Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1052/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1052/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 6836/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1052
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013
Președinte – A. M. R.
Judecători – C. M. M.
- G. S. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul C. C. domiciliat în com. M., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5085 din 29 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA CFR MARFA SA, cu sediul social în București, .. 38, sector 1, și cu sediul procesual ales la Centrul Zonal de Marfa, cu sediul sector 1, București, Piața Gării de Nord, nr. 1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator C. C. asistat de avocat A. G. D. din cadrul Baroului Prahova în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 10.,04.2013, lipsind intimata S. Naționala de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfă SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata S. Naționala de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfă SA întâmpinare, înregistrată sub nr. 2706 din 6 februarie 2013.
Avocat A. G. D., pentru recurentul-contestator, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și în temeiul art. 305 Cod pr.civilă coroborat cu art. 172 din același cod, solicită proba cu înscrisuri, care sunt deținute de intimată, respectiv tabloul de serviciu, solicitare făcută și în fața instanței de fond, care nu a dat curs acesteia, având în vedere că intimata și prin întâmpinare recunoaște că nu a depus acest înscris.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, respinge solicitarea formulată de recurent, considerând că dispozițiile art. 172 Cod pr.civilă la care se raportează nu sunt aplicabile judecății în recurs, fază procesuală în care se află cauza de față.
Avocat A. G. D., pentru recurentul-contestator, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat A. G. D., având cuvântul pentru recurentul-contestator, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că se critică nelegalitatea și netemeinicia deciziei de concediere sub două aspecte, cele două criterii avute în vedere la darea acesteia, conform art. art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, respectiv faptul că societatea s-ar afla într-o situație economico-financiară ce impune măsuri de restructurare concretizate inclusiv prin concedieri colective, cu desființarea mai multor posturi și subsidiar săvârșirea abaterilor disciplinare grave la siguranța circulației de-a lungul activității contestatorului. Conform declarației martorului audiat în cauză, coleg de serviciu al contestatorului, rezultă că acesta nu a avut abateri disciplinare grave la siguranța circulației și s-a solicitat depunerea tabloului de serviciu al recurentului și al celorlalte persoane menținute în funcție pentru a se dovedi că de fapt s-a urmărit o cu totul altă situație. Instanța de fond a admis ca și criteriu nota obținută la instructajele periodice și s-a făcut vorbire de abateri și nicidecum de abateri grave, astfel că decizia de concediere este nelegală.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea contestației și anularea deciziei de concediere, reintegrarea și plata drepturilor salariale cuvenite, precum și acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorul C. C., a solicitat în contradictoriu cu intimata S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfa S.A, ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. C12.1/2931 din data de 07.06.2011 prin care a fost concediat din funcția de șef manevră, reintegrarea sa în funcția avută anterior, precum și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate și reactualizate până la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a devenit salariat CFR cu anul 1997, în cadrul Stației Ploiești Triaj, iar din anul_, după divizarea societății, a fost angajatul intimatei SNTFM CFR Marfă SA, ocupând funcția de șef de manevră.
A mai precizat acesta că la data de 07.06.2011 i-a fost comunicată decizia nr. C12.1/2931 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, înregistrat sub nr. M.7.1.a/754/677/01.05.1999, ca urmare a concedierii colective, potrivit art. 65 alin. 1 din Legea 53/2003, Codul Muncii.
Contestatorul a mai susținut că, potrivit art. 5 din decizie, criteriile avute în vedere de societatea intimată pentru concediere au fost în număr de două, astfel: primul se referă strict la prevederile art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, respectiv faptul că societatea s-ar afla într-o situație economico-financiară ce impune măsuri de restructurare concretizate inclusiv prin concedieri colective, cu desființarea mai multor posturi, iar al doilea îl reprezintă așa-zisa sancțiune pentru abateri de la regulile de siguranța circulației, pe care contestatorul ar fi primit-o de-a lungul desfășurării activității sale.
