Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 3992/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3992/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1224/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 3992
Ședința publică din data 3 decembrie 2013
Președinte - E. M.
Judecători - C. Ș.
- V. S.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta R. A. DE TRANSPORT PUBLIC PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.1880 din 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Ș. G., domiciliat în comuna Târgșorul Vechi, .. 383 jud.Prahova.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin motivele de recurs s-a solicitat și judecata în lipsă.
Curtea, constatând că prin motivele de recurs, s-a solicitat judecata în lipsă, dând curs disp. art. 242 alin.2 Cod pr. civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C u r t e a,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta R. A. de Transport Public Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul Ș. G., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 107,28 lei debit, reprezentând lipsa cantității de 17 litri de motorină pe luna aprilie 2011, precum și a dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, pârâtul a efectuat transport de călători cu autobuzul marca Isuzu cu numărul de inventar 3002, pe care îl are în primire și conform cărții tehnice și normativului de consum care are stabilit și aprobat un consum de 15,5 litri motorină/100 km parcurși, iar în luna aprilie 2011 a parcurs 1660 km pentru care trebuia să consume 284 litri motorină, condumul efectiv realizat fiind de 301 litri, rezultând o cantitate depășită de 17 litri motorină.
Conform art. 39 alin. 2 lit. c din Codul muncii, coroborat cu art. 4.1. pct.15 din Regulamentul Intern și a prevederilor Ordinului Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr. 14/1982 Cap. III pct. 2.1., conducătorul auto are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat înlăturând defecțiunile apărute și timpi de mers în gol iar când constată că se mărește consumul să ceară în scris conducerii autobazei să repare autovehiculul și să-i stabilească consumul normat.
Reclamanta arată că, în speță, conducătorul auto nu a cerut scris înlăturarea defecțiunilor și efectuarea probei de consum, fapt pentru care se face vinovat de neîndeplinirea obligațiilor de serviciu care au dus la producerea pagubei în sumă de 107,28 lei, contravaloarea cantității de 17 litri motorină lipsă rezervor.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pe baza probelor administrate in cauză, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 1880 din 20 iunie 2013 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că pârâtul a efectuat transport de călători cu autobuzul marca Isuzu cu număr de inventar 3002, pe care-l avea în primire și care stabilit și aprobat un consum de 15,5 litri motorină la 100 km parcurși, în luna aprilie 2011 parcurgând 1660 km, pentru care consumul era de 284 litri motorină, consumul efectiv realizat fiind de 310 litri, rezultând o cantitate depășită de 17 litri motorină.
Tribunalul a constatat că, pârâtul nu a săvârșit din vina sa, constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, vreo fapta ilicită și producerea unei pagube în dauna reclamantei deoarece, din nicio probă administrată în cauza nereieșind că acesta nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile sale de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorină ar fi fost cauzată efectiv de către pârât.
Faptul că, autobuzul primit de către pârât a înregistrat în lunile octombrie, decembrie 2007 o depășire a consumului normat nu înseamnă în mod automat că pârâtul s-a făcut vinovat de producerea pagubei întrucât, pe de o parte, sarcina probei revine reclamantei de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobuzului și deci, în depășirea consumului normat, iar pe de altă parte, nu există niciun act care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului, ci dimpotrivă, au existat defecțiuni la autobuz care au determinat depășirea acestui consum.
Au fost apreciate nefondate apărările reclamantei sensul că, pârâtul avea obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând plecările de pe loc cu accelerații bruște și alte manevre și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor, atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul.
Prin urmare, în raport de considerentele reținute, Tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală, invocând disp. art.304 pct.9 Cod pr. civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță că șoferul nu are obligația de a sesiza în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, aceasta nefiind prevăzută în fișa postului, în condițiile în care, potrivit pct.4.8 și următoarele din fișa atribuțiilor de serviciu, șoferul sesizează revizorul tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații, iar potrivit pct.4.12.1, acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, se arată că potrivit art.4.2 pct.15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil, prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în administrarea bunurilor, aspecte întărite și de prevederile Ordinului nr.14/1982, care la pct.2.1 referitor la „Sarcinile șoferului”, stabilește că acesta sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor.
Se mai susține că prin Ordinul nr.14/1982, la Capitolul 3 pct.3.1.2. se explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători.
Concluzionează recurenta că întrucât șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare, fiind gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-pârât nu a depus la dosar întâmpinare cu privire la recursul formulat de reclamantă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.270 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit alin.2 al art.270, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, sarcina probei revenind reclamantei în temeiul art.287 din Codul muncii.
Intimatul-pârât Ș. G. a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de recurenta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 17 l. motorină în sumă de 107,28 lei pe luna iunie 2011.
Recurenta nu a probat care era gradul de uzură al acestui autobuz, starea de funcționare, reieșind chiar din conținutul notei de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei depusă la dosarul de fond de către recurentă, că este vorba de un autobuz marca Isuzu, care a parcurs nu mai puțin de_ km. de la punerea în exploatare ca nou.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere recurenta, este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr. civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prev.de art.304 pct.9 Cod pr. civilă, indicat de recurentă în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R. A. DE TRANSPORT PUBLIC PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.1880 din 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Ș. G., domiciliat în comuna Târgșorul Vechi, .. 383 jud.Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2013.
Președinte, Judecători,
E. M. C. Ș. V. S.
Grefier,
V. M.
red. C.Ș. /tehnored. V.M.
2 ex./12.12.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. C. N.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 150/2013.... → |
|---|
