Obligaţie de a face. Hotărâre din 04-06-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 4924/2/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
D E CI Z I A nr.1606
Ședința publică din data de 4 iunie 2013
Președinte - C.-P. B.
Judecători - E.-S. L.
- V.-A. P.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții A. C., A. N., A. C., A. V., A. N., A. V., A. C., A. M., ARNAUTU F., A. M., B. G., BĂNCILA O., B. G., B. G., B. V., B. E., B. G., B. I., C. M., C. T., C. I., C. A., C. I., C. S., C. M.-S., C. A.-G., C. C., C. C., C. C., D. M., D. G., D. N., D. Ș., D. GHE. D., D. E., D. S., D. I. C., E. C., F. D., G. C., G. E., G. C., G. G., I. I., I. G., I. A., I. I., I. M., I. I., I. V., I. I., I. M., I. M., I. A.-C., I. G., L. V., L. V., M. C., M. M., M. A., M. N., M. CONSTANTA, M. M.-S., M. D., M. T., M. A., M. A., M. Ș., M. I., M. S., M. I., M. M., M. S., N. V. M., N. C., N. I., N. O., N. T., N. T. I., N. I., O. M., P. V., P. Ș., P. E., P. I., P. G., P. V., R. T., R. M., RADUȚĂ D., R. A., S. M. V., S. A., S. V., S. X., S. T., S. C., Ș. R.-I., S. E., T. M., T. E., T. I., U. C., U. M., U. S., V. A.-V., V. D., V. N., Z.-R. C., Z. C., Z. G. și Z. I., membri ai APP – FILIALA PETROBRAZI PRAHOVA – Asociația Pensionarilor Petroliști, Filiala Petro-Brazi Prahova, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat C. C., din Popești-Leordeni, .. 1, ., județul Ilfov, împotriva sentuinței civile nr.160/24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, J. Prahova.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți M. A., A. V., I. A. C., P. Ș., N. T. I. și E. C., personal și asistați de avocat C. M. C. din Baroul București, conform împuternicirii avocațiale . nr._/04.06.2013 și ceilalți recurenți-reclamanți reprezentați de același avocat și intimata-pârâtă reprezentată de consilier juridic M. A., conform delegației nr.4924/04.06._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. M. C., având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, modificarea sentinței Tribunalului Prahova, pe care o consideră netemeinică și nelegală. Solicită ca instanța să dispună obligarea intimatei-pârâte la plata drepturilor de pensie ale recurenților-reclamanți, începând din anul 2009 până la finalizarea litigiului.
Referitor la criticile sentinței, arată că aprecierea Tribunalului Prahova nu reprezintă o motivare în concret a soluției pronunțate, deoarece, prin interpretare se dovedește a fi cu mult în afara cerințelor reclamanților din dosar.
Apreciază o gravă eroare de abordare, pentru că actele normative invocate nu au fost abrogate, reținând tribunalul că, în realitate reclamanții, invocă o discriminare prin modul de aplicare al actelor normative, pretinzând la acel moment, acordarea creșterilor corespunzătoare ale drepturilor de pensie, prin recalcularea acestora conform dispozițiilor legale menționate, chiar dacă acestea sunt în prezent abrogate, sau după caz, înlocuite cu alte dispoziții legale iar reclamanții nu reclamă pierderea unui drept subiectiv prin aplicarea acestor legi ci faptul că anumite persoane au beneficiat de anumite creșteri ale cuantumului pensiilor în condițiile în care reclamanții nu au beneficiat.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că la momentul actual nu există temei legal pentru ca instanța să oblige pârâta să emită decizii în temeiul celor trei acte normative invocate de reclamanți. De asemenea, a mai reținut tribunalul că reclamanții nici nu au dovedit că aceste acte normative au fost aplicate prin emiterea unor decizii de recalculare de către pârâta C. Județeană de Pensii Prahova.
În realitate, arată apărătorul recurenților-reclamanți, există la dosar deciziile de pensionare ale recurenților de față, dar și decizii emise la nivelul anului 2010, cu aplicarea OUG nr.209/2008, care prevedea acordarea unor drepturi, apreciază acesta, în manieră preferențială.
Față și de celelalte considerente expuse în motivele de recurs, solicită admiterea recursului. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Consilier juridic M. A., având cuvântul pentru intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar. Arată că legiuitorul a înțeles să acorde majorări de pensie pentru anumite sporuri, în mai multe etape, iar recurenții, cărora nu li s-au acordat aceste sporuri întrucât nu s-au încadrat în condițiile cerute de lege, fiind nemulțumiți, au promovat această acțiune.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 391 din 23.01.2012 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta C. Națională de Pensii Publice și a declinat în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Civilă, complet specializat în asigurări sociale, competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. Constanta, A. N., A. C., A. V., A. N., A. V., A. C., A. M., Arnautu F., A. M., Balasoiu G., B. O., B. G., B. G., B. V., B. E., B. G., B. I., C. M., C. T., C. I., C. A., C. I., C. S., C. M.-S., C. A.-G., C. C., C. C., C. C., D. M., D. G., D. N., D. S., D. Ghe. D., D. E., D. S., D. I. C., E. C., F. D., G. C., G. E., G. C., G. G., I. I., Ilusca G., I. A., I. I., Ionascu M., I. I., I. V., I. I., I. M., I. M., Ivanoiu A.-C., Ivanoiu G., L. V., L. V., Mancila C., Mancila M., M. A., M. N., M. Constanta, M. M.-S., M. D., M. T., M. A., M. A., M. S., Mindricel I., Mindricel S., M. I., M. M., M. S., N. V. M., N. C., N. I., N. O., N. T., N. T. I., N. I., O. M., P. V., P. S., P. E., P. I., P. G., P. V., R. T., R. M., Raduta D., Ruxandrescu A., S. M. V., S. A., S. V., S. X., Sirbulescu T., S. C., S. R.-I., S. E., T. M., Tirla E., Tirla I., U. C., U. M., U. S., V. A.-V., Vataselu D., V. N., Z.-R. C., Z. C., Zainescu G. și Zainescu I., membri ai AFP - FILIALA PETROBRAZI PRAHOVA - Asociația Pensionarilor Petroliști, Filiala Petro-Brazi Prahova în contradictoriu cu pârâții C. Națională de Pensii, C. Județeană de Pensii Prahova și Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie și acordarea drepturilor de pensie conform OUG nr. 209/2008 și ale Legii nr.263/2010.
Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția netimbrării invocată de pârâta C. Națională de Pensii Publice ca neîntemeiată, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale ca neîntemeiată și s-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâții Guvernul României și C. Națională de Pensii Publice, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea reclamanților de obligare a pârâtului Guvernul României să emită un set unitar de norme de aplicare ale OUG nr.100/2008, Legii nr.218/2008, OUG nr.209/2009 coroborate cu disp.Legii nr.263/2011.
Cauza declinată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția I Civilă, sub același număr.
În motivarea cererii, referitor la drepturile de pensie, reclamanții au susținut, în esență, că prin OUG nr. 100/2008, intrată în vigoare la data de 01.10.2008, au fost introduse unele modificări referitoare la procedura de calcul a punctajului mediu anual cuvenit pentru munca depusă în condiții grele și foarte grele, respectiv grupa I și a II-a de muncă, ce au fost arătate, iar potrivit art.III din acest act normativ, acordarea drepturilor suplimentare urma a fi efectuată eșalonat.
S-a arătat în continuare că prin Legea 218/2008, prin care s-a modificat Legea nr.19/2000, s-au reluat unele din dispozițiile OUG nr. 100/2008, respectiv că asigurații ce au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, precum și cei care au desfășurat activități în condiții speciale și deosebite de muncă, beneficiază de majorarea punctajelor realizate în procente de 50 %, respectiv de 25%. În acest sens, la art. II din lege s-a prevăzut ca recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a acestei legi să se facă, din oficiu, începând cu data de 01.01.2009.
Ulterior, pentru a unifica prevederile celor două acte normative și a soluționa dubla formulare a textului art.782 din Legea nr.19/200, prin OUG nr. 209/2008 s-au abrogat art. 1 din OUG 100/2008 și art. 2 din Legea nr. 218/2008, textul rezultat al art. 782 fiind în sensul că asigurații ce au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, beneficiază de majorarea punctajelor anuale în procent de 50 % pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă și cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, stipulându-se la art.II alin.4 că drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin.1 și 2 se acordă beneficiarilor începând cu ianuarie 2010, renunțându-se la eșalonarea prevăzută la art.III din OUG 100/2008.
Pe fondul crizei economice, Guvernul României a adoptat OUG nr. 114/2009, prin care a prorogat aplicabilitatea OUG nr.209/2008 până la 01.01.2011.
În raport de succesiunea în timp a acestor acte normative, există numeroase decizii de pensie din anul 2010 sau de la sfârșitul anului 2009, prin care se face aplicarea prevederilor OUG nr.209/2008 deși, conform OUG nr.114/2009, termenul de aplicare a fost prorogat pentru 01.01.2011 sau decizii de recalculare emise conform OUG nr.100/2008, cu respectarea eșalonării prevăzute la art.3 din ordonanță, eșalonare ce a fost abrogată însă prin adoptarea Legii nr.218/2008, susținându-se că în niciunul dintre actele normative indicate nu se precizează ce se întâmplă cu deciziile de pensie emise conform prevederilor anterioare.
S-a mai învederat că era imperativ necesară o reglementare unitară, eventual și o republicare a Legii nr.19/2000, în care să se precizeze cu exactitate toate aspectele legate de calculul și plata pensiilor, deoarece, în caz contrar, diferențele de plată vor fi imputate pensionarilor, ce nu au nicio vină că în mai puțin de 2 ani metodologia de calcul și plată a fost modificată de 4 ori, fără a fi clară.
Au arătat reclamanții că s-a încălcat principiul aplicării unitare a legilor, iar în mod nejustificat reclamanții au fost prvați de aplicarea dispozițiilor OUG nr.209/2008, ce impunea o majorare a cuantumului pensiei.Prin aplicarea preferențială a disp.OUG nr.209/2008 sau, mai exact a disp.OUG nr.114/2009, care au ieșit din uz la 01.01.2011, au fost vătămate drepturile reclamanților de către o autoritate, prin aplicarea defectuoasă a unui act normativ, cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a normelor ce impun o aplicare unitară a legii.
Au apreciat reclamanții că metoda de reparație a prejudiciului produs prin această aplicare neunitară, diferențiată, nu rezidă în retragerea beneficiilor persoanelor, ci în recunoașterea drepturilor de pensie celorlalți reclamanți, la nivelul celor care au primit și beneficiat de dispozițiile OUG nr.209/2009 la nivelul anului 2010, până la apariția Legii nr.263/2011.
Prin întâmpinarea depusă la data de 21.10.2011, în fața Curții de Apel București, pârâta C. Județeană de Pensii Prahova a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată în ce privește petitul referitor la recalcularea pensiilor.
A susținut pârâta că situația persoanelor ce au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, a fost reglementată prin OUG nr. 100/2008, pentru modificarea și completarea Legii nr.19/2000, prin care s-a introdus art.782, la al cărui conținut s-a făcut referire.Ulterior, prin promulgarea Legii nr. 218/2008, pentru modificarea și completarea Legii nr.19/2000, s-a ajuns la situația ca aceeași problematică să fie dublu reglementată, sub două forme diferite, iar pentru clarificarea acestor aspecte, a fost necesară adoptarea OUG nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr.19/2000.
În aceste condiții și având în vedere dispozițiile OUG nr.209/2008, prin care a fost abrogat art.I din OUG nr.100/2008 și a fost modificat art.II din OUG nr.100/2008, s-a reglementat acordarea, începând cu data de 01.02.2009, a unui număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor acordat pentru vechimea desfășurată în grupa I de muncă, respectiv 0,25 puncte pentru fiecare an de spor și 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor acordat pentru vechimea desfășurată în grupa a II-a de muncă.
S-a învederat că art. 1651 alin. 1 din Legea nr.19/2000 a fost modificat prin art.I din OUG nr.209/2008, în sensul indicat și pensionarii au beneficiat de creșterea cu 50%, respectiv cu 25%, a punctajelor anuale realizate în perioadele în care au fost desfășurate activități în locuri încadrate în grupele I și II de muncă - conform art.I alin.1 pct.3 din OUG nr.209/2008, prin care se modifică art.1651 din Legea nr.19/2000- începând cu data de 01.01.2011, dată de la care a fost acordată de fapt diferența dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate potrivit Legii nr.218/2008 și punctajul acordat conform OUG nr.100/2008.
La termenul din data de 07.11.2012, reclamanții, prin apărător, au arătat că înțeleg să se judece această cerere doar în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, astfel că instanța a dispus scoaterea din cauză a celorlalți pârâți și chemați în garanție de pe conceptul de citare.
La același termen, reprezentantul pârâtei C. Județeană de Pensii Prahova a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței doar în ceea ce îl privește pe reclamantul R. V., care domiciliază în B..