S-a mai precizat în motivare că din totalul de 15 șefi de manevră care își desfășurau activitatea în cadrul Stației Ploiești Triaj, el a fost singurul concediat, invocându-se ca motiv abaterile de la regulile privind siguranța circulației. Prin urmare, susține contestatorul, nu a fost vorba despre o desființare a unei părți din posturile de natura celui ocupat de acesta, dat fiind faptul că în prezent intimata mai are angajați alți 10 șefi de manevră în stația respectivă, persoane care, la rândul lor, figurează cu abateri disciplinare în tabloul de serviciu.
Contestatorul a mai arătat că, practic, invocarea motivului sancționării sale pentru abateri de la regulile privind siguranța circulației echivalează cu o concediere ce intră sub incidența art. 61 lit. a din Codul Muncii și nicidecum art. 65 alin. 1 din același act normativ.
S-a mai susținut de către contestator că desființarea postului său nu este una efectivă, determinată de o cauză reală și serioasă, așa cum prevede legiuitorul, astfel că măsura concedierii sale a fost una abuzivă și subiectivă, menită să-i pericliteze însăși existența, cu atât mai mult cu cât este unic întreținător de familie, respectiv al mamei sale, în vârstă de 80 de ani.
În dovedirea contestației au fost depuse la dosar înscrisuri și s-a solicitat încuviințarea probelor cu martori și interogatoriul intimatei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea Deciziei de concediere nr. CI2.1 2931/07.06.2011 ca temeinică și legală.
În motivare, intimata a arătat că Decizia de concediere nr. CT2.1 /2931/ 07.06.2011 a contestatorului a fost emisă având în vedere dispozițiile art. 58, art. 65, art. 68 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat, si prevederile Programului de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfă SA aprobate prin Hotărârea A.G.A nr. 8/06.05.2011, astfel că începând cu data de 08.07.2011, i-a încetat contractul individual de muncă, din inițiativa angajatorului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat.
De asemenea, motivele de fapt ale concedierii colective sunt determinate de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate în Programul de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfă SA a căror aplicare are drept consecință desființarea unor posturi printre care și pe cel al reclamantului.
A mai menționat intimata că societatea a respectat întocmai prevederile legale prevăzute de Codul Muncii și și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește informarea, consultarea și notificarea măsurilor de restructurare, reorganizare și concediere colectivă, atât organizațiilor sindicale cât și a Inspectoratelor Teritoriale de Muncă si a Agențiilor Teritoriale de Ocupare a Forțelor de Muncă. (Notificarea adresata de către SNTFM CFR Marfă SA Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului București înregistrata cu nr._/09.05.2011 și Agenției Teritoriale Pentru Ocuparea Forței de Muncă București - înregistrata cu nr. 9582/09.05.2011, precum si organizațiilor sindicale, Procesele Verbale din data de 21.04.2011, 04.11.2010, 28.10.2010, 07.10.2010, încheiat ca urmare a consultării federațiilor sindicale reprezentative).
A mai arătat că SNTFM „CFR Marfă" SA, a notificat Proiectul de Concediere colectivă către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București și Agenția Teritorială Pentru Ocuparea Forței de Muncă București, notificarea fiind înregistrată sub nr._/09.05.2011, respectiv 9582/09.05.2011, iar în prezent CFR Marfă a epuizat toate căile de reducere a cheltuielilor societății fără a afecta numărul de salariați, acesta fiind cea din urmă măsură menită să redreseze societatea.
De asemenea, ca urmare a Programului de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfă SA, una dintre măsuri a fost și reorganizarea reviziilor, astfel că datorită scăderii volumului activității de transport marfă, diminuarea numărului de vagoane încărcate/descărcate și a parcului activ de vagoane a condus implicit la scăderea activității Stației Ploiești Triaj, în acest context s-a impus reorganizarea unităților corespunzător activității desfășurate.
Acest lucru a avut ca efect desființarea unor posturi intre care si posturi de șef manevră, de natura celui ocupat de contestator.
In dovedirea celor prezentate în sensul că reorganizarea si restructurarea este reala, efectivă și serioasă, intimata a depus alăturat întâmpinării statul de funcții al Stației Ploiești Triaj înainte de reorganizare (actul nr. 1.E2._ ) care prevedea un nr. de 15 posturi șef manevră, si statul de funcții al Stației Ploiești Triaj după reorganizare (actul nr. CI. 2/191/30.05.2011) care prevede un număr de 10 posturi de șef manevră.
