Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1433/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1433/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 11475/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1433
Ședința publică din data de 22 mai 2013
Președinte - M. I. G.
Judecători - V. G.
- A. P.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE BUCUREȘTI - Filiala de Îmbunătățiri Funciare Prahova, cu sediul în Ploiești, . A, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 4765 pronunțată la 28 septembrie 2012 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta T. M., domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova, cod poștal_.
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-reclamantă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare București -Filiala Îmbunătățiri Funciare Prahova și intimata-pârâtă T. M..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că, la data de 23 aprilie 2013, prin Serviciul Registratură, recurenta-reclamantă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare București -Filiala Îmbunătățiri Funciare Prahova a depus la dosar adresa înregistrată sub nr.9377/22.04.2013 la care s-a atașat copie de pe cartea de identitate a intimatei.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 13.10.2011 sub nr._ , reclamanta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA - Sucursala Teritorială Argeș-B. a solicitat obligarea pârâtei T. M. la plata sumei de 19.258 lei reprezentând contravaloarea sporului pentru complexitatea muncii în cuantum de 25% din salariul de bază încasat nelegal de pârâtă în perioada 2007-2009.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 2007-2009, pârâta, având funcția de șef Serviciu Financiar la Centrala Sucursalei Teritoriale Argeș – B., a beneficiat de spor pentru complexitatea muncii reprezentând 25% din salariul de bază, prevăzut în CCM încheiat la nivel de instituție, acordat salariaților care lucrează în serviciile și compartimentele de control financiar preventiv, încasând astfel suma de 13.102 lei.
În continuare, reclamanta a precizat că prin Nota de control nr._/29.04.2011, Corpul de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a stabilit că mai mulți salariați, printre care și pârâta din prezenta cauză, au beneficiat de sporul pentru complexitatea muncii în mod nelegal, deoarece activitatea salariatei inițiază acțiuni supuse vizei de control financiar preventiv și deci aceasta nu poate primi acest spor.
În plus, reclamanta a mai susținut că pentru recuperarea sumei de_ lei, a încercat pe cale amiabilă ca fosta salariată să achite de bunăvoie contravaloarea sporului respectiv, însă aceasta nu le-a comunicat un răspuns până la data promovării prezentei acțiuni, astfel că este nevoită să solicite instanței obligarea sa la plată.
Prin sentința civilă nr.3087/10.11.2011 a Tribunalului Teleorman a fost admisă excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Prahova, în considerarea dispozițiilor art.269 alin.2 din codul muncii, în circumscripția acestei din urmă instanțe aflându-se sediul reclamantei.
Prin urmare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 13.12.2011.
La termenul de judecată din data de 28.03.2012, tribunalul a constatat că a intervenit transmisiunea calității procesual active a Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare RA – Sucursala Teritorială Argeș – B. către Agenția Naționale de Îmbunătățiri Funciare București - Filiala de Îmbunătățiri Funciare Prahova în baza art. 15 alin. 1 din O.U.G. nr. 82/29.09.2011 și deciziei nr. 6/09.01.2012 a directorului general A.N.I.F., astfel că în citativ a figurat în continuare, în calitate de reclamantă, Agenția Naționale de Îmbunătățiri Funciare București - Filiala de Îmbunătățiri Funciare Prahova.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 4765 pronunțată la 28 septembrie 2012, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin nota de control nr. 206.202 întocmită la data de 29.04.2011 de către Corpul de control al Ministerului Agriculturii a fost pusă în sarcina reclamantei recuperarea sumei de 19.258 lei reprezentând contravaloarea sporului pentru complexitatea muncii încasat de către pârâtă în perioada 2007 - 2009.
Referitor la caracterul nedatorat al primirii sumei solicitate, s-a arătat că acesta a fost justificat prin faptul că desemnarea pârâtei pentru activitatea de control financiar preventiv - activitate care presupune plata sporului în discuție - a fost efectuată în mod nelegal, deoarece prin natura postului ocupat, activitatea pârâtei iniția acțiuni supuse vizei de control financiar preventiv.
Caracterul nedatorat se raportează, în viziunea reclamantei, nu la faptul că pârâta nu ar fi prestat în mod efectiv activitatea pentru care trebuia remunerată, printre altele, și cu sporul de 25%, ci la ocuparea în mod legal a unui post care nu impunea plata sporului.
A apreciat instanța că această susținere a reclamantei nu poate constitui, însă, temei pentru recuperarea de la pârâtă a sumei reprezentând contravaloarea sporului pentru complexitatea muncii, atâta vreme cât pârâta a prestat activitatea de acordare a vizei de control financiar-preventiv, fiind numită în acest sens prin decizia nr.16/01.07.2007, atribuțiunea respectivă fiind cuprinsă în fișa postului de șef Serviciu Financiar pe care îl ocupa, iar sporul în discuție a fost încasat de către pârâtă în condițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 și 2009-2010, dar și a actului adițional la contractul individual de muncă din data de 02.07.2007.
S-a mai arătat că, pentru a se constata caracterul nedatorat al încasării sporului respectiv, este necesar ca reclamanta să fi solicitat în prealabil constatarea nulității actului adițional la contractul individual de muncă, respectiv a deciziei nr.16/2007, în condițiile art.57 codul muncii.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că și în cazul în care s-ar constata o eventuală nulitate a actului adițional la contractul individual de muncă, această constatare ar produce efecte numai pentru viitor, iar persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, fără a avea relevanță modul de ocupare a postului în discuție.
