Recalculare pensie. Decizia nr. 179/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2013

Decizia nr. 179/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 3951/105/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ -

Dosar nr._

DECIZIA NR.179

Ședința publică din data de 4 decembrie 2013

Președinte - A. P.

Judecători - V. G.

Grefier - G. C.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul C. C., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la cab. av. G. N. B. cu sediul în Boldesti Scăieni, ., jud. Prahova și pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.1964 din 12.07.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 27 noiembrie 2013 când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a reamânat pronunțarea pentru data de 4 decembrie 2013, pronunțând următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul contestator C. C. a chemat în judecată pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la recalcularea/revizuirea pensiei pentru limită de vârstă și vechime integrală, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, să fie obligată pârâta la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, să fie obligată pârâta la actualizarea diferențelor cuvenite cu indicele de inflație, la data plății efective a sumelor datorate; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la recalcularea pensiei trebuiau avute în vedere condițiile de stagiu și vârsta prevăzute de Legea nr.3/1977 și de Legea nr. 19/2000, în speță, pârâta utilizând un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 25 de ani, cu precizarea că prevederile art.14 din actul normativ arătat au caracter special în raport de regula generală instituită de art.8 în ceea ce privește stagiul de cotizare. A precizat că vechimea sa efectivă în grupa a II-a de muncă este de 26 ani, 5 luni și 0 zile, conform deciziei nr._/16.09.1999.

A invocat contestatorul Decizia nr. 40/2008 a Î.C.C.J.

În drept, a invocat dispozițiile din Legea nr.3/1977, Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr.1550/2004, O.U.G. nr.4/2005 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.263/2010, cu modificările ulterioare.

Contestatorul a depus în probațiune un set de înscrisuri constând în documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de pensionare, practică judiciară, note scrise.

Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția privind tardivitatea formulării cererii și a solicitat, în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

A arătat intimata că pensia de asigurări sociale a contestatorului a fost recalculată prin valorificarea stagiului de cotizare în conformitate cu HG nr. 1550/2004 coroborate cu OUG nr. 4/2005, așa cum rezultă din decizia nr._/16.09.1999 emisă de C.J.P. Prahova (inclusiv cu privire la baza de calcul), dar aceste acte normative au fost abrogate la data de 01.01.2011 odată cu . Legii nr. 263/2010.

Pârâta, în apărarea și dovedirea măsurii dispuse, a depus la dosarul cauzei, în copie, întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare a reclamantului.

Contestatorul reclamant a depus răspuns la întâmpinare la data de 20.05.2013.

Față de existența sentinței civile nr. 2055/07.08.2008 a Tribunalului Prahova – Secția I civilă (dosar nr._ ) intimata a invocat excepția privind autoritatea de lucru judecat, față de care reclamantul contestator a formulat un punct de vedere pentru termenul de judecată din data de 10.07.2013.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1964 din 12.07.2013 a respins excepțiile autorității de lucru judecat și a tardivității formulării acțiunii invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:

Conform art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Cererea de față a fost formulată și înregistrată pe rolul instanței la data de 22.04.2013.

Astfel, conform art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care stipulează că dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., întrucât cererea este ulterioară datei la care actualul Cod de procedură civilă a intrat în vigoare i se aplică această din urmă reglementare procedurală.

Potrivit disp. art. 248 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

În ceea ce privește excepția privind autoritatea de lucru judecat invocată de pârâta C. de Pensii Prahova, tribunalul a respins-o, având în vedere că următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2055/07.08.2008 a Tribunalului Prahova – Secția I civilă, în dosar nr._, instanța a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantului C. Cornal în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, ca fiind tardiv formulată.

Conform art. 430 alin. 1 NCPC hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Pe de altă parte, potrivit art. 431 alin. 1 NCPC nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. În plus, alineatul 2 al textului prevede: (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Părțile dosarului nr._ al Tribunalului Prahova – Secția I civilă au fost reclamantul C. C. și pârâta C. Județeană de Pensii Prahova.

Obiectul cauzei respective l-a constituit contestație împotriva deciziei nr._/27.03.2006 de recalculare a pensiei.

Spre deosebire de aceasta, obiectul prezentei cereri îl constituie recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr._/27.03.2006 emisă de intimată, față de prevederile OUG nr. 4/2005 și Legea nr. 263/2010.

Așadar, nici obiectul și nici cauza celor două cereri formulate în instanță de către contestatorul de astăzi nu sunt identice.

