Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 794/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 794/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 4278/114/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 794
Ședința publică din data de 26 martie 2013
Președinte - V.-A. P.
Judecători - I. L.
- E.-S. L.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul V. J., domiciliat în Orașul Pătârlagele, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1616 din data de 3 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., ..1 județul B..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea cauzei la data de 19 martie 2013, apoi la data de 26 martie 2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, petiționarul V. J. a formulat contestație împotriva deciziei nr._/17.07.2012 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B., privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
În motivarea contestației, petentul a arătat că este nemulțumit de modul în care i-a fost recalculată pensia conform ultimei decizii de pensionare emisă de C. Județeană de Pensii B., întrucât intimata refuză să îi acorde drepturile cuvenite pe toată perioada de vechime a serviciului realizat și a precizat că i s-au acordat drepturile diminuate în privința sporului de vechime, sporului de gestiune și sporului pentru ore de noapte, deși are o vechime în muncă de 35 de ani.
A apreciat petentul că motivul invocat de intimată, respectiv . Legii nr. 263/2010, nu este fondat, întrucât el a formulat cerere de acordare a acestor drepturi înainte de . acestei legi, depunând adeverința nr._/20.03.2006 și a formulat și o nouă cerere de recalculare a pensiei în anul 2009.
Pentru aceste motive contestatorul a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată intimata C. Județeană de Pensii B. să îi acorde toate drepturile cuvenite pe toată perioada de vechime.
La termenul de judecată din data de 03.09.2012, în temeiul art. 242 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă, s-a dispus suspendarea cursului judecății cauzei, pentru lipsa părților legal citate, iar la data de 28.09.2012 cauza a fost repusă pe rol, ca urmare a cererii formulate în acest sens de către contestator și a fost fixat termen de judecată la data de 15.10.2012.
Intimata C. Județeană de Pensii B. a formulat întâmpinare, la data de 01.11.2012, prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii în privința deciziei nr._/21.03.2012 și excepția inadmisibilității cererii în privința deciziei nr._/17.07.2012.
Întrucât contestatorul s-a referit la ultimele două acte emise, respectiv decizia nr._/21.03.2012 și decizia nr._/17.07.2012, s-a învederat asupra excepției tardivității introducerii cererii privind decizia nr._/21.03.2012 că, în raport de dispozițiile art.149 alin. (1) și (2) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: „(1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.”
De asemenea, art. 151 alin.(2) din aceeași lege, arată că hotărârile Comisiei Centrale de Contestații pot fi atacate la instanța competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.
Petentul V. J. a formulat cererea înregistrată la CJP B. sub nr._/23.04.2012 prin care a contestat decizia nr._/21.03.2012, iar CJP B., față de motivele contestației, a apreciat că nu se impune comunicarea dosarului către Comisia Centrală de Contestații, astfel că a răspuns contestatorului prin adresa nr._/17.05.2012, comunicată la data de 22.05.2012.
A apreciat intimata că, în raport de prevederile art. 149 alin.(2) din Legea nr.263/2010, contestatorul a îndeplinit procedura administrativă prealabilă și obligatorie, însă prezenta contestație, înregistrată pe rolul instanței la data de 26.07.2012 a fost promovată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
Asupra excepției inadmisibilității cererii cu privire la decizia nr._/17.07.2012, intimata a arătat că, prin cererea înregistrată sub nr.2549/28.05.2012, contestatorul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinței nr.22/28.05.2012 emisă de S.C. UNIVERS . astfel emisă decizia nr._/17.07.2012.
Potrivit disp.art.149 alin.(1) și (2) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional, iar contestatorul a eludat prevederea legală invocată, adresându-se direct instanței de judecată.
Contestația formulată împotriva unei decizii de pensie privește aspecte care țin de modul de calcul, de stabilirea drepturilor, de data plății etc, drept pentru care, acțiunea care face obiectul cauzei reprezintă o contestație împotriva deciziei de pensie nr._/17.07.2012, motiv pentru care se impune respectarea normelor procedurale reglementate de art. 149 alin.(1) și (2) (procedura prealabila) și art.151 (1) și (2) din Legea nr.263/2010.
În cauză, a fost încuviințată completarea probatoriului cu înscrisuri, la solicitarea contestatorului, făcându-se adresă intimatei să înainteze la dosar toate înscrisurile din dosarul de pensionare al contestatorului cu referire la perioada martie-septembrie 2012, iar intimata a depus decizia nr._/17.07.2012 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, adresa nr._/17.05.2012 emisă de C. Județeană de Pensii B. către petentul V. J., contestația formulată împotriva deciziei nr._/21.03.2012 înregistrată la CJP B. sub nr._/23.04.2012 și decizia nr._/21.03.2012.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 1616 din data de 3 decembrie 2012 a admis excepția tardivității introducerii contestației privind decizia nr._/21.03.2012, invocată de intimata C. Județeană de Pensii B. și a respins ca tardiv formulat acest capăt de cerere.