A mai arătat că la data de 08.06.2011 i s-a comunicat contestatorului Decizia de concediere nr. CI2.1 /2931/07.06.2011, iar în conformitate cu prevederile art. 75 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii republicat, i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare în perioada 09.06._11 (după cum este menționat in art. 2 din Decizia de Concediere nr. CI2.1/ 2931/07.06.2011).
S-a mai susținut că la luarea măsurii de concediere au fost respectate dispozițiile Codului Muncii cu privire la stabilirea ordinii de prioritate respectiv art. 69 alin. 2, lit d și art. 76 lit c, coroborat cu art. 60 alin. 6 din CCM în vigoare al CFR Marfă, care de altfel sunt precizate și in cuprinsul Deciziei de concediere.
Conform art. 5 din Decizia de concediere nr. CI2.1/ 2931/07.06.2011 criteriul care a stat la baza concedierii contestatorului este faptul ca au fost desființate parte din posturile de natura celui ocupat de contestator, precum și faptul că acesta a fost sancționat pentru abateri de la regulile privind siguranța circulației.
Totodată, urmare aplicării Programului de Restructurare și Reorganizare. SNTFM CFR MARFA SA nu dispune de posturi vacante în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a reclamantei și pe cale de consecință nu a putut prezenta o listă de opțiuni.
Salariaților concediați li se acorda suma de 670 lunar pe o perioada de 6 luni, având în vedere prevederile CCM, precum si ale art. 1 din HG 1193/2010.
In ceea ce privește temeinicia deciziei de concediere contestată, aceasta respecta în totalitate prevederile art. 65 C. Muncii, cauza concedierii salariatului este desființarea locului de muncă al acestuia din motive ce nu țin de persoana salariatului, desființare care este efectivă, reală și serioasă.
Reorganizarea unității în condițiile prevăzute de lege, în scopul eficientizării activității constituie un temei al efectuării unor concedieri pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Desființarea postului este efectivă, acesta a fost suprimat din structura funcțional-organizatorică a societății, este evidențiată în statul de funcții și organigramă și este definitiv desființat (statele defuncții înainte și după reorganizare), are o cauză reală și prezintă un caracter obiectiv, este serioasă și nu disimulează realitatea are la bază studii temeinice pentru îmbunătățirea activității (Programul de Restructurare si Reorganizare).
In consecință, aceste trei condiții, respectiv desființarea efectivă, cauza reală și serioasă, sunt îndeplinite în mod cumulativ, drept pentru care consideră că măsura dispusă în privința contestatorului (decizia de concediere) este temeinică și legală.
În concluzie, față de cele prezentate, intimata a solicitat respingerea contestației formulate de contestator ca neîntemeiată și menținerea Deciziei de concediere nr. CI2.1 2931/07.06.2011 ca temeinică și legală.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 5085 din 20 octombrie 2012, a respins contestația formulată de contestatorul C. C. în contradictoriu cu intimata S. Naționala de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfa SA, ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Contestatorul C. C. a devenit salariatul intimatei S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” SA la data de 01.05.1999, în temeiul contractului individual de muncă nr. M.7.a.1/754/677/01.05.1999, prestând activitate în funcția de Șef manevră în cadrul Stației Ploiești Triaj.
Urmare a Programului de restructurare și reorganizare a CFR Marfă SA, aprobat prin Hotărârea A. nr. 8/06.05.2011 (programul de concediere colectivă), prin Decizia nr. CI2.1/2931 din data de 07.06.2011 s-a dispus concedierea contestatorului în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, începând cu data de 08.07.2011.
În conformitate cu art. 5 din decizia contestată, intimata a menționat ca și criterii ce au stat la baza concedierii faptul că au fost desființate o parte posturile de natura celui deținut de contestator, precum și faptul că anterior contestatorul a fost sancționat pentru abateri de la regulile de siguranța circulației.
