Acţiune în constatare. Hotărâre din 19-02-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 2161/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 388
Ședința publică din data de 19 februarie 2013
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- I. L.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta . SRL, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5157 din data de 5 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. T., cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat A. A., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă . SRL prin avocat L. P. din Baroul București, în substituire pentru avocat C. M., potrivit delegației de substituire din data de 18 02.2013 și intimata-reclamantă M. T. prin avocat A. A. din Baroul Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr.1/19.02.2013.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată și este motivat.
La solicitarea instanței, părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat L. P. având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, arată că temeiul de drept al motivelor de recurs îl constituie disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr.civilă.
În continuare arată că activitatea desfășurată de intimata-reclamantă nu se încadrează în pct.110 al Ordinului 50/1990 de natură a fi încadrată în grupa a II-a de muncă și nici nu a lucrat efectiv 100% din programul de lucru în funcții și locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Precizează că potrivit pct. 110 anexa 2 a Ordinului 50/1990, activitățile pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă sunt activitățile desfășurate în serviciul de canalizare, iar intimata nu a desfășurat astfel de activități, ci doar activități de coordonare în domeniul rețelelor de apă.
Consideră că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a Ordinului nr.50/1990, care după anul 2001 a fost abrogat și înlocuit cu Legea nr.119/2000 și nu a avut în vedere că Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova a respins solicitarea societății de încadrare a salariaților în grupa a II-a de muncă pentru condiții deosebite.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat A. A. având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că sentința pronunțată de instanța de fond este motivată pe baza disp.art.3 din Ordinul 50/1990 care prevede că beneficiază de grupa a II-a de muncă persoanele care prestează activități la locurile de muncă prevăzute în anexa 2 a acestui ordin.
În continuare arată că intimata-reclamantă a solicitat acordarea grupei a II-a de muncă și nu acordarea grupei I de muncă, deși îndeplinea condițiile deosebite de muncă, deoarece a lucrat în funcția de inginer rețele apă, în condiții de șantier, desfășurând lucrări care se execută permanent, iar înainte de anul 1990 nu avea birou, fiind nevoită să se dezechipeze în barăci.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 19.03.2012, reclamanta M. T. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. N. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pentru perioada 01.06._02, a lucrat efectiv 100 % din programul de lucru, în funcții și locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă și pe cale de consecință, să dispună obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte grupa de muncă la care are dreptul.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței faptul că în perioada menționată în cuprinsul cererii a fost angajata pârâtei și a desfășurat activități în condiții care se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru.
A mai precizat reclamanta că altor colegi care au desfășurat activitatea în aceleași locuri de muncă, ca și aceasta, în momentul încetării contractului de muncă, li s-au făcut mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și li s-au eliberat adeverințe cu grupa de muncă acordată.
De asemenea, a mai arătat reclamanta că a efectuat lucrări de întreținere, exploatare și extindere a rețelei de transport și distribuție de apă potabilă, precum și la rețeaua de canalizare din Municipiul Ploiești în condiții foarte grele de șantier, în aer liber, atât vara, cât și iarna, sub influența permanentă a intemperiilor (ploi, zăpezi, vânt) și temperaturilor mediului.
Totodată, a mai precizat reclamanta că, activitatea desfășurată a constat în lucrări de săpătură și reparații sau înlocuire conducte de apă, pe stradă, în condiții de trafic, zgomot sau în frontul de captare, existând de asemenea pericole de accidente, condiții care au condus la suprasolicitarea fizică și psihică, prin expunerea la o multitudine de factori de risc ce i-au afectat sănătatea.
La termenul de judecată din data de 29.06.2012, pârâta S.C. A. N. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că pentru perioada lucrată după 1 martie 1990 au fost emise de către fosta Regie deciziile nr. 103/06.06.1990, nr.142/22.09.1992 și nr.91/27.10.1997, având ca obiect încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, respectiv condiții deosebite, a anumitor locuri de muncă din cadrul unității, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, respectiv ale Ordinului nr.125/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II - a de muncă, respectiv condiții deosebite care în vederea pensionării.
Pe baza probelor administrate în cauză, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 5157 din data de 5 noiembrie 2012 a admis acțiunea formulată de reclamantă, a constatat că aceasta beneficiază de grupa a II a de muncă în procent 100%, în perioada 01.06._01 și condiții deosebite de muncă în perioada 01.04._02 pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte conform raportului de expertiză N. C., a obligat pârâta să elibereze reclamantei adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceasta și-a desfășurat activitatea și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanta a desfășurat activitate în cadrul pârâtei constând în întreținerea, exploatarea și extinderea rețelei de transport și distribuție de apă potabilă și rețelei de canalizare din Municipiul Ploiești în funcțiile de inginer, șef atelier Rețele A. și șef Secție Captare (Pompare, Transport și Distribuție A.).
