Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1020/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1020/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 2966/105/2011*
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._ *
DECIZIA NR.1020
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013
Președinte - V. G.
Judecători - A. P.
- M. I. G.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimații M. A. NAȚIONALE – DEPARTAMENTUL FINANCIAR contabil cu sediul în București, ., sector 5 și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4742 din 28 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE cu sediul ales la Cabinet de Avocat G. C. în București, B-ul C. C., nr. 4, ., sector 3, în numele membrului de sindicat M. M..
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată și este motivat.
Totodată, s-a menționat instanței că intimatul contestator a depus la dosar întâmpinare, iar părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 Cod pr. civilă.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 Cod pr. civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrul său M. M., a solicitat în contradictoriu cu intimatul Ministerului A. Naționale anularea deciziei de recalculare a pensiei nr._/31.12.2010, menținerea deciziei nr._/31.01.2009 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul Legii nr.164/2001, obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr.164/2001 (pensia inițială) și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la data de 01.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, precum și la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale.
În subsidiar, contestatorul a învederat că înțelege să conteste cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că membrii S.C.M.D. au avut calitatea de militari, polițiști, în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut, iar prin decizia contestată s-a dispus, în mod netemeinic și nelegal, recalcularea pensiei.
A precizat contestatorul că prin Legea nr.119/2010 și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate, creându-se un tratament discriminatoriu între cadrele militare și personalul civil, inclusiv cel care este încadrat în unitățile militare, personalul civil putându-și valorifica toate drepturile câștigate prin existența carnetului de muncă, în condițiile în care militarii nu au carnete de muncă, iar adeverințele cu veniturile sunt imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor obținute.
S-a menționat, totodată, că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în temeiul dispozițiilor HG nr.735/2010, iar prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, s-a dispus suspendarea executării acestei hotărâri de guvern până la pronunțarea pe fond a instanței, decizia contestată fiind emisă ulterior suspendării, în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic.
S-a invocat de către contestator și faptul că prin modul de calcul al pensiei raportat la salariul mediu brut pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar, s-a încălcat dreptul de proprietate, ocrotit de art.44 din Constituția României, de jurisprudența CEDO și de tratatele la care România este parte.
În raport de susținerile contestatorului, intimații M. A. Naționale, prin Direcția pentru relația cu Parlamentul și Asistență Juridică, a formulat în baza disp. art.115 - 118 C.pr.civ. întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității formulării acțiunii, a lipsei de interes cu privire la petitul nr. l al contestației, a lipsei de obiect a cererii cu privire la petitele nr. 2, 3 și 4, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
La data de 29.09.2011, contestatorul a formulat cerere precizatoare, în cuprinsul acesteia menționându-se că cererea de chemare în judecată este îndreptată atât împotriva Ministerului A. Naționale – Departamentul financiar contabil, cât și împotriva Casei sectoriale de pensii a Ministerului A. Naționale.
Prin sentința civilă nr. 3193/05.12.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admisă excepția tardivității formulării contestației invocată de intimați, pe cale de consecință, respinsă contestația precizată ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunța această soluție s-a reținut că, potrivit disp. art.87 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale sub imperiul căreia a fost emisă decizia de recalcularea a pensiei contestată în prezenta cauză, decizia emisă în condițiile art.86 alin 1 poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare, iar conform fișei de repartizare aleatorii informatizată a cauzei, contestația a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 05.04. 2011, astfel încât termenul legal imperativ de 45 de zile în care putea fi contestată decizia a fost cu mult depășit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul S.C.M.D., în numele și pentru membrul său M. M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, iar prin decizia nr.1236/28.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost admis recursul, reținându-se că sentința primei instanțe s-a bazat pe o apreciere eronată a dispozițiilor legale și în mod nelegal s-a procedat la respingerea cererii ca tardiv formulată, deși fusese promovată în termenul legal.
Pe cale de consecință s-a dispus casarea sentinței nr. 3193/05.12.2011 și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, unde pricina a fost reînregistrată sub numărul_ .
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 4742 din 28 septembrie 2012, a respins excepțiile tardivității formulării contestației, invocată de intimate, prin întâmpinare, a lipsei de interes cu privire la anularea deciziei de recalculare nr._/31.12.2010 emisă de M. A. Naționale – Direcția Financiar – Contabilă și a lipsei de obiect cu privire la petitele 2 și 4 din acțiune și a admis excepția lipsei de obiect cu privire la petitul 3 din acțiune.
Prin aceeași sentință, tribunalul a respins capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 (pensie inițială) și pensia recalculată potrivit Legii nr.119/2010, de la data de 01.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, ca fiind rămas fără obiect și a admis în parte contestația precizată formulată de contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele membrului de sindicat M. M., în contradictoriu cu intimații M. A. Naționale – Departamentul Financiar Contabil și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale, a anulat decizia de recalculare nr._/31.12.2010 emisă de către intimatul M. A. Naționale – Direcția Financiar - Contabilă și a dispus menținerea în plată a deciziei de pensionare nr._/31.01.2009, stabilită în temeiul Legii nr.164/2001.
Totodată, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea intimatelor la plata dobânzii legale și actualizarea acesteia, ca neîntemeiat și cererea contestatorului privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:
Potrivit disp. art.137 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Referitor la excepția tardivității formulării contestației invocată de intimați, tribunalul a respins-o având în vedere că hotărârile Comisiei Centrale de Contestații a M.A.N. pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, potrivit disp. art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010 în termen de 30 de zile de la comunicare.
