Despăgubiri. Sentința nr. 711/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 711/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 2051/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 52
Ședința publică din data de 12 septembrie 2013
Președinte – M. G.
Judecători - C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul C. G. E., cu domiciliul ales în . nr.133, județ B., împotriva sentinței civile nr. 711 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata–pârâtă C. Județeană de Pensii B., cu sediul în municipiul B., ..1, județ B.. La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită.
Cererea de apel este scutită de taxa judiciară de timbru.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, având în vedere că acțiunea inițială a fost depusă după . Noului Cod de Procedură Civilă, sentința instanței de fond poate fi atacată cu apel și nu cu recurs, motiv pentru care, prezenta cale de atac a fost recalificată drept apel.
Se mai învederează faptul că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, iar prin Serviciul registratură, reclamantul a depus, în copie, un înscris intitulat ,,Cerere pentru acordarea pensiei de invaliditate”.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, și față de împrejurarea că reclamantul a solicitat și judecarea în lipsă a pricinii, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul C. G. E. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii B., solicitând obligarea pârâtei să includă în baza de calcul pentru stabilirea drepturilor de pensie stagiul de cotizare și veniturile menționate în adeverința nr. 8264 eliberată la data de 27 ianuarie 2006 de Inspectoratul Teritorial de Muncă B., să achite drepturile astfel stabilite începând cu data de 12 iulie 2010, data deschiderii drepturilor de pensie, să plătească penalități de întârziere și eventualele cheltuieli de judecată.
În motivare, a susținut că la data de 12 iulie 2010 la cererea înregistrată sub nr. 7354 la C. Județeană de Pensii B. a anexat și adeverința nr. 8264 eliberată la data de 27 ianuarie 2006 de I.T.M. B. document în care este menționată atât perioada de activitate la . B., cât și salariul brut realizat.
S-a precizat și faptul că pentru perioada respectivă s-a reținut și virat CAS, cât și faptul că respectiva adeverința a fost eliberată pentru stabilirea vechimi.
A susținut că la fila nr. 26 din dosarul de pensie - date privitoare la activitatea în muncă - nu a fost inclusă și perioada 29 noiembrie-13 decembrie 2003.
La data de 15 octombrie 2012 s-a adresat Casei de Pensii B. cu o cerere prin care solicita informați referitoare la includerea datelor menționate în adeverința nr. 8264 din 27 ianuarie 2006 eliberată de I.T.M. B. (cuantumul salariului și perioada pentru care s-a reținut C.A.S.) în baza de calcul pentru stabilirea drepturilor de pensie, respectiv dacă aceste date au fost valorificate în stabilirea cuantumului pensiei și a stagiului de cotizare realizat prin Decizia nr._ din 23 august 2010.
Prin adresa nr._ din 19 decembrie 2012, pârâta i-a făcut cunoscut faptul că art.10 din Legea nr. 263/2010 prevede că pentru perioadele de după 31.03.2001, declarația nominală lunară constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii.
La data de 12 iulie 2010 nu era în vigoare Legea nr. 263/2010, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Anul XXII - Nr. 852, Luni, 20 decembrie 2010.
La data deschiderii drepturilor de pensie, 12 iulie 2010, erau în vigoare dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.19/ 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, dispoziții care prevedeau că, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România.
În adeverința eliberată de I.T.M. B. s-a precizat faptul că, s-a reținut și virat C.A.S. urmare recomandărilor din adresa de răspuns, la data de 3 ianuarie și 27 februarie 2013, s-a adresat S.C. SAB SRL B. cereri în sensul întocmirii și depunerii declarațiilor nominale.
Prin adresa nr. 42 din 28 februarie 2013, . B. i-a adus la cunoștință că la această dată nu se mai pot transmite declarații nominale lunare pentru drepturi de asigurări sociale pentru anul 2003.
În drept, a invocat dispozițiile art. 21 din Constituție și art. 153 din Legea nr. 263/2010.
A solicitat admiterea cererii, obligarea pârâtei să includă în baza de calcul și datele din adeverința nr. 8264/2006 deoarece pentru această perioadă au fost achitate, potrivit legii, contribuțiile de asigurări sociale, să recalculeze drepturile de pensie, să achite diferențele rezultate începând cu data 12 iulie 2010, data nașterii drepturilor de pensie, penalitățile de întârziere și eventualele cheltuieli de judecată.
Pârâta C. Județeană de Pensii B., a formulat întâmpinare susținând că urmare cererii de deschidere a dreptului de pensie, s-a emis decizia nr._/23.08.2010 prin care i-au fost stabilite drepturile de invaliditate începând cu data de 12.07.2010.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B..
A învederat că în cuprinsul contestației ce a făcut obiectul dosarului nr._, s-a solicitat valorificarea aceleiași adeverințe nr.8264/27.01.2006 a I.T.M. B., soluționând cauza, Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr. 460/07.03.2011 definitivă și irevocabilă.