Prin aceeași sentință a fost admisă excepția inadmisibilității contestației privind decizia nr._/17.07.2012 invocată de intimata C. Județeană de Pensii B. și, în consecință, a respins contestația promovată de contestator.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, pronunțându-se mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii și examinând prioritar contestația pendinte sub aspectul excepțiilor de tardivitate în privința deciziei nr._/21.03.2012 și de inadmisibilitate a cererii în privința deciziei nr._/17.07.2012, invocate prin întâmpinare de intimata C. Județeană de Pensii B. și puse în discuție la termenul de judecată din 03.12.2012, după administrarea probatoriului cu înscrisuri în dosar, a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/21.03.2012 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, emisă de C. Județeană de Pensii B., a fost stabilită în favoarea beneficiarului V. J. o pensie de asigurări sociale în sumă de 821 lei lunar, stabilindu-se totodată că plata acestor drepturi se va face începând cu data de 01.10.2011 (f.6). Conform deciziei au fost indicate vârsta la data pensionării - 58 ani și 1 lună, stagiul de cotizare cerut de lege, stagiul total de cotizare realizat - 41 ani, 4 luni, 17 zile, numărul total de puncte realizate - 2._ (corespunzător sporurilor adăugate), punctajul mediu anual - 1._ (din care, pentru stagiul adăugat - 0._), valoarea punctului de pensie (732.80 lei).
Împotriva acestei decizii beneficiarul a formulat contestația înregistrată la C. Județeană de Pensii B. sub nr._/23.04.2012, arătând, în esență, că nu i-au fost valorificate toate sporurile de care a beneficiat (f.30).
Contrar prevederilor art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, intimata CJP B. (unitatea la care a fost depusă contestația) nu a înaintat-o spre soluționare Comisiei centrale de contestații ce funcționează în cadrul CNPP, ci a comunicat către petiționarul V. J. răspunsul propriu prin adresa nr._/17.05.2012 (f.29), înaintată conform borderoului în data de 18.05.2012 (f.28), justificând nevalorificarea unor sporuri prin aplicarea prevederilor art. 165 din Legea nr. 263/2010, text citat în conținutul adresei.
Chiar dacă s-ar putea aprecia acest răspuns ca un refuz nejustificat al unității de a-și îndeplini obligația de a înainta contestația beneficiarului către Comisia centrală de contestații din cadrul CNPP, aplicând principiul accesului liber la o instanță întrucât culpa nu aparține petentului, care a respectat prevederile art. 149 alin.1 din Legea nr. 263/2010 și a contestat la CJP decizia nr._/21.03.2012 în termenul de 30 de zile de la comunicarea acesteia, în speță, prezenta contestație a fost înregistrată la 25.07.2012 (data poștei de pe plicul de la fila 13 verso), astfel încât instanța constată întemeiată excepția tardivității invocată de intimată prin întâmpinare, cererea de chemare în judecată fiind promovată peste termenul reglementat prin art. 152 alin.2 cu referire la art. 149 din Legea nr. 263/2010 (30 zile calculat de la momentul comunicării adresei de refuz la 18.05.2012).
Referitor la inadmisibilitatea contestației în privința deciziei nr._/17.07.2012 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, instanța reține că, la data de 28.05.2012, a fost eliberată petentului V. J. adeverința nr. 22 de către . B., în calitatea acesteia de deținător al arhivei ..
În baza unei noi cereri de recalculare a pensiei formulată de petent și prin valorificarea acestei adeverințe obținută de beneficiar la 28.05.2012 (după două luni de la emiterea la 21.03.2012 a deciziei nr._) intimata CJP B. a emis decizia nr._/17.07.2012 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă (f.4). Conform acesteia i-au fost stabilite beneficiarului drepturi de pensie de asigurări sociale în sumă de 867 lei, începând cu data de 01.06.2012, fiind indicate nr. total de puncte realizate - 2._ (corespunzător recalculării solicitate), punctajul mediu anual - 1._ (din care, pentru stagiul adăugat - 0._) și valoarea punctului de pensie (732.80 lei).
Totodată, s-a indicat beneficiarului, prin decizia sus menționată, calea de atac împotriva acesteia, termenul în care se exercită, unitatea la care se depune, precum și unitatea căreia îi revine, conform legii în vigoare, competența de soluționare a contestației (par. finale ale deciziei-f.4).