Raportat la această situație, s-a constatat că împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor nu este necesar a se formula contestație direct la instanță, în termenul prevăzut de art.87 din Lege nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, ci, mai întâi, se impunea a se formula contestație la Comisia de Contestații care funcționează în cadru M.A.N., demers pe care contestatorul l-a făcut, formulând contestație la data de 26.01.2011 în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Comisia de Contestații P. a M.A.N. nu a emis în termenul legal de 45 de zile o hotărâre care să poată fi contestată în fața instanței astfel încât, tribunalul a respins excepția tardivității formulării contestației invocată de intimați.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a contestatorului în formularea petitului nr.1 al acțiunii având ca obiect anularea deciziei de recalcularea a pensiei nr._/31.12.2010 emisă de C. de P. a Ministerului A. Naționale, literatura de specialitate a statuat că prin „interes” se înțelege folosul practic urmărit de cel ce pune în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.
S-a constatat că, în doctrină se arată că interesul trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele cerințe: să fie legitim; să fie născut și actual; să fie personal și direct.
Prima cerință, enunțată uneori sub formă de „interes legitim juridicește proteguit”, vizează mai puțin dreptul la acțiune și mai degrabă privește temeinicia sau netemeinicia pretenției formulate, deoarece pentru a afla dacă un interes este sau nu în conflict cu legea, este necesar să se dezbată fondul pretenției, ceea ce înseamnă că prin această cerință trebuie înțeles faptul că interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, așadar cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Interesul trebuie să fie născut și actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune și trebuie să fie personal și direct, în sensul că folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reținut că membrul de sindicat M. M. a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr._/31.01.2009, fiind beneficiar al pensiei de serviciu în condițiile speciale ale Legii nr.164/2001, în cuantum de 3.094 lei brut.
Ulterior, prin decizia contestată, emisă de M. A. Naționale – Direcția Financiar Contabilă la data 31.12.2010, cuantumul pensiei a fost recalculat, avându-se în vedere punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie la data de 01.01.2011, la valoarea de 1.570 lei brut, plata acestor drepturi recalculate făcându-se începând cu data de 01.01.2011.
Sub aspectul întemeierii deciziei de recalculare a pensiei, tribunalul a constatat că baza legală a acestei măsuri a fost dată de dispozițiile Legii nr.119/2010, care, în art.1 prevede că „pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: (...) b) pensiile de stat ale polițiștilor”, art.2 din același act normativ stipulând că „pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1) - (3), dintre cele prevăzute la art.1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.
La rândul său, art.3 prevede că „pensiile prevăzute la art.1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare.
(1) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin.1, care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare”.
Dată fiind această situație de fapt, s-a apreciat că este cert că măsura contestată a avut drept fundament o normă de drept intern și că, în privința aplicării acesteia, intimatele nu aveau o marjă de apreciere ori de interpretare, dar nici putere decizională asupra modalității de punere în executare, comportamentul său fiind predeterminat, prin chiar legea în discuție.
De asemenea, s-a constatat că decizia de recalculare a pensiei nr._/31.12.2010 a fost emisă în baza dispozițiilor H.G. nr.735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Prin sentința nr.338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ s-a dispus suspendarea executării H.G. nr.735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor până la pronunțarea instanței de fond.
În acest context, tribunalul a constatat însă, că, suprimând pensiile speciale recunoscute și reglementate de legislația anterioară și aflate deja în plată, prin adoptarea unui nou act normativ, statul român și-a încălcat obligațiile asumate prin ratificarea Convenției Europene asupra Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu specială referire la protecția proprietății private, realizată prin art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, realizându-se prin aceasta o ingerință care afectează dreptul în substanța sa.
Noțiunea de „bunuri” poate cuprinde atât „bunuri actuale”, cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern sau în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o „speranță legitimă” să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate (Hotărârea Curții în cauza Draon împotriva Franței).
Din această perspectivă, contestatorul își legitimează interesul prin invocarea unei valori patrimoniale, cu valența unui drept câștigat, recunoscut și executat de către stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și de previzibilă, de la data pensionării sale, lege care îi permitea să-și previzioneze, la nivel individual și familial, o anumită manieră de gestionare prezentă și viitoare a acestor venituri.
Astfel, tribunalul a apreciat că, susținerea intimatului M. A. Naționale în sensul că nu ar mai fi necesară anularea deciziei de recalculare a pensiei contestatorului, întrucât aceasta nu mai produce niciun efect până când pensia acestuia nu va fi revizuită, din oficiu, la data de 31.12.2011, cuantumul pensiei rămânând la nivelul lunii decembrie 2010, nu a putut fi avută în vedere, câtă vreme prin emiterea deciziei de recalculare s-a creat un anumit climat juridic, decizia în discuție existând și putând produce oricândefectele juridice în vederea cărora a fost emisă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins excepția lipsei de interes în ceea ce privește petitul nr.1 și 2 din acțiune.
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a petitelor 3, 4 și 5 din acțiune,tribunalul a reținut că, într-adevăr, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatelor la plata către contestator a diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii 164/2001 și pensia recalculată potrivit Legii nr.119/2010 de la data de 01.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, această excepție este admisibilă, urmând a se dispune în consecință, astfel încât a fost respins capătul de cerere ca fiind rămas fără obiect, deoarece art.6 din O.U.G. nr.1/2011 prevede că până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, se mențin în plată cuantumurile pensiei avute în luna decembrie 2010, ceea ce înseamnă că nivelul pensiei stabilit prin decizia privind calcularea pensiei de serviciu, emisă în baza dispozițiilor Legii 164/2001, se menține în plată.
