Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 16-04-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 5717/114/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.1115
Ședința publică din data de 16 aprilie 2013
Președinte - V. S.
Judecători- E. M.
- C. Ș.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata C. Națională Poșta Română, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.1628 din 3.12.2012 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-contestator I. J., domiciliat în comuna Mărăcineni, ., județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-intimată reprezentată de consilier juridic T. L. și intimatul-contestator personal.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare.
Părțile prezente personal și prin reprezentant având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic T. L. având cuvântul pentru recurenta-intimată solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței în sensul menținerii deciziei de concediere.
Recurentul-contestator I. J. având cuvântul solicită respingerea recursului conform motivării arătate în întâmpinare. Arată că este îndreptățit să beneficieze de drepturile salariale solicitate pentru orele suplimentare precum și pentru perioada cuprinsă în intervalul 1 – 13 august 2013,
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul I. J. a formulat în contradictoriu cu pârâta C. Națională Poșta Română contestație împotriva Deciziei nr. 2346 din 21.08.2012 susținând că i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în mod abuziv și pe nedrept, considerându-se din această cauză discriminat.
Reclamantul a solicitat:
1.) – reîncadrarea în muncă pe durată nedeterminată;
2.) – plata drepturilor salariale reprezentând zilele lucrate în luna august; îndemnizația pentru incapacitate temporară de muncă dovedită cu certificate medicale; 160 de ore suplimentare, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că i s-a desfăcut contractul individual de muncă la data de 4 august 2012 iar decizia de desfacere a contractului de muncă i-a fost comunicată la 13 septembrie 2012 susținând că această măsură este nelegală și discriminatorie pentru următoarele motive:
S-a menționat de reclamant că s-a angajat la Oficiul Județean de Poștă în anul 1988 în funcția de mânuitor de valori și a lucrat în această unitate până în anul 2007 când a fost detașat, împreună cu alți salariați, la firma de transport valori .. După încetarea detașării la 4.08.2011 a fost reangajat prin concurs deschis la Oficiul Poștal B. pe durată determinată, până la 30.09.2012.
Reclamantul susține că reangajarea pe durată determinată până la 30.09.2012 rezultă din adresa nr. 109/2988 din 3.04.2012 însă unitatea pârâtă a emis decizia nr. 2546 din 21.08.2012 prin care contractul individual de muncă i-a fost desfăcut cu data de 4 august 2012, decizia fiindu-i comunicată la 13 septembrie 2012.
S-a mai arătat de reclamant că la data de 20 august 2012 s-a organizat un concurs „închis” pentru ocuparea unui post de mânuitor de valori la care nu a fost primit să participe deși depusese cerere în acest sens și că astfel, în mod abuziv și discriminatoriu, a fost împiedicat să se definitiveze pe postul de mânuitor de valori.
La cererea de chemare în judecată reclamantul a anexat decizia nr. 2346 din 21.08.2012, dovada comunicării acestei decizii către reclamant la 13.09.2012 și foaia colectivă de prezență pentru salariul oficiului Poștă B. – Punct de Tranzit pe luna august 2012.
Prin întâmpinare, pârâta C. Națională Poșta Română S.A. București a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată invocând următoarele motive:
Petentul a fost angajat în funcția de mânuitor de valori la data de 4.08.2011 pe o perioadă determinată de 6 luni, de la 04.08.2011 la 31.01.2012, încheindu-se contractul individual de muncă nr.1244/32.735/3.08.2011 și că prin două acte adiționale, contractul de muncă pe durată determinată a fost prelungit până la 3.08.2012.
Pârâta a admis că prin adresa nr.109/2988 din 3.04.2012 emis de Direcția Resurse Umane, angajarea reclamantului a fost prelungită până la 30.09.2012 însă a precizat că această măsură nu s-a finalizat prin încheierea unui nou act adițional de prelungire a contractului deoarece directorul general a dispus, prin adresa nr.101/8848/7.10.2011 că durata unui contract individual de muncă pe durată determinată să nu depășească 12 luni.
În acest context, pârâta a menționat că actul adițional nr. 240/_ din 4.04.2012 s-a încheiat pentru perioada 1.04.2012 – 3.08.2012 și că această măsură s-a luat și în baza adresei nr. 108/694/13.08.2012 emisă de Direcția Resurse Umane prin care s-a precizat că „prelungirea angajării domnului I. J. de la 4.08.2012 până la 31.08.2012 nu a fost aprobată”.
Pârâta a solicitat, față de elementele expuse, să se constate că decizia nr. 2546/21.08.2012 prin care s-a constatat că, în temeiul art. 56 al.1 lit.”i” din Codul muncii, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat de drept.
