03-2014, Curtea de... → |
|---|