Este cunoscut faptul că acțiunea civilă are ca obiectprotecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie. Obiectul acțiunii civile se concretizează, așadar, în raport de forma concretă de manifestare a acesteia.
Dată fiind definiția și prezentarea acestui element al acțiunii civile, s-a considerat că petitul nr.1 din contestația formulată la Comisia de Contestații P. M. are un obiect concret constând în menținerea deciziei nr._/31.01.2009 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr.164/2001.
De asemenea, s-a constatat că petitele nr. 3 și 5 din acțiune au un obiect concret constând în menținerea deciziei nr._/31.01.2009 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii 164/2001 și, respectiv obligarea intimatelor la plata către contestator a dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale.
A mai reținut tribunalul că, împrejurarea invocată de intimatul M. A. Naționale în sensul că toate diferențele pentru luna ianuarie 2011 au fost achitate în cursul lunii februarie 2011, (fapt care în opinia acestuia ar fi de natură să justifice excepția lipsei de obiect a petitelor nr. 3 și 5), nu poate fi reținută, atâta timp cât, prin decizia contestată a fost recalculată pensia de serviciu stabilită în baza Legii 164/2001, decizie în privința căreia contestatorul are interes a fi menținută, context în care această excepție a fost respinsă în privința petitelor nr. 3 și 5 din acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin decizia nr._/31.12.2010 M. A. Naționale – Direcția Financiar Contabilă a recalculat, începând cu data de 01.01.2011, pensia contestatorului pe baza salariului mediu brut pe economie rezultând o pensie brută în cuantum de 1.570, diminuată față de pensia inițială – 3.094 lei brut, conform cuponului de pensie aferent lunii decembrie 2010.
Împotriva acestei decizii contestatorul M. M. a formulat contestație la Comisia de Contestații P. din cadrul Ministerului A. Naționale.
Decizia de recalculare a pensiei nr._/31.12.2010 a fost emisă în baza prevederilor H.G. nr.735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.
Această hotărâre de guvern a fost abrogată prin art.10 din O.U.G. nr. 1/2011, începând cu 31.01.2011.
Potrivit art.1 alin. l din O.U.G. nr.1/2011: „pensiile prevăzute la art.1 lit. a) și b) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art.5 alin.4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari", art. 6 din același act normativ stipulând că: „(1) pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire. (2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011".
Contestatorul a fost repus în drepturi, primind diferențele de pensie datorate recalculării, iar pensia a încasat-o în cuantumul avut anterior recalculării, respectiv la nivelul celei din luna decembrie 2010.
Având în vedere textele legale menționate mai sus, întrucât hotărârea de guvern în temeiul căreia a fost efectuată recalcularea pensiei contestatorului, a fost abrogată și, cum, potrivit noului act normativ se mențin în plata pensiile avute anterior recalculării, tribunalul a admis contestația precizată și a anulat decizia nr._/31.12.2010 emisă de pârâtul M. A. Naționale - Direcția Financiar - Contabilă.
Referitor la celelalte motive invocate în cuprinsul contestației privitoare la încălcarea dreptului de proprietate al membrilor S.C.M.D., la tratamentul discriminatoriu aplicat acestora în raport cu alte categorii de pensionari, la neretroactivitatea legii și la principiul drepturilor câștigate, Tribunalul Prahova a constatat că acestea nu se mai impun a fi analizate, având în vedere abrogarea H.G. nr.735/2010 care, în opinia contestatorului, a condus la încălcarea principiilor invocate mai sus.
Totodată, tribunalul a apreciat că nu poate fi primită nici susținerea intimatului M. A. Naționale inserată în cuprinsul întâmpinării referitoare la faptul că O.U.G. nr.1/2011 ar anula efectele deciziei de recalculare contestată în prezenta cauză, deoarece prin acest act normativ nu s-a dispus anularea deciziilor emise în temeiul Legii nr. 119/2010, împrejurare de natură să justifice interesul contestatorului în ceea ce privește anularea acestei decizii.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că este întemeiată și cererea contestatorului referitoare la menținerea deciziei de pensie emisă în temeiul Legii 164/2001, precum și la plata în continuare a pensiei în cuantumul din luna decembrie 2010, până la intervenirea unei cauze legale de modificare a acesteia.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata către contestator a dobânzii legale și actualizarea acesteia, tribunalul a respins această pretenție ca fiind neîntemeiată, apreciind că nu se poate reține în sarcina acestuia o culpă cu privire la acordarea unui cuantum diminuat al pensiei pentru luna ianuarie 2011, intimatul procedând doar la punerea în aplicare a dispozițiilor legale în vigoare la acel moment în ceea ce privește recalcularea pensiilor militare, achitându-se de îndată de obligația de plată a diferențelor de pensie.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite nici prevederile art.2 din O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, care stabilesc că aceasta se aplică în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs intimații Ministerului A. Naționale și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenții au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de interes justificând interesul contestatorului în a anula decizia de recalculare prin faptul că „prin emiterea deciziei s-a creat un anumit climat juridic, decizia în discuție existând și putând produce oricând efectele juridice în vederea cărora a fost emisă.
Contestatorul nu a făcut dovada interesului legitim, personal, născut și actual, condiție de exercițiu a oricărei acțiuni în justiție, deci și pentru promovarea prezentei cereri prin care se solicită anularea, respectiv modificarea în parte a deciziei de recalculare a pensiei. Scopul principal urmărit de către acesta este acela de a obține lipsirea de orice efecte juridice a deciziei de recalculare a pensiei, în privința sa, (aceasta fiind consecința nulității actului respectiv).
