Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 176/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 3643/120/2011/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 176
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013
Președinte - V. G.
Judecători -A. P. - M. I. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare a deciziei civile nr. 3498 pronunțată la 22 octombrie 2012 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul G. G. I., domiciliat în Moreni, ., județul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, ., nr. 22, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la 23 ianuarie 2013, când a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Deliberând asupra contestației de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3643/120/10.06.2011, reclamantul G. I. a chemat în judecată intimata . O., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata indexată cu indicii de inflație și cu dobânda legală, pentru perioada 22.12._08 a orelor suplimentare cu 100% și la toate drepturile locului de muncă cu excepția sporurilor de vechime, de șantier și de consemnare la domiciliu.
Prin sentința civilă nr. 921/3 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost admisă acțiunea precizată și obligată pârâta la plata sumei de 17.364 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare pentru perioada_–2008, actualizată cu rata inflației și la plata dobânzii legale aferente, ambele începând cu data introducerii acțiunii, precum și la plata sumei de 5100 lei cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la data de 03.06.2012, reclamantul G. G. I. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 921/03.05.2012, în sensul că instanța de fond a dispus admiterea în tot a acțiunii formulate și precizate, însă a acordat o sumă mai mică decât cea stabilită în raportul de expertiză.
Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 28 iunie 2012, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea de lămurire dispozitiv formulată de G. G. I., cu privire la sentința civilă nr. 921/03.05.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a dispune lămurirea dispozitivului sentinței, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 75.574 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare pentru perioada 2006 - 2011, actualizată cu rata inflației și la plata dobânzii legale, începând cu data introducerii acțiunii.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul G. G.I., susținând că sentința este nelegală, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata și precizata, omologarea raportului de expertiza și a suplimentului acestuia, întocmite în cauza de către expert contabil Stefanov M., obligarea paratei SG O. P. SA la plata sporului de 100% pentru munca suplimentara desfășurata peste regimul lunii, în zilele de sărbătoare legala și în zilele de sâmbătă și duminică, pentru perioada 05.01.2006 -decembrie 2011.
La rândul său, pârâta . a criticat sentința și încheierea din 28.06.2012, solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a hotărârii și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 3498 pronunțată la 22 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de pârâta . împotriva încheierii din 28.06.2012 și a modificat în tot încheierea, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 921/3.05.2012 a Tribunalului Dâmbovița.
De asemenea, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 921/3 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, dispunând modificarea în parte a acesteia, în sensul că a majorat cuantumul sumei datorate de pârâtă, reclamantului, cu titlu de c/val ore suplimentare la 25.272 lei, incluzând și anul 2009.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta ., împotriva sentinței civile nr. 921/3 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La data de 19.11.2012, G. I. a formulat contestație în anulare a deciziei nr. 3498 pronunțată la 22 octombrie 2012 de Curtea de Apel Ploiești, invocând dispozițiile art. 318 C.pr.civilă
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece sporul pentru orele suplimentare și sporul pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică reprezintă două instituții diferite, având reglementare și regim distinct, atât în Codul muncii, cât și în Contractul colectiv de muncă, deci trebuie acordate în mod cumulat.
Apreciază contestatorul că soluția instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale, întrucât nu se face diferențiere între sporul pentru ore suplimentare lucrate peste regimul lunii și sporul pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, fapt ce a dus la calcularea eronată a sumei ce i se cuvenea.
Susține contestatorul că instanța de recurs nu a calculat și adăugat la stabilirea cuantumului total al drepturilor bănești acordate și sumele ce rezulta din primul raport de expertiză contabilă, care a stabilit contravaloarea orelor suplimentare efectuate peste regimul lunii și în zilele de sărbători legale (în perioada 2006 - 2009), ci s-a limitat la a acorda doar suma stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză, ce stabilește doar c/valoarea orelor în zilele de sâmbătă și duminică.
Contestatorul a mai susținut că un argument suplimentar al confuziei între cele două categorii de sporuri solicitate, este faptul că instanța a admis recursul și a modificat în parte sentința nr. 921/2012 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul majorării sumei acordate cu titlu de contravaloare ore suplimentare, prin includerea în calcul și a anului 2009, însă a acordat doar jumătate din contravaloarea drepturilor, respectiv doar contravaloarea orelor lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, omițând să ia în calcul primul raport de expertiză contabilă care se referea strict la orele suplimentare peste regimul lunii și în zilele de sărbători legale.
În opinia contestatorului, prin admiterea recursului, Curtea de Apel Ploiești ar fi trebuit să se pronunțe în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii orelor suplimentare efectuate peste regimul lunii și în zilele de sărbători legale și a orelor efectuate în zilele de sâmbătă și duminică, majorând cuantumul sumei de la 17.364 lei, la 41.425 lei.
Se mai susține de către contestator că în mod eronat Curtea a admis recursul declarat de O. P. SA împotriva încheierii din data de 28 iunie 2012 a Tribunalului Dâmbovița și a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 921/03.05.2012, reținând că „…prin cererea de lămurire a dispozitivului nu poate fi modificat dispozitivul așa cum a procedat instanța de fond, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește, iar această procedură poate fi folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, nu și când se invocă contradicții între dispozitiv și considerente”.
