Asigurări sociale. Decizia nr. 205/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 5332/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 205
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013
Președinte - G. - S. P.
Judecători - E.-S. L.
- V.-A. P.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1947 din data de 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator A. E., domiciliat în Târgoviște, .. H2D, ..
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-contestator A. E. personal, lipsind recurenta-intimată C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată și este motivat.
La solicitarea instanței intimatul-contestator A. E. arată că a primit motivele de recurs și a luat cunoștință de conținutul acestora.
Tot la solicitarea instanței precizează că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-contestator A. E. având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /29.06.2012, contestatorul A. E. a chemat în judecată C. Județeană de Pensii Dâmbovița, în calitate de intimată, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea acesteia la recalcularea indemnizației reparatorii prevăzută de Legea nr. 341/2004, începând cu data de 01 ianuarie 2011 până la zi și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că este beneficiar al indemnizației de revoluționar, conform Legii nr. 341/2004, recunoscută prin decizia nr._/2010 emisă de C. Județeană de Pensii Dâmbovița și aceasta nu a fost calculată începând cu 01.01.2011 în conformitate cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, care menționează expres că acest coeficient de 1,10 se aplică la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, în speță anul 2011.
A mai arătat contestatorul că prin Legea nr. 287/2010 s-a stabilit câștigul salarial brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 în sumă de 2022 lei, iar începând cu luna ianuarie 2011, coeficientul de 1,10 s-a aplicat, contrat Legii nr. 341/2004, la salariul mediu brut din anul anterior (2010), care este mai mic, respectiv de 1836 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 3 lit. e) din Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma Revoluției Muncitorești Anticomunistă de la B. din noiembrie 1987, cu modificările și completările ulterioare, indemnizația se calculează într-un coeficient de 1,10 asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, a arătat că prin art. 10 lit. d) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut că începând cu luna ianuarie 2011 drepturile prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. a), b) și d) și alin. 4, art. 13 și art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna decembrie 2010.
Totodată, a precizat că, potrivit art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010, la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, iar prin Legea nr. 285/2010 s-a reglementat expres cuantumul indemnizației reparatorii pe anul 2011, care este mai mare cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna decembrie 2010.
Concluzionând, contestatorul a arătat că, față de caracterul special al reglementării cuprinse în Legea nr. 285/2010 cu privire la cuantumul indemnizației reparatorii pe anul 2011, în acest an indemnizația nu poate fi calculată conform reglementării cu caracter general cuprinsă în art. 4 alin. 3 lit. e) din Legea nr. 341/2004, pe când acceptarea punctului de vedere contrar ar conduce la concluzia că indemnizația reparatorie se majorează în anul 2011 în raport de câștigul salarial mediu brut prevăzute de Legea nr. 287/2010 la care se adaugă și majorarea de 15% reglementată de art. 10 din Legea nr. 285/2010, ceea ce ar fi discriminatoriu față de celelalte categorii de personal plătit din fonduri publice, cărora în anul 2011 li s-au majorat drepturile doar cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna decembrie 2010.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1974 din 8 octombrie 2012 a admis cererea formulată de contestator, obligând intimata la recalcularea indemnizației de revoluționar începând cu 01.01.2011, cu raportarea coeficientului de 1.10 la câștigul salarial mediu brut de 2022 lei, actualizată cu indicele de inflație, precum și la 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că în speță contestatorul A. E. beneficiază de o indemnizație prevăzută de Legea nr. 341/2004, conform deciziei nr._/2010 emisă de C. Județeană de Pensii Dâmbovița, în cuantum de 1909 lei, actualizat în funcție de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și stabilit prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, din oficiu de către intimată.
A constatat instanța de fond că din examinarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 341/2004 reiese că de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b) pct. 3 numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
În opinia tribunalului, utilizarea în textul Legii nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011 a noțiunii de „câștig salarial mediu brut”, în loc de „salariu mediu brut” nu înlătură dreptul reclamantului la actualizarea indemnizațiilor ce i se cuvin, conform Legii nr. 341/2004, fiind evident că este vorba de aceeași categorie salarială, salariul mediu pentru anul 2011 fiind de 2022 lei.
În ceea ce privește aplicarea art. 10 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, tribunalul a reținut că textul de lege prevede că „începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. a), b) și d) și alin. 4, art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010”, iar la art. 14 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 118/2010 este prevăzută reducerea cu 15% a indemnizațiilor prevăzute de legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din decembrie 1989.
Astfel, a precizat tribunalul, prin art. 10 din Legea nr. 285/2010 intenția legiuitorului a fost aceea de a „restitui” acestei categorii de persoane, procentul de 15%, procent cu care drepturile lor bănești fuseseră anterior reduse, menționând că în sensul acestei opinii pledează și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 118/2010, care arată că măsurile reglementate de acest act normativ sunt aplicabile până la data de 31.12.2010, urmând ca în anul 2011 să fie adoptate politici sociale și de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării masurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010.