S-a învederat că, în aceste condiții, atât timp cât legiuitorul a înțeles să lipsească de orice efecte juridice decizia contestată și prin alin. 2) al art. 6 a OUG nr. 1/2011 s-a restabilit și situația anterioară emiterii deciziei respective, nu mai subzistă nici un interes legitim al reclamantului pentru anularea acesteia, consecința anulării deciziei de recalculare dispusa de instanță fiind identică cu consecința produsă de art. 6 a OUG nr. 1/2011, și anume, lipsirea de efecte juridice a deciziei si restabilirea situației anterioare.
Restabilirea situației anterioare nu înseamnă însă anularea ori lipsirea de efecte juridice a Legii nr. 119/2010 sau a OUG nr. 1/2011, ci ea se referă strict la efectele deciziei de recalculare, ca act în care se individualizează modul în care s-a aplicat legea nr. 119/2010 de către autoritate, și anume, se consideră că aceasta nu a existat si nici nu a produs nici un efect.
Lipsa actului de aplicare a unei legi ori lipsirea de efecte juridice a acestuia nu are drept consecință inexistența legii, lipsirea de efecte, anularea ori abrogarea acesteia.
Cu alte cuvinte, ceea ce a înțeles legiuitorul să lipsească de efecte juridice este actul administrativ sau actul de aplicare a legii nr. 119/2010, întocmit de autorități, act în care se individualizează modul în care s-au pus în aplicare dispozițiile legale și rezultatul acestor operațiuni, respectiv cuantumul pensiei.
Astfel, prin înlăturarea de către actul normativ arătat mai sus, respectiv OUG 1/2011 a efectelor deciziei de recalculare și prin redobândirea drepturilor de pensie de care a fost privat reclamantul, decizia de recalculare contestată și-a pierdut orice efect juridic si nu mai produce nici o vătămare acestuia.
Au apreciat recurenții astfel că, dacă OUG 1/2011 lipsește de efecte decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul legii 119/2010, atunci OUG 1/2011 cuprinde si o nulitate virtuală, implicită sau tacită în ceea ce privește acesta decizie de recalculare.
Prin urmare, s-a susținut că reclamantul nu obține nici un folos practic prin admiterea cererii sale și anularea deciziei de recalculare, deoarece o astfel de hotărâre nu poate avea ca efect lipsirea de efecte juridice ori anularea/abrogarea legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011, și nici nu poate bloca autoritatea să pună în aplicare dispozițiile Legii nr. 119/2010 conform procedurii prevăzute de OUG nr. 1/2011.
În concluzie, recurenții au arătat, că reclamantul nu a făcut dovada interesului legitim și actual în cauza dedusă judecății, astfel încât a solicitat admiterea excepției invocată și respingerea acțiunii.
Totodată, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că decizia de recalculare a fost emisă în baza H.G. nr.735/ 2010, decizia fiind emisă în temeiul art.5 alin.(4) din Legea nr.119/ 2010, așa cum de altfel este menționat pe decizia de recalculare. Singura referire la H.G. nr.735/ 2010 din cuprinsul deciziei de recalculare este cea prin care se menționează procedura de contestare a deciziei, iar motivarea hotărârii nu poate fi primită, întrucât este lipsită de temei legal.
În acest sens, au arătat că decizia contestată a fost emisă în temeiul art.5 alin.(4) din Legea nr.119/ 2010 care statuează că „în cazul pensiilor prevăzute la alin.(1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salariată, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective."
Potrivit art.1 din Legea 119/2010 „pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat.
Art.2 - (1) Pensiile de serviciu anticipate și anticipate parțiale dintre cele prevăzute la art.1 devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art.3- (1) Pensiile prevăzute la art.1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.l9/2000, cu modificările și completările ulterioare.
(2) In situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin.(l) care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr.l9/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art.4 - (1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art.1 se realizează de către instituțiile in evidența cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:
a)într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului
prevăzute la art.3 alin.(3), pentru pensiile prevăzute la art.1, lit. a) și b);
b)într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art.3 alin.(3), pentru pensiile prevăzute la art.1, lit. c) - h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin.(l) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr.l9/2000, cu modificările si completările ulterioare, și se plătește de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin.(l) lit. a) sau b), după caz.
Acest act normativ a făcut obiectul controlului a priori de constituționalitate, exercitat
În temeiul art.146 lit. a) din Constituție, Curtea Constituțională a pronunțat deciziile nr.871 din 25 iunie 2010 si, respectiv, nr.873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Astfel, prin decizia nr.871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea Constituțională, a constatat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor sunt constituționale in raport cu criticile formulate ce vizau, în esență, încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art.l5 alin.(2) din Constituție, a principiului egalității in drepturi, instituit prin art.l6 alin.(l) din Convenție, a principiului garantării dreptului de proprietate, prevăzut de art.44 din Constituție și art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și din perspectiva drepturilor și principiilor consacrate de art.47 alin.(l), art.135 alin.(2) lit. h) din Constituție.
La data de 28 iulie 2010 s-a publicat în Monitorul Oficial al României Hotărârea nr.735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Potrivit art.1 din H.G. nr.735/2010 „pensiile prevăzute la art.1 lit. a) și b) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor cuvenite sau aflate în plată, se recalculează conform algoritmului de calcul utilizat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri."
La art.2 al aceleiași hotărâri de guvern s-a statuat ca recalcularea pensiilor prevăzute la art.1 se realizează prin determinarea stagiilor de cotizare și punctajelor medii anuale, pe baza veniturilor realizate lunar de către beneficiari și stabilirea cuantumului fiecărei pensii."