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert N. C., activitatea zilnică a reclamantei s-a desfășurat în condiții de șantier în aer liber vară/ iarnă, în condiții de dificultate, sub influența permanentă a intemperiilor și temperaturilor mediului ambiant, la intervenții și lucrări de investiții în rețele de apă și canalizare în municipiul Ploiești, și a constat în lucrări de săpătură și reparare sau înlocuire conducte de apă, pe stradă în condiții de trafic și zgomot, sau în frontul de captare.
Factorii de risc au fost determinați de expertul desemnat de instanță ca fiind: surpare/cădere pământ, axfisiere, loviri produse de materiale, conducte sau echipamentele de munca, accidente, explozii în timpul lucrului, electrocutare, de asemenea, condițiile grele de curățare a canalelor subterane pot produce, probleme serioase de sănătate lucrătorilor, de la afecțiuni musculo-osteo-articulare datorate manipulării manuale a maselor, până la cancerul pulmonar provocat de inhalarea fibrelor de azbest.
A constatat tribunalul că toate condițiile de muncă menționate în precedent conduc la suprasolicitarea fizică și psihică a organismului, prin lucru în mediu de muncă nefavorabil, prin expunerea la o multitudine de factori de risc ce pot afecta starea de sănătate a angajaților, în ultima fază conducând la apariția unor boli profesionale, activitatea zilnică desfășurată de către reclamantă în locurile de muncă menționate dovedind că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990 al M.M.O.S. punctele 3 și 7 și poziția 110 din Anexa 2 a acestuia pentru încadrarea în grupa a II a de muncă în proporție de 100% din programul de lucru, respectiv și HG 261/2001 pentru încadrarea în condiții deosebite de muncă.
Instanța de fond a apreciat că, pe de altă parte este adevărat că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, însă decizia acesteia trebuie să respecte prevederile art.6 din Ordinul 50/1990, cu luarea în considerare a condițiilor deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), împrejurarea că societatea a emis Deciziile nr. 103/06.06.1990, nr.142/22.09.1992 și nr.91/27.10.1997 (în care au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă) nefiind de natură a concluziona că reclamanta nu beneficiază de grupă de muncă superioară.
A precizat tribunalul în legătură cu încadrarea activității desfășurate de către reclamantă ulterior datei de 01.04.2001, că, odată cu . Legii nr.19/2000, lege prin care a fost înlocuit conceptul de „grupe de muncă” cu „locuri de muncă în condiții deosebite” și a H.G. nr.261/2001 și nr.246/2007, potrivit cărora încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face cu respectarea unei succesiuni de operațiuni specifice.
Astfel, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert N. C., unitatea pârâtă s-a ocupat de recunoașterea oficială a grupelor de muncă și respectarea metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, iar reclamanta a desfășurat activitate în aceleași condiții de muncă în care a lucrat și anterior datei de 01.04.2001, astfel că este firesc să obțină recunoașterea și după această dată a condițiilor deosebite de muncă de vreme ce a lucrat efectiv în astfel de condiții, care nu s-au modificat ulterior acestui moment.
Prin urmare, luând în considerare și concluziile expertului N. C., tribunalul a admis acțiunea și a constatat că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de grupa a II-a de muncă în procent 100% în perioada 01.06._01 și condiții deosebite de muncă în perioada 01.04._02 pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte.
De asemenea, tribunalul a obligat pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceasta și-a desfășurat activitatea în grupă superioară de muncă și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs pârâta S.C. A. N. S.A. Ploiești, invocând disp.art. 304 pct. 7 și pct. 8 Cod pr.civilă, susținând în esență, că sentința civilă nr.5157/05.11.2012 cuprinde motive contradictorii care schimbă înțelesul lămurit și neîndoielnic al situației juridice deduse judecății.
Se arată în continuare că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Ordinului nr. 125/1990 și Legii nr. 19/2000, prin care s-a solicitat să se constate că pentru perioada 01.06._02 reclamanta a lucrat efectiv 100% din programul de lucru în funcții și locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă și, pe cale de consecință, să se dispună obligarea societății să elibereze o adeverință din care să rezulte grupa de muncă la care are dreptul.
Susține că modalitatea în care instanța de fond a înțeles să interpreteze elementele concrete ale litigiului dedus judecății conduc la o schimbare a înțelesului lămurit și vădit al pricinii deduse judecății, motivele reținute în considerentele sentinței recurate contravenind atât probatoriului administrat în cauză, cât și actelor normative incidente.