Prin urmare, a statuat tribunalul, pentru anul 2011 s-a constatat că se poate înlătura măsura reducerii indemnizațiilor reparatorii cu 15%, existând chiar posibilitatea bugetară de a se reveni la situația anterioară acestei diminuări, fără însă ca aceste modificări legislative să înlăture aplicarea coeficienților prevăzuți de Legea nr. 341/2004 și, de altfel, chiar modul de exprimare folosit de legiuitor în cuprinsul art. 10 din Legea nr. 285/2010 nu exclude aplicarea acestor coeficienți, textul folosind expresia „se majorează cu...”, neinterzicând expres alte modificări în cuantumul acestor drepturi.
Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea contestatorului, atâta timp cât nu a avut loc o modificare expresă a prevederilor art. 4 alin. 2 și alin. 5 din Legea nr. 341/2004, în lipsa înlăturării sau schimbării modul de calcul al indemnizațiilor cuvenite revoluționarilor, urmând ca acestea să se modifice în funcție de salariul mediu brut stabilit anual, astfel încât întocmirea unei decizii de recuperare a sumelor calculate prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, este nelegală.
Față de aceste considerente, cererea formulată de contestator a fost apreciată ca fiind întemeiată și a fost astfel admisă.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs C. Județeană de Pensii Dâmbovița, invocând disp .art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, art. 3041 Cod pr. civilă și art. 299 - 316 Cod pr.civilă, susținând că în mod eronat, instanța de fond a admis cererea reclamanților și a obligat intimata la plata indemnizației reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, pentru anul 2011, prin raportare la câștigul salarial mediu brut în cuantum de 2022 lei.
Precizează recurenta că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 lit. e din Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma Revoluției muncitorești anticomunistă de la B. din noiembrie 1987, cu modificările și completările ulterioare, indemnizația reparatorie se calculează într-un coeficient de 1,10 asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Recurenta susține că prin art. 10 lit. d din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut că începând cu luna ianuarie 2011 drepturile prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. a, b și d și alin. 4, art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15 % față de cuantumul aflat în plată în luna decembrie 2010, iar art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010 prevedea că la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15 % indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004.
Menționează recurenta că prin Legea nr. 285/2010 s-a reglementat expres cuantumul indemnizației reparatorii pe anul 2011, care este mai mare cu 15 % față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Recurenta arată că față de caracterul special al reglementarii cuprinse în Legea nr. 285/2010 cu privire la cuantumul indemnizației reparatorii pe anul 2011, se ajunge la concluzia că în acest an indemnizația nu poate fi calculată conform reglementării cu caracter general, cuprinsă în art. 4 alin. 3 lit. e din Legea nr. 341/2004 acceptarea punctului de vedere contrar ar conduce la concluzia că indemnizația reparatorie se majorează în anul 2011 în raport de câștigul salarial mediu brut Legea nr. 287 / 2010 la care se adaugă și majorarea de 15 % reglementata de art. 10 din Legea nr. 285 / 2010, ceea ce ar fi discriminatoriu față de celelalte categorii de personal plătit din fonduri publice, căruia în anul 2011 li s-au majorat drepturile doar cu 15 % față de cuantumul aflat în plată în luna decembrie 2010.
Consideră recurenta că instanța de fond, în mod eronat, a reținut faptul că în luna ianuarie 2011 indemnizațiile acordate în conformitate cu prevederile Legii 341/2004 nu au fost majorate, motivând aceasta prin cupoanele de pensie depuse de către reclamanți și prin susținerile din întâmpinare, susținând că nu a precizat niciodată acest lucru, iar adresa Casei Naționale de Pensii Publice atunci când vorbește despre vidul legislativ se referă numai la situația persoanelor ale căror drepturi se deschid începând cu luna ianuarie 2011, deci numai în cazul acestora, punctul de vedere al instituțiilor centrale nu era conturat.
Față de obligarea sa la actualizarea indemnizației lunare cu indicele de inflație și dobânda legală, arată că nu are nicio bază legală pentru acordarea acestora și solicită respingerea ca nefondat a acestui capăt de cerere.
Se solicită pentru motivele arătate mai sus, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii contestației.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Potrivit art. 304 pct.8 Cod pr.civilă, hotărârea poate fi modificată în cazul în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În legătură cu motivul de modificare prev.de art. 304 pct.8 Cod pr.civilă, invocat de recurentă, astfel cum s-a statuat în practica și literatura juridică, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar, totuși, puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincția ce trebuie făcută între clauzele clare și clauzele obscure, iar pe de altă parte, de interdicția de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât, dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor este modificabilă, situație care nu se regăsește însă în speță.
