Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 201/2014. Curtea de Apel ORADEA

Decizia nr. 201/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 4763/111/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA I CIVILĂ

Număr operator de date cu caracter personal 3159

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 201/2014 - R

Ședința publică din 8 aprilie 2014

PREȘEDINTE: - G. M. - judecător

JUDECĂTOR: R. F.

GREFIER: I. F.

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta - reclamanta M. M. A., CNP_, domiciliată în loc. Oradea,..6, ., județul Bihor cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 7/A, ., in contradictoriu cu intimata - pârâta S.C. R. & R. S.A., cu sediul în București, .. 73-75, Forum 2000 Building, Faza I, etaj 2 ,sector 5 CUI_, cu sediul ales în Băile F., Hotel Padiș, Parter, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 639/LM din 25 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: litigiu de muncă.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentantul apelantei, av. M. T., în baza împuternicirii avocațiale din data de 23 decembrie 2013, emisă de Baroul Bihor și reprezentantul intimatei av. M. A., în baza împuternicirii avocațiale nr. 4/18.02.2014, emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:

La întrebarea instanței reprezentanții părților arată că nu mai au late probe de propus sau cereri de formulat.

Nemaifiind alte probe de propus sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanță nu și în apel.

În susținerea motivelor de apel reprezentantul apelantei arată că, în fapt, apelanta a preluat stația de televiziune TVS Oradea cu 60 angajați, a făcut o altă stație și a angajat personal pe perioadă determinată. Consideră în mod nelegal intimata a încheiat contracte individuale de muncă pe durată determinată, deși aceasta ar fi trebuit să le încheie pe perioadă nedeterminată, în condițiile în care au licență pe o perioadă de 10 ani. Susținerea intimatei că prin achiziționarea licenței pentru diverse activități este nevoie de angajare de personal pe perioadă determinată nu are justificare legală. Apreciază că această practică a intimatei este pentru a nu genera litigii de muncă cu angajații și că este ilegală, iar justificările intimatei trebuie înlăturate.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului i menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

Apreciază că apelul reclamantei este nefondat, iar susținerilor intimatei sunt susținute de actele existente la dosar. Astfel, arată că grila de programe a postului nou lansat s-a schimbat radical, serviciul de programe fiind unul de știri în care ponderea emisiunilor informative este de 90%, iar postul anterior avea o pondere a emisiunilor informative de 35%. Art. 83 lit. b din Codul muncii se referă la două situații în care se pot face angajări pe perioadă determinată, situații care pot fi cumulative „ și” sau alternative „ sau”, respectiv creșterea activității angajatorului și/sau „ modificarea structurii activității angajatorului”. În speță, postul nou are o grilă cu o structură modificată radical, ceea ce este suficient pentru a fi încadrate persoane pe perioadă determinată. Apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că lansarea noului post a presupus o activitate care s-a prelungit pe o perioadă de câteva luni ceea ce a presupus o creștere a numărului de angajați. Mai arată că la data lansării postului în anul 2012 erau 60 de persoane angajate, iar după un an, perioadă în care a încetat contractul individual de muncă al apelantei erau 51 de persoane angajate.

În replică reprezentantul apelantei arată că jumătate din numărul de angajați sunt încadrați pe o perioadă determinată de 6 luni, ceea ce i se pare a fi o practică nelegală care trebuie curmată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 639 din 25 noiembrie 2013 Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei de interes.

A respins acțiunea formulată de reclamanta M. M. A., in contradictoriu cu pârâta S.C. R. & R. S.A., fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Analizând excepția lipsei de interes invocată unitatea pârâta, instanța a constatat că este neîntemeiată. În acest sens instanța a reținut că una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile este existența interesului, adică a folosului practic imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut si actual conform art. 33 din codul de procedura civilă.

Potrivit art. 32 alin 1 din codul de procedura civila orice cerere poate fi formulată si susținuta numai daca autorul acesteia are capacitate procesuala, are calitate procesuala, formulează o pretenție si justifica un interes.

În speță, solicitarea reclamantei de constatare a nulității absolute a clauzei din contractul individual de muncă privind durata stipulată, a nulității absolute a actului adițional și efectuarea cuvenitelor rectificări in registrul general de evidență a salariaților in sensul înscrierii duratei nedeterminate a contractului individual de muncă, nu este lipsita de interes, motiv pentru care va respinge excepția lipsei de interes a contestației.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a prestat activitate la unitatea pârâta in baza contractului individual de munca nr. 2036/19.07.2012, pe perioada 23.07._13 ,in funcția de reporter. Prin actul adițional nr._ din 03.01.2013 ambele părți au convenit ca durata contractului sa fie prelungita pe încă 6 luni,respectiv 01.01._13.