Precizează contestatorul că și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 281 1 C.pr.civilă, deoarece exista neconcordanțe în cadrul dispozitivului sentinței 921/2012 a Tribunalului Dâmbovița.
Astfel, deși instanța de fond admite acțiunea astfel cum a fost precizată, respectiv pentru perioada 2006-2011, obligă pârâta doar la plata sumei de 17.364 lei (c/val ore suplimentare ce se regăsește în raportul suplimentar de expertiza), fără să ia în calcul și c/val orelor suplimentare efectuate peste regimul lunii și în zilele de sărbători legale ce se regăsește în raportul de expertiză depus inițial, încălcând prevederile art. 129 alin.6 din C.pr.civilă, care obligă instanța să se pronunțe asupra obiectului cererii deduse judecații.
Contestatorul a mai arătat că, atât instanța de fond, cât și instanța de recurs, au constatat în mod generic că prin acțiune s-a solicitat plata c/val orelor suplimentare, fără însă a le mai individualiza, așa cum sunt acestea definite în legislația muncii, astfel că a omis să le acorde în totalitate, așa cum au fost calculate în raportul de expertiză contabilă și în raportul suplimentar de expertiza contabilă.
Consideră contestatorul că în mod greșit Curtea de Apel a respins solicitarea sa de acordare a c/val sporurilor solicitate și pentru perioada 2010 și 2011, menționând că modificarea efectuată pe cerere nu ar fi fost confirmată de instanța de fond, deoarece în situația în care cererea nu ar fi fost confirmată de către instanța de fond, nu s-ar fi admis obiectivele formulate la raportul de expertiză și nu s-ar fi dispus calcularea sporurilor solicitate pentru perioada 2006-2011.
De asemenea, contestatorul apreciază că este eronat raționamentul instanței de recurs, care dă o interpretare greșită cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 921/2012, reținând că prin cerere se solicită drepturi bănești începând cu 22.12.2005, deci peste termenul prevăzut de art. 283 lit.c Codul muncii.
Cererea de lămurire a dispozitivului nu a avut caracterul unei acțiuni în pretenții întemeiată pe prevederile Codul muncii, ci s-a urmărit doar punerea în concordanță a elementelor ce compun dispozitivul sentinței nr. 921/2012 a Tribunalului Dâmbovița.
Se solicită, în principal, modificarea deciziei contestată, în sensul menținerii încheierii de ședință din Camera de consiliu din data de 28.06.2012, în sensul de a fi obligată pârâta la plata cumulată a celor doua categorii de sporuri, pentru perioada 2006- 2011, astfel cum rezultă din concluziile celor două rapoarte de expertiză întocmite în cauză.
În subsidiar, contestatorul a solicitat modificarea deciziei, în sensul obligării pârâtei la acordarea drepturilor bănești în cuantum de 41.425 lei, reprezentând sporul de 100% pentru ore suplimentare efectuate peste regimul lunii, în zilele de sărbători legale și sporul de 100% pentru ore lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, pentru perioada 2006-2009, conform rapoartelor de expertiză întocmite în cauză.
Examinând contestația în anulare, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. 1 C.pr.civilă „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Având în vedere această împrejurare, instanța apreciază că greșeala materială invocată nu se încadrează în dispozițiile textului de lege menționat, ci privește fondul cauzei, instanța de recurs motivând în considerentele deciziei pronunțate, considerentele pentru care a reținut drepturile calculate printr-un singur raport de expertiză. A se reveni la aceste drepturi, prin adăugarea și a altor sume, presupune a se antama fondul cauzei, ceea ce, pe calea contestației în anulare pe care contestatorul a promovat-o, nu se poate realiza.
Contestația în anulare specială reglementată de art.318 Cod pr. civilă este o cale extraordinară de atac de retractare ce se poate exercita numai pentru motivele strict prevăzute de acest text. În literatura de specialitate s-a subliniat în mod constant faptul că aceste dispoziții au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs la recurs.
Prevederea cuprinsă în textul de lege mai sus menționat conform căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. Rezultă deci că în această ipoteză legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, iar în această categorie intră greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei (cum ar fi respingerea recursului ca tardiv deși fusese depus în termen la poștă, anularea lui ca netimbrat cu toate că dovada privind plata taxei de timbru se afla la dosar).
Analizând conținutul prezentei contestații, instanța reține că se referă la o greșeală materială în sensul că, la calcularea sumelor datorate reprezentând drepturi salariale, nu s-au avut în vedere ambele rapoarte de expertiză, ci numai unul din acestea.
Având în vedere considerentele expuse anterior rezultă că motivele prezentei acțiuni nu se referă la “erori materiale” în sensul dispozițiilor art.318 cod pr. civilă, ci la eventuale greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, care nu pot fi remediate pe această cale.
În atare context, Curtea apreciază ca fiind nefondată contestația formulată, motiv pentru care urmează a o respinge, menținând ca legală decizia atacată, nefiind incidente dispozițiile art. 318 C.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare a deciziei civile nr. 3498 pronunțată la 22 octombrie 2012 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul G. G. I., domiciliat în Moreni, ., județul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, ., nr. 22, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2013.
Președinte, Judecători,
V. G. A. P. M. I. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red...PJ
2 ex/24.01.2013
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2390/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1052/2013.... → |
|---|