Precizează că din coroborarea dispozițiilor art. 2 și art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 se constată că încadrarea în grupa a II-a de muncă este condiționată de prestarea activității la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexa 2 a acestui ordin. De asemenea, același ordin stipulează că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele, după parcurgerea unei proceduri specifice, prevedere în temeiul căreia au fost emise de altfel deciziile nr. 103/1990, nr. 142/1992 și nr. 91/1997 (semnată chiar de către reclamantă, în calitate de șef secție) prin care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă locurile de muncă aferente activității de curățare a canalelor subterane (personalul care lucrează la interior cel puțin 70% din timpul de lucru), muncitorii asfaltatori din cadrul Secției apă-canal, curățitorii canalelor subterane (personalul care lucrează în interior cel puțin 70% din timpul de lucru), personalul care îsi desfășoară activitatea în stațiile de epurare a apelor reziduale, șoferii care deservesc autocamioane (inclusiv asimilate) cu capacitate de transport de minim 10 tone și șoferii care lucrează pe autovehicule speciale de vidanjare și curățat canale.
Din analiza Anexei nr. 2 a ambelor ordine incidente în cauză rezultă fără niciun dubiu că cele două acte normative nu au vizat activitatea prestată de personalul cu funcții de execuție ce presupunea intervenții la rețelele de alimentare cu apă, ordinele menționând în mod expres doar activități legate de prestarea serviciului de canalizare.
Coroborând Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 cu înscrisurile existente la dosarul de fond (carnet de muncă, deciziile nr. 29/1989, nr. 186/1989, nr. 118/1990, Anexa nr. 5 din Hotărârea Consiliului Local Ploiești nr. 148/1998) reiese în mod clar că activitatea reclamantei nu se regăsește printre cele expres menționate în actul normativ care a constituit temeiul de drept al acțiunii introductive. Mai mult decât atât, din sus-menționatele înscrisuri rezultă că reclamanta a ocupat funcții de inginer, sef atelier/secție rețele apă în temeiul cărora a exercitat, în majoritate covârșitoare, atribuții de coordonare a activității acestor servicii și nicidecum intervenții la interior la rețelele publice de canalizare în procent de minim 70% care să justifice încadrarea activității reclamantei la pct. 110 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50 /1990.
Recurenta critică concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert N. C. pe aspectul încadrării în mod eronat a activității reclamantei în procent de 100% la pct.110 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990, respectiv prin asimilarea activității desfășurate de reclamantă cu cea prestată de „personalul care lucrează la interior la curățarea canalelor subterane", ignorându-se cu desăvârșire înscrisurile existente la dosarul cauzei din care rezultă că reclamanta nu a lucrat exclusiv în locuri de muncă de natura celor descrise în acțiunea introductivă, cel puțin în perioadele 10.09._89, 11.09._90 locul de muncă al reclamantei l-a reprezentat serviciul planificare-organizare-dezvoltare, (conform deciziilor nr. 29/1989 și nr. 186/1989), astfel încât susținerea potrivit căreia reclamanta și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a nu este susținută de probele dosarului.
Menționează că în loc să ajungă la această concluzie probată cu înscrisurile aflate la dosar, instanța de fond dezvoltă motive contradictorii cu natura pricinii și îsi însușește în mod eronat concluziile raportului de expertiză, preluând, practic, în considerentele sentinței recurate, motivarea în fapt a acțiunii introductive, trecând peste toate înscrisurile prin care s-a făcut dovada activității prestate de reclamantă în funcțiile deținute, precizând că pentru a ajunge la o concluzie corectă era suficient să se analizeze carnetul de muncă și înscrisurile depuse la dosar și s-ar fi constatat că un sef de secție rețele apă ( deci, personal T.) nu se regăsește printre personalul specificat expres în Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990.
Se subliniază că, deși retine în considerentele sentinței recurate că nominalizarea personalului a cărei activitate se încadrează în grupa a II-a de muncă s-a făcut cu respectarea procedurii stabilite de Ordinul nr. 50/1990, instanța de fond schimbă înțelesul lămurit și neîndoielnic al raportului juridic din speță,
apreciind în mod eronat că emiterea Deciziilor nr. 103/1990, nr. 142/1992 și nr. 91/1997 nu este de natură a concluziona că reclamanta nu beneficiază de grupă de muncă superioara.