În consecință, tribunalul a dispus disjungerea cererii acestuia și formarea unui nou dosar.
La termenul de judecată din data de 18.01.2013 instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii în raport de art.107 alin.1 și 4 din Legea nr.263/2010.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.160/24.01.2013, Tribunalul Prahova a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu, din perspectiva dispozițiilor art. 107 alin. 1 și 4 din Legea 263/2010, că acest text atribuie caselor teritoriale de pensii competența de soluționare a cererilor de recalculare și de revizuire a pensiilor, prin decizie.
În cauza de față însă, reclamanții au invocat obligația casei de pensii de a proceda la recalcularea din oficiu a pensiilor, prevăzută de art. II din Legea nr.218/2008, deci printr-un act normativ de aceeași forță juridică ca și Legea nr.263/2010.
S-a arătat că din conținutul cererii, rezultă că acțiunea exercitată privește angajarea răspunderii pârâtei pentru modul neunitar de aplicare a actelor normative menționate, prin obligarea acesteia la emiterea unor decizii de recalculare.
Fiind invocată neîndeplinirea unei obligații de recalculare anterioară intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, tribunalul a apreciat că nu se poate admite excepția inadmisibilității acțiunii, textele invocate nefiind aplicabile.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a reținut că părțile au susținut, deopotrivă, incidența în timp a mai multor acte normative referitoare la situația persoanelor ce au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Analizând aceste acte normative, tribunalul a constatat că OUG nr. 100/2008, intrată în vigoare la data de 01.10.2008, a modificat art. 782 din Legea nr.19/2000, în sensul că: „(1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează: a) 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă; b) 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă. (2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 1671.”
Totodată, s-a arătat că prin art. II din OUG nr. 100/2008, s-a prevăzut că art. 782 din Legea nr.19/2000 se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special și celor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-30 septembrie 2008, cu particularitatea că acestor două categorii de persoane este aplicabilă o eșalonare în timp, în conformitate cu art. III.
La data de 03.11.2008, deci după o lună, a intrat în vigoare un alt act normativ de modificare a Legii nr.19/2000, respectiv Legea nr.218/2008, prin care s-a dat un conținut similar art. 782 din Legea nr.19/2000, respectiv: „(1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum și cei care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată, beneficiază de majorarea punctajelor realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții speciale, potrivit legislației în vigoare după această dată; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată. (2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3.”
Totodată, prin art. 3 din Legea nr. 218/2008, art. 1651 din Legea nr.19/2000 a primit următorul conținut: „(1) Pensionarii sistemului public ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, precum și cei care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite și ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației în vigoare după această dată beneficiază de o creștere a punctajelor realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții speciale, potrivit legislației în vigoare după această dată; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat un alt stagiu complet de cotizare decât cel prevăzut de legislația pensiilor în vigoare la data înscrierii la pensie.
De asemenea, în această lege s-a prevăzut că recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a prezentei legi se efectuează, din oficiu, de către C. Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și se acordă beneficiarilor începând cu data de 1 ianuarie 2009.
În raport de aceste două acte normative succesive de modificare a Legii nr.19/2000, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență, cu nr. 209/2008, intrată în vigoare la data de 09.12.2008.
Tribunalul a constatat că în preambulul OUG nr. 209/2008 s-a făcut referire la scopul Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, respectiv înlăturarea discrepanțelor existente între persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupele I și II de muncă înainte de data de 1 aprilie 2001.
Pentru adoptarea acestei noi ordonanțe de urgență, în același preambul s-au invocat drept cauze faptul că dispozițiile Legii nr.218/2008 s-au extins și asupra asiguraților sistemului public care au desfășurat activități încadrate în condiții speciale și deosebite după această dată, faptul că situația persoanelor care au desfășurat activități încadrate în grupele I și II de muncă înainte de data de 1 aprilie 2001 a fost reglementată prin OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și că în urma promulgării Legii nr. 218/2008 s-a ajuns în situația, fără precedent, ca aceeași problematică să fie dublu reglementată, sub două forme diferite, astfel încât art. 782 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde conținuturi diferite.
Prin acest nou act normativ s-au abrogat art. I din OUG nr. 100/2008 și art. II din Legea nr.218/2008, fiind stabilite noi conținuturi ale textelor Legii nr. 19/2000, respectiv art. 782 și art. 1651, precum și al art. II din OUG nr. 100/2008. De asemenea, acest act a prevăzut un nou termen pentru aplicarea acestor creșteri, respectiv ianuarie 2010.
Prin OUG nr. 114/2009 a operat însă o nouă prorogare, pentru data de 01.01.2011, dar, prin . Legii nr.263/2010, aceste dispoziții nu s-au mai aplicat.
Urmărind datele de la care aceste acte normative s-au succedat în timp, tribunalul a constatat că singura perioadă pentru care s-au putut aplica aceste recalculări a fost între data de 01.10.2008, când a intrat în vigoare OUG nr. 100/2008 și 09.12.2008, când a intrat în vigoare OUG nr. 209/2008.
În raport de susținerile părților, tribunalul a constatat că în realitate, reclamanții au invocat o discriminare prin modul de aplicare a acestor acte normative, pretinzând, la acest moment, acordarea creșterilor corespunzătoare ale drepturilor de pensie, prin recalcularea acestora conform dispozițiilor legale menționate, chiar dacă acestea sunt în prezent abrogate sau, după caz, înlocuite cu alte dispoziții legale. Așadar, reclamanții nu reclamă pierderea unui drept subiectiv prin aplicarea acestor legi, ci faptul că anumite persoane au beneficiat de anumite creșteri ale cuantumului pensiilor, în condițiile în care reclamanții nu au beneficiat.
În raport de cele statuate prin Decizia nr.1325/2008 a Curții Constituționale, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prima instanță a apreciat că instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, conform principiului separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Totodată, instanțele judecătorești nu au nici competența de reînvia dispoziții legale abrogate de legiuitor, în scopul de a repara astfel prejudiciile create particularilor prin aplicarea neunitară a unor acte normative. A proceda astfel, a arătat tribunalul, ar însemna ca instanța să reglementeze raporturile sociale într-un alt mod decât legiuitorul a înțeles să o facă, substituindu-se acestuia.
S-a concluzionat că la momentul actual nu există niciun temei pentru ca instanța să oblige pârâta să emită decizii de recalculare în temeiul celor trei acte normative invocate de reclamanți.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că reclamanții nici nu au dovedit că aceste acte normative au fost aplicate prin emiterea unor decizii de recalculare de către pârâta C. Județeană de Pensii Prahova și că în prezent subzistă o situație de discriminare în raport cu cei ce au beneficiat de aceste decizii.