Prin precizările depuse la dosar, pârâta a reiterat faptul că prin decizia nr. 2546/21.08.2012 s-a constatat, în temeiul art. 56 al.1 lit.”i” din Codul muncii, încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului încheiat pe durată determinată până la 4.08.2012, solicitând să se rețină că nerespectarea termenului de 5 zile în care această decizie trebuie comunicată angajatorul „nu are înrâurire asupra încetării de drept a contractului individual de muncă” deoarece cauza de încetare de drept a contractului de muncă își produce efecte, în cazul reclamantului de la data expirării duratei contractului individual de muncă și nu de la data emiterii deciziei de constatare a încetării de drept a contractului.
La data de 29.11.2012 și pârâta a depus precizări privind situația orelor suplimentare prestate de reclamant în perioada august 2011 – august 2012 din care rezultă că acesta a lucrat peste programul normal de muncă un număr de 334 ore din care s-au compensat cu timp liber corespunzător un număr de 208 ore, rămânând astfel neplătite un număr de 126 ore.
Tribunalul B., prin sentința civilă nr.1628 din 3 decembrie 2012, a admis în parte acțiunea și a obligat unitatea-pârâtă să plătească reclamantului următoarele drepturi bănești:
- drepturile salariale pentru perioada lucrată între 4 august și 15 august 2012 așa cum rezultă din foaia colectivă de prezență pe luna august depusă la dosar;
- îndemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă dovedită cu certificate medicale din luna august 2012;
- compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pentru perioada lucrată până în luna august inclusiv;
- orele suplimentare – 126 ore, efectuate în perioada septembrie 2011 – iulie 2012.
Prin aceeași sentință a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect reangajarea cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit contractului individual de muncă nr.1244/_ din 03.08.2011 reclamantul a fost angajat în unitatea pârâtă C. Națională Poșta Română S.A. pe durată determinată de la 4.08.2011 la 31.01.2012 la Oficiul Poștal B. – Punct de Tranzit B. în funcția de agent transport valori, cu durata timpului de lucru de 8 ore pe zi și cu un salariu de 704 lei.
Prin actul adițional nr. 240/5371/06.02.2011 la contractul individual de muncă s-a dispus „prelungirea contractului de muncă al reclamantului pe perioada 1.02.2012 – 31.03.2012.
Prin actul adițional nr. 240/_ din 4.04.2012 la contractul individual de muncă s-a dispus „prelungirea contractului de muncă pe perioada 1.04.2012 -3.08.2012”.
Instanța a constatat că într-adevăr, prin adresa nr.109/2988 din 3.04.2012 semnată de directorul direcției resurse umane din C. Națională Poșta Română S.A. s-a comunicat Direcției de Poștă Sud Est că s-a aprobat prelungirea angajării reclamantului până la 30.09.2012 însă această aprobare nu a fost urmată de încheierea unui nou act adițional la contractul individual de muncă de la 3.08._12.
Unitatea-pârâtă a justificar neîncheierea unui nou contract individual de muncă până la 30.09.2012 invocând dispoziția directorului general transmisă prin adresa nr.101/8848 din 7.10.2011, prin care durata contractelor individuale de muncă nu trebuie să depășească 12 luni și că prin adresa nr. 108/694 din 13.08.2012 emisă de Direcția Resurse Umane s-a comunicat prelungirea angajării reclamantului I. J. de la 4.08.2012 până la 31.08.2012.
În acest context, la data de 21.08.2012, unitatea-pârâtă C. Națională Poșta Română S.A. a emis decizia nr. 2546 prin care în art.1 s-a menționat că începând cu 4.08.2012, contractul individual de muncă pe durată determinată al reclamantului încetează conform art. 56 lit.”i” din Codul muncii (expirat contractul de muncă) iar prin art.2 din decizie s-a prevăzut că decizia se comunică reclamantului în 5 zile de la emitere și că „va produce efecte juridice de la data comunicării”.
Din examinarea deciziei nr. 2546 din 21.08.2012 instanța a reținut că prin această decizie unitatea-pârâtă a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 56 al.1 lit.”i” din Codul muncii; că această decizie a fost emisă la 21.08.2012 cu încălcarea art. 56 al.2 din Codul muncii care prevede obligația pentru angajator de a constata încetarea de drept a contractului individual de muncă în 5 zile de la data expirării duratei contractului și că decizia nr.2546 din 21.08.2012 a fost comunicată și primită de reclamant la 13.09.2012, prin poștă conform „confirmării de primire” depusă la dosar cu încălcarea art. 56 al.2 din Codul muncii care prevede obligația comunicării deciziei în 5 zile lucrătoare de la emitere.
Raportat la aceste considerente, instanța, făcând în cauză aplicarea art. 56 al.2 din Codul muncii, a concluzionat că nemaifiind prelungit, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată a încetat de drept la data de 4 august 2012, deoarece nu a mai fost prelungit printr-un alt act adițional în conformitate cu art.56 al.1 lit.”i” - „contractul individual de muncă existent încetează de drept la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată”.
