Întoarcere executare. Decizia nr. 37/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 4150/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 37
Ședința publică din data de 10 ianuarie 2013
Președinte – A.-M. R.
Judecători – E. M.
- C. Ș.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta . BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., nr. 22, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 1748 din 9 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâta C. D. M., domiciliată în comuna Brazi, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-reclamantă . București și intimata-pârâtă C. D. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar și a fost declarat în termen legal.
Prin încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2012 s-a dispus în baza dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civilă, suspendarea judecării recursului, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 23 noiembrie 2012, recurenta-reclamantă . București, prin apărător ales, avocat C. C., din Baroul Prahova a depus la dosar o cerere, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr._, prin care solicită repunerea pe rol a cauzei și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată îndeplinite condițiile pentru repunerea pe rol a cauzei și procedează în consecință.
Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurenta-reclamantă . București, în cuprinsul cererii de repunere pe rol a cauzei a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență normelor reglementate de dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 16.05.2011, reclamanta S.C. O. P. S.A. a chemat în judecată pe pârâta C. D. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 1802 lei actualizată cu indicele de inflație la data plații efective, suma reprezentând drepturi bănești încasate fără drept cu titlu de prime de P. și C..
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței faptul că prin sentința civila nr. 293/2008 pronunțata de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de pârâtă și societatea a fost obligată să-i plătească acesteia drepturi salariale cu titlu de prime de P. și C..
Ulterior, prin decizia nr. 705/15.05.2008 a Curții de Apel Ploiești a fost admis recursul reclamantei și s-a dispus reducerea sumelor acordate.
Pârâta s-a adresat executorului judecătoresc P. C. în vederea punerii în executare a sentinței menționate, executare care a format obiectul dosarului de executare nr. 189/2008, în cadrul căruia pârâta a primit suma de 3676, 46 lei lei.
Ulterior, pârâtul a formulat o nouă cerere de executare silită la același executor judecătoresc, P. C., în virtutea aceluiași titlu executoriu, obținând în dosarul de executare nr. 675/2009, suma de 1530,56 lei.
Astfel, a susținut reclamanta că această a doua executare silită s-a realizat după ce pârâta își îndestulase creanța, prin urmare trebuie obligată la restituirea sa, inclusiv a cheltuielilor de executare în cuantum de 272 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art.4042 alin.3 c.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventualele apărări.
Tribunalul Prahova – Secția I Civilă prin Sentința civilă nr. 1748 din 9 martie 2012, a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin sentința nr.293 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 01.02.2008, reclamanta din prezenta cauză a fost obligată să plătească pârâtei C. D. M. suma de 7480 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare – prima de Paști pentru anii 2005-2006 și C. pentru anii 2004-2006, reactualizată în funcție de indicele de inflație.
Această sentință a fost modificată în parte prin decizia nr. 705 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 15.05.2008, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată reclamanta să plătească pârâte suma de 4783 lei brut.
Întrucât reclamanta nu a executat voluntar obligația stabilită prin sentința pronunțată de Tribunalul Prahova, pârâta s-a adresat B.E.J. P. C., constituindu-se dosarul de executare nr. 189/2008.
În procedura executării silite, reclamanta a achitat pârâte suma totală de 3676,11 reprezentând drepturi salariale, aspect ce rezultă din adresa emisă de executorul judecătoresc existentă la filele 24 din dosar.
Prin intermediul aceluiași executor judecătoresc, pârâta a mai primit, în cadrul dosarului execuțional nr.675/2009, și suma de 1952 lei, în vederea executării aceluiași titlu, aspect ce rezultă din același înscris la care s-a făcut referire anterior.
Această sumă reprezintă, în realitate, cuantumul contribuțiilor către stat aferente sumei brute la plata căreia reclamanta a fost obligată prin sentința Tribunalului Prahova, ulterior modificată, respectiv CAS, CASS și impozit, sume care, în conformitate cu art.55 alin.1 și art.57 alin.21 din codul fiscal, sunt supuse taxării și impozitării.
De asemenea, potrivit pct.111 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului III – impozitul pe venit - cota de impozit se aplică asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii, astfel că pârâta era îndreptățită să primească suma netă stabilită prin hotărâre judecătorească.