Simpla existență a condițiilor de muncă specifice grupei a II-a de muncă în sectorul de activitate pe care l-a coordonat reclamanta nu poate fi un motiv întemeiat pentru acordarea în mod automat a grupei a II-a de muncă pentru orice funcție din cadrul respectivului sector, prin simpla adăugare la activitățile expres prevăzute în Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990.
În opinia sa, împrejurarea că s-a acordat grupa a II-a de muncă anumitor categorii de salariați cu funcții de execuție (muncitori direcți implicați în exploatarea rețelelor de canalizare) nu este suficientă pentru a putea încadra activitatea reclamantei în grupa a II-a de muncă, în condițiile în care s-a urmat procedura prevăzuta de Ordinul nr. 50/1990, stabilindu-se categoriile de personal ce urmau a fi încadrate în grupa a II-a conform locurilor de muncă în care își desfășurau activitatea zilnică și funcțiilor exercitate, prin emiterea Deciziilor nr. 103/1990, nr. 142/1992 și nr. 91/1997.
Arată în continuare că în ceea ce privește încadrarea activității desfășurate de reclamantă ulterior datei de 01.04.2001 în condiții deosebite de muncă, conform prevederilor Legii nr. 19/2000 și a HG nr. 261/2001, instanța de fond retine în mod corect că această încadrare presupune parcurgerea unei
succesiuni de operațiuni specifice reglementate de HG nr. 261/2001, metodologie respectata de societatea recurentă, dar în mod surprinzător trece peste faptul că nu s-a obținut avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova de încadrare a locurilor de muncă aferente activității societății în „locuri de muncă cu condiții deosebite", așa cum prevedeau dispozițiile art. 2 din HG nr. 261/2001 (adresa I.T.M. Prahova nr. 3057/2001).
Precizează că instanța de fond motivează încadrarea activității reclamantei în condiții deosebite de muncă exclusiv pe faptul că „reclamanta și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă în care a lucrat și anterior datei de 01.04.2001" și „ este firesc să obțină recunoașterea și după această dată a condițiilor deosebite de muncă de vreme ce a lucrat efectiv în astfel de condiții care nu s-au modificat ulterior acestui moment", motivare care nu ține seama, practic, de concluziile I.T.M. Prahova exprimate în adresa nr. 3057/2001, instituție abilitată să stabilească în concret îndeplinirea condițiilor necesare pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă.
Cu privire la nelegalitatea prevăzută de art.304 pct.9 Cod proc.civ., arată că instanța de fond, a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale în materie, dezlegarea dată de instanță acțiunii fiind pronunțată împotriva legii și cu nerespectarea actelor normative incidente în cauză, atâta vreme cât, pe de o parte, activitatea desfășurată de reclamantă nu se încadrează în cele expres menționate de Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990, iar pe de altă parte, societatea recurentă a parcurs procedura și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, dar nu a obținut avizul legal și obligatoriu în acest sens.
Astfel, referitor la perioada 01.06._01 consideră că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile Ordinului nr. 50/1990 atunci când a reținut că activitatea prestată de reclamantă se încadrează la pct. 110 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr.50/1990.
Consideră că motivarea instanței de fond nu ține seama de prevederile art. 2 și art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, activitatea prestată efectiv de reclamantă și funcțiile exercitate de acestea, conform înscrisurilor existente la dosarul de fond, nepermițând încadrarea activității în grupa a II-a de muncă, cu program de 100%, cu atât mai puțin conform pct.110 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990.
Arată că în ceea ce privește perioada 01.04._02 instanța de fond face o aplicare greșită a prevederilor HG nr. 261/2001 conform cărora avizul I.T.M. Prahova era obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Astfel, deși apreciază că pentru încadrarea locurilor de munca în condiții deosebite de muncă era necesară parcurgerea procedurii reglementate de HG nr. 261/2001, instanța de fond consideră că împrejurarea ca I.T.M. Prahova nu a emis aviz favorabil în acest sens nu este de natură a conduce la neîncadrarea activității reclamantei în condiții deosebite de muncă. Prin această aplicare greșită a prevederilor HG nr. 261/2001 instanța de fond trece peste faptul că aceasta încadrare în condiții deosebite de muncă era atributul exclusiv dat în competența funcțională a unei instituții publice prin voința legii și a cărei decizii puteau fi supuse controlului autorității judecătorești, în condițiile în care HG nr. 261/2001 stabilește în mod clar, precis și fără echivoc procedura de urmat pentru obținerea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. Apreciază că instanța de fond s-a substituit întregii metodologii reglementate de puterea executivă atunci când a concluzionat că activitatea prestată de reclamantă în perioada 01.04._02 se încadrează în condiții deosebite de muncă.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 5157/2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești și pe fondul cauzei respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
Deși a fost legal citată cu această mențiune, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză la instanța de fond de către expertul N. C., ale cărui concluzii au fost însușite de prima instanță, expertul a conchis că reclamanta este îndreptățită la încadrarea activității desfășurate pentru perioada 01.06._01 în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990 pct. 3 și 7 și poziția 110 din Anexa 2 la același ordin, iar pentru perioada 01.04._01 la încadrarea activității ca fiind desfășurată în condiții deosebite de muncă, conform HG nr. 261/2001.