Prin sentința civilă nr.388/2010 a Curții de Apel Cluj-N. s-a dispus suspendarea executării H.G. nr.735/2010, până la pronunțarea instanței de fond, iar prin Decizia 38/7.01.2011 a ICCJ - secția de contencios administrativ s-a respins recursul formulat împotriva acestei sentințe.
La data de 31.12.2010, M. A. Naționale a emis decizia în baza Legii 119/2010, prin care a recalculat pensia de serviciu a contestatorului începând cu data de 01.01.2011, raportat la salariul mediu brut pe economie.
Prin O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care a intrat în vigoare la 01.01.2011, s-a abrogat expres H.G. nr.735/2010.
Totodată, la art.1 alin.(l) din ordonanță s-a prevăzut că „pensiile prevăzute la art.1 lit. a) și b) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea mor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economic, potrivit art.5 alin.(4) din aceeași lege se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
(2) Drepturile de pensii revizuite potrivit alin.(l) se cuvin astfel: de la data de 1 ianuarie 2011, dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială până la data de 1 ianuarie 2014; de la data de întâi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială peste termenul prevăzut la lit. a).
În consecință, pensia militară de serviciu a reclamantului a fost recalculată inițial, în baza Legii 119/2010, devenind pensie în înțelesul Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii. H.G. nr.735/2010 a cărei aplicare a fost suspendată, prin sentința nr.388/2010 a Curții de Apel Cluj-N., irevocabilă prin decizia nr.38/7.01.2011 a ICCJ - secția de contencios administrativ reprezintă, în esență, normele metodologice de aplicare a Legii 119/2010, astfel că prin suspendarea aplicării acesteia nu s-a suspendat și aplicarea dispoziției legale.
Obligația caselor de pensii de recalculare a pensiilor militare de stat a continuat să subziste, fată de existenta normei în vigoare prevăzută de art.1 din Legea 119/2010, iar actul normativ care impune recalcularea este Legea 119/2010 în timp ce suspendarea HG 735/2010 privește doar modalitatea de recalculare conform acestui act normativ, iar nu recalcularea în sine ca si proces dorit de legiuitor.
Față de această succesiune de acte normative, se poate reține în primul rând că decizia atacată a avut o bază legală, respectiv Legea 119/2010, care impunea recalcularea pensiilor militare de stat și transformarea acestora în pensii în înțelesul Legii 19/2000.
O decizie de pensie în procesul de recalculare se emite în baza legii care prevede acest proces, iar nu în baza hotărârii de guvern care constituie normele metodologice de aplicare a legii.
Prin OUG 1/2011 s-au abrogat normele metodologice de aplicare a legii 119/2010, respectiv prevederile HG 735/2010, dispunându-se o nouă recalculare din oficiu a pensiilor militare de stat, în baza actelor care atestă veniturile efectiv realizate ale cadrelor militare, iar până la data recalculării în baza acestui act normativ s-a plătit pensia aferentă lunii decembrie 2010 și dacă aceasta a fost mai mare decât pensia recalculată, diferențele au fost plătite retroactiv, începând cu 1 ianuarie 2010, așa cum prevăd dispozițiile art.5-7 din O.U.G. nr.1/2011.
În aceste condiții, s-a susținut că aspectele și criticile aduse de contestator vizând recalcularea pensiei prin luarea în considerare pentru anumite perioade a venitului mediu pe economic sunt nefondate, față de faptul că între data de 01.01.2011 și data emiterii deciziei de recalculare conform OUG. nr.1/2011, care prevede reactualizarea pensiei conform veniturilor efectiv realizate, se plătește fie pensia recalculată în baza Legii 119/2010, iar dacă acesta e mai mică decât pensia în plată în luna decembrie, se plătește pensia din luna decembrie. Prin modalitatea de calcul a pensiei în această formă contestatorului nu i s-a adus practic nici un prejudiciu.
S-a menționat că decizia de recalculare îl nemulțumește pe contestator nu numai prin prisma diminuării cuantumului pensiei sale, ci și prin aceea că pensia de serviciu de care a beneficiat a fost transformată în pensie de asigurări sociale de drept comun, astfel încât s-a modificat nu numai cuantumul pensiei de serviciu, ci și modalitatea de calcul a pensiei și de actualizare a acesteia.
Decizia de recalculare a pensiei a avut o bază legală, respectiv Legea nr.119/2010, în vigoare și nesuspendată, iar nu HG 735/2010, act normativ care cuprinde normele de aplicare ale Legii nr.119/2010.
De asemenea, recurentele au arătat că instanța a interpretat în mod greșit prevederile art.6 alin.(l) din OUG. nr.1/ 2011 care statuează că „pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie - cazul contestatorului - pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată pe luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumul avut în luna decembrie 2010 începând cu 01 ianuarie 2010 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Au mai susținut recurenții că instanța nu s-a pronunțat asupra legalității deciziei de recalculare, ci încălcând prevederile art.5 alin.(4) din Legea nr. 119/2010, precum și cele prevăzute de OUG. nr.1/2011 a admis în parte contestația formulată.
Mai mult, recurenții au învederat că instanța a aplicat în mod greșit prevederile O.U.G. nr. 1/ 2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională justificând astfel interesul în a anula decizia de recalculare.
Prin art.1 alin.(l) din O.U.G. nr.1/ 2011 se dispune revizuirea pensiilor recalculate în temeiul art.1 lit. a) și b) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, așa cum este cazul contestatorului.
Totodată, prin dispozițiile art.6 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie - cazul contestatorului - pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată pe luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumul avut în luna decembrie 2010 începând cu 01 ianuarie 2010 până la data emiterii deciziei de revizuire.