Concluzionând, având în vedere că pârâta a primit sporul de 25% la salariul de bază pentru munca efectiv prestată, muncă ce o îndreptățea la acordarea sporului pentru complexitatea muncii, prevăzut de pct. I.j. din Anexa nr. 5 la CCM la nivel de ANIF RA pentru anul 2007-2008, de CCM la nivel de unitate pe anii 2009-2010 și art.13 din OG. 119/1999, cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâta ar fi încasat în mod necuvenit suma solicitată, tribunalul a apreciat că prezentul demers judiciar al reclamantei este nejustificat, astfel că va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Agenția Naționale de Îmbunătățiri Funciare care a susținut că instanța de fond nu a analizat cauza sub toate aspectele, nu a făcut analiza tuturor motivelor invocate în cerere și nu a aplicat toate prevederile OG. nr. 119/1999.
În dezvoltarea motivului de recurs, reclamanta susține că instanța nu a analizat dacă „prevederile legale aplicabile" erau într-adevăr aplicabile în speța, deoarece acestea se aplicau numai pentru salariații din cadrul compartimentului de control financiar preventiv, ceea ce nu este cazul pârâtei.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 9 al. 5 din OG nr. 119/1999, republicata, potrivit cărora „controlul financiar preventiv propriu se exercită, prin viză, de persoane din cadrul compartimentelor de specialitate, desemnate în acest sens de către conducătorul entității publice … persoanele desemnate să efectueze această activitate, sunt altele decât cele care inițiază operațiunea supusă vizei".
Or, în speță, pârâta își desfășura activitatea în calitate de șef Serviciu Contabilitate, și nu în cadrul compartimentului de control financiar preventiv, așa cum prevedea imperativ art. 9 alin. 5 din OG nr. 119/1999, iar prin activitatea sa iniția operațiuni supuse vizei de control financiar preventiv, astfel cum a constatat corpul de control.
Apreciază recurenta că activitatea pârâtei nu era compatibilă cu acordarea sporului de complexitate, astfel încât aceasta a încasat în mod nelegal acest spor, care a fost acordat în baza referatului nr.7711/21.06.2007 și aprobat de directorul general ing. N. I., referat ce a fost comunicat și sucursalelor, prin faxul nr. 7940/27.06.2007.
Învederează recurenta că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că propunerile din referatul întocmit de directorul economic, fiind făcute cu încălcarea prevederilor art. 9 al. 5 din OG nr. 199/1999 republicata, sunt nule de drept și, pe cale de consecință, nu poate produce efecte. Mai mult, propunerile directorului economic din referatul prin care s-a acordat sporul pentru complexitatea muncii sunt nule și pentru faptul că nu au fost aprobate de Consiliul de Administrație, ci numai de directorul general.
Menționează recurenta că în mod greșit instanța de fond retine că, potrivit dispozițiilor Contractului Colectiv de Munca la nivel de ANIF RA pentru anii 2007-2008 si 2009-2010, anexa nr. 5 și art. 13 din OG nr. 119/1999, pârâta era îndreptățită să beneficieze de sporul pentru complexitatea muncii, de 25%, având în vedere faptul că a prestat efectiv aceasta activitate, deoarece în art. 9 alin. 5 din același act normativ se menționează că acest spor se acordă persoanelor din cadrul compartimentului de specialitate, adică cel de control financiar preventiv, altele decât acelea care inițiază operațiunea supusă vizei de control financiar preventiv.
În final, recurenta susține că, atât timp cât pârâta a încasat o sumă nedatorată, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 256 din Legea nr. 53/2003, republicata-codul Muncii.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea recursului, desființarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
În perioada 2007-2009 intimata-pârâtă a îndeplinit funcția de șef Serviciu Financiar în cadrul Centralei Sucursalei Teritoriale Argeș-B., calitate în care a beneficiat de spor pentru complexitatea muncii de 25% din salariul de bază, spor menționat în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin.6 din OUG nr. 119/1999, prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar.
Sporul de complexitate anterior menționat i-a fost acordat intimatei prin Decizia nr.16 din 01.07.2007 de către directorul regional al Sucursalei Teritoriale Argeș-B. a Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare, dar și în baza pct.1.j. din Anexa 5 din CCM la nivel de ANIF RA pentru anul 2007-2008 și a art.13 din OG nr. 119/1999 privind controlul intern și financiar preventiv, republicată la 12.11.2003, cu completările și modificările ulterioare..
În consecință, în condițiile în care sporul menționat a fost acordat în temeiul dispozițiilor legale în vigoare, conform atribuțiilor exercitate de intimată, pretențiile recurentei-reclamante sunt nefondate, astfel încât, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea.
Nefiind incidente dispozițiile art. 304 și 3041 C.pr.civilă, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE BUCUREȘTI - Filiala de Îmbunătățiri Funciare Prahova, cu sediul în Ploiești, . A, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 4765 pronunțată la 28 septembrie 2012 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta T. M., domiciliată în Ploiești, ., ., ., cod poștal_.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2013.
Președinte, Judecători,
M. I. G. V. G. A. P.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. ..PJ
2 ex/06.06.2013
j.f. A.-M. L.
d.f._ Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