În speță, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța a constatat că petentul V. J. nu a depus la C. Județeană de Pensii B. (sau la CNPP în cadrul căreia funcționează Comisia centrală de contestații) contestație împotriva deciziei nr._ din 17.07.2012 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, ci s-a adresat cu prezenta acțiune, la data de 25.07.2012 (data poștei), direct instanței de judecată solicitând ca instanța să dispună obligarea Casei Județene de Pensii B. la acordarea tuturor drepturilor cuvenite pe toată durata de vechime.
Întrucât decizia nr._/17.07.2012 a fost emisă de CJP prin valorificarea unui înscris nou - adeverința nr. 22/28.05.2012 emisă de deținătorul de arhive . obținut de beneficiar după emiterea deciziei nr._/21.03.2012), cu consecința majorării drepturilor de pensie, a numărului total de puncte realizate și a punctajului mediu anual, instanța a observat că aceasta este o nouă decizie de recalculare a pensiei și nu reprezintă o modificare a unei decizii de pensionare preexistentă, astfel încât va înlătura ca nefondate apărările exprimate în acest sens de către contestator, prin reprezentant convențional.
De asemenea, instanța a constatat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prevede prin art.149 alin.1 că „Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.” A..2 al aceluiași articol stabilește că „Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.” Potrivit aliniatului 3, Comisia Centrală de Contestații funcționează în cadrul CNPP, iar alin.4 stabilește expres că „Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.”
Art. 150 prevede în aliniatele 3 și 4 că în soluționarea contestațiilor, Comisia Centrală de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații adoptă hotărâri. Termenul de soluționare a contestației este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
Alineatul 2 al art. 151 prevede că hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Legea nr.263/2010 prevede că jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar conform art.153 lit. d), tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
A apreciat instanța de fond că, din corobrarea acestor dispoziții, rezultă că tribunalul poate fi investit cu soluționarea unui litigiu privind hotărârile comisiilor de contestații, însă, în cauză, instanța nu a fost investită cu soluționarea unui astfel de litigiu, ci petentul a formulat cerere de chemare în judecată a CJP B. în mod direct, în data de 25.07.2012, contestând prin petitul principal „ultima decizie de pensionare” (care este decizia nr._/17.07.2012) și solicitând obligarea Casei Județene de Pensii B. la „acordarea tuturor drepturilor cuvenite pe toată durata de vechime”.
Așadar, pentru considerentele expuse și în conformitate cu prevederile art. 149, art. 151 alin.2 și art. 153 lit.d) din Legea nr. 263/2010, tribunalul a constatat întemeiată excepția inadmisibilității prezentei cereri de chemare în judecată, urmând, în consecință, să respingă, ca inadmisibilă, contestația promovată de petentul V. J. în privința deciziei nr._ din 17.07.2012 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii B..
Prin urmare, au fost înlăturate ca nefondate solicitările contestatorului de a se aprecia că cererea a fost eronat adresată instanței de judecată urmând a fi îndreptată către Comisia de Contestații pe temeiul dispozițiilor art.6 din CEDO, în acest sens instanța reținând, în primul rând, că în cauză nu este în discuție necompetența generală a instanței și nu poate fi dispusă declinarea de competență în condițiile art. 158 alin.3 din codul de procedură civilă modificat prin Legea nr.202/2010, întrucât numai pe calea declinării de competență poate fi înaintat dosarul unei alte instanța sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.
Tribunalul a apreciat că, pe de o parte, Comisia centrală de contestații din cadrul CNPP nu este un organ cu activitate jurisdicțională pentru a putea fi sesizat de către instanța de judecată în temeiul art. 158 alin.3 Cod procedură civilă, iar pe de alta, competența în materia asigurărilor sociale este reglementată prin Legea nr.263/2010, care prevede că jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar conform art.153 lit. d), tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
Totodată, tribunalul a observat și faptul că, în limitele art. 1591 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor, iar necompetența de ordine privată poate fi ridicată doar de către pârât prin întâmpinare. Însă, așa cum s-a motivat mai sus, în speță nu este în discuție necompetența materială a instanței, mai ales că jurisdicția asigurărilor sociale este expres reglementată prin art. 149-157 din Legea nr.263/2010.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a constatat întemeiată excepția tardivității introducerii contestației privind decizia nr._/21.03.2012, invocată de intimata C. Județeană de Pensii B. și, în consecință, a respins ca tardiv formulat acest capăt de cerere și a constatat întemeiată excepția inadmisibilității prezentei cereri de chemare în judecată și, în consecință, a respins, ca inadmisibilă, contestația promovată de petent.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs contestatorul V. J., învederând că în mod greșit instanța a admis excepțiile tardivității, respectiv, a inadmisibilității contestației, pornind de la câteva premise greșite.