Numai că recuperarea sumei respective nu se poate face în procedura întoarcerii executării instituită de dispozițiilor art.4041 c.pr.civ., invocat ca temei de drept al acțiunii, ci pe calea contestației la executare împotriva formelor de executare efectuate de B. P. C., cale de care reclamanta nu a înțeles să uzeze, astfel că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta ., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că, un prim motiv de recurs vizează împrejurarea că, în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiata acțiunea privind întoarcerea executării care a format obiectul prezentului dosar, cu motivarea ca temeiul juridic invocat si calea juridica aleasă nu au fost cele corecte si ca, deși paratul nu era îndreptățit sa primească suma de bani solicitata, contestația la executare ar fi fost calea prin care s-ar fi recuperat prejudiciul material suferit.
A mai precizat recurenta ca în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiata, deși, în realitate, analizând doar îndeplinirea condițiilor legale pentru a promova o cerere de întoarcere a executării, soluția a vizat o problema de inadmisibilitate.
Cu alte cuvinte, în cazul respingerii unei acțiuni ca neîntemeiata este necesar să se dezbată si analizeze fondul problemei deduse judecații si sa se constate ca pretențiile nu au suport probatoriu, adică nu sunt întemeiate.
In momentul in care instanța afirmă că, într-adevăr intimatul nu era îndreptățit sa primească suma de bani din a doua executare, însă calea aleasa pentru recuperarea acestui prejudiciu este una greșita din punct de vedere legal, înseamnă ca acțiunea a fost respinsa pe o excepție - cea a inadmisibilității.
In aceasta situație, recurenta a învederat ca alegerea sa de a formula o cerere de întoarcere a executării în acest gen de spete este admisibila pentru considerentele pe care le expune în continuare.
Astfel, prin acțiunea formulata s-a arătat ca intimatul si-a realizat integral creanța la care era îndreptățit potrivit Deciziei nrr.705/2008 a Curții de Apel Ploiești, pentru ca ulterior sa formuleze o a doua cerere de executare silita la B. P. C., cerere care a format obiectul dosarului de executare nr.675/2009 si în care a fost executata suma totala de 1802 lei.
La dosarul cauzei s-a depus procesul verbal de distribuire a sumelor întocmit de B. P. C. in dosarul de executare nr.675/2009 dar si înscrisuri din care rezulta împrejurarea ca intimatul își realizase integral creanța într-o executare silita anterioara la același executor judecătoresc - adresa dos. executare nr.754/2008.
In fapt, potrivit deciziei nr.705/2008 a Curții de Apel Ploiești, intimatul era îndreptățit să primească prime de Paste si C. in cuantum de 4783 lei, suma bruta potrivit dispozițiilor legale in vigoare.
Astfel, potrivit art.55 alin.1 si art.57 alin.2 ind.1 din Codul Fiscal, drepturile bănești, indiferent de denumirea lor - prime, sporuri, ajutoare etc. - sunt supuse taxării si impozitării.
De asemenea, potrivit pct.111 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului III - impozitul pe venit din Codul Fiscal, norme aprobate prin HG nr.44/2004, pentru calculul impozitului aferent salariilor sau diferențelor de salarii stabilite in baza unor hotărâri judecătorești ramase definitive si irevocabile, cota de impozit se aplica asupra bazei de calcul determinate ca diferența între venitul brut si contribuțiile obligatorii.
Prin urmare, concluzia care se desprinde din cele ce preced este aceea ca sumele stabilite de instanțele de judecata cu titlu de prime de Paste si C. sunt sume brute, ca ele se supun taxării in condițiile legii, ca baza rezultata din diferența dintre suma bruta si taxele datorate se supune impozitării si ca toate aceste taxe si impozite se rețin de către societate, salariatul urmând sa primească suma neta.
Curtea de Apel Ploiești în majoritatea celor câteva mii de hotărâri pronunțate în cauzele privind actuali sau foști salariați P. care au solicitat prime de Paste si C., a statuat ca aceste prime au caracter brut, ceea ce înseamnă ca ele sunt supuse taxării si impozitării.
Aceleași acte normative care reglementează caracterul brut al drepturilor salariale statuează si principiul stopajului la sursa, respectiv al obligației pe care angajatorul o are de a calcula, retine si vira către bugetul consolidat al statului contribuțiile legale, indiferent de modalitatea în care face plata acestor drepturi salariale: voluntar ori silit.
A mai arătat recurenta că o alta problemă care se pune în discuție este cea a modalității de calcul a sumei datorate de aceasta, iar răspunsul se afla în Normele Metodologice de aplicare a Titlului III - impozitul pe venit - din Codul Fiscal, norme aprobate prin HG nr.44/2004, unde se arata că, cota de impozit se aplica asupra bazei de calcul determinate ca diferența între venitul brut si contribuțiile obligatorii.