În perioada 01.06._01, astfel cum rezultă din cuprinsul probelor administrate intimata - reclamantă a lucrat în cadrul G.I.G.C.L. ca inginer (01.06.1984 - 01.05._) șef atelier Rețele A. (01.05._95) și șef Secție Captare (01.07._02).
Argumentele avute în vedere de expert, în baza cărora a conchis că activitatea desfășurată de intimata - reclamantă în perioada sus - menționată se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% au fost acelea că această activitate s-a desfășurat efectiv și permanent în locuri de muncă în care condițiile erau dintre cele mai vitrege, nefavorabile de microclimat, expunere profesională la gaze, vibrații, zgomot peste limita admisă, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente și boli profesionale.
Expertul a luat în considerare și situația noxelor existente fără a face trimitere la un buletin ori alt înscris constatator al acestei situații.
Este important de reținut că societatea recurentă a emis deciziile nr. 103/06.06.1990, nr. 142/22.09.1992 și nr. 91/27.10.1997 prin care au fost nominalizați salariații a căror activitate se încadrează în grupa a II-a de muncă, inclusiv cei care se încadrează la pct. 110 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990.
Este evident că aprecierile expertului nu sunt suficiente pentru a sta la baza încadrării întregului personal ce a desfășurat această activitate în cadrul societății recurente în grupa a II-a de muncă.
Încadrarea personalului se face cu respectarea dispozițiilor legale în grupa a I-a sau a II-a de muncă.
Expertul a menționat ca temei de drept al concluziilor formulate pentru încadrarea intimatei - reclamante în grupa a II-a de muncă dispozițiile pct. 3 și 7 din Ordinul nr. 50/1990 și poziția 110 din Anexa 2 la același ordin însă, verificând poziția 110, instanța constată că acesta, în mod greșit a asimilat activitatea intimatei cu activitatea desfășurată de „personalul care lucrează la interior la curățirea canalelor subterane”.
Încadrarea la această poziție nu poate avea loc decât pentru personalul implicat în funcții de execuție implicate în activitatea de canalizare și nicidecum pentru personalul care desfășoară activitate în calitate de inginer, șef de atelier, șef secție, neputând fi reținut nici procentul de cel puțin 70% din programul de lucru pentru atare activități.
Conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, nominalizare ce a avut loc potrivit deciziilor sus - menționate.
Pe de altă parte, dispozițiile pct. 3 și pct. 7 din Ordinul nr. 50/1990 invocate de expert sunt dispoziții cu caracter general aplicabile pentru încadrarea activității în grupa a II-a de muncă, după caz, iar acestea nu pot constitui, în mod evident, raportat la conținutul lor, temei suficient pentru încadrarea activității prestate de intimata - reclamantă în grupa a I-a de muncă.
Condițiile grele de lucru, nivelul noxelor existente, la care a făcut referire expertul, nu pot justifica, prin ele însele, încadrarea activității prestate de reclamanta - intimată în grupa a II-a de muncă, aceste condiții fiind avute în vedere de societate la încadrarea activităților specifice în această grupă de muncă.
În ce privește perioada 01.04._02 pentru care instanța de fond a constatat în favoarea intimatei - reclamante condiții deosebite de muncă, Curtea constată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 3 din HG nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții de muncă deosebite, neobținându-se avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, aviz obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Instanța de fond s-a substituit metodologiei reglementate de HG nr. 261/2001, fără justificare, în condițiile în care nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat al I.T.M. Prahova în sensul emiterii avizului.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând dispozițiile art. 312 alin 2 și 3 Cod. pr. civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta . SRL, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5157 din data de 5 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. T., cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat A. A., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și în consecință:
Modifică în tot sentința civilă nr. 5157 din data de 5 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova și respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
E.-S. L. V.-A. P. I. L.
GREFIER
V. M.
Red.IL
Tehnored. VM
2 ex./07.03.2013
d.f.nr._ Tribunalul Prahova
j.f. A.-M. L.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 167/2013.... → |
|---|
