Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 15-01-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 11364/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 57
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători- V. S.
- E. M.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în Ploiești, ..1, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.4775 din 1.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. C., domiciliată în Ploiești, . G., nr.8, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-intimată reprezentată de consilier juridic M. A. și intimata-contestatoare personal și asistată de avocat S. M. din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-contestatoare a depus la dosar concluzii scrise.
Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Consilier juridic M. A. având cuvântul solicită admiterea recursului și modificare sentinței în principal admiterea excepției de tardivitate a acțiunii și în subsidiar respingerea acțiunii conform motivării din recurs.
Avocat S. M. având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță.
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii arată că instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea din 30.04.2012, motivând cu exactitate de ce nu poate fi primită întrucât obiectul acțiunii nu l-a constituit anularea deciziei de pensionare, ci completarea perioadei de activitate cu o perioadă de stagiu, nefiind incidente disp.art.87 din Legea nr.19/2000.
Pe fond, susține în esență că recurenta nu a contestat adeverința emisă de societatea-angajatoare prin care i se recunoaște grupa I de muncă, această adeverință fiind recunoscută prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, dar din răspunsul la interogatoriu rezultă că aceasta a beneficiat de grupa I de muncă. Ulterior, recurenta a adoptat o altă apărare în sensul că intimatei-contestatoarei nu i se aplică prevederile Ordinului nr.50/1990, fiind asimilată persoanelor care nu au beneficiat de aceste prevederi întrucât fie erau pensionare, fie nu se aflau în activitate la data intrării în vigoare.
Mai susține că atât ÎCCJ prin decizia nr.258/2004, cât și Curtea Constituțională prin decizia nr.87/1999 au încercat să traseze o practică unitară.
Mai mult, arată că raportat la data începerii activității în mod corect instanța a fost a reținut stagiul complet de cotizare realizat de intimata-contestatoare, beneficiind de vechime în muncă pentru perioada în discuție în care salariata s-a aflat în concediu creștere copil, perioadă care este asimilată unei persoane ce se află în activitate la data de 1.02.1990, astfel încât în mod corect judecătoria a reținut că aceasta a beneficiat de prevederile Ordinului nr.50/1990, deci era firesc să fie luat în calcul la pensie și acest stadiu de cotizare.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta S. C. a chemat în judecată pe parata C. Județeană de Pensii Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulate parțial deciziile nr._/21.11.2011 și_/30.07.2010 și completarea acestora cu punctele de pensie corespunzătoare perioadei 1.01._87, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în cursul anului 2010 a solicitat calcularea pensiei anticipate parțial pentru limită de vârstă și a fost emisă decizia nr._/30.07.2010 ce nu a luat în calcul perioada 1.01._87 în care a prestat activitate ca subinginer la ..
Această perioadă este probată cu adeverința emisă de societate, prin care se arată că a fost salariată în perioada menționată, având meserie de subinginer, fiind încadrată în grupa a I-a de muncă în procent de 100%; perioadă consemnată și în cuprinsul cărții de muncă, iar la data de 13.10.1987 a intrat în concediu pentru creșterea copilului, situație operată de asemenea în cartea de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv introdusă iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Se menționează că reclamanta a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă prin cererea nr._/7.03.2010, anexând documentele privind activitatea desfășurată, inclusiv adeverința nr.1728/27.08.2009 eliberată de . în care se menționează că perioada 1.01._87 reprezintă activitate desfășurată în grupa a I-a de muncă. Prin decizia nr._/30.07.2010 a fost înscrisă la pensie anticipată parțială, în conformitate cu dispozițiile art.50 din Legea nr.19/2000. Instituția nu a avut în vedere perioada menționată întrucât la data de 1.02.1990 nu era în activitate conform Ordinului nr.50/1990.
Acest fapt i-a fost adus la cunoștință reclamantei prin motivarea scrisă în decizia nr._/30.07.2010 care, împreună cu carnetul de muncă, a fost ridicată personal de reclamanta la data de 6.08.2010. Ulterior, prin cererea nr._/4.03.2011, reclamanta și-a exprimat nemulțumirea referitor la nevalorificarea perioadei menționate și i-a fost comunicat același punct de vedere înscris în motivarea deciziei contestate. Consideră că, în conformitate cu art. 87 din Legea nr. 19/2000, decizia casei teritoriale de pensii putea fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare.
În subsidiar, consideră că solicitarea reclamantei este nefondată având în vedere art.3 din Ordinul MMPS nr.50/1990, art.2 din Decretul-lege nr. 68/1990 și decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale și mențiunile din cartea de muncă a reclamantei.
Prin încheierea din 30.04.2012 instanța a respins excepția tardivității invocată de pârâta.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.4775 din 1 octombrie 2012, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a perioadei 1.01._87, ce reprezintă activitate desfășurată în grupa a I-a de muncă în procent de 100%, menționată în cuprinsul adresei nr.481/23.02.2011 emisă de ..
Totodată, a respins ca neîntemeiate atât cererea privind anularea deciziei nr._/30.07.2010, cât și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010 prevede că ,,pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”.
Reclamanta a solicitat acordarea pensiei pentru limita de vârstă prin cererea nr._/07.03.2010, anexând documentele privind activitatea desfășurată, inclusiv adeverința nr.1728/27.08.2009 eliberata de . în care se menționează că perioada 1.01.1982 - 13.10.1987 reprezintă activitate desfășurată în grupa a I-a de muncă. Prin decizia nr._/30.07.2010 a fost înscrisă la pensie anticipată parțială, în conformitate cu dispozițiile art.50 din Legea nr.19/2000. Instituția nu a avut în vedere perioada menționată întrucât la data de 1.02.1990 nu era în activitate, conform Ordinului nr.50/1990.
