Asigurări sociale. Decizia nr. 276/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 5840/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 276
Ședința publică din data de 6 februarie 2013
Președinte - C. P.
Judecători - V. D.
- M. G.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în municipiul Tâgoviște, ..1A, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2053 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A. R., domiciliată în municipiul Târgoviște, . A4F, scara F, etaj 4, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-contestatoare A. R., reprezentată de avocat S. M. din cadrul Baroului Dâmbovița, astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială nr._/2013, lipsind recurenta-intimată C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, recurenta- intimată a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Avocat S. M., pentru intimata-contestatoare, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatei-contestatoare în combaterea motivelor de recurs invocate.
Avocat S. M., pentru intimata-contestatoare A. R., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Susține intimata-contestatoare, prin apărător, că în mod corect a reținut tribunalul faptul că, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 341/2004 (4), indemnizația lunară reparatorie este calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. La nivelul anului 2010, această valoare era de 1836 lei, în vreme ce, în anul 2011, prin Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011, câștigul salarial mediu brut era de 2022 lei. Respectând Legea nr. 341/2004, indemnizațiile trebuiau calculate prin raportare la aceasta din urmă valoare.
Cu toate acestea, în urma adresei nr. 1/702/14.13.2012, comunicată de C. Naționala de Pensii Publice, intimata a procedat la emiterea deciziei de recuperare, deoarece prestațiile trebuiau să fie diminuate cu 15% la nivelul lunii iulie 2010, conform Legii nr. 118/2010, iar ulterior trebuia să le fi fost aplicat procentul de 15% față de cuantumul avut în plată la nivelul lunii octombrie 2010.
Astfel, conform art. 4 din Legea nr. 341/2004, contestatoarea avea dreptul la actualizarea indemnizației cuvenite pentru anul 2011, însă intimata, nu numai că nu a procedat la această actualizare, însă a emis și decizia de recuperare întemeiată pe dispoziții legale greșit aplicate, aspect pe care l-a recunoscut chiar în cuprinsul deciziei contestate.
Mai susține intimata-contestatoare că, potrivit prevederilor art. 14 din legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prestațiile susmenționate trebuiau diminuate cu 15% începând cu luna iulie 2010, iar potrivit prevederilor art. 10 alin. l din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15 % față de cuantumul aflat în plata la nivelul lunii octombrie 2010, însă Legea nr. 341/2004 nu a fost abrogată, astfel că nu pot coexista două moduri de stabilire a acestei indemnizații. De altfel, nici recurenta-intimată nu a procedat conform actelor normative pe care le indica, întrucât nu a diminuat cuantumul acestor indemnizații cu 15%, începând cu luna iulie 2010.
Mai mult decât atât, art. 179, alin. 1, 4 din legea 263/2010, dispune: sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani. Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale, se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Pentru a proba caracterului necuvenit al sumei imputate contestatoarei, era necesar ca intimata să facă dovada cuantumului pensiei acestuia, calculat în urma corectării pensiei stabilite inițial, în mod eronat, prin aplicarea art.10, alin.1 din legea 285/2010, or, în lipsa unei asemenea decizii, nu s-a putut reține că suma a cărei recuperare se urmărește avea caracterul unei datorii certe, tribunalul neavând posibilitatea de a verifica corectitudinea debitului stabilit.
Ca urmare a anularii titlului executoriu – decizia de recuperare_/27.04.2012, intimata a fost obligată și la restituirea sumelor reținute în baza acesteia.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /25.07.2012, contestatoarea A. R. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, anularea deciziei de recuperare nr._/27.04.2012, obligarea intimatei la restituirea sumelor reținute în baza deciziei menționate și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, în mod greșit, C. Județeană de Pensii Dâmbovița a invocat în decizia contestată, încasarea unor drepturi bănești ca indemnizație conform Legii nr. 578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar soțului supraviețuitor.