A..(2) al aceluiași articol prevede achitarea diferențelor aferente lunii ianuarie 2011 în luna februarie 2011.
Cu alte cuvinte, începând cu luna februarie 2011, deciziile de recalculare contestate sunt lipsite de efecte juridice, urmând să fie revizuite, iar efectele juridice deja produse (pentru luna ianuarie 2011) sunt anulate retroactiv, pensionarii primind pensia în cuantumul de dinainte de recalculare, plus diferența aferentă lunii ianuarie.
Pe fondul cauzei, recurenții au solicitat modificarea sentinței civile recurate pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul respingerii contestației ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Recalcularea pensiilor s-a făcut în temeiul Legii 119/2010 care a intrat în vigoare la 03.07.2010. Pentru aplicarea dispozițiilor acestei legii au fost emise Normele Metodologice de recalculare a pensiilor militare de stat, ale polițiștilor și ale funcționarilor din penitenciare aprobate prin HG nr.735/2010. În baza acestei hotărâri de guvern s-au recalculat pensiile fiind emise deciziile de recalculare a pensiilor conform Legii nr.119/2010,
În temeiul prevederilor art. 10 din OUG nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a fost abrogată expres și direct H.G. nr. 735/2010. Așa cum rezultă și din nota de fundamentare, prin acesta Ordonanța de Urgența se instituie o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial, pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010, să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Astfel, procedura de revizuire a pensiilor recalculate va viza toate acele pensii care au fost calculate parțial sau integral pe baza salariului mediu brut pe economie, urmând ca, pentru identificarea actelor necesare, instituțiile cu atribuții în domeniu, să depună toate diligentele în acest scop, fără ca persoana să fie împiedicată să contribuie la această operațiune.
Obligația identificării și transmiterii veniturilor realizate lunar de către beneficiari revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea, obligație ce urmează a fi adusă la îndeplinire până la 31.10.2011.
În conformitate cu prevederile art. 6 alin.(l) din OUG nr. 1/2011, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economic sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire. Mai mult decât atât, în temeiul alin.2 al aceluiași articol diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Astfel, raportat la prevederile art.1 și art.6 din OUG nr. 1/2011, deciziile contestate vor fi revizuite din oficiu, iar până la emiterea unor noi decizii de recalculare a pensiilor se mențin în plată pensiile recalculate în cuantumul avut în luna decembrie 2010.
Ordonata de Urgență a Guvernului nr.1/2011 stabilește clar că urmează o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, care va dura până la sfârșitul anului 2011.
Conform dispozițiilor art.1 din O.U.G, nr. 1/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5, alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari. In această perioadă se vor identifica documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor realizate de către pensionarii militari (inclusiv cele realizate de către actualul contestator).
În conformitate cu prevederile art.6 alin.(l) din O.U.G. nr.1/2011 „pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire".
Prin urmare, în speță nu mai subzistă unul dintre elementele acțiunii civile, respectiv obiectul constând în pretenția dedusă judecății, deoarece în baza art.6 din O.U.G. nr.1/2011, reclamantul rămâne în plată cu pensia recalculată în cuantumul cuvenit în luna decembrie 2010.
Astfel, raportat la prevederile art.1 și art.6 din O.U.G. nr.1/2011, decizia contestată nu mai produce efecte, iar acțiunea de anulare a deciziei de recalculare a pensiei formulată de reclamant a rămas fără obiect.
Referitor la încălcarea principiului neretroactivității legii s-a apreciat că este nefondată întrucât Legea nr.119/ 2010 nu a produs efecte juridice față de contestator cu privire la o perioadă anterioară intrării sale în vigoare. De altfel, o lege nu retroactivează atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unor situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în perioada următoare intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare, considerente reținute chiar de Curtea Constituțională prin decizia nr.302/2002.
Referitor la pretinsa încălcare a art.1 din Primul Protocol la CEDO, recurenții au arătat că dispozițiile acestui text au fost interpretate și lămurite de CEDO în jurisprudența sa. În numeroase decizii, Curtea Europeană a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art.1 din Protocolul nr.1, ca drept de a primi o prestație socială(cauza Andrejeva contra Letoniei, cauza Muller contra Austriei, cauza Buchen contra Cehiei).
S-a menționat că, în cauza de fața, contestatorul este pensionar și este titular al dreptului de proprietate asupra unui bun în sensul Protocolului nr. 1 constând în dreptul la primirea pensiei din partea statului. „Bunul" contestatorului nu poate fi calificat ca fiind dreptul de a primi un cuantum al pensiei precizat în deciziile de pensie deoarece cuantumul pensiei este protejat de Convenție doar pe perioada cât acesta are o fundamentare în dreptul intern.
Ori, începând cu data de 01,01.2011 dreptul contestatorului de a primi pensiile de serviciu, nu mai are o fundamentare legală în dreptul intern deoarece dispozițiile Legii nr.l64/ 2001 și-au încetat aplicabilitatea, iar în ceea ce privește aplicabilitatea, acest cuantum are ca fundament legal în acest moment Legea nr.119/ 2010.
În consecință „bunul" contestatorului nu poate fi calificat ca fiind dreptul de a primi cuantumurile prevăzute în fostele decizii de pensionare, atâta timp cât în cazul de față se analizează protecția bunului după data de 01.01.2011, perioadă pentru care cuantumul prevăzut în legea internă este cel stabilit potrivit Legii nr.119/ 2010.
În cauza Keckho contra Ucrainei, Curtea Europeană a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii prin modificări corespunzătoare ale legislației.