Comparând statul de funcții al Stației Ploiești Triaj, de la data 01.01.2011 (anterior concedierii colective) – fila 18, cu statul de funcții din data de 08.07.2011 (după aplicarea măsurii concedierii) – fila 20, tribunalul a constatat că, într-adevăr, noua organigramă mai prevede doar 10 posturi de natura celui deținut de contestator, fiind eliminate 5 din cele 15 posturi de șef manevră, existente anterior.
În ce privește modalitatea de selectare a celor 5 angajați, din cei 15 existenți inițial, ce urma a fi disponibilizați, tribunalul a reținut mai sus că în decizia de concediere se prevede în mod expres că s-a apelat la un al doilea criteriu, obiectiv, și anume verificarea și identificarea salariaților care au fost sancționați pentru abateri de la regulile de siguranța circulației.
Tribunalul a constatat că aplicarea acestui criteriu s-a realizat în concordanță cu dispozițiile legale (69 alin. 2, lit. d și art. 76 lit. c din Codul Muncii), dar și cu cele contractuale (art. 60 alin. 6 din CCM la nivel de unitate SNTFM CFR Marfă SA). Astfel, în Contractul Colectiv de Muncă se menționează în art. 60 alin. 6, în mod expres, că, după aplicarea criteriilor principale, prevăzute de pct. I, în situația în care după aplicarea acestora din urmă sunt mai mulți salariați, afectați de reducerea numărului de posturi, în situații similare, vor fi aplicabile criteriile minimale, printre care, la pct. b se menționează: salariații care au fost sancționați pentru abateri de la regulile de siguranța circulației. Or, din înscrisurile depuse de intimată, precum și din răspunsul acesteia la interogatoriul propus de contestator, s-a observat că de-a lungul perioadei în care contestatorul a fost angajatul societății intimate, acesta a fost de mai multe ori sancționat pentru abateri.
Legat tot de aplicarea legală și temeinică a criteriilor de concediere, examinându-se filele 51-52, reprezentând tabelul nominal cu cei 10 salariați care și-au păstrat locul de muncă după programul de concediere colectivă din luna iunie 2011, prin comparație cu reclamantul C. C., s-a observat că la ultima evaluarea profesională a angajaților intimatei contestatorul a luat nota cea mai mică, respectiv 7,29, iar pe de altă parte toți cei 10 angajați rămași după concediere au copii în întreținere, unii dintre aceștia fiind chiar unici întreținători, situație la care face trimitere și pct. k al articolului din Contractul Colectiv de Muncă, menționat anterior.
În altă ordine de idei, din examinarea înscrisurilor depuse de intimată la dosar, tribunalul a mai reținut că această concediere colectivă, ce a presupus și concedierea contestatorului C. C., are la bază cauze reale și serioase, ea fiind determinată, în principal, de situația economico-financiară a societății, fapt ce a impus luarea unor măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, printre care și desființarea a 5 din cele 15 posturi de șef manevră din cadrul Stației Ploiești Triaj, inclusiv cel deținut de contestatorul C. C..
Pe de altă parte, tribunalul a mai reținut că societatea intimată a respectat în mod corespunzător dispozițiile legale privind procedura prealabilă unei concedieri colective, fapt ce presupune, potrivit art. 69 și următoarele din Codul Muncii, consultarea sindicatelor, notificarea instituțiilor competente despre intenția de concediere colectivă, acordarea termenului de preaviz pentru angajații concediați etc.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că, în general, procedura de concediere colectivă a respectat dispozițiile legale în vigoare, iar în concret, decizia de concediere contestată nr. CI2.1/2931 din data de 07.06.2011 privind pe C. C. nu este afectată de vreun motiv de nelegalitate ori netemeinicie.
În consecință, tribunalul a respins contestația formulată de contestatorul C. C. împotriva acestei decizii de concediere ca fiind netemeinică.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs contestatorul C. C., considerând-o nelegală și netemeinică.
Arată recurentul că în considerentele soluției pronunțate instanța de fond reține faptul că măsura concedierii sale a avut drept motivare aplicarea unuia dintre ""criteriile minimale" prevăzute de Contractul colectiv de muncă, respectiv cel al sancționării pentru abateri de la regulile de siguranța circulației, făcându-se trimitere la înscrisurile depuse de intimată la dosar din care rezultă sancționarea sa de mai multe ori pentru abateri de acest gen.