A mai precizat contestatoarea că este beneficiara unei indemnizații reparatorii acordate în baza Legii nr. 341/2004, calculate în funcție de salariul mediu brut pe economie, că potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 118/2010, plata drepturilor sale a fost corect acordată, cu respectarea legii și că prin aprobarea Legii nr. 285/2010, legiuitorul a restituit procentul de 15% reținut în baza Legii nr. 118/2010.
Au fost anexate, în copie, decizia nr._/27.04.2012, decizia nr._/21.09.2009, cupoane de pensie, decizia nr. 1-_/01.09.2008, certificat de revoluționar și cartea de identitate.
C. Județeană de Pensii Dâmbovița a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 lit. e din Legea nr. 341/2004, indemnizația se calculează . 1,10 asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, că prin art. 10 lit. d din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011, a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut că, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. a, b și d și alin. 4, art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15 % față de cuantumul aflat în plată în luna decembrie 2010 și că art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010 prevedea că, la data intrării în vigoare a acesteia, se reduc cu 15 % indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004.
Intimata a mai precizat că, prin Legea nr. 285/2010, s-a reglementat expres cuantumul indemnizației reparatorii pe anul 2011, care este mai mare cu 15 % față de cuantumul aflat în plată în luna decembrie 2010, că în acest an, indemnizația nu poate fi calculată conform reglementării cu caracter general, cuprinsă în art. 4 alin. 3 lit. e din Legea nr. 341/2004 și că acceptarea punctului de vedere contrar, ar conduce la concluzia că indemnizația reparatorie se majorează în anul 2011, în raport de câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 287/2010, la care se adaugă și majorarea de 15 % reglementată de art. 10 din Legea nr. 285/2010, ceea ce ar fi discriminatoriu față de celelalte categorii de personal plătit din fonduri publice căruia, în anul 2011, i s-a majorat drepturile doar cu 15 % față de cuantumul aflat în plată în luna decembrie 2010.
De asemenea, a mai arătat că, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prestațiile susmenționate au fost diminuate cu 15%, începând cu luna iulie 2010, iar potrivit prevederilor art. 10 alin. l din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15 % față de cuantumul aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010 și că, în conformitate cu adresa nr. 1/702/14.13.2012, comunicată de C. Națională de Pensii Publice, începând cu data de 01.01.2011, că prestațiile susmenționate nu au fost majorate conform prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, fiind calculate și plătite la nivelul anterior aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010. Din aceasta cauză, în perioada ianuarie 2011 - martie 2012, toate prestațiile susmenționate au fost plătite în alt cuantum decât cel legal cuvenit.
Prin sentința civilă nr. 2053 din 18 octombrie 2012, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea formulată de contestatoarea A. R., a anulat decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit nr._/27.04.2012, emisă de intimată și a obligat intimata la restituirea sumelor reținute în baza deciziei nr._/27.04.2012.
Totodată, a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin decizia de recuperare nr._/27.04.2012 emisă de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, s-a dispus recuperarea sumei de 846 lei de la reclamanta A. R., ca urmare a faptului că, în perioada 01.01._12, s-au plătit și s-au încasat necuvenit drepturi, generate de aplicarea eronată a prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a arătat că, începând cu data de 01.01.2011, prestațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu au fost majorate conform prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, fiind calculate și plătite la nivelul anterior aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010. Din această cauză, în perioada ianuarie 2011 - martie 2012, toate prestațiile susmenționate au fost plătite în alt cuantum decât cel legal cuvenit, motiv pentru care s-a impus emiterea unor decizii de recuperare.
Tribunalul a reținut, însă, că, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 341/2004 (4), indemnizația lunară reparatorie este calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. La nivelul anului 2010, această valoare era de 1836 lei, în vreme ce, în anul 2011, prin Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011, câștigul salarial mediu brut este de 2022 lei. Respectând Legea nr. 341/2004, indemnizațiile trebuiau calculate prin raportare la această din urmă valoare.
Cu toate acestea, în urma adresei nr. 1/702/14.13.2012, comunicată de C. Națională de Pensii Publice, intimata a procedat la emiterea deciziei de recuperare, deoarece prestațiile trebuiau să fie diminuate cu 15% la nivelul lunii iulie 2010, conform Legii nr. 118/2010, iar ulterior, trebuia să le fi fost aplicat procentul de 15% față de cuantumul avut în plată la nivelul lunii octombrie 2010.
Spre exemplificare, în adresa emisă de C. Națională de Pensii, s-a arătat că este eronat un cuantum de 2020 lei, cuantumul corect fiind de 1975 lei, ambele sume fiind calculate prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, de 1836 lei.
Tribunalul a constatat că această abordare este eronată. Astfel, conform art. 4 din Legea nr. 341/2004, contestatoarea avea dreptul la actualizarea indemnizației cuvenite pentru anul 2011, însă intimata, nu numai că nu a procedat la această actualizare, însă a emis și decizia de recuperare întemeiată pe dispoziții legale greșit aplicate, aspect pe care l-a recunoscut chiar în cuprinsul deciziei contestate. Astfel, este adevărat că, potrivit prevederilor art. 14 din legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prestațiile susmenționate trebuiau diminuate cu 15%, începând cu luna iulie 2010, iar potrivit prevederilor art. 10 alin. l din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15 % față de cuantumul aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010, însă Legea nr. 341/2004 nu a fost abrogată, astfel că nu pot coexista două moduri de stabilire a acestei indemnizații. De altfel, nici intimata nu a procedat conform actelor normative pe care le indică, întrucât nu a diminuat cuantumul acestor indemnizații cu 15%, începând cu luna iulie 2010.
Mai mult decât atât, art. 179, alin. 1, 4 din legea 263/2010, dispune: sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani. Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Pentru a proba caracterul necuvenit al sumei imputate reclamantului, era necesar ca pârâta să facă dovada cuantumului pensiei acestuia, calculat în urma corectării pensiei stabilite inițial în mod eronat, prin aplicarea art.10, alin.1 din legea 285/2010. În lipsa unei asemenea decizii, nu s-a putut reține că suma a cărei recuperare se urmărește avea caracterul unei datorii certe a reclamantei față de pârâtă, tribunalul neavând posibilitatea de a verifica corectitudinea debitului stabilit.
Ca urmare a anulării titlului executoriu – decizia de recuperare_/27.04.2012, intimata a fost obligată și la restituirea sumelor reținute în baza acesteia.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis acțiunea, a anulat decizia contestată și a obligat intimata la restituirea sumelor reținute în baza deciziei nr._/27.04.2012.
Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constatând că, prin admiterea acțiunii, intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița s-a aflat în culpă procesuală, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C.p.civ., tribunalul a admis cererea și a obligat intimata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat, conform chitanței nr. 161/23.07.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate, în sensul respingerii acțiunii.
Se arată că, în mod eronat, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată a contestatoarei și a obligat instituția intimată să anuleze decizia de recuperare nr._/27.04.2012. Soluția instanței de fond este nelegală deoarece, prin decizia nr._, care confirma calitatea de LUPTĂTOR REMARCAT PRIN FAPTE DEOSEBITE, intimatei i s-au acordat drepturile în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01.12.2004, respectiv, indemnizația reparatorie - calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin aceeași lege, aferent anului pentru care se face plata.
Ulterior, la îndeplinirea condițiilor de limită de vârstă, intimatei i s-au acordat și drepturile prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. m din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, respectiv indemnizația lunară echivalentă cu coeficientul 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. 2 din lege.
In conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prestațiile susmenționate au fost diminuate cu 15%, începând cu luna iulie 2010.
Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 01.01.2011, indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-au majorat cu 15 % față de cuantumul aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010.
Față de aceste cuantumuri corecte, intimatul, în perioada mai sus menționată, în mod eronat, a primit cuantumuri calculate la nivelul anterior aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010: 2020 - indemnizația reparatorie, respectiv 1102 indemnizația lunară.