Statul garantează dreptul la asigurarea socială, în condițiile legii, nefiind garantat cuantumul prestației sociale, iar jurisprudența CEDO este constantă în acest sens, organele de aplicare a Convenției reținând că art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează de a primi pe viitor un anumit cuantum al prestației sociale și acceptă dreptul statelor de a modifica acest cuantum în considerarea marjei large de apreciere pe care o au la dispoziție.
Nici teoria drepturilor câștigate nu-și găsește aplicare în speța de față și nu poate constitui un argument justificativ pentru a califica că „bunul" a cărui protecție o solicită contestatorul este dreptul de a primi un cuantum al pensiei și după data de 01.01.2011. În prezent această teorie nu-și găsește o reglementare constituțională și nici nu este legiferată cu titlu de principiu în vreun act normativ.
De asemenea, recurenții au considerat că instanța de judecată când analizează fondul contestației nu poate să ignore Decizia nr.29 din 12.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte de Casație și Justiție în motivarea Deciziei nr.29 din 12.12.2011 dată în soluționarea recursului în interesul legii formulat cu privire la aplicarea imitară a Legii nr. 119/2010, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din_, statuează că „deciziile și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt obligatorii în ceea ce privește constatările conformității sau neconformității atât cu Constituția, cât și cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Însă, dacă instanța de contencios constituțional a constatat convenționalitatea unei legi sau norme, o atare constatare este una in abstracto (dat fiind caracterul de control obiectiv al legii exercitat de Curtea Constituțională), iar aceasta nu împiedică instanțele de drept comun să evalueze în concret, în fiecare cauză în parte, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe, dacă aplicarea aceleiași norme nu antrenează pentru reclamant consecințe incompatibile cu Convenția, protocoalele ei adiționale sau jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului."
Așadar, în abstracto, este în afara oricărei discuții problema retroactivității Legii nr. 119/2010. Ceea ce poate și trebuie să facă instanța este verificarea aplicării în concret, în cauza de față, a legii, sub aspectul neretroactivității, mai precis dacă prin decizia de revizuire sunt afectate drepturile de pensie anterioare Legii nr. 119/2010.
Evident că nu este cazul unei aplicării retroactive a legii, de vreme ce respectiva decizie produce efecte începând cu data de 01.01.2011, exact așa cum este prevăzut în actele normative care au stat la baza emiterii ei.
De asemenea prin Deciziei nr. 29 din 12.12.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că ,,fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art.7 din Legea nr.118/ 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în cuantum de 350 lei) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale acuzei".
Recurenții au menționat că, în speța dedusă judecății diminuarea cuantumului pensiei contestatorului în urma recalculării/revizuirii conform prevederilor legale în vigoare nu este o măsură excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială si care să ducă la compromiterea raportului de proporționalitate.
Analizând deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat că aceasta consideră a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistentă.
Contestatorul din prezenta cauză nu se regăsește în această situație, dimpotrivă prin prevederile OUG. nr.1 care au lipsit practic de efecte decizia de recalculare emisă în baza Legii nr.119/ 2010 acesta a beneficiat de protecție socială pe toată durata procesului de recalculare.
După emiterea deciziilor de revizuire, contestatorul beneficiază de la data de 01.01.2011 de drepturile de pensie calculate conform principiului contributivității, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii utilizând algoritmul prevăzut de Legea nr.263/ 2010.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins, ca inadmisibile în temeiul art.35 par.3 și 4 din Convenție, plângerile referitoare la încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din Convenție, în cauza F. si alții contra României. Prin decizia de inadmisibilitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că reformarea sistemului de pensii prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr.119/2010, este compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Având în vedere aspectele arătate, cât și faptul că, potrivit art. 147, alin.(4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. pr. civilă, în sensul admiterii excepției lipsei de interes, și pe fondul cauzei respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
În temeiul art. 308 alin.2 Cod procedură civilă intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, urmând a fi menținută ca legală sentința atacată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Membrul de sindicat M. M. a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr._/31.01.2009, fiind beneficiar al pensiei de serviciu în condițiile speciale ale Legii nr.164/2001, în cuantum de 3.094 lei brut. Ulterior, prin decizia contestată nr._, emisă de M. A. Naționale – Direcția Financiar Contabilă la data 31.12.2010, cuantumul pensiei a fost recalculat, avându-se în vedere punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie la data de 01.01.2011, la valoarea de 1.570 lei brut, plata acestor drepturi recalculate făcându-se începând cu data de 01.01.2011.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a contestatorului în formularea acțiunii, Curtea constată că aceasta a fost corect analizată de instanța fondului, iar în acest context se reține că, raportat la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească noțiunea de „interes” și probatoriile cauzei, reclamantul își legitimează interesul prin invocarea unei valori patrimoniale ca drept câștigat recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, previzibilă de la data pensionării sale, care îi permite să-și previzioneze la nivel individual și familial un anumit mod de gestionare a veniturilor sale.
Această condiție de exercițiu a acțiunii civile reprezintă folosul practic pe care o parte în urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare. Împrejurarea că potrivit art. 6 al. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pensiile recalculate și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile aflate în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la emiterea deciziei de revizuire, nu înseamnă că persoanele aflate în această situație nu au interes în formularea unei acțiuni având petitele celei din cauza de față.
Aceasta întrucât decizia de recalculare rămâne valabilă și numai plata pensiei se face în cuantumul anterior stabilit prin deciziile emise în baza reglementărilor în vigoare la momentul îndeplinirii condițiilor de pensionare.
Curtea nu poate avea în vedere susținerile în sensul că prin dispoziția legală menționată legiuitorul a înțeles să lipsească de orice efecte juridice deciziile contestate și a fost și restabilită situația anterioară.