Intimatul-contestator este beneficiarul dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare - Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987, acestuia fiindu-i acordată, prin decizia nr._/22.04.2010 emisă de recurenta-intimată, o indemnizație reparatorie în baza art.4 alin.4 din actul normativ respectiv, în calitatea sa de luptător remarcat prin fapte deosebite.
În conformitate cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 341/2004 cu modificările și completările ulterioare, persoanele care au obținut titlurile prevăzute la alineatul 1 au dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienților de multiplicare care vor fi aplicați asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, coeficienți expres indicați în continuare, la lit.a-c.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin.1 lit. b pct. 3 numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Din cuprinsul dispozițiilor legale sus-enunțate, rezultă că indemnizația lunară reparatorie la care era îndreptățit intimatul-contestator începând cu data de 01.01.2011 trebuia calculată, astfel cum statuează în mod expres art.4 alin.4 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, deci anului 2011.Pentru anul respectiv, bugetul asigurărilor sociale de stat a fost aprobat prin Legea nr. 287/2010, iar conform art. 15 din acest act normativ, câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2022 lei.
Împrejurarea că legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 utilizează sintagma „câștig salarial mediu utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”, în loc de „ salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”, nu poate conduce la concluzia că ne-am afla în prezența unui vid legislativ, iar indemnizațiile ar trebui raportate la sumele prevăzute pentru anul 2010.
În realitate, actele normative trebuie interpretate în mod coroborat și în scopul pentru care au fost edictate, iar în cauza de față, legiuitorul, prin dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr. 341/2004, a urmărit să stabilească un criteriu la care să se raporteze indemnizațiile cuvenite celor îndreptățiți, și anume, salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata
De altfel, acesta nu este singurul act normativ care folosește ca indicator de referință salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Tocmai pornind de la această situație, a fost adoptată OUG nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale.
Chiar dacă acest din urmă act normativ nu face referire în mod expres la Legea nr. 341/2004, din preambul său se reține că la adoptare s-a avut în vedere împrejurarea că Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 nr. 287/2010 utilizează la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat indicatorul de referință „câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”, că există acte normative care stabilesc drepturi în raport cu indicatorul de referință „salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat” și că nepromovarea sa poate conduce la apariția unor disfuncționalități în aplicarea unor alte legi.
Astfel cum corect a reținut și prima instanță, Legea nr.341/2004 nu a fost abrogată, fiind evident că în raport de conținutul acesteia, la calculul indemnizației cuvenite intimatului-contestator, trebuia a se avea în vedere art.4 alin.4 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului 2011, care este de 2022 lei, iar nu cel corespunzător anului 2010, care a fost de 1836 lei.
Împrejurarea că la art. 14 lit. d din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, se menționează că de la data intrării în vigoare a legii se reduc cu 15% și indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu are nicio legătură cu baza de calcul a respectivelor indemnizații.
Pe de altă parte, chiar art. 16 alin.2 din Legea nr. 118/2010 face trimitere pentru anul 2011 la respectarea prevederilor legii bugetului asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, având în vedere considerentele ce preced, nici prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice începând cu luna ianuarie 2011, a căror aplicare se pretinde de către recurentă că trebuia exclusiv făcută, ce au statuat că se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010, printre altele, indemnizațiile prevăzute de Legea nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu pot justifica admiterea recursului în sensul celor pretinse de recurentă.
Nu se pune problema, astfel cum pretinde recurenta, ca pe lângă majorarea indemnizației reparatorii cuvenite intimatului în anul 2011, în raport de câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 287/2010, de 2022 lei, să se adauge și majorarea de 15 % reglementată de art. 10 din Legea nr. 285/2010, câtă vreme majorarea prevăzută de art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010 conduce la stabilirea unui cuantum al indemnizației mai mic decât cel cuvenit în temeiul dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, care nu au fost abrogate și care trebuia, în consecință, a fi aplicate intimatului-contestator, începând cu 01.01.2011.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, adresa nr. nr.1/702/14.13.2012 comunicată de C. Națională de Pensii Publice, la care face trimitere recurenta, nu poate justifica admiterea recursului în sensul celor solicitate de aceasta.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței dintre cele prev.de art.304 pct.8 și art.304 pct.9, respectiv art.3041Cod pr.civilă, invocate de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1947 din data de 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator A. E., domiciliat în Târgoviște, .. H2D, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. - S. P. E.-S. L. V.-A. P.
GREFIER
V. M.
Red.GSP
Tehnored.VM
2 ex/01.03.2013
d.f.nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1878/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3473/2013.... → |
|---|