Susține recurentul că o asemenea motivare nu poate fi reținută în defavoarea sa întrucât, pe de o parte, din niciun înscris depus de intimată nu rezultă în mod de necontestat faptul că abaterile sale au vizat regulile de siguranța circulației.
Astfel, din înscrisurile aflate la filele 93- 96 dosar se poate observa cu ușurință natura abaterilor săvârșite pe perioada celor 24 de ani de muncă în aceeași unitate, respectiv: nenotarea orei predării serviciului de manevră (sancționată cu avertisment scris), nedeținerea asupra sa a autorizației pentru proba frânei șl a celei de conducere simplificat (sancționată cu avertisment), neefectuarea NTS- ului la trenurile 3515 și 35oo (sancționată cu avertisment), completarea cu date eronate în evidența de activitate pe luna noiembrie 2oo3 (sancționată cu retragerea unei clase de salarizare pe timp de o lună).
Așadar niciuna dintre abaterile reținute în sarcina sa nu a vizat regulile de siguranța circulației care, așa cum declară martorul T. A. (filele 63- 64) "presupun punerea în pericol a circulației pe calea ferata, putând conduce Ia accidente cu urmări grave".
Același martor afirmă că îl cunoaște de 2o de ani, fiind colaboratorul lui și nu cunoaște să i se fi imputat de către intimată abateri disciplinare grave.
D. fiind faptul că în urma concedierii colective, din totalul celor 10 posturi de șefi de manevră menținute, cel puțin 3 dintre acestea ar fi îndeplinit criteriile minimale de concediere, datorită gravelor abateri de la regulile de siguranța circulației săvârșite de persoanele în cauză, arată recurentul că a solicitat prin intermediul întrebării nr. 7 din interogatoriul propus de el (fila 56,57) ca intimata să depună la dosarul cauzei tabloul de serviciu cel puțin pentru 3 șefi de manevră din cei 10 menținuți pe posturi, respectiv pentru numiții J. A., N. G. și S. M..
Prin răspunsurile date la întrebările nr. 5 și 7 din interogatoriu (filele 6o-62) intimata susține, pe de o parte, că cele 3 persoane menționate în precedent " nu au avut abateri disciplinare grave în anul 2010", iar pe de altă parte, tabloul de serviciu solicitat a fi depus la dosar au ar avea legătură cu soluționarea cauzei.
Mai susține recurentul că mergând pe linia considerentelor respingerii contestației, instanța motivează și faptul că la ultima evaluare profesională a obținut nota cea mal mică, respectiv 7,29 și nu are copil în întreținere, spre deosebire de ceilalți 10 angajați rămași pe posturi.
Totuși, din tabelele nominale învederate în precedent, rezultă faptul că și numitul I. N. a obținut aceeași notă, iar alți 5 colegi au obținut nota de 7,57, iar numitul G. N. nota 7.43.
Arată recurentul că întrebarea firească care se pune față de obiectivitatea și legalitatea măsurii concedierii colective este dacă, menținerea în continuare pe posturi a unor șefi de manevră pe considerentul obținerii unor note sensibil egale cu cea obținută de el, deși aceștia au săvârșit abateri de la regulile de siguranță a circulației este sau nu în interesul societății intimate și al societății, civile în general.
Mai arată recurentul că refuzul manifest al intimatei de a depune la dosar tabloul de serviciu pentru cei 10 șefi de manevră menținuți pe posturi după concedierea colectivă, atestă faptul că cel puțin 3 dintre ei au săvârșit abateri disciplinare grave de la regulile de siguranța circulației, care ar fi condus în mod obligatoriu, cel puțin la o concediere individuală a acestora conform dispozițiilor Codului muncii, și, cu atât mai mult, la vizarea acestora de concedierea colectivă.
Consideră recurentul că rămânerea în pronunțare a cauzei la data de 16.10.20l2 fără ca instanța să stăruie în depunerea de către intimată a tabloului de serviciu pentru el și ceilalți 10 șefi de manevră menținuți pe posturi, reflectă o lipsă de preocupare din partea magistratului fondului de a da valență, pe de o parte, principiului aflării adevărului, iar pe de altă parte, rolului activ conferit de legiuitor potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 5 C. pr.civilă.