Ori, in speța, intimatul a efectuat doua executări silite în temeiul aceluiași titlu executoriu, lucru nelegal si care conduce în mod inevitabil la obligarea sa de a restitui sumele de bani încasate în plus.
A mai precizat recurenta că întoarcerea de executare, așa cum este ea reglementată în Codul de procedura civila, are caracterul unei veritabile acțiuni întemeiata pe îmbogățirea fără justă cauză.
Nu poate fi privita altfel posibilitatea pe care legiuitorul o pune la dispoziția debitorului executat silit sau care a executat de buna voie obligația cuprinsă într-o hotărâre judecătoreasca desființată.
Este limpede ca dispărând temeiul îmbogățirii creditorului, cauza acesteia, îmbogățirea rămâne fără cauza.
In acest context, întoarcerea de executare este numai o forma specifica a îmbogățirii fără justa cauza,
Neexercitarea unui drept eventual de către debitor nu poate da legalitate sau nu poate suplini lipsa de cauza a îmbogățirii creditorului.
Pe de altă parte, despre aceeași îmbogățire fără justa cauza este vorba si în art.256 alin.1 Codul Muncii, text, care de asemenea, este aplicabil în speța.
Curtea de Apel Ploiești, soluționând o speța de aceeași natura a arătat în mod judicios ca "rezulta ca recurentul a încasat in plus fata de suma care i se datora si suma de 6753 lei, plătită de bunăvoie de către intimata, suma la care acesta nu avea dreptul si conform art.256 alin.1 Codul muncii, in situația in care salariatul a încasat de la angajator o suma nedatorata, este obligat sa o restituie.
În cauza de fata este vorba despre faptul ca intimatul a încasat o suma la care nu era îndreptățit, care are la baza plata lucrului nedatorat, îmbogățirea fără justa cauza, obligație de restituire ce s-a născut în legătura cu raporturile de munca".
Totodată, acest gen de acțiuni trebuie privite în contextul mai larg al îmbogățirii fără justa cauza, iar o astfel de privire îi revenea instanței de fond si în virtutea rolului activ reglementat de art.129 cod procedura civila.
Recurenta a mai învederat că aceleași argumente sprijină si al doilea motiv de recurs, motiv care vizează fondul pricinii si împrejurarea ca in mod greșit instanța de fond a respins cererea.
Astfel, deși instanța a constatat ca recurenta a suferit un prejudiciu, ca banii respectivi nu trebuie sa ajungă la parat si ca, in acest fel paratul si-a sporit patrimoniul in mod nelegal si în dauna sa, cu toate acestea a respins acțiunea.
Lipsește cu desăvârșire rolul activ al judecătorului, care, constata că, deși pe fond reclamanta are dreptate, respinge acțiunea pe un motiv mai degrabă procedural, fără a pune în discuție aceasta problema: corecta încadrare în drept a cererii sale.
F. de aceste motive, recurenta a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, constatând ca a soluționat pricina pe o excepție nepusa in discuția părtilor si, in orice caz neîntemeiata, iar, in subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate si, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost investit cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei, intimată în prezenta fază procesuală la restituirea unei sume de bani, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând drepturi bănești încasate fără drept de aceasta titlu de prime de P. și de C..
Procedând la soluționarea cauzei instanța de fond a respins acțiunea.
La fundamentarea acestei soluții a stat argumentația tribunalului potrivit căreia sumă solicitată reprezintă, în realitate, cuantumul contribuțiilor către stat aferente sumei brute la plata căreia reclamanta a fost obligată prin sentința Tribunalului Prahova, ulterior modificată, respectiv CAS, CASS și impozit, sume care, în conformitate cu art.55 alin.1 și art.57 alin.21 din codul fiscal, sunt supuse taxării și impozitării, însă recuperarea lor nu se poate face în procedura întoarcerii executării instituită de dispozițiilor art.4041 c.pr.civ., invocat ca temei de drept al acțiunii, ci pe calea contestației la executare împotriva formelor de executare efectuate de B. P. C., cale de care reclamanta nu a înțeles să uzeze, astfel că acțiunea ce face obiectul litigiului este neîntemeiată.