Pentru motivele expuse, tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală, invocând disp. art. 304 pct 7, 8 și 9 Cod pr.civilă.
Arată recurenții că în aprecierea disp.art. 304. pct. 7 Cod. pr.civilă, potrivit căruia „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”, instanța de fond face la nivelul comunicării doar o introspecție asupra susținerilor părților, fără a aprecia cu exactitate asupra fondului pricinii.
Recurenții fac trimitere în continuare la considerente ale sentinței, pe care le citează susținând că aprecierea Tribunalului Prahova nu reprezintă o motivare în concret a soluției pronunțate, deoarece prin interpretare se dovedește a fi cu mult în afara cerințelor reclamanților din dosar.
Mai mult decât atât, ea capătă conotațiile de vădită contrarietate cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cu susținerile reclamanților, precum și cu dispozițiile legale în vigoare.
Reiterând argumentația cererii principale, în contradicție, conform susținerilor recurenților, cu reținerile tribunalului, recurenții menționează pentru completa edificare a instanței de judecată, că spectrul legislativ la care înțeleg să se raporteze este determinat de următoarele acte normative: OUG nr. 100/2008 - Ordonanță de urgență pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 637 din 04.09.2008 și aprobată prin Legea nr.154/2009); Legea nr.218 din 27 octombrie 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 738 din 31 octombrie 2008); OUG nr. 209/2008 - Ordonanță de urgență pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 826 din 09.12.2008); OUG nr. 114/2009, privind unele măsuri financiar-bugetare (publicată în Monitorul Oficial, Partea 1 nr. 919 din 29 decembrie 2009).
Învederează recurenții că așa cum au arătat Tribunalului Prahova, prin precizările depuse la dosar, este important a fixa cadrul legislativ, datorită contextului abundent, care de altfel a condus la acest litigiu.
Astfel, recurenții argumentează cererea prin aceea că la nivelul OUG nr. 100/2008, ce a intrat în vigoare la data de 01.10.2008, s-au introdus unele modificări referitoare la procedura de calcul a punctajului mediu anual cuvenit pentru munca depusă în condiții grele și foarte grele, respectiv grupa I și a II-a de muncă, după cum urmează:„(1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează:
a) 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă;
b) 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă.”
În conformitate cu art. III din ordonanță, acordarea drepturilor suplimentare urma a fi efectuată eșalonat, astfel: „plata sumelor rezultate în urma aplicării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență se face eșalonat, în etape, astfel:
a)octombrie 2008, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1990 inclusiv;b)februarie 2009, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1991-1996 inclusiv;c)iunie 2009, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1997-31 martie 2001;d)octombrie 2009, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-30 septembrie 2008.”
Se arată în continuare că prin Legea nr.218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu aplicabilitate începând cu data de 01.01.2009, se reiau unele prevederi din OUG nr.100/2008, statuându-se că asigurații care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum și cei care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată, beneficiază de majorarea punctajelor realizate în perioadele respective, după cum urmează: a)cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții speciale, potrivit legislației în vigoare dopa această dată; b)cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții deosebite, potrivit legislației în vigoare după aceasta dată.
În art.II al Legii se menționa că recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a prezentei legi se efectuează, din oficiu, de către C. Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și se acordă beneficiarilor începând cu data de 1 ianuarie 2009.
Se mai susține că pentru a unifica prevederile celor două acte normative și a soluționa dubla formulare a art.78 2 din Legea nr.19/2000, Guvernul României a emis OUG nr. 209/2008, prin care se abrogau art. 1 din OUG nr. 100/2008 și art. 2 din Legea nr.218/2008, textul rezultat al art. art.78 2 din Legea nr.19/2000 fiind în sensul că:”Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de majorarea punctajelor anuale, după cum urmează: a)cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b)cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
De asemenea, potrivit art. II (4), drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin.1 și 2 se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2010.
Cu alte cuvinte, arată recurenții, se renunța la eșalonarea prevăzută de art. III din OUG nr. 100/2008, urmând ca toate drepturile rezultate ca urmare a recalculării să se acorde începând cu luna ianuarie 2010.
Învederează recurenții că pe fondul pretinsei crizei economico-sociale, în data de 29.12.2009, Guvernul României a adoptat OUG nr.114/2009, care a prorogat aplicabilitatea prevederilor OUG nr.209/2008 până la data de 01.01.2011.
Conform art. II (1) din acest act normativ, prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, și cel acordat conform OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
Totodată, potrivit alin.4 al art.II, drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 1 și 2 se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.
Arată recurenții că au făcut toată această expunere de acte normative, precizând și data de intrare în vigoare a fiecărui act pentru a sublinia scopul cererii lor.
Astfel, OUG nr. 100/2008 a intrat în vigoare în octombrie 2008, aplicându-se până la data de 1 ianuarie 2009, când a fost înlocuită de prevederile Legii nr.218/2008, care și ea a fost înlocuită (sau explicitată conform notei Guvernului) de OUG nr.209/ 2008, care urma să intre în vigoare în 1 ianuarie 2010, dar nu a mai fost cazul, deoarece a apărut OUG nr. 114/2009, care a prorogat aplicabilitatea până la 01.01.2011.
În niciunul dintre actele normative arătate nu s-a precizat ce se întâmplă cu deciziile de pensie calculate conform prevederilor anterioare.
În aceste condiții, arată recurenții, există numeroase decizii de pensie din anul 2010 sau sfârșitul anului 2009 în care se face aplicarea prevederilor OUG nr. 209/2008 deși conform OUG nr.114/2009 termenul de aplicare a fost prorogat pentru 01.01.2011 sau decizii de recalculare a pensiei emise în conformitate cu OUG nr. 100/2008, cu respectarea eșalonării prevăzute la art.3 din ordonanță, dar care eșalonare a fost abrogată implicit prin adoptarea Legii nr.218/2008. Pe de-o parte, se impunea o reglementare unitară în sensul aplicării dispozițiilor legale, eventual și o republicare a legii pensiilor, în care să se precizeze cu exactitate toate aspectele legate de calculul și plata pensiilor.
Cu toate acestea, în contextul legislativ arătat, se solicită instanței a lua act de faptul că odată cu apariția Legii nr.263/2010, se aduc noi reglementări asupra aspectelor privind pensiile, iar art. 196 din acest act normativ impune faptul că odată cu apariția sa, se abrogă alte acte normative în materia pensiilor, dar nu se face însă nicio referire la abrogarea OUG nr. 100/2008, a Legii nr 218/2008, a OUG nr. 209/2008.