D. urmare, întrucât nu există între cauza dedusă judecății și cea care a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Prahova – Secția I civilă tripla identitate de părți, obiect și cauză, tribunalul va respinge ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de judecată invocată de pârâta C. de Pensii Prahova prin întâmpinare, tribunalul a respins-o, având în vedere că reclamantul nu a formulat contestație împotriva deciziei emisă de pârâtă, obiectul cauzei de față vizând recalcularea pensiei, cu luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 25 ani, și nu de 30 ani, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, fiind așadar obiectul acțiunii îl constituie – „obligație de a face”, nefiind, deci, aplicabile prevederile art.87 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în vigoare la data emiterii deciziei de recalcularea pensiei nr._/ 03.04.2006 și care prevedea un termen de 45 de zile de contestație împotriva acesteia.

Cu privire la fondul cauzei, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar s-a reținut că reclamantul C. C. a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală prin Decizia nr._/16.09.1999 emisă de C. Județeană de Pensii Prahova, începând cu data de 01.09.1999, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, în vigoare la aceea dată. De asemenea, contestatorul reclamant a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie, conform H.G. nr.1550/2004 și O.U.G. nr.4/2005, așa cum rezultă din Decizia nr._/27.03.2006. Astfel, Decizia nr._/30.11.2005 a fost anulată.

Prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost stabilit că, disp. art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Reclamantul a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă 26 ani, 5 luni și 0 zile, a primit un spor la vechimea realizată de 6 ani și 6 luni, respectiv 3 luni pentru fiecare an realizat în grupa a II a de muncă, conform disp. art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Totodată, reclamantul a fost înscris la pensie la cerere, la împlinirea vârstei de 54 ani, 7 luni și 15 zile, potrivit dispozițiilor Legii nr. 3/1977, și, în consecință, a beneficiat de reducerea vârstei de pensionare.

Tribunalul a constatat că, Legea nr. 3/1977 nu prevedea acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală, pentru o vechime în muncă mai mică de 30 de ani, în cazul bărbaților, susținerile reclamantului, că, la recalculare pârâta a avut în vedere un stagiu de cotizare de 30 de ani, ceea ce este contrar dispozițiilor legale, întrucât stagiul său de cotizare este de 25 de ani, fiind nejustificată.

De altfel și Legea nr. 19/2000 prevedea în Anexa 3 că, stagiul complet de cotizare pentru bărbați începe de la 30 de ani și ajunge la 35 de ani, în termen de 13 ani de la data de 01.04.2001, data intrării în vigoare a legii.

Prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de reclamant în motivarea cererii sale de față, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07._01 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Decizia sus-menționată, dată în interesul legii este într-adevăr obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47 din același act normativ, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. 1 al art.77 se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.

De menționat că alin. 1 al art. 77 din Legea nr. 19/2000 statuează că punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut în Anexa nr. 3, alin. 2 al art.77 instituind așadar o situație de excepție de la regula consacrată de art. 77 alin. 1.

Potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, de asemenea indicat în dispozitivul deciziei date în interesul legii, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu 45 de ani, iar conform art. 43 alin. 2 din lege asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera c și d și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.

Art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 statuează că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, iar art. 47 din același act normativ vizează persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent și pe asigurații nevăzători.

Art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 precizează care sunt locurile de muncă în condiții speciale în sensul legii, enumerând la litera a - unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, la litera b - activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare zonele I și II de expunere la radiații, iar la litera c – aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 a legii și la litera d - activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.

Aplicând dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 mai sus-enunțate, intimata pârâtă a stabilit în mod corect că drepturile de pensie ale reclamantului contestator în urma recalculării pensiei din sistemul public, se determină prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977.

Având în vedere că, pârâta a stabilit un stagiu corect de cotizare la stabilirea pensiei reclamantului prin decizia nr._ din 27.03.2006, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul C. C. și pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA,criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea apelului reclamantul C. C. arată că, prin cererea introductiva de instanța a solicitat obligarea paratei C. Județeană de Pensii Prahova sa emită o noua decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta și vechime integrală, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective a sumelor datorate, precum și la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința civila nr. 1964/12.07.2013, instanța a respins acțiunea formulată ca neîntemeiata.

Apreciază apelantul că soluția adoptată de judecătorul fondului din perspectiva motivelor pe care se întemeiază hotărârea atacată este supusă schimbării în totalitate prin prisma disp. art. 480 pct.2 C.proc.civ.