Mai arată recurentul faptul că tabloul de serviciu reprezintă oglinda profesională a angajaților Stației CFR Ploiești Triaj, pe parcursul traseului acestora și că existența acestuia la dosar ar demonstra faptul că măsura concedierii colective a fost dispusă cu încălcarea unor criterii minimale, obiective care ar fi vizat, cu precădere, alte persoane ce ocupau postul de șef de manevră înaintea sa, tocmai datorită săvârșirii de abateri disciplinare grave la siguranța circulației de către aceștia.
În final se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea contestației și anularea deciziei de concediere, reintegrarea și plata drepturilor salariale cuvenite.
În temeiul art. 308 alin.2 Cod pr.civilă intimata a formulat întâmpinare prin care a răspuns punctual tuturor criticilor invocate de recurent și în final a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de pârâtă, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prima critică a recurentului reclamă faptul că instanța de fond a apreciat greșit natura abaterilor pe care le-a săvârșit de-a lungul perioadei în care a fost angajat al societății-intimate, respectiv faptul că le-a calificat ca fiind abateri de la regulile privind siguranța circulației.
Susținerile recurentului sunt nefondate, deoarece siguranța circulației trenurilor și securitatea transporturilor sunt concepte potrivit cărora circulația trenurilor și efectuarea manevrelor trebuie să se desfășoare fără pericol pentru călători, pentru bunurile încredințate la transport, pentru vehiculele feroviare, pentru infrastructura feroviară, precum și pentru mediul înconjurător, iar conceptul de siguranță a circulației trenurilor, utilizat în instrucțiunile accidentelor
și evenimentelor feroviare, se referă atât la circulația trenurilor cât și la efectuarea manevrelor.
Ca urmare, în mod just instanța de fond a apreciat că abaterile săvârșite de recurent au atentat la siguranța circulației pe calea ferată, nefiind stipulat în nicio reglementare care vizează criteriile de selecție ca fapta să fie gravă sau deosebit de gravă.
O altă critică a recurentului vizează faptul că instanța de fond a apreciat greșit că au fost aplicate corect criteriile de selecție privind evaluarea profesională, cât și criteriul privind situația familială, însă nici de această dată nu sunt fondate argumentele pe care le aduce în sprijinul criticii sale.
Aceasta, deoarece, pe de o parte, în ceea ce privește evaluarea profesională în mod just s-a avut în vedere faptul că recurentul a obținut cel mai mic punctaj, chiar dacă același cu al altui salariat, iar pe de altă parte, diferențele la evaluare chiar dacă sunt mici, ele există și, în plus, așa cum a reținut și judecătorul fondului, criteriul privind situația familială este prevăzut la punctul k al articolului 60 din contractul colectiv de muncă.
Nu în ultimul rând, Curtea arată că sunt nefondate și susținerile recurentului privind lipsa rolului activ al instanței, manifestat prin lipsa de stăruință în ceea ce privește depunerea la dosar de către intimată a tabloului de serviciu, deoarece probatoriul administrat în cauză a fost suficient și elocvent pentru a se putea stabili dacă selecția pesoanelor ce urmau a fi concediate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale care prevăd criteriile ce se au în vedere într-o astfel de împrejurare.
Faptul că recurentul susține că și alte persoane dintre cele menținute în funcție au săvârșit, la rândul lor abateri disciplinare grave, care ar fi putut fi sancționate chiar cu desfacerea contractului lor de muncă, nu constituie un motiv suficient pentru a se aprecia nelegală hotărârea instanței de fond.
Față de argumentele mai sus expuse, a fost respins, ca nefondat recursul declarat de reclamant, în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul C. C. domiciliat în com. M., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5085 din 29 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA CFR MARFA SA, cu sediul social în București, .. 38, sector 1, și cu sediul procesual ales la Centrul Zonal de Marfa, cu sediul sector 1, București, Piața Gării de Nord, nr. 1-3, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
A. M. R. C. M. M. G. S. P.
Grefier,
N. M.
Red.GSP
Tehnored.NM
2ex./16.05.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. Ș. O. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 176/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