Tribunalul Prahova nu a făcut nicio analiză în concret asupra acestor aspecte, ceea ce impune și determină, în sensul disp. art.304 pct. 8 Cod pr.civilă, faptul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Se susține că deopotrivă, se remarcă și neglijența în aprecierea aspectelor de probatoriu solicitându-se să se constate că aplicabilitatea dispozițiilor legale s-a făcut preferențial și neunitar, fapt ce determină și aspecte vădit discriminatorii - ca aspect subsecvent față de cererile inițiale, condamnate și sancționate atât de legislația internă, cât și cea a UE. Chestiunea nu impunea desigur aprecierea aspectului subsecvent cu prioritate celui principal și deci, nici asimilarea unui alt temei, cum în mod intenționat a făcut-o Tribunalul Prahova, prin atribuirea caracterului acțiunii ca fiind unul în strictă înțelegere a „discriminării.”
Deopotrivă, reluând susținerea Tribunalului Prahova potrivit căreia: „Pe de altă parte, tribunalul constată că reclamanții nici nu au dovedit că aceste acte normative au fost aplicate prin emiterea unor decizii de recalculare de către pârâta C. Județeană de Pensii Prahova și că în prezent subzistă o situație de discriminare în raport cu cei ce au beneficiat de aceste decizii ”, arată recurenții că și aceasta este nesusținută și nefondată, prin aceea că în dosarul cauzei, cu titlu de probatoriu, au fost comunicate instanței înscrisuri, respectiv o . decizii emise de CJP Prahova, ce au fost indicate, prin care s-au calculat puncte conform OUG nr. 209/2008, fără a regăsi vreo aplicabilitate a dispozițiilor OUG nr. 114/2009
Astfel, în înțelesul cererii, se solicita ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată C. Județeană de Pensii Prahova la acordarea în totalitate a drepturilor de pensie, în înțelesul dispozițiilor OUG nr. 209/2008, precum și cele ale Legii nr.263/2010, aplicată din luna ianuarie 2011, drepturi ce rezultă fără echivoc din dispozițiile actelor normative arătate, inclusiv acordarea lor la nivelul anului 2009-2010. Se mai cerea să se constate că până în momentul de față, prin refuzul nejustificat al pârâtelor, reclamanții au fost privați de drepturile legitime, de majorare a pensiilor, în sensul dispozițiilor OUG nr. 209/2008, la nivelul anului 2009 - 2010, respectiv să se constate că privarea se impune ca un refuz nejustificat al acordării de drepturi și rezultă din culpa exclusivă a Casei de Pensii prin neaplicarea unitară sau aplicarea preferențială a dispozițiilor legale, aspect ce contravine dispozițiilor constituționale.Se solicita și să fie obligată pârâta, pe cale subsecventă, la emiterea unor noi decizii de pensie, în ceea ce îi privește pe reclamanți, care să cuprindă explicit cuantumul majorat al pensiilor, în temeiul dispozițiilor OUG nr. 209/2008, precum și cel al dispozițiilor Legii nr.263/2010, art. 164 și următoarele, respectiv acordarea drepturilor de pensie în conform dispozițiilor legale în vigoare, inclusiv retroactiv la nivelul anului 2009-2010.
Mai arată recurenții că ultimul aspect conduce la o evidentă contradictorialitate dintre susținerea Tribunalului Prahova și cererea supusă dezbaterii, prin aceea că respectiva instanță aprecia: „în concluzie, la momentul actual nu există niciun temei, pentru ca instanța să oblige pârâta să emită decizii de recalculare în temeiul celor trei acte normative invocate de către reclamanți.”
Se învederează că potrivit art. 116 din Legea nr.263/2010, „încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, precum și orice modificare a drepturilor de pensie se face prin decizie emisă de către casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.”
Recurenții apreciază ca fiind aberantă susținerea Tribunalului Prahova că nu există niciun temei juridic în baza căruia Casele de Pensii nu pot fi obligate la emiterea unor noi decizii de pensie în ceea ce îi privește pe reclamanți când temeiul legal există, fiind dat de lege.
Mai mult decât atât, se face trimitere la cele reținute de prima instanță: „Totodată, instanțele judecătorești nu au competența de a reînvia dispozițiile legale abrogate de către legiuitor, în scopul de a repara astfel prejudiciile create particularilor prin aplicarea neunitară a unor acte normative. A proceda astfel ar însemna ca instanța să reglementeze raporturile sociale într-un alt mod decât legiuitorul a înțeles să o facă substituindu-se acestuia” și se apreciază că la fel de nefondată și nelegală este susținerea tribunalului prin aceea că în interpretarea sensului său instanța conferă legalitate unei chestiuni nelegale.
Instanțele sunt vădit îndreptățite și acreditate ca în urma constatării aspectelor nelegale - în cazul de față, privarea reclamanților de drepturile acordate prin acte normative, să sancționeze acest aspect, iar în condițiile existenței unui prejudiciu, să oblige pârâta la repararea lui, mai ales în situația în care se certifică culpa sa. În speță, culpa este determinată de omisiunea vădit intenționată a acordării drepturilor prevăzute prin lege „voința legiuitorului”- și mai ales prin aceea că această omisiune vădită se face cu nerespectarea dispozițiilor statutare și de competență, astfel cum au fost ele stabilite prin Legea nr.19/2000 și/sau prin Legea nr.263/2010. Mai mult decât atât, se deduce prin aprecierea contextului legislativ că voința legiuitorului, astfel cum o aprecia Tribunalul Prahova, prin emiterea actelor normative amintite, a fost aceea de acordare a unor drepturi de pensie și nicidecum suprimarea lor.
Se susține că forul tutelar al Casei de Pensii Prahova, CNPP, prin punctul său de vedere, formulat la nivelul unui alt dosar ce s-a aflat pe rolul instanțelor de judecată, menționează: „În concluzie, potrivit prevederilor OUG nr.100/2008, persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis până la 01.10.2008 și care au desfășurat activități în fostele grupe I/II de muncă pană la data de 01.04.2001, au beneficiat în cursul anului 2009, de un punctaj suplimentar pentru fiecare an de spor realizat în aceste grupe.
Începând cu data de 01.01.2010, persoanelor de mai sus, urma să li se acorde diferența dintre punctajul mediu anual care s-a atribuit conform OUG nr. 100/2008 (cele patru grupe) și cel care rezultă din aplicarea Legii nr.218/2008, așa cum a fost modificată.