Potrivit art. 12 din Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie pe durata nedeterminată, prin excepție, contractul individual de munca se poate încheia, si pe durata determinata, in condițiile expres prevăzute de lege.

Art. 82 alin 1 din codul muncii prevede ca prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată iar la art. 83 sunt prevăzute expres cazurile in care poate fi încheiat contract individual de munca pe durata determinata si anume a)înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participă la grevă, b) creșterea și/sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului, c) desfășurarea unor activități cu caracter sezonier, d) în situația în care este încheiat în temeiul unor dispoziții legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă, e) angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, f) ocuparea unei funcții eligibile în cadrul organizațiilor sindicale, patronale sau al organizațiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului, g) angajarea pensionarilor care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul, h) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.

Din înscrisurile depuse la dosar respectiv decizia de autorizare audiovizuala a societății R.&R. SA, anexa nr.3 la licența audiovizuala eliberata la data de 07.06.2012 instanța a reținut ca unitatea pârâtă a încheiat cu reclamanta, un contract individual de munca pe perioada determinata pe funcția de reporter, angajarea acesteia pentru acest interval fiind justificata de creșterea temporara a activității societății, respectiv lansarea postului Digi24 Oradea.

De asemenea ,instanța a reținut din interogatoriul administrat pârâtei si înscrisurile depuse la dosar denumite grila de programe TVS Oradea, Grila de Programe Stații locale B., Cluj –N., C., C., Iași, Oradea, Timișoara, ca grila de programe a postului Digi 24 Oradea, in luna august este identica cu luna iulie 2013, ca lansarea postului TV Digi 24 Oradea a început in data de 01.05.2012 si s-a încheiat in 01.10.2012, data lansării postului TV fiind 06.08.2012, însa pregătirile pentru lansare au durat câteva luni.

Instanța a mai retinut ca odată cu lansarea campaniei „Raport de tară” începând cu data de 01.03.2013, volumul știrilor a crescut, iar postul local a fost implicat in emisiuni live pentru postul național Digi 24 acoperind mai multe județe iar începând cu data de 01.09.2013, volumul de știri s-a redus ca urmare a încetării campaniei.

Din interogatoriul administrat reclamantei rezultă ca reclamanta a recunoscut ca angajarea acesteia la unitatea pârâta a coincis cu lansarea postului TV Digi 24 Oradea, ca a fost implicata in campania „Raport de țară„ si ca activitățile desfășurate de aceasta constau in redactarea, știrilor, efectuarea acestora, documentarea si transmisiuni live.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că la începutul lunii iulie 2012 reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pe durata determinata pe 6 luni, pe care l-a semnat fiind de acord cu acesta, cu executare între 23.07.2012 și 23.01.2013, iar ulterior între părți s-a încheiat un act adițional prin care au convenit ca durata contractului de 6 luni cuprinsă în perioada 01.01._13 act care poartă semnătura ambelor părți.

În perioada 19.07._13, din actele depuse la dosar rezultă că unitatea pârâta a avut salariați încadrați in funcția de reporter, atât cu contract de munca pe durata determinata cat si cu contract pe durata nedeterminata.

Din probele administrate in cauza nu rezulta ca, contractul individual de muncă al reclamantei și-a continuat executarea și după expirarea duratei perioadei pentru care s-a încheiat contractul individual de munca, in așa fel încât natura reală a contractului individual de muncă al salariatei sa fie pe durată nedeterminată. Mai mult, din data de 16.04.2013 reclamanta nu s-a mai prezentat la locul de munca, aspect recunoscut la interogatoriu de către aceasta, motivul invocat constituindu-l faptul că i s-ar fi spus să nu se mai prezinte la locul de muncă. Faptul că există la nivel de unitate un număr mai mare de salariați angajați cu contract de munca pe durata determinata nu justifica transformarea contractului reclamantei în contract de muncă pe perioadă nedeterminată, având in vedere si specificul activității pentru care a fost încheiat contractul.

Din toate probele administrate, instanța a apreciat ca menționarea, in contractul individual de munca si a actului adițional a limitei intervalului de timp in care reclamanta va desfășura activitate la unitatea pârâtă, a fost determinata de creșterea temporara a structurii activității unității pârâte, fiind incidente in cauza prevederile art.83 alin 1 lit. b din Codul Muncii ,angajatorul respectând prevederile art.82 din codul Muncii..

