Asigurări sociale. Decizia nr. 1646/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1646/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 7589/120/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1646
Ședința publică din data de 5 iunie 2013
Președinte - A.-C. B.
Judecători - E. S.
- C.-P. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 19/5 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul S. G., cu sediul în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 50 lit. d din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-intimată C. Județeană de Pensii Dâmbovița și intimatul-contestator S. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2012 s-a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civilă, pentru lipsa nejustificată a părților, iar pricina a fost repusă pe rol la data de 10 mai 2013, din oficiu, în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 245 alin. 1 Cod pr. civilă dispune repunerea cauzei pe rol.
În baza dispozițiilor art. 137 Cod pr. civilă raportat la art. 248 Cod pr. civilă și art. 252 Cod pr. civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, invocă, excepția perimării cererii de recurs, având în vedere că de la data suspendării recursului, respectiv 2 aprilie 2012, a trecut mai mult de un an, perioadă de timp în care nu s-a mai întocmit nici un act de procedură și rămâne în pronunțare asupra excepției perimării recursului.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art. 256 Cod pr. civilă, asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată sub număr de dosar_, contestatorul S. G. a formulat în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, contestație împotriva deciziei nr. 2783/28.10.2011 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr. 2524/31.12.2010, solicitând anularea acestora.
În motivarea contestației, s-a învederat că intimata a emis în mod nelegal decizia nr. 2524/31.12.2010 prin care a fost înlocuită decizia de pensionare în grad de handicap, constatând că încadrarea în gradul II este nejustificată.
A precizat că a fost pensionat în baza deciziei nr. 1-_/23.03.2006 și că nu se poate reveni asupra acestei decizii, având în vedere că a fost încadrat în gradul II de invaliditate, nerevizuibil și că nu avea obligația de a se prezenta la revizuire.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 13 decembrie 2011, intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca nefondată, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 62, alin. 1 din Legea nr. 19/2000 pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6-12 luni până la împlinirea vârstelor standard de pensionare.
A susținut intimata că, contestatorul nu s-a prezentat la comisia de expertiză medicală în vederea revizuirii pentru a putea beneficia de pensie de invaliditate în continuare. În baza notei de constatare emisă de către CNPAS Direcția Control și Combatere Fraudă s-a constatat că decizia medicală de invaliditate a fost eliberată în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală.
A mai arătat intimata că decizia emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă Târgoviște – Comisia de Soluționare a Contestațiilor este legală, deoarece aceasta nu avea competența de a efectua o reexpertizare a contestatorului, decizia de revizuire a deciziilor medicale fiind emisă ca urmare a modalității în care s-a obținut calitatea de invalid, printr-o procedură viciată și nu afecțiunilor reclamantului.
În aceste condiții, decizia medicală a fost eliberată în baza unor proceduri și documente neconforme, iar începând cu anul 2005 nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a beneficia de pensie de invaliditate.
În subsidiar, intimata a arătat că, în cazul în care se stabilește de către instanță că suspendarea nu produce efecte retroactiv, solicită, având în vedere că, contestatorul nu a prezentat nicio dovadă că s-a prezentat la revizuirea medicală, suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care CEM Moreni a transmis Direcției Stabiliri și Plăți Prestații borderoul privind neprezentarea la revizuire.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 19/5 ianuarie 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 2783/28.10.2011, emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Dâmbovița și a decizia nr. 2524/30.12.2010 emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă Moreni.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia asupra capacității de muncă nr. 6014/18.06.2005 emisă de Cabinetul de Expertiză Medială și Recuperare a Capacității de Muncă s-a stabilit că, contestatorul S. G. se încadrează în gradul II de invaliditate, nerevizuibil.
Prin decizia nr. 2524/ 30.12.2010 emisă de intimată prin Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a capacității de Muncă Moreni s-a revizuit decizia asupra capacității de muncă a contestatorului din data de 12.11.2005, care stabilea încadrarea în gradul II de invaliditate.
Împotriva deciziei de revizuire contestatorul a formulat contestație, ce a fost soluționată prin decizia nr. 2783/28.10.2011, prin care s-a respins, reținându-se că în urma controlului efectuat de organele de control ale CNAS s-a constatat lipsa documentelor conforme și necesare încadrării/menținerii în grad de invaliditate și nerespectarea procedurii legale de expertizare medicală.