Însă, avându-se în vedere evoluția crizei economice în anul 2009, precum și extinderea acesteia în cursul anului 2010, se impunea luarea de urgență a unor măsuri pentru a se putea asigura respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale (...) a fost necesară adoptarea de urgență a OUG nr. 114/2009, privind unele măsuri financiar - bugetare, act normativ prin care s-a amânat aplicarea prevederilor sus - menționate pentru luna ianuarie 2011,
Așa cum se cunoaște, începând cu data de 01.01.2010, Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată și s-au aplicat începând cu această dată prevederile Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.”
Acest nou act normativ a avut în vedre această categorie de persoane astfel că, la art. 169, s-a prevăzut acordarea acestei diferențe cu data de 01.01.2011.
Mai mult decât atât, prin aplicabilitatea neunitară sau preferențială a unor texte de lege ce au caracter unanim sub aspectul domeniului pe care îl cârmuiesc s-a încălcat flagrant principiul aplicării unitare a legilor, respectiv așa cum se reține și la nivelul art. 5 din Legea Fundamentală, „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”
În contextul acțiunii de față, autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure respectarea legii în mod unitar, în conformitate cu prevederile acesteia, chestiune care de altfel impune susținerea principiului securității juridice.
Se citează în acest sens din preambulul OUG nr. 209/2008: „Având în vedere că scopul Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale îl constituie înlăturarea discrepanțelor existente între persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupele I și II de muncă înainte de data de 1 aprilie 2001, ținând cont că dispozițiile acestei legi s-au extins și asupra asiguraților sistemului public care au desfășurat activități încadrate în condiții speciale și deosebite după această dată, luând în considerare faptul că situația persoanelor care au desfășurat activități încadrate în grupele I și II de muncă înainte de data de 1 aprilie 2001 a fost reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ca urmare a promulgării Legii nr. 218/2008 s-a ajuns în situația, fără precedent, ca aceeași problematică să fie dublu reglementată, sub două forme diferite, astfel încât art. 782 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde conținuturi diferite.
În considerarea faptului că această activitate necesită o logistică specială și presupune o procedură complexă de lucru, pentru a evita eventualele disfuncționalități ce pot să apară din aplicarea simultană a două acte normative cu conținut similar, luând în considerare faptul că Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse este responsabil, potrivit legii, de buna organizare și gestionare a operațiunii de recalculare a pensiilor potrivit actelor normative specifice în vigoare, dispunând atât de experiența, cât și de capacitatea tehnică necesară gestionării bugetului asigurărilor sociale de stat, ținând cont de categoria deosebită de persoane care face obiectul reglementărilor în discuție, constituită în principal din foști lucrători în domeniul siderurgiei, în zone de radiații și în minerit, precum și presiunea socială care se exercită în prezent pe acest subiect, întrucât unele prevederi din ambele acte normative, aplicându-se în aceeași perioadă, pot produce efecte diferite pentru persoane aflate în situații identice, având în vedere faptul că aceste aspecte constituie o situație extraordinară care vizează interesul public și a cărei reglementare nu poate fi amânată, se impune promovarea prezentei ordonanțe de urgență, pentru soluționarea conflictului rezultat din succesiunea în timp a celor două acte normative. În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.”
per a contrario, arată recurenții, C. de Pensii Prahova a recurs la aplicarea preferențială a OUG nr. 209/2008, producând un prejudiciu persoanelor ale căror decizii de pensie nu au fost operate prin recalcularea cuantumului în sensul normativului în discuție.
Discriminarea este interzisă și prin dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituția României, care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Art. 2 din OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare arată, în dezvoltarea dispozițiilor constituționale, că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri... sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților sale fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
De asemenea, un veritabil principiu extras din practica judiciară cu privire la regimul funcțional cel puțin al contenciosului administrativ român, dar cu aplicabilitate și în materia asigurărilor sociale, este acela că pentru a putea fi apărat pe calea instanței, dreptul trebuie să preexiste în patrimoniul celui vătămat.
Este indiscutabil că drepturile au fost impuse prin dispozițiile OUG nr. 209/2008, deci erau preexistente, însă au fost acordate preferențial - de unde rezultă, potrivit recurenților, certificarea și clarificarea acțiunii, cât și a obiectului său.
Într-un atare context apare categoric și aspectul prejudiciabil care îi afectează pe reclamanți în ceea ce privește dreptul lor la pensie, precum și a altor drepturi sau beneficii subsecvente.
În concret, în mod nejustificat, consideră recurenții, au fost privați de aplicabilitatea dispozițiilor OUG nr.209/2008, ceea ce impunea o majorare a cuantumului pensiei, majorare care, deși prorogată la nivelul anului 2011, nu s-a acordat - cel puțin în sensul aplicării OUG nr.209, la nivelul anului 2009-2010.
Prin aplicarea preferențială a dispozițiilor OUG nr.209/2008 sau mai exact a dispozițiilor OUG nr.114/2009, care a ieșit din uz la 1 ianuarie 2011, s-a produs o vădită vătămare a persoanelor în cauză, a drepturilor și intereselor lor, de către o autoritate, prin aplicarea defectuoasă a legii, cu încălcarea inclusiv a dispozițiilor constituționale și a normelor care impun o aplicare unitară a legii, indiferent de forma pe care o ia aceasta - ordonanță, hotărâre, lege organică etc.
În sensul celor arătate, recurenții înțeleg că metoda de reparație în privința prejudiciului produs nu rezidă în retragerea beneficiilor persoanelor, ci prin recunoașterea drepturilor de pensie celorlalți - reclamanți la nivelul acestei acțiuni, la echivalentul celor care au primit și beneficiat de dispozițiile OUG nr.209/2008, la nivelul anului 2010, până la apariția Legii nr.263/2010.
Apreciază recurenții că acest fapt este pe deplin admisibil, în sensul principiului potrivit căruia orice omisiune sau neajuns al legii se interpretează strict în favoarea părții vătămate.
Se solicită pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, iar pe cale de consecință, să se constate că până în momentul de față, prin refuzul nejustificat al pârâtelor, reclamanții au fost privați de drepturile legitime, de majorare a pensiilor, în sensul dispozițiilor OUG nr.209/2008, la nivelul anului 2009 - 2010, respectiv instanța poate constata maniera nelegală în sensul privării de un beneficiu legal și faptul că privarea se impune ca un refuz nejustificat al acordării de drepturi și rezultă din culpa exclusivă a Casei de Pensii prin neaplicarea unitară sau aplicarea preferențială a dispozițiilor legale, aspect ce contravine inclusiv dispozițiilor constituționale.