În consecință, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-i încheie contract individual de muncă pe durată nedeterminată, după încetarea de drept a contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată la 4.08.2012, pentru că nu i s-a dat posibilitatea ca în luna august 2012 să se înscrie la concursul organizat pentru ocuparea unui post de mânuitor de valori, concurs la care au participat numai angajații unității, s-a apreciat neîntemeiat și a fost respins.
Pentru că i s-ar fi refuzat înscrierea la acest concurs reclamantul avea posibilitatea legală să solicite anularea concursului respectiv pentru a i se da posibilitatea să se înscrie la un nou concurs pentru ocuparea postului vacant de mânuitor de valori.
Faptul că unitatea-pârâtă nu a emis decizia prin care a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă în termen de 5 zile de la data expirării duratei acestui contract, decizie emisă la 4 august 2012 și nici nu i-a fost comunicată decizia în 5 zile conform art. 256 al.2 Codul muncii, a avut drept consecință obligarea pârâtei să-i plătească reclamantului salariul pentru zilele lucrate după 4 august precum și îndemnizația pentru incapacitate de muncă dovedită cu certificate medicale din luna august 2012.
De asemenea, unitatea-pârâtă avea obligația să plătească reclamantului, în temeiul art. 146 al.4 Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pentru perioada lucrată până la data comunicării deciziei nr.2546 din 21.08.2012.
Întrucât unitatea-pârâtă nu a plătit reclamantului un număr de 126 ore suplimentare care nu au fost compensate cu timp liber corespunzător, aceasta a fost obligată să-i plătească aceste ore în condițiile reglementate în art. 123 Codul muncii.
Avându-se în vedere toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 253 din Codul muncii a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să-i plătească acestuia drepturile salariale pentru zilele lucrate în luna august.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal intimata în contestație criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă susținând în esență că în mod greșit instanța fondului a reținut că necomunicarea deciziei de constatare a încetării de drept a contractului individual de muncă în termen de 5 zile de la data expirării contractului are drept consecință obligarea intimatei la plata salariului pentru zilele lucrate după data de 4 august 2012.
Arată în continuare recurenta că termenul de 5 zile pentru constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă înscris în art.56 pct.2 din Codul muncii este un termen de recomandare, nefiind prevăzută o sancțiune pentru nerespectarea acestuia.
În plus, se susține de recurent contestatorul avea cunoștință de data încetării contractului individual de muncă, respectiv 3.08.2012 – data menționată în actul adițional nr.240/5371/6.02.2011 la contractul individual de muncă, astfel încât apreciază ca fiind formulată cu rea-credință solicitarea contestatorului privind plata drepturilor salariale pentru zilele lucrate în luna august 2012.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și pe fond respingerea cererii formulate de contestator pentru acordarea drepturilor bănești aferente lunii august 2012.
În termen legal, intimatul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ. constată ca recursul este nefondat și va fi respins în baza disp.art.312 (1) Cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
În speță, prin decizia nr.2546 din data de 21.08.2012 conducerea Companiei Naționale „Poșta Română” SA dispune încetarea, conform disp.art.56 lit.i din Codul muncii, a contractului individual de muncă pe durată determinată a salariatului său I. J. – contestatorul din prezenta cauză.
Art.2 din decizie prevede că aceasta se comunică salariatului în termen de 5 zile de la data emiterii și va produce efecte juridice de la data comunicării.
Din înscrisul aflat la fila 7 dosar fond (confirmare de primire) rezultă că decizia a fost comunicată și primită de contestator la data de 13.09.2012, prin poștă.
Potrivit contractului individual de muncă nr.1244/_ din 3.08.2011 contestatorul a fost angajat la unitatea-pârâtă pe durată determinată de la 4.08.2011 la 31.01.2012, acest contract fiind prelungit prin act adițional de la 1.02.2012 – 31.03.2012 și ulterior o nouă prelungire pentru perioada 1.04. 2012 – 3.08.2012.
În contextul dat, instanța fondului analizând probatoriul cauzei a reținut corect că față de dispozițiile înscrise în art.56 (2) din Codul muncii constatarea cazului de încetare a contractului individual de muncă pe durată determinată în condițiile lit.i din textul legal de mai sus se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului și se comunică persoanelor aflate în situațiile respective în termen de 5 zile lucrătoare.
Întrucât termenele imperativ înscrise în textul de lege invocat nu au fost respectate de unitatea-angajatoare, prima instanță a sancționat încălcarea legii de către aceasta și a procedat în consecință, obligând-o la plata către contestator a drepturilor salariale cuvenite fostului salariat.
Față de cele mai sus arătate, Curtea constată că legalitatea sentinței atacate nu este afectată motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C. Națională Poșta Română, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.1628 din 3.12.2012 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-contestator I. J., domiciliat în comuna Mărăcineni, ., județ B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2013.
PreședinteJudecători
V. S. E. M. C. Ș.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-04-22
CS/FA
2 ex.
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. G. V.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1358/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 104/2013.... → |
|---|