In contextul acestor considerente, a textelor legale sus arătate și având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor privind incidența nulității absolute a actelor încheiate între părți, instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare si a luat act de faptul ca unitatea pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecata

Asistenții judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin 1 din Legea nr. 304 /2004 cu vot consultativ – au exprimat aceeași opinie.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. M. A., solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în întregime așa cum a fost formulată dispunând constatarea nulității absolute a clauzei C pct. b din contractul individual de muncă nr. 2036/19.07.2012 încheiat cu pârâta în ce privește durata stipulată determinată a contractului individual de muncă și în consecință nulitatea actului adițional nr. 4315/03.01.2013 de modificare a acestuia și a cuvenitelor rectificări în registrul general al salariaților în sensul înscrierii duratei nedeterminate a contractului cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și menținerea dispozițiilor din sentință în ce privește respingerea excepției lipsei de interes, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului arată că prima instanță a respins în întregime acțiunea pronunțând o soluție cu încălcarea și greșita aplicare a legii în considerarea faptului eronat reținut că în speță ar fi întrunite condițiile derogării prevăzute de art. 12 alin. 1 din Codul muncii, respectiv creșterea temporară a activității angajatorului.

În fapt arată că la data de 19.07.2012 între părți s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 2036/2012, reclamanta fiind angajată de către pârâtă pe postul de reporter în cadrul stației locale de televiziune Oradea pe care angajatorul o deține sub denumirea de DIGI 24 TV, contractul fiind încheiat pe durată determinată de 6 luni cu executare între 23.07.2012 – 23,01.2013 cu toate că nu erau îndeplinite condițiile de excepție prevăzute de art. 12 alin. 1 din Codul muncii, nici specificul postului și nici activitatea efectivă a reclamantei neimplicând desfășurarea de activități cu caracter sezonier, postul TV unde era locul muncii neavând vreo creștere temporară a activității. Arată că înainte de sfârșitul perioadei contractuale, la 03.01.2013 s-a încheiat într-adevăr un act adițional de prelungire pe încă 6 luni a duratei contractului.

Consideră că acest act adițional este la rândul său lovit de nulitate tot în temeiul art. 12 alin. 1 și în conformitate cu art. 57 alin. 4, astfel că se impune constatarea nulității sale împreună cu dispozițiile de la pct. C subpunct b din contract și a se înlocui cu dispozițiile legale imperative încălcate, respectiv ale art. 12 alin. 1 din Codul muncii deoarece specificul postului și activitatea desfășurată de reclamantă nu se regăsesc între cazurile prevăzute la art. 12 cu referire la art. 82, 83 din Codul muncii, în condițiile în care pârâta a cerut și a obținut licență audiovizuală cu obligativitatea difuzării timp de 10 ani a unor producții proprii de știri în procent de 26% raportat la intervalul de emisie de 2025 minute săptămânal, adică o medie de peste 75 minute /zi de știri locale excluzând redifuzări și reluări ale programului DIGI 24.

Apreciază că în mod greșit a reținut prima instanță că începând cu 01.01.2013 volumul știrilor a crescut odată cu campaniile „ raport de țară” și a scăzut după terminarea acestora deși din probe rezultă că pârâta a trecut la angajări de personal tehnic necesar susținerii postului în parametri normali, nefăcându-se dovada că lansarea postului DIGI 24 a presupus personal suplimentar, pârâta procedând la stipularea de clauze privind durata determinată a contractelor de muncă pentru reporterii angajați la DIGI 24 Oradea, menținând doar pe cei din ‚vechiul TVS Oradea cu vechile contracte pe durată nedeterminată.

Susține că în realitate creșterea și/sau modificarea temporară a activității angajatorului invocată ca temei al durate determinate constă,într-o activitate preconizată pe o durată „ aleatorie”, câtă vreme din probe rezultă că lansarea postului Digi 24 s-a încheiat la data de 01.10.2012, data lansării efective fiind de fapt 06.08.2012, modificările de activitate ulterioare acestei date nefiind relevante, nefăcându-se nici dovada diminuării volumului de muncă, iar conform fișei postului reclamanta nu are nici un fel de atribuții speciale.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 466, 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, art. 12, 57 și 83 din Codul muncii.

Prin întâmpinare, intimata . a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât așa cum a arătat și a dovedit din cele două grile de program depuse la dosar rezultă că postul nou are o grilă cu o structură modificată radical, iar instanța de fond a reținut corect că în perioada lansării postului DIGI 24 TV Oradea a avut loc o creștere temporară a activității și modificarea structurii societății intimate, perioadă în care reclamanta a fost angajată temporar și în care s-a încheiat ulterior și actul adițional, nefondate fiind și susținerile reclamantei cu privire la practica pârâtei de angajare de personal pe perioadă determinată. Mai mult, reclamanta a semnat fără obiecțiuni atât contractul de muncă cât și actul adițional pentru perioadă determinată.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, conform art. 477 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:

Criticile aduse sentinței sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică bazată pe aprecierea corectă a probelor și despăgubirilor legale incidente.