În alte cuvinte, procedând la stabilirea situației de fapt, pe baza probatoriului administrat și aplicând acesteia temeiul juridic care a stat la baza punerii în mișcare a mecanismului judiciar tribunalul a concluzionat că reclamanta nu a uzat de calea legală pentru recuperarea creanței.
Aceasta nu echivalează însă cu soluționarea cauzei în baza finelui de neprimire a inadmisibilității, așa cum în mod eronat susține recurenta.
Astfel, instituția întoarcerii executării se bucură de reglementare procedurală și la care se poate recurge însă în cazurile și condițiile ce rezultă din textul de lege, neîntrunirea acestora stabilită în urma administrării de probatorii fiind o chestiune de netemeinicie, iar nu admisibilitate.
Pentru aceste considerente sunt nefondate criticile recurentei potrivit cărora soluția instanței de fond a vizat în realitate o problemă de admisibilitate, acțiunea fiind respinsă pe o excepție – cea a inadmisibilității.
Față de această reținere a instanței de recurs Curtea consideră că argumentații recurentei subsumate de acesta admisibilității acțiunii sunt de fapt critici pe fondul cauzei și vor fi analizate ca atare.
Astfel, după cum rezultă din chiar cererea de chemare în judecată și după cum s-a precizat în precedent, reclamanta și-a întemeiat demersul judiciar pe dispozițiile art. 4041 și art. 4042 al. 3 Cod pr. civ.
Așadar, pentru recuperarea sumei pretins încasate necuvenit de către pârâtă, reclamanta a ales ca mijloc procedural instituția întoarcerii executării.
Ori, pentru a se ajunge la întoarcerea executării trebuie să se înlăture prin anulare, temeiul acesteia, adică titlul executoriu sau să se invalideze înseși executarea silită, cum ar fi față de specificul speței, cazul executării unei hotărârii definitive care ulterior a fost casată sau modificată.
În speța pendinte, deși inițial a fost pusă în executare hotărârea de primă instanță sumele reprezentând contribuții și impozite și care fac obiectul cererii de întoarcere a executării în cauza de față au fost consemnate de executorul judecătoresc având ca beneficiar . recurentei ..
Având în vedere faptul că acesta nu a ridicat această sumă și ținându-se seama și de Decizia Curții de Apel, așa cum rezultă din procesul verbal de distribuire din data de 05.07.2010, a fost distribuită și suma pentru care a fost formulată cererea de întoarcere a executării.
Așadar, atâta vreme cât chiar hotărârea prin care a fost modificat în parte titlul executoriu a fost avută în vedere în faza executării silite tocmai raportat la suma în discuție, nu se mai poate pune problema incidenței dispozițiilor procedurale care reglementează întoarcerea executării.
Sub aspectul modului efectiv în care a avut loc executarea, dacă s-a făcut pe cuantumuri privind sume brute sau nete, partea interesată, respectiv debitorul obligației stabilite prin titlu executoriu avea posibilitatea să apeleze la procedura contestației la executare împotriva actelor de executare silită.
Dacă însă nu a uzat de această procedură, susținerile privitoare la executarea propriu-zisă nu pot fi valorificate pe calea întoarcerii executării, așa cum în mod legal a apreciat și prima instanță.
Așa fiind este lipsit de relevanță juridică în litigiul pendinte dacă sumele din titlu executoriu erau sau nu brute, dacă pârâta intimată datora contribuții și în ce cuantum sau că acesta a încasat și sumele calculate cu respectivul titlu, toate criticile recurentei vizând aceste aspecte fiind nefondate.
Pentru aceiași argumentație juridică sunt nefondate și criticile recurentei potrivit cărora întoarcerea de executare, așa cum este reglementată în codul de procedură civilă are caracterul unei veritabile acțiuni întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, îmbogățire despre care este vorba și în art. 256 al. 1 Cod pr. civ. sau la trimiterile la instituția plății nedatorate.
Asemănător sunt nefondate și criticile vizând încălcarea de către tribunal a principiului rolului activ, instanța de fond pronunțându-se în limitele investirii, atât sub aspectul obiectului cauzei, cât și a temeiului juridic, pe baza probatoriului administrat, reclamanta beneficiind și de serviciile de specialitate a unui avocat.
Pentru toate motivele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta . BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., nr. 22, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 1748 din 9 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâta C. D. M., domiciliată în comuna Brazi, ., județul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A.-M. R. E. M. C. Ș.
GREFIER,
C. G.-A.
fiind în cm
semnează primul grefier
Red. RAM
2ex./22.01.2013
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. A. M. L.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 104/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