Arată apelantul că este pensionar pentru limita de vârsta și vechime integrală în baza prevederilor din Legea nr. 3/1997 și a Legii nr. 19/2000, drepturi inițiale stabilite prin decizia nr._/16.09.1999 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârsta emisa de C. Județeană de Pensii Prahova, începând cu 01.09.1999.

Fiind o pensie stabilita anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, pensia a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG nr. 1550/2004, HG nr. 733/2005 și se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplica recalcularea conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, astfel potrivit art.1 din OUG nr.4/2005 „pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilita în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.

Legea 3/1977 nu prevedea noțiunea de „stagiu de cotizare”, noțiune ce a fost introdusă începând cu Legea 19/2000, noțiunea de stagiu de cotizare fiind preluată în cadrul art.3 pct 6, lit.r și art. 16 art.a din Legea 263/2010.

În cadrul Legii 263/2010 se prevede la art. 53 că, stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.

Art. 8 din Legea 3/1977 prevede că, personalul muncitor care are o vechime în munca de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa și limita de vârsta la Împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile.

Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că noțiunea de stagiu complet de cotizare prevăzuta de Legea 263/2010 corespunde noțiunii de vechime în muncă prevăzuta de Legea 3/ 1977.

Se observă că art. 8 din Legea 3/1977 reprezintă norma generală în materie de vechime în muncă necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziții speciale fiind prevăzute în art. 14 din Legea 3/1977 care stabileau vechimea în muncă pentru cei care își desfășurau activitatea în grupe superioare de muncă ( grupa I de muncă și grupa a II a de muncă).

Din deciziile emise de C. Județeană de Pensii Prahova precum și din copia carnetului de muncă depuse la dosarul de fond, rezultă că a avut o vechime în grupa II de munca de 26 ani, 5 luni și 0 zile.

Mai mult, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1997, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, și nu de 30 de ani cum în mod eronat a stabilit intimata în decizia emisă, având în vedere ca reclamantul are o vechime totală în muncă întregită de 42 ani, din care în grupa II de munca, 26 ani, 5 luni, 0 zile, iar grupa a III-a 8 ani, 7 luni și 22 zile.

Având în vedere că la recalcularea pensiei trebuiau avute în vedere condițiile de stagiu și vârsta, prevăzute de Legea nr. 3/1977 rezultate și din prevederile HG nr. 1550/2004, confirmă principiul potrivit căruia condițiile de pensionare rămân și pe perioada recalculărilor cele prevăzute la data ieșirii inițiale la pensie.

Arată apelantul că, cu acte le depuse în cauza, a dovedit că intimata a utilizat în mod eronat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 25 de ani, deoarece art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a HG 1550/2004 arata ca: „(1) stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în munca prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.

(2) pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul I iulie 1977- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977”.

Or, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977: persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri în care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa a II a de muncă, au dreptul la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa II, bărbații ; 50 de ani pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa II, femeile.

Astfel, în cazul de față, pentru o activitate desfășurată în grupa II de muncă de cel puțin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, nu de 30 de ani, cum în mod eronat a utilizat C. Județeană de Pensii Prahova la determinarea punctajului mediu anual.

Pe cale de consecință, apreciază apelantul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece nu a raportat situația de fapt expusă la dispozițiile legale, întrucât soluția pronunțată de ICCJ în Decizia nr. 40/2008 în recursul în interesul legii prin care se dezleagă problema de drept este obligatorie pentru instanță.

Pensia de asigurări sociale deschisă în baza unui act normativ recunoaște tuturor asiguraților principiul egalității (eliminarea tratamentului nediscriminatoriu între persoanele aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege - art.2 lit."d"din Legea nr.263/2010) și principiul unicității (aceeași normă de drept pentru toți participanții - art.2 lit."a" din același act normativ), acestea coroborate cu motivarea CC. din dec. nr. 264/2007, care a subliniat, citez; "condițiile și criteriile de acordare a pensiei, inclusiv modul de calcul al cuantumului acesteia, inclusiv recalcularea, se stabilesc prin lege. Legiuitorul nu este, însă, în drept, ca prin aceste reglementări să stabilească un tratament juridic diferențiat pentru situații egale ".

Nu este lipsit de interes a se observa nici faptul că, însăși, Legea nr. 263/2010 prevede în art. 107 alin. 3 posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea veniturilor și/sau stagiilