Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1522/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1522/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 9834/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1522
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta S.C. T. S.A. București, în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în București, .. 1-3, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 216/22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul M. A., domiciliat în comuna Vulcana P., .. 92, județul Dâmbovița.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de recurs, pârâta a solicitat judecata în lipsă. Totodată, se menționează că, prin intermediul serviciului registratură, intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, înregistrată sub nr. 8252/05.04.2013, în finalul căreia s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, constatând că, atât prin cererea de recurs cât și prin întâmpinarea depusă la dosar, ambele părți au solicitat judecata în lipsă, dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul art. 137 Cod proc. Civilă raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011, invocă din oficiu excepția tardivității recursului declarat și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând, în condițiile art. 256 Cod proc. Civilă, asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub număr de dosar_, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . Electrocentrale Doicești, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, reprezentând plăți compensatorii, în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și acordarea dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la plata efectivă. S-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, începând cu data de 02.11.2012, prin decizia nr. 992/01.11.2012, s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă prin concediere colectivă, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 4.105 (2)B lit. a), urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de_ lei net ( respectiv_ lei brut), în raport de vechimea sa în muncă de 34 ani și 11 luni, așa cum reiese și din prevederile art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, care stipulează ajutorul de concediere în raport cu vechimea în muncă, pe tranșe de vechime.
Reclamantul a precizat că, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să achite salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar refuzul pârâtei de a-i achita aceste drepturi de natură salarială i-a produs atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu de ordin moral, lipsindu-l practic de sursele necesare existenței.
Acesta a arătat că salariaților disponibilizați în prima etapă li s-au achitat integral, într-o singură tranșă drepturile similare, ceea ce creează și o discriminare între salariați.
În drept, s-au invocat prevederile art. 109, art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 4.105 (2)B lit. a, art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă al . vigoare, Codul muncii, art. 1 alin. 3 și următoarele din OG nr. 13/2011.
Au fost anexate, în copie, extras din Contractul colectiv de muncă al . de identitate a reclamantului, decizia de concediere, adeverința de vechime.
Pârâta S.C. T. S.A. București a formulat, în conformitate cu art. 115 Cod proc. Civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea capetelor de cerere privind plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la data plății efective, precum și daune morale.
S-a arătat că în anul 2006 s-a instituit procedura de administrare specială și de supraveghere financiară la T., fiind numit un administrator special, a fost elaborat un plan de reorganizare ce a fost aprobat atât de către Ministerul Economiei și Comerțului prin Ordinul nr. 584/02.04.2012 cât și de organele statutare, respectiv Consiliul de Administrație prin hotărârea nr. 07/21.03.2012 și adunarea generală a acționarilor prin hotărârea nr. 13/03.04.2012, agreat de federațiile sindicale și aprobat de către administratorul special. Astfel, arată pârâta, planul include printre măsuri și restructurarea T. prin divizare, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și crearea unei societăți comerciale capabilă să se integreze în piață și să realizeze profit.
Din aceste motive, a susținut pârâta, situația economică dificilă a . implicit a pârâtei SE Doicești, monitorizată și de F.M.I., a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012, cu două etape în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012.
A precizat pârâta că majoritatea activelor nu mai sunt viabile economic și sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar, astfel că reducerea activității sale a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
S-a avut în vedere ca măsura încetării contractului de muncă al reclamantului să fie însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate prin OUG nr. 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1.500 lei lunar, timp de cel mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând cu anul 2013 în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
Pârâta a susținut că întârzierea efectuării plăților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsuri de executare silită, instituite de către diverși creditori asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare, provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, asupra imobilelor din proprietatea societății pârâte.
În privința dobânzilor legale, calculate de la data de 02.11.2012 până la data plății efective a compensației, pârâta a solicitat respingerea pretențiilor, având în vedere motivele obiective sus menționate, precum și acordul încheiat între administrație și sindicate nr. 9606/01.11.2012, prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
În privința daunelor morale, pârâta a arătat că potrivit art. 1.530, 1.531 și următoarele din Codul civil, reclamantul trebuie să precizeze în concret și să probeze în ce constă prejudiciul moral și material și care sunt criteriile de evaluare a acestuia.
Plățile compensatorii, a precizat pârâta, vor fi achitate în scurt timp, în funcție de încasările obținute în urma valorificării unor bunuri, sens în care s-a solicitat a se constata buna-credință a pârâtei, care depune eforturi și diligențe considerabile, în scopul achitării obligațiilor de natură salarială către cele 340 de persoane disponibilizate în luna noiembrie 2011.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 22 ianuarie 2013, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr. 216, prin care a admis în parte cererea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei brute de_ lei, reprezentând plăți compensatorii, cu dobânda legală de la data de 02.11.2012 și până la data plății efective, respingând cererea privind acordarea daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. 992/01.11.2012 emisă de pârâtă, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . urmare a desființării unor posturi prin reorganizare, fiind vorba de o concediere colectivă.
La articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006 actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.
Neprecizând-se un termen pentru achitarea acestor drepturi, a stabilit tribunalul, rezultă că persoana concediată trebuia să beneficieze de acestea de la data încetării contractului de muncă, și anume de la 02.11.2012, conform disp. art. 4.108 din C.C.M.U.
Art.4.108 din CCM aplicabil prevede că la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este cazul reclamantului fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 IV din grila de salarizare valabila la data desfacerii contractului individual de muncă.
Cum pârâta nu a făcut dovada respectării prevederilor contractului colectiv de muncă în ceea ce privește ajutorul de concediere, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 4 din Codul muncii republicat, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, tribunalul a apreciat că sunt întemeiate capetele de cerere privind acordarea a 16 salarii medii brute, precum și cel privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă, care i se cuvine reclamantului în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratoare și penalizatoare pentru obligațiile bănești.
Cât privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, tribunalul a reținut că reclamantul nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu moral, întrucât timpul scurt de la data încetării CIM (02.11.2013) și până la data formulării acțiunii (17.12.2012) nu este de natură a genera suferințe de ordin psihic, care să aibă drept consecință un prejudiciu moral.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta . Electrocentrale Doicești, criticând-o ca nelegală din perspectiva cazului de modificare reglementat de pct. 9 al art. 304 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs s-a învederat că în mod eronat tribunalul a dispus obligarea societății la plata dobânzii legale, deoarece raporturile juridice de muncă dintre părți sunt reglementate de CCM și de dispozițiile Codului muncii, care nu prevăd acordarea unor accesorii la drepturile de natură salarială.
A precizat recurenta că, în considerarea prevederilor art. 4.108 CCM, a fost încheiat Acordul între administrație și sindicate nr. 9606/01.11.2012, prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
S-a învederat că la data de 16.01.2013, intimatului-reclamant i s-a virat în cont 20% din suma totală datorată cu titlu de plăți compensatorii, în condițiile în care întârzierea efectuării acestor plăți s-a datorat unor motive obiective, ce au fost determinate de măsurile de executare silită ce au fost instituite de către diverși creditori.
Recurenta a mai arătat că, în speță, măsura încetării contractului de muncă al intimatului a fost însoțită de acordarea de salarii compensatorii și de beneficiile menționate de OUG nr. 116/2007, măsuri de care salariații rămași nu mai pot beneficia în anul 2013, dacă vor fi disponibilizați.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării recurentei doar la plata salariilor compensatorii restante.
Intimatul M. A., în conformitate cu dispozițiile art. 115 Cod proc. civilă, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a susținut, în esență, că tribunalul a realizat o justă apreciere a probelor și a aplicat corect legea, că în CCM nu se prevede un termen pentru asigurarea plăților compensatorii, că salariaților disponibilizați în cadrul primei etape li s-au achitat integral și într-o singură tranșă drepturile similare, că actul intitulat „Acord” nu a fost înregistrat la ITM București, iar dispozițiile sale nici nu au fost respectate de către recurentă.
La termenul de judecată din data de 29 mai 2013, Curtea a invocat din oficiu, în temeiul art. 137 raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011, excepția tardivității formulării recursului.
Curtea notează că potrivit dispozițiilor art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, termenul de recurs în cazul sentințelor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă este de 10 zile de la data comunicării hotărârii atacate.
În conformitate cu dispozițiile art. 101 Cod proc. civilă, calculul termenului de recurs se face pe zile libere, nefiind luate în considerare nici ziua când a început, nici cea în care s-a sfârșit termenul.
Potrivit datelor concrete ale speței pendinte, comunicarea sentinței către societatea recurentă a avut loc la data de 11.02.2013 (fila 25 dosar fond) situație în care, în conformitate cu dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 101 Cod proc. civilă, ultima zi a termenului în care se putea exercita calea de atac era 22.02.2013 (vineri).
Recursul a fost însă declarat la data de 25.02.2013, conform ștampilei aplicată pe cererea aflată la fila 4 dosar recurs de registratura Tribunalului Dâmbovița, context în care, față de caracterul imperativ al normei reglementată de art. 103 alin. 1 Cod proc. civilă, conform căreia, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, Curtea va proceda, prin coroborare cu art. 137 Cod proc. civilă, la respingerea recursului ca tardiv formulat.
Cu privire la cererea formulată de intimatul-reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea, va proceda la respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât intimatul nu a făcut dovada că ar fi efectuat cheltuieli de judecată în faza procesuală a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta S.C. T. S.A. București, în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în București, .. 1-3, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 216/22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul M. A., domiciliat în comuna Vulcana P., .. 92, județul Dâmbovița.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului M. A. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2013.
Președinte, Judecători,
V.-I. S. A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ACB
Tehnored. CC
2 ex/31.05.2013
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. C. N.
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Hotărâre din 21-11-2013,... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1358/2013.... → |
|---|