Ulterior, în baza Legii nr.263/2010, s-a emis decizia nr._/21.11.2011 prin care s-a menținut aceeași încadrare în ceea ce privește perioada 1.01._87.
Tribunalul a mai constatat că susținerile pârâtei nu sunt fondate având în vedere probatoriul administrat. Conform carnetului de muncă ..Y. nr._ poziția 20, la data de 13.10.1987 contractul de muncă al reclamantei a fost desfăcut în conformitate cu dispozițiile art.9 alin.2 din Legea nr.1/1970 (abrogata în prezent) ce prevedea că ,,în aceleași condiții beneficiază de vechime neîntreruptă în aceeași unitate salariata care a încetat activitatea fiind gravidă sau pentru a-și creste un copil până la împlinirea vârstei de 7 ani”.
Primul alineat se referă la faptul că salariatul cu contract de muncă pe durată nedeterminată, care s-a încadrat în termen de 90 de zile de la încetarea motivului pentru care nu a mai lucrat, beneficiază de vechime neîntreruptă în aceeași unitate în anumite cazuri. Ultimul alineat prevede că alin.2 din prezentul articol se aplică și în cazul când salariatul s-a reîncadrat în aceeași unitate sau într-o altă unitate, dacă unitatea la care a lucrat confirmă în scris că nu îi este necesar.
Necontestat de pârâtă este faptul că în perioada 13.10.1987 - 5.03.1990, reclamanta a întrerupt activitatea pentru creșterea și îngrijirea copilului.
Raportat la data începerii activității – 1973 și stagiul complet de cotizare - 29 ani și 2 luni, tribunalul a reținut că reclamanta s-a reîncadrat după 5.03.1990, beneficiind astfel de vechime în muncă pentru perioada 13.10.1987 - 5.03.1990, fiind asimilată unei persoane ce se afla în activitate la 1.02.1990.
Raportat la aceste considerente, tribunalul a apreciat acțiunea fondată în parte, în acest sens anulând decizia nr._/21.11.2011 și obligând pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a perioadei 1.01._87, ce reprezintă activitate desfășurată în grupa a I-a de muncă în procent de 100%, menționată în cuprinsul adeverinței nr.1728/27.08.2009 eliberată de ..
Totodată, a respins cererea privind anularea deciziei nr._/30.07.2010 ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta nu mai produce efecte în prezent, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că ambele părți au o culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C. Județeană de Pensii Prahova, criticând-o pentru nelegalitate în baza art.304 pct.9 și art.3041 Cod pr.civilă susținând, în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat în dispozitivul hotărârii recurate asupra admiterii sau respingerii excepției tardivității acțiunii, acțiunea fiind tardiv introdusă față de disp.art.87 din Legea 19/2000.
Pe fondul recursului, recurenta a precizat că instanța de fond, în mod greșit a ignorat dispozițiile legale aplicabile în cauză, considerând că activitatea contestatoarei aferentă perioadei 1.01.1982 – 13.10.1987 se încadrează în grupa I-a de muncă, întrucât Ordinul nr.50/1990 prevedea la art.3 faptul că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă personalul care este în activitate.
În acest sens, recurenta a precizat că la data de 13.10.1987 contractul de muncă al contestatoarei a fost desfăcut, caz în care în mod corect și legal grupa superioară de muncă pe intervalul menționat nu a fost valorificată.
Față de recursul formulat, intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
Primul motiv de recurs referitor la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității introducerii acțiunii este nefondat, având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 30.04.2012 instanța de fond a respins această excepție, reținând în mod corect că reclamanta nu a formulat o acțiune privind anularea deciziilor de pensionare, ci a solicitat recalcularea pensiei prin adăugarea unui stagiu de cotizare aferent perioadei 1.01.1982 – 13.10.1987, caz în care nu sunt aplicabile disp.art.87 din Legea 19/2000.
Referitor la motivul de recurs prin care se critică faptul că în mod greșit instanța de fond a considerat că activitatea contestatoarei aferentă perioadei 1.01.1982 – 13.10.1987 se încadrează în grupa I-a de muncă, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, la data de 13.10.1987, așa cum rezultă din carnetul de muncă al contestatoarei, contractul de muncă al acesteia a fost desfăcut în conformitate cu disp. art.9 alin.2 din Legea nr.1/1970 (încetarea activității salariatei fiind gravidă sau pentru a-și crește un copil până la împlinirea vârstei de 7 ani).
Având în vedere că intimata-contestatoare în perioada 13.10.1987 – 5.03.1990 a întrerupt activitatea pentru creșterea și îngrijirea copilului, fiind reîncadrată după data de 5.03.1990, poate fi asimilară unei persoane ce se afla în activitate la data de 1.02.1990, fiind astfel aplicabile prevederile art.3 din Ordinul 50/1990.
Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a perioadei 1.01._87, ce reprezintă activitate desfășurată în grupa a I-a de muncă în procent de 100%, menționată în cuprinsul adresei nr.481/23.02.2011 emisă de ., astfel încât, criticile formulate prin calea de atac promovată apar ca nefondate, motiv pentru care Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul declarat, menținând ca legală sentința atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în Ploiești, ..1, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.4775 din 1.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. C., domiciliată în Ploiești, . G., nr.8, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 ianuarie 2013.
PreședinteJudecători
C. ȘtefanVioleta S. E. M.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-02-06
2 ex.
VS/FA
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. M. B.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 276/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 758/2013. Curtea... → |
|---|