A solicitat a se observa că obiectul prezentei cauze se referă la aceeași adeverință, înscris ce a fost cenzurat de către instanță prin sentința civilă nr. 460/07.03.2011.
În susținere, a depus la dosar: cererea de chemare în judecată - dosar nr._ al Tribunalului B., sentința civilă nr.460/07.03.2011.
A fost atașat prezentei cauze, dosarul nr._ al Tribunalului B..
Prin sentința civilă nr. 711 din 10 iunie 2013, Tribunalul B. a admis, în parte, acțiunea promovată de reclamantul C. G. E., a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului în raport de adeverința nr.8264 din 27.01.2006 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. și să plătească sumele rezultate în urma recalculării începând cu luna noiembrie 2012.
Tot prin aceeași sentința tribunalul a respins capetele de cerere privind plata sumelor începând cu data de 12.07.2010, plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul C. G. E. beneficiază de pensie de invaliditate, începând cu data de 12.07.2010, potrivit deciziei nr._/2010.
Prin cererea formulată la data de 15.10.2012 și înregistrată sub nr._/16.10.2012, a solicitat pârâtei relații cu privire la valorificarea adeverinței nr. 8264 din 27 ianuarie 2006 eliberată de I.T.M. B. la stabilirea drepturilor de pensie, iar prin adresa nr._/19.12.2012 i s-a răspuns în sensul că perioada atestată prin adeverință nu a fost valorificată deoarece nu este evidențiată în declarațiile nominale lunare ce se întocmesc de angajator, declarație nominală care, potrivit art.10 din Legea nr.263/2010, pentru perioadele de după 31.03.2001, constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii.
Conform adeverinței nr.8264/27.01.2006 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă B., reclamantul a fost angajat la . B. cu contract individual de muncă pe durată determinată de la data de 29.11.2003 până la data de 14.12.2003, când a încetat contractul conform art.56 lit.j Codul muncii. În perioada lucrată a avut salariul brut de bază de 2.500.000 lei, iar pentru perioada 29.11._03 s-a reținut și virat CAS și fond șomaj.
Datele au fost extrase din dosarul societății aflat în păstrarea Inspectoratul Teritorial de Muncă B..
Reclamantul, urmare a răspunsului pârâtei, a solicitat fostului angajator . B. întocmirea declarațiilor nominale pentru perioada în care a fost salariatul acesteia, iar prin adresa nr.42/28.02.2013 i s-a comunicat că au fost depuse declarații nominale în termenele legale și nu mai pot transmite declarații nominale lunare pentru anul 2003, iar persoana care poate da relații este decedată din anul 2005.
Deși pârâta a susținut că adeverința nr.8264/27.01.2006 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. a fost avută în vedere la pronunțarea sentinței civile nr.460/2011 a Tribunalului B., obiectul dosarului nr._ l-a constituit contestație la decizia nr._/2010.
Din situația salariilor medii pe baza cărora s-a stabilit punctajul, anexă la decizia nr._/2010, din buletinul de calcul și din adeverința nr.4115/2010 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei a rezultat că nu a fost avut în vedere salariu realizat în perioada 29.11._03 când a fost salariatul . B., deși s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel cum s-a atestat prin adeverința emisă de ITM B..
De altfel, aceeași situație, a nevalorificării perioadei 29.11._03, a fost menționată și de pârâtă în răspunsul adresat reclamantului, la cererea sa din luna octombrie 2012.
Art.10 alin.1 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, prevede într-adevăr că, pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin.1 și 2 constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii.
Însă, potrivit alin.3 al aceluiași articol în situațiile în care, pentru perioadele prevăzute la alin.1 derularea raporturilor de muncă sau de serviciu nu poate fi dovedită prin declarația nominală de asigurare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare și a punctajului anual, pot fi valorificate și alte acte doveditoare, întocmite în condițiile legii.
De asemenea și în art.6 din HG nr.257/2011, pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.263/2010, se prevede:
„În situațiile în care, pentru anumite perioade de după data de 31 martie 2001, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, respectiv veniturile asigurate pe baza cărora se determină punctajul lunar, nu pot fi dovedite prin declarația nominală de asigurare, persoana în cauză poate prezenta casei teritoriale/sectoriale de pensii competente alte documente doveditoare, întocmite în condițiile legii.
Documentele doveditoare pot fi:
a) carnetul de muncă, cu înregistrările efectuate potrivit normelor legale, în original;
b) certificate cu informații extrase din registrele generale de evidență a salariaților depuse de angajatori potrivit art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 161/2006 privind întocmirea și completarea registrului general de evidență a salariaților, cu modificările și completările ulterioare;
c) certificate/adeverințe eliberate în condițiile legii de Arhivele Naționale sau de către deținătorii legali ai arhivelor foștilor angajatori;
d) hotărâri judecătorești prin care se reconstituie elementele necesare stabilirii drepturilor de pensie.”