Obiectul acțiunii îl constituie cererea reclamantei de a se constata nulitatea absolută a clauzei C pct. b din contractul individual de muncă nr. 2036/19.07.2012 încheiat cu pârâta precum și a actului adițional nr. 4315/03.01.2013 de modificare a acestora în ce privește durata determinată a contractului de muncă și a se dispune efectuarea cuvenitelor rectificări în Registrul general de evidență al salariaților în sensul înscrierii duratei nedeterminate a contractului.

Prin contractul individual de muncă nr. 2036/19.07.2012 încheiat între părți, reclamanta recurentă a fost angajată în cadrul societății intimate pe post de reporter pe durată determinată de 6 luni respectiv pentru perioada 23.07.2012 – 23.01.2013, iar la data de 03.01.2013 părțile au convenit prelungirea duratei contractului pentru încă 6 luni, respectiv pentru perioada 01.01._13, prin actul adițional nr. 4315/03.01.2013.

Atât contractul individual de muncă cât și actul adițional au fost semnate fără obiecțiuni de reclamantă și pârâtă.

Potrivit art. 12 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată, art. 82 alin. 1 din Codul muncii stabilind prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. 1 că angajatorii au posibilitatea de a angaja în condițiile prezentului cod personal salariat cu contract de muncă pe perioadă determinată.

Art. 83 din Codul muncii reglementează expres cazurile în care contractul individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinată respectiv înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participă la grevă, creșterea și/sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului, desfășurarea unor activități cu caracter sezonier, în situația în care este încheiat în temeiul unor dispoziții legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă, angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, ocuparea unei funcții eligibile în cadrul organizațiilor sindicale, patronale sau al organizațiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului, angajarea pensionarilor care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul, în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.

În mod judicios a reținut instanța de fond pe baza probelor administrate ca neîntemeiată cererea reclamantei deoarece angajarea acesteia pe perioadă determinată s-a datorat creșterii activității societății intimate urmare obținerii licenței audiovizuale eliberată la 07.06.2012 privind lansarea postului DIGI 24 TV Oradea, pregătirile pentru lansare având o durată mai mare decât data de lansare efectivă din 01.05.2012, creșterea volumului de activitate fiind determinat ulterior odată cu lansarea campaniei „ Raport de țară” începând cu 01.03.2013, fiind incidente dispozițiile art. 83 alin. 1 lit. b din Codul muncii.

Mai mult, din probe și chiar din recunoașterea reclamantei rezultă că societatea angajatoare a informat-o pe aceasta cu privire la clauzele și condițiile de muncă, inclusiv cu privire la perioada determinată a contractului de muncă, reclamanta dându-și consimțământul pentru încheierea și clauzele contractului individual de muncă, fiind respectate dispozițiile art. 16 și 17 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii), modificată și republicată.

Faptul că pe perioada contractului de muncă al reclamantei, societatea intimată a avut salariați – reporteri, atât cu contract pe durată nedeterminată cât și pe durată determinată și chiar mai mulți salariați pe durată determinată nu justifică transformarea contractului de muncă al reclamantei în contract pe perioadă nedeterminată, având în vedere și specificul activității pentru care a fost încheiat contractul, așa cum corect a reținut prima instanță.

Așadar față de probele administrate, în mod corect a reținut instanța de fond că nu există motive de nulitate a contractului individual de muncă și al actului adițional la acesta încheiat între părți, contractul final încheiat cu consimțământul ambelor părți la încheierea acestuia fiind respectate condițiile prevăzute de Codul muncii, convențiile legal făcute constituind legea părților, conform art. 1270 Cod civil.

Față de considerentele mai sus-expuse, instanța în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, raportat la legea nr. 53/2003 republicată, va respinge ca nefondat apelul menținând în totalitate sentința atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta - reclamanta M. M. A., CNP_, domiciliată în loc. Oradea,..6, ., județul Bihor cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 7/A, ., in contradictoriu cu intimata - pârâta S.C. R. & R. S.A., cu sediul în București, .. 73-75, Forum 2000 Building, Faza I, etaj 2 ,sector 5 CUI_, cu sediul ales în Băile F., Hotel Padiș, Parter, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 639/LM din 25 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

G. M. R. F. I. F.

Red. decizie: G. M./05.05.2014

Jud. fond: S. M.

Dact. I.F./05.05.2014 – 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 201/2014. Curtea de Apel ORADEA