Se solicită, deopotrivă, obligarea pârâtei, pe cale subsecventă, la emiterea unor noi decizii de pensie în ceea ce îi privește pe reclamanți, care să cuprindă explicit cuantumul majorat al pensiilor, în temeiul dispozițiilor OUG nr.209/2008, precum și cel al dispozițiilor Legii nr.263/2010 și următoarele, respectiv acordarea drepturilor de pensie conform dispozițiilor legale în vigoare, inclusiv retroactiv la nivelul anului 2009-2010.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, însă reprezentată fiind în instanță, la termenul din 04.06.2013, prin consilier juridic, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând și concluzii scrise în acest sens.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformiate cu disp.art.304 pct.7 coroborat cu art.312 alin.3 Cod pr.civilă se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Acest motiv de modificare devine aplicabil în momentul în care există contradicție între: considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte rezultă că este neîntemeiată; există contradicție între considerente, adică din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele temeinicia sa; lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente ce nu au legătură cu cauza.
Or, în cauză, sentința atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, motivarea răspunzând cerințelor prev.de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, arătându-se de către instanța de fond care sunt argumentele de fapt și de drept în raport de care s-a concluzionat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, iar împrejurarea că recurenții nu sunt de acord cu aceste argumente, nu poate conduce la concluzia incidenței în cauză a motivului de modificare prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civilă indicat de recurenți.
În legătură cu motivul de modificare prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, invocat în recurs, astfel cum s-a statuat în practica și literatura juridică, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar, totuși, puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincția ce trebuie făcută între clauzele clare și clauzele obscure, iar pe de altă parte, de interdicția de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât, dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor este modificabilă, situație care nu se regăsește însă în speță.
Recurenții au mai invocat drept motiv de modificare dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă ce privesc situațiile în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată.Altfel spus, instanța de recurs trebuie să constate că hotărârea nu este motivată în drept ori că în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate nu există un text care să justifice soluția în speță, împrejurare care nu poate fi reținută în cauză.
În ceea ce privește încălcarea sau aplicarea greșită a legii, aceasta presupune că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar fie le-a încălcat, în litera și spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.Spre exemplu, instanța încalcă sau aplică greșit legea atunci când:aplică o normă generală nesocotind existența uneia speciale sau aplică o normă care nu este incidentă în speță, ori interpretează greșit textul de lege corespunzător situației de fapt, niciuna din împrejurările respective neputând fi reținute în speță.
Aplicând și interpretând în mod corect prevederile legale, tribunalul a conchis în mod just că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, respingând-o în consecință.
Astfel, se reține că prin OUG nr.100/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.637/04.09.2008, pentru completarea Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, s-a prevăzut, la art.I, că după articolul 781 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 782, cu urmatorul cuprins: „Art. 782 - (1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează:a) 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă;b) 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 1671.”
De asemenea, potrivit art.II din OUG nr.100/2008,
prevederile art. 782 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special și celor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-30 septembrie 2008, stipulându-se în continuare, la art.III alin.1 din OUG nr.100/2008, că în situația persoanelor prevăzute la art. II, plata sumelor rezultate în urma aplicării prevederilor acestei ordonanțe de urgență se face eșalonat, în etape, potrivit celor statuate în continuare la literele a-c ale alineatului 1 al art.III.
Conform art.V din OUG nr.100/2008, prevederile acestei ordonanțe de urgență au intrat în vigoare la data de 01.10.2008.
Ulterior, prin Legea nr.218/27.10.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 738 din 31.10.2008, s-a prevăzut, la art.I pct.2 din lege, că Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează în sensul că după articolul 781se introduce un nou articol, articolul 782, cu următorul cuprins:”Art. 782 - (1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum și cei care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată, beneficiază de majorarea punctajelor realizate în perioadele respective, după cum urmează:a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții speciale, potrivit legislației în vigoare după această dată;b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3.”
De asemenea, conform art.I pct.3 din Legea nr.218/2008, după articolul 165 s-a introdus un nou articol, articolul 1651, cu următorul cuprins:”Art. 1651 - (1) Pensionarii sistemului public ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, precum și cei care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite și ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației în vigoare după această dată beneficiază de o creștere a punctajelor realizate în aceste perioade, după cum urmează:a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții speciale, potrivit legislației în vigoare după această dată;b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat un alt stagiu complet de cotizare decât cel prevăzut de legislația pensiilor în vigoare la data înscrierii la pensie.
Art.II din Legea nr.218/2008 a stabilit că recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a prezentei legi se efectuează, din oficiu, de către C. Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și se acordă beneficiarilor începând cu data de 1 ianuarie 2009.
Având în vedere cele două acte normative succesive de modificare a Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, mai sus arătate, Guvernul României a emis OUG nr.209/04.12.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 826 din 09.12.2008.
S-a reținut în expunerea de motive a acestei ordonanțe de urgență, că scopul Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale îl constituie înlăturarea discrepanțelor existente între persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupele I și II de muncă înainte de data de 1 aprilie 2001, iar dispozițiile acestei legi s-au extins și asupra asiguraților sistemului public care au desfășurat activități încadrate în condiții speciale și deosebite după această dată, arătându-se totodată că situația persoanelor care au desfășurat activități încadrate în grupele I și II de muncă înainte de data de 1 aprilie 2001 a fost reglementată prin OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000, iar ca urmare a promulgării Legii nr. 218/2008 s-a ajuns în situația, fără precedent, ca aceeași problematică să fie dublu reglementată, sub două forme diferite, astfel încât art. 782 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde conținuturi diferite.
Prin OUG nr.209/2008 s-a prevăzut, la art.IV, că pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență se abrogă art. I din OUG nr. 100/2008 și art. II din Legea nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 și s-au stabilit, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, noi conținuturi ale art.782 și ale art.1651 dinLegea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și al art.II din OUG nr.100/2008.
În conformitate cu art.II alin.1 din OUG nr.209/2008, prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin această ordonanță de urgență, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010, prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și cel acordat conform OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, stipulându-se la alin.2 al art.II că punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin.1 se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2009.
Totodată, potrivit alin.4 al art.II din OUG nr.209/2008, drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 1 și 2 se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2010.
La data de 23.12.2009 a fost adoptată însă OUG nr.114/2009, privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 919 din 29.12.2009, prin care s-a prevăzut, la art.V alin.1, că art.II din OUG nr. 209/2008 se modifică stabilindu-se că prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare și cel acordat conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
Conform art.II alin.2 din OUG nr.209/2008, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.114/2009, punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin.1 se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010, iar potrivit alin.4 al art.II din OUG nr.209/2008 modificat prin OUG nr.114/2009, drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 1 și 2 se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.