În cauză, reclamantul a dovedit, prin adeverința nr.8264/27.01.2006 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă B., perioada în care a fost salariatul . B., în care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale. Totodată, din răspunsul acestei unități, a rezultat și imposibilitatea de a se întocmi și de a se depune declarația nominală de asigurare.
Raportat la aceste considerente a fost apreciat fondat primul capăt de cerere. În ceea ce privește data de la care se cuvin reclamantului drepturile de pensie recalculate, aceasta nu este data de 12.07.2010, ci începând cu luna noiembrie 2012, luna ulterioară celei în care s-a adresat cu cerere pârâtei, cerere ce a fost înregistrată sub nr._/16.10.2012.
În acest sens sunt dispozițiile art.107 din Legea nr.263/2010, conform cărora pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, iar sumele rezultate se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Referitor la plata penalităților de întârziere, raportat la aceste dispoziții legale, instanța a reținut că nu se justifică acordarea lor, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a indicat temeiul legal al acestui capăt de cerere. De asemenea, deși a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, la dosar, nu a depus înscrisuri doveditoare ale acestora.
Ca urmare, față de aceste considerente, instanța, în temeiul art.107 și art.153 lit.g din Legea nr.263/2010 a admis, în parte, acțiunea.
A obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului în raport de adeverința nr.8264 din 27.01.2006 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. și să plătească sumele rezultate în urma recalculării începând cu luna noiembrie 2012.
A respins capetele de cerere privind plata sumelor începând cu data de 12.07.2010, plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. G. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit nu a fost luată în calcul la stabilirea cuantumului pensiei și a stagiului de cotizare realizate, adeverința nr.8264 din 27 ianuarie 2006.
Se susține de reclamant că datele din adeverința respectivă trebuiau incluse, în calculul inițial al pensiei prin care s-a stabilit cuantumul acesteia prin decizia nr. 7354 din 23 august 2010, iar C. de Pensii B. avea ocazia să îndrepte această omisiune în primul rând, în momentul în care a primit contestația înregistrată ce a făcut obiectul dosarului nr._ și, în al doilea rând, din oficiu în temeiul art.107 din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice după data de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a legii.
Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie și a penalităților de întârziere începând cu data de 12 iulie 2010, dată la care a fost depusă și adeverința nr.8264 din 27 ianuarie 2006.
Curtea, la termenul de judecată din data de 12 septembrie 2013, având în vedere că acțiunea inițială a fost depusă după . Noului Cod de Procedură Civilă, sentința instanței de fond poate fi atacată cu apel și nu cu recurs, motiv pentru care, prezenta cale de atac a fost recalificată drept apel.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și drept, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința atacată, tribunalul a reținut că reclamantul a dovedit, prin adeverința nr.8264/27.01.2006 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă B., perioada în care a fost salariatul . B., în care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale. Totodată, din răspunsul acestei unități, a rezultat și imposibilitatea de a se întocmi și de a se depune declarația nominală de asigurare.
Raportat la aceste considerente a fost admis primul capăt de cerere, instanța de fond făcând aplicarea disp. art.107 din Legea nr.263/2010, conform cărora pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, iar sumele rezultate se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Față de aceste dispoziții legale și de înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că recursul declarat de reclamant este fondat sub un singur aspect și anume în ceea ce privește data de la care se ia în considerare adeverința mai sus-menționată, instanța de fond raportându-se la cererea înregistrată sub nr._/16.10.2012.
În realitate, din documentația transmisă de intimată la solicitarea instanței de fond, rezultă că cererea reclamantului a fost înregistrată sub nr.7354 din 12.07.2010, fiind însoțită, printre altele și de adeverința nr.8264/27.01.2006, aceste înscrisuri fiind depuse la dosarul de fond la filele 32,37.
Cu privire la plata penalităților de întârziere, corect instanța de fond a reținut că nu se justifică acordarea lor, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a indicat temeiul legal al acestui capăt de cerere.
Prin urmare, în baza art.480 alin.2 N.C.P.C., Curtea va admite apelul declarat de reclamant, va schimba în parte sentința în sensul că adeverința nr. 8264/2006 va fi luată în considerare începând cu 12.07.2010, urmând să mențină restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de reclamantul C. G. E., cu domiciliul ales în . nr.133, județ B., împotriva sentinței civile nr. 711 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata–pârâtă C. Județeană de Pensii B., cu sediul în municipiul B., ..1, județ B., și în consecință ;
Schimbă în parte sentința în sensul că adeverința nr. 8264/2006 va fi luată în considerare începând cu 12.07.2010.
Definitivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2013.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Fiind în concediu de odihnă
semnează Președintele instanței,
Grefier,
A. M. B.
Red.MG
Tehnored.BA
2 ex./01.10.2013
dosar fond nr._ Tribunalul B.
jud.fond A.-M. D.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3473/2013.... | Asigurări sociale. Decizia nr. 1646/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