Astfel, Decizia nr._/17.07.2012, nu este o nouă decizie, așa cum a apreciat instanța de fond, ci este doar o modificare a Deciziei nr._/21.03.2012, aspect dovedit prin aceea că, evident, poartă același număr de înregistrare, dar acest lucru se reflectă și în însemnarea din cuprinsul respectivei decizii, fiind bifată rubrica „modificare” și nu rubrica „înscriere nouă”.
În acest sens, arată recurentul, era evident că s-a adresat cu plângere împotriva deciziei inițiale,care nu a fost soluționată și s-a emis o decizie de modificare, astfel că, în această ordine de idei, contestația nu este nici tardivă și nici inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 141, din Legea nr. 263/2010.
Solicită ca, în cazul în care vor fi înlăturate cele două excepții, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei.
În continuare arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii prin care a solicitat ca, în situația în care instanța va constata că nu există o plângere prealabilă, să considere contestația formulată ca fiind greșit îndreptată și să o trimită către Comisia de contestații, spre competentă soluționare.
Consideră că sunt elemente importante care pot fi luate în considerare și pot duce la modificarea sentinței.
Deși a fost legal citată cu această mențiune, intimata nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul V. J. a formulat contestație împotriva deciziilor nr._/21.03.2012 și nr._/17.07.2012 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B., privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
În motivele de recurs acesta susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca tardivă formulată contestația împotriva primei decizii de pensie nr._ din data de 21.03.2012 prin care i s-a respins cererea de valorificare a sporului de vechime, întrucât, nemulțumit fiind de modalitatea de valorificare a sporurilor de care a beneficiat prin mai sus amintita decizie, s-a adresat cu o plângere împotriva acesteia instituției emitente care a dispus emiterea celei de a doua decizii de recalculare din data de 17.07.2012 ca efect al plângerii adresate, astfel că termenul de contestare al acesteia nu s-a împlinit.
Curtea constată că cele două decizii de recalculare au o existență de sine stătătoare, iar termenul de contestare al acestora se calculează în mod separat. Astfel prin decizia nr._/21.03.2012 s-a admis în parte cererea de recalculare formulată de recurentul- contestator, fără a se valorifica o parte din sporurile detaliate în adeverința prezentată intimatei cu motivarea că nu este precizat temeiul legal sau că temeiurile legale înscrise în adeverință prezentată au avut o anumită perioadă de valabilitate care nu a coincis în totalitate cu intervalul de timp în care acesta a desfășurat activitatea.
În urma prezentării unei noi adeverințe și a formulării unei noi cereri de recalculare s-a emis o nouă decizie de recalculare la data de 17.07.2012 pe care recurentul-contestator a atacat-o direct în fața instanței de judecată, fără a urma procedura administrativă obligatorie reglementată de art. 149 din Legea nr. 263 /2010 privind sistemul unitar de pensii publice .
Chiar dacă nemulțumirile recurentului –contestator față de decizia nr._ din data de 21.03.2012 adresate de către acesta Casei Județene de Pensii B. nu au fost înaintate de aceasta Comisie de contestații din cadrul Casei teritoriale de pensii, răspunsul primit de la această instituție prin adresa nr._ din data de 17.05.2012 nu a fost atacat în instanța în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, astfel că în mod judicios prima instanță a apreciat ca tardiv formulată contestația împotriva acestei decizii de recalculare.
Referitor la cea de a doua decizie de recalculare în mod legal și întemeiat a apreciat instanța de fond că în conformitate cu disp.art.149 alin.(1) și (2) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional, iar contestatorul a eludat prevederea legală invocată, adresându-se direct instanței de judecată și nu Comisiei de contestații.
În ceea ce privește motivul de recurs prin care se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii prin care a solicitat ca, în situația în care instanța va constata că nu există o plângere prealabilă, să considere contestația formulată ca fiind greșit îndreptată și să o trimită către Comisia de contestații, spre competentă soluționare, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat. Prima instanță, după ce a apreciat asupra excepției inadmisibilității formulării contestației împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr._ din 17.07.2012 a arătat în acord cu dispozițiile legale în materie că nu poate trimite cererea organului competent, respectiv Comisiei de Contestații din cadrul CNPP întrucât aceasta nu este organ cu activitate jurisdicțională pentru a se putea declina competența în favoarea acestuia, conform disp. art. 158 C.pr.civ.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul V. J., domiciliat în Orașul Pătârlagele, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1616 din data de 3 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., ..1 județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V.-A. P. I. L. E.-S. L.
GREFIER
V. M.
Red. ESL/Tehnored.VM
2 ex/26.04.2013
d.f.nr._ Tribunalul B.
j.f. I. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 71/2013. Curtea... | Asigurări sociale. Hotărâre din 26-03-2013, Curtea de Apel... → |
|---|