La data de 16.12.2010 a fost adoptată Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial nr.852/20.12.2010 și care a intrat în vigoare, cu anumite excepții, la data de 01.01.2011, iar conform art.196 lit.s din lege, la data intrării acesteia în vigoare se abrogă orice alte dispoziții contrare.De asemenea, conform art.169 alin.1 din acest act normativ,pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
Potrivit alin.2 al art.169 din acest act normativ, prevederile alin.1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
De asemenea, conform alin.3 al art.169, de creșterea punctajelor anuale prevăzută la alin.1 beneficiază și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 2 noiembrie 2008 inclusiv, numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă, iar potrivit alin.4 al art.169, prevederile alin.1 se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
S-a stipulat la art.169 alin.5 din Legea nr.263/2010 că în situația în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. 1 - 4 este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menține acest cuantum până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se obține un cuantum al pensiei mai mare.
Totodată, conform art.169 alin.6 din Legea nr.263/2010, prevederile art. 100 lit. a, referitoare la majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiții deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, se aplică și persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cu mențiunea că termenul de intrare în vigoare a art. 169 alin.6 s-a prorogat pânâ la data de 01.01.2013, conform art.II alin.16 din OUG nr.80/2010 (pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008), astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 283/2011.
Raportat la succesiunea în timp a actelor normative, tribunalul a reținut în mod corect că în realitate, reclamanții au invocat o discriminare prin modul de aplicare a acestor acte normative, pretinzând acordarea unor creșteri corespunzătoare ale drepturilor de pensie, prin recalcularea acestora conform dispozițiilor legale menționate, chiar dacă acestea sunt în prezent abrogate sau, după caz, înlocuite cu alte dispoziții legale. Reclamanții au reclamat, practic, faptul că anumite persoane au beneficiat de anumite creșteri ale cuantumului pensiilor, în temeiul OUG nr.209/2008 în condițiile în care ei nu au beneficiat susținând că au fost privați de drepturile legitime, de majorare a pensiilor, în sensul dispozițiilor OUG nr.209/2008, la nivelul anului 2009 - 2010.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, prin OUG nr.114/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 919 din 29.12.2009, a fost modificat art.II din OUG nr. 209/2008, stabilindu-se că prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin respectiva ordonanță de urgență, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, și cel acordat conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
De asemenea, potrivit alin.4 al art.II din OUG nr.209/2008 modificat prin OUG nr.114/2009, drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 1 și 2 se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.
După cum a statuat Curtea Constituțională prin decizia nr. 1325/04.12.2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor OG nr.137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, deoarece încălcă principiul separației puterilor.
Tot Curtea Constituțională a statuat, prin aceeași decizie, că potrivit art. 61 alin.1 din Constituția României, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituția României, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești au doar misiunea constituțională de a realiza justiția potrivit art.126 alin.1 din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Instanța nu poate să reglementeze raporturile sociale într-un alt mod decât legiuitorul a înțeles să o facă, substituindu-se acestuia, astfel cum în mod just a reținut și instanța de fond.
Situația fiecărui pensionar în parte este, în mod evident, diferită de a celorlalți. În cazul în care anumitor pensionari le-au fost emise decizii prin care s-a făcut aplicarea prevederilor OUG nr.209/2008, iar aceștia ar fi beneficiat chiar din anul 2010, astfel cum pretind recurenții, de pensii majorate, contrar prevederilor OUG nr. 114/2009, de principiu, în cazul în care emiterea deciziilor și acordarea drepturilor de pensie este nelegală, situația respectivă poate fi remediată pe calea controlului propriu din partea casei județene de pensii, ce operează modificările ce se impun, dispunând și recuperarea sumelor încasate necuvenit de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani, conform art.179 alin.1 din Legea nr.263/2010, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii recuperându-se de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu, potrivit alin.4 al art.179 din același act normativ, prevederi similare existând și în legea anterioară a pensiilor nr.19/2000.
Împrejurarea respectivă nu poate justifica însă admiterea acțiunii reclamanților, neputându-se reține, astfel cum susțin aceștia, că ar fi fost discriminați în raport cu alți pensionari - discriminarea presupunând, de principiu, o situație similară, ce nu poate fi reținută în cauză - și că se impune repararea prejudiciului în sensul celor solicitate de aceștia.Prevederile de principiu ale art.116 din Legea nr.263/2010 invocate de recurenți nu pot constitui, raportat la considerentele mai sus arătate, un argument pentru admiterea recursului.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței dintre cele invocate de recurenți în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. C., A. N., A. C., A. V., A. N., A. V., A. C., A. M., ARNAUTU F., A. M., B. G., BĂNCILA O., B. G., B. G., B. V., B. E., B. G., B. I., C. M., C. T., C. I., C. A., C. I., C. S., C. M.-S., C. A.-G., C. C., C. C., C. C., D. M., D. G., D. N., D. Ș., D. GHE. D., D. E., D. S., D. I. C., E. C., F. D., G. C., G. E., G. C., G. G., I. I., I. G., I. A., I. I., I. M., I. I., I. V., I. I., I. M., I. M., I. A.-C., I. G., L. V., L. V., M. C., M. M., M. A., M. N., M. CONSTANTA, M. M.-S., M. D., M. T., M. A., M. A., M. Ș., M. I., M. S., M. I., M. M., M. S., N. V. M., N. C., N. I., N. O., N. T., N. T. I., N. I., O. M., P. V., P. Ș., P. E., P. I., P. G., P. V., R. T., R. M., RADUȚĂ D., R. A., S. M. V., S. A., S. V., S. X., S. T., S. C., Ș. R.-I., S. E., T. M., T. E., T. I., U. C., U. M., U. S., V. A.-V., V. D., V. N., Z.-R. C., Z. C., Z. G. și Z. I., membri ai APP - FILIALA PETROBRAZI PRAHOVA - Asociația Pensionarilor Petroliști, Filiala Petro-Brazi Prahova, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat C. C., din Popești-Leordeni, .. 1, ., județul Ilfov, împotriva sentuinței civile nr.160/24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, J. Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 4 iunie 2013.
Președinte Judecători
C.-P. B. E.-S. L. V.-A. P.
Grefier
G. C.
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
prim-grefier
Red.VAP/Tehnored.NM
2 ex./04.07.2013
d.f. Tribunalul Prahova nr._
j.f. F.-L. Șalar
operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3125/2013.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 667/2013. Curtea... → |
|---|