În realitate, așa cum s-a menționat în precedent, decizia de recalculare nu este lipsită de eficiență juridică, singurul element din cuprinsul acesteia care nu se aplică fiind cuantumul pensiei ce urmează a fi achitat până la momentul emiterii deciziilor de revizuire, neputându-se vorbi nici de o repunere a părților în situația anterioară.
Totodată, nu numai că norma invocată nu cuprinde o nulitate virtuală, dar chiar și într-o atare situație, nulitatea nu ar produce efecte de plin drept, ci trebuie constată judecătorește.
Referitor la celelalte motive de recurs ce privesc fondul cauzei și care vor fi verificate laolaltă, se constată următoarele:
Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în aplicarea dispozițiilor Legii nr.119/2010, pe baza metodologiei stabilită prin HG nr.735/2010, dată în aplicarea legii, hotărâre de guvern ce privește recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Prin sentința nr. 338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ s-a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor până la pronunțarea instanței de fond.
HG nr.735/2010, ce a stabilit metodologia de calcul a noului cuantum al pensiei cuvenite membrului de sindicat M. M. a fost abrogată prin art.10 din OUG nr. 1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv 31.01.2011.
La adoptarea OUG nr.1/2011 s-au avut în vedere, astfel cum rezultă tot din expunerea de motive, exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
De asemenea, potrivit art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010- situație ce se regăsește în prezenta cauză- se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, iar conform alin.2 al art.6, diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Chiar dacă HG nr.735/2010 a fost abrogată începând cu data de 31.01.2011, ceea ce este esențial în cauză este faptul că pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010- ca în cauza de față- se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, astfel cum statuează art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2011
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale mai sus amintite, urmărind și calendarul stabilit de legiuitor pentru revizuirea pensiilor militarilor, ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, rezultă în mod evident intenția legiuitorului de a lipsi de orice eficiență juridică deciziile de recalculare a pensiilor întemeiate pe HG nr.735/2010, ce au avut la bază documentele care atestă veniturile realizate și salariul mediu brut pe economie sau exclusiv salariul mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010.
Membrului de sindicat M. M., în numele căruia și pentru care a fost formulată contestația de față de către S. cadrelor militare disponibilizate în rezervă și în retragere, i se plătește pensia avută la momentul lunii decembrie 2010 până la emiterea noii decizii de revizuire a pensiei, cu respectarea noii metodologii stabilite prin OUG 1/2011 și nu cea stabilită în urma calculului efectuat în baza HG 735/2010.
Recurenții nu au procedat însă la retractarea deciziei emise în baza HG nr.735/2010 - neputându-se reține, în acest context, că ar fi lipsită de obiect contestația - în condițiile în care susține, chiar în recurs, că repunerea în situația anterioară emiterii deciziei având ca temei prevederile HG nr. 735/2010 a operat prin efectul dispozițiilor OUG nr.1/2011 indicate de aceasta.
Curtea reține că decizia contestată în prezenta cauză, nu mai este avută în vedere la plata pensiei către membrul de sindicat M. M., astfel că, în mod corect instanța de fond a dispus anularea sa.
În ceea ce privește critica potrivit căreia tribunalul ar fi reținut că decizia ulterioară de recalculare a pensiei a fost emisă exclusiv în baza HG nr. 735/2010, se constată că aceasta este invalidată de mențiunile exprese existente în considerentele sentinței în care se arată că decizia a fost întemeiată și pe dispozițiile Legii nr. 119/2010, ceea ce determină astfel caracterul nefondat și al următoarei critici formulate de recurent, vizând „lipsa de temei legal a motivării”.
Pe de altă parte nu se poate discuta despre o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1 și 6 din OUG nr. 1/2011, astfel cum au pretins recurenții, în condițiile în care decizia contestată a fost întemeiată și pe dispozițiile HG nr. 735/2010, iar această situație rezultă expres atât din cuprinsul deciziei, cât și din recunoașterile recurenților inserate în motivele de recurs, iar acest act normativ a fost abrogat prin art. 10 din OUG nr. 1/2011.
Din moment ce prin actul normativ care a abrogat hotărârea de guvern menționată (art. 6 alin.1 din OUG nr. 1/2011) s-a prevăzut expres menținerea în plată a pensiei avute anterior recalculării, Curtea constată că prin pronunțarea soluției de admitere a contestației, prima instanță nu a făcut altceva decât să aplice corect textul de lege, dând astfel deplină eficiență voinței legiuitorului, fără a fi vorba prin urmare, de vreo încălcare a dispozițiilor legale, astfel cum nefondat au pretins recurenții
În acest context, toate celelalte critici formulate de recurenți, referitoare la pretinsa ignorare a controlului de neconstituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, încălcarea principiului neretroactivității, a art. 1 din Primul Protocol la CEDO, ignorarea deciziei nr. 29 din 12.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apar ca lipsite de relevanță și urmează a fi înlăturate ca atare.
În considerarea acestor argumente, constatând că în cauză nu există motive de reformare a sentinței, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de intimații M. A. NAȚIONALE – DEPARTAMENTUL FINANCIAR CONTABIL cu sediul în București, ., sector 5 și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4742 din 28 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE cu sediul ales la Cabinet de Avocat G. C. în București, B-ul C. C., nr. 4, ., ., sector 3, în numele membrului de sindicat M. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
V. G. A. PopaMioara I. G.
Grefier,
C. C.
Red.VG
Tehnored.CC
2 ex./19.04.2013
d.fond_ Tribunalul Prahova
j.fond.A. M. L.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 162/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 71/2013. Curtea... → |
|---|