A mai reținut instanța de fond că, C. Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale – Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la Cabinetul Medical Moreni, invocându-se drept temei al controlului prevederile H.G. nr. 13/08.01.2004 și a secțiunii C pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, așa cum rezultă din nota de constatare nr._/22.12.2010.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și inexistența dosarului medical.
Revizuirea deciziei de încadrare în grad de invaliditate nu poate produce efecte juridice decât pentru viitor, a arătat tribunalul, concluzie care rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul nr. 340/2001, care stabilesc că „decizia emisă de Oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.”
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității ca urmare a recuperării capacității de muncă, cu efecte pentru viitor, deoarece pentru trecut revizuirea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive și în nici un caz nu putea fi dispusă de un organ cu atribuții administrative (art. 26 din ordinul nr. 340/2001).
Aceeași soluție se impune și pentru situația în care devin aplicabile disp. art. 41 din Ordinul nr. 340/2001 privind revizuirea deciziilor ca urmare a unor erori săvârșite de unitatea de expertiză medicală, medicul expert neavând posibilitatea de a anula, ori înlocui o decizie anterioară care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice decât prin intermediul instanțelor de judecată.
Neprocedând în acest mod, a concluzionat tribunalul, s-au încălcat prevederile Ordinului nr. 340/2001 precum și prevederile art. 56 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc procedura privind încadrarea în grad de invaliditate și s-a revizuit decizia privind încadrarea în grad de invaliditate emisa în 2006.
Concluzia care se desprinde este aceea a culpei intimatei care invocă drept motive ale revizuirii deciziei privind capacitatea de muncă, propriile-i greșeli în aplicarea prevederilor legale și în gestionarea documentelor medicale.
Întrucât, între decizia nr. 2783/28.10.2011 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și decizia nr. 2524/30.12.2010 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă există un raport de accesorialitate, prima fiind emisă ca urmare a contestării celeilalte, tribunalul a dispus anularea tuturor deciziilor.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă, intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, criticând-o ca netemeinică și nelegală din perspectiva cazurilor de modificare reglementate de pct. 8 și 9 ale art. 304 Cod pr. civilă și art. 3041 Cod pr. civilă.
Susține recurenta că, în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de revizuire a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în deciziile de revizuire a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la revizuirea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare nr._/22.12.2010 a CNPAS - Direcția Control și Combatere Fraudă care a constatat anumite erori în ceea ce privește procedura de expertizare medicală, precum și în ceea ce privește documentele care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la CEMRM Moreni, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimat la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe contestator.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 2 aprilie 2012, recursul a fost suspendat de Curtea de Apel Ploiești, în baza dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 10 mai 2013, instanța, din oficiu, a procedat la citarea părților, în vederea repunerii pe rol a cauzei și discutării excepției perimării cererii de recurs.
La termenul de judecată din data de 5 iunie 2013, instanța a dispus, în baza dispozițiilor art. 245 Cod pr. civilă repunerea cauzei pe rol și din oficiu, a invocat conform dispozițiilor art. 137 Cod pr. civilă raportat la art. 248 și art. 252 Cod pr. civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, excepția perimării cererii de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția invocată, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod pr. civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare a unei hotărâri se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Prin urmare, perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată la judecată.
În speță, la data de 2 aprilie 2012, judecata recursului declarat de intimata C. Județeană de Pensii Prahova a fost suspendată potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, pentru lipsa nejustificată a părților, iar repunerea pe rol a cauzei s-a dispus la data de 10 mai 2013, din oficiu, de către instanță, în vederea discutării excepției perimării.
În aceste condiții, având în vedere că dosarul nu s-a putut soluționa din vina părților care, deși legal citate, nu s-au înfățișat în instanță și nici nu au depus vreun înscris prin care să solicite judecata în lipsă, de la data suspendării curgând un interval de timp de peste un an, pentru argumentele expuse anterior, în baza art. 137 alin. 1, față de dispozițiile art. 248 Cod pr. civilă, în temeiul art. 252 alin. 2 Cod procedură civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, Curtea va constata perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursului declarat de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 19/5 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul S. G., cu sediul în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2013.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. C.-P. B.
Grefier,
D. V.
Red. DV
2 ex./13.06.2013
d.f. nr._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. R. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Despăgubiri. Sentința nr. 711/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3125/2013.... → |
|---|