Astfel, se poate observa că, în cazul indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru anul 2011 – iar, în cazul indemnizației lunare, inclusiv pentru perioada ianuarie - martie 2012, modul de calcul a fost stabilit expres printr-o derogare de la Legea nr. 341/2004 - legea generală, respectiv prin majorarea cu 15% a cuantumului aflat în plată Ia luna octombrie 2010 (așa cum a fost stabilit prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010).
Față de caracterul special al reglementarii cuprinse în Legea nr. 285/2010 cu privire la cuantumul indemnizației reparatorii pe anul 2011, se ajunge la concluzia că, în acest an, indemnizația nu poate fi calculată conform reglementării cu caracter general cuprinsă în art. 4 alin. 3 lit. e), respectiv art. 5 alin. 1 lit. m) din Legea 341/2004. Acceptarea punctului de vedere contrar, ar conduce la concluzia că indemnizația reparatorie se majorează în anul 2011, în raport de câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 287/2010, la care se adaugă și majorarea de 15 % reglementată de art. 10 din Legea nr. 285/2010, ceea ce ar fi discriminatoriu față de celelalte categorii de personal plătit din fonduri publice, căruia, în anul 2011, li s-au majorat drepturile doar cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna decembrie 2010.
Față de acestea, consideră recurenta că instituția a procedat, în mod corect și legal, la corectarea salariului mediu brut și la emiterea deciziei de recuperare nr._/27.04.2012.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 8 și pct. 9 și a art. 3041 Cod pr.civilă, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate, în sensul respingerii contestației.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041 Cod pr. civilă, constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin decizia de recuperare nr._/27.04.2012, emisă de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, s-a dispus recuperarea sumei de 846 lei de la reclamanta A. R., ca urmare a faptului că, în perioada 01.01._12, s-au plătit și s-au încasat necuvenit drepturi, generate de aplicarea eronată a prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 341/2004 (4), indemnizația lunară reparatorie este calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, iar la nivelul anului 2010, această valoare era de 1836 lei, în vreme ce, în anul 2011, prin Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011, câștigul salarial mediu brut este de 2022 lei. Respectând Legea nr. 341/2004, indemnizațiile trebuiau calculate prin raportare la această din urmă valoare.
Conform art. 4 din Legea nr. 341/2004, contestatoarea avea dreptul la actualizarea indemnizației cuvenite pentru anul 2011, însă intimata, nu numai că nu a procedat la această actualizare, însă a emis și decizia de recuperare întemeiată pe dispoziții legale greșit aplicate, aspect pe care l-a recunoscut chiar în cuprinsul deciziei contestate.
Potrivit prevederilor art. 14 din legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prestațiile susmenționate trebuiau diminuate cu 15%, începând cu luna iulie 2010, iar potrivit prevederilor art. 10 alin. l din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15 % față de cuantumul aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010, însă Legea nr. 341/2004 nu a fost abrogată, astfel că nu pot coexista două moduri de stabilire a acestei indemnizații. Intimata nu a procedat ea însăși conform actelor normative pe care le indică, întrucât nu a diminuat cuantumul acestor indemnizații cu 15%, începând cu luna iulie 2010.
Potrivit art. 179, alin. 1, 4 din legea 263/2010, se dispune: sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani. Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Ca atare, pentru a proba caracterul necuvenit al sumei imputate reclamantului, era necesar ca pârâta să facă dovada cuantumului pensiei acestuia, calculat în urma corectării pensiei stabilite inițial în mod eronat, prin aplicarea art.10, alin.1 din legea 285/2010. Ca urmare a anulării titlului executoriu – decizia de recuperare_/27.04.2012, în mod corect, intimata a fost obligată și la restituirea sumelor reținute în baza acesteia.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefundat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în municipiul Tâgoviște, ..1A, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2053 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A. R., domiciliată în municipiul Târgoviște, . A4F, scara F, etaj 4, ..
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. V. D. M. G.
Grefier,
A. M. B.
Red.CP
Tehnored.BA
2 ex./ 26.02.2012
dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița
jud.fond R. M.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 1660/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 15-01-2013,... → |
|---|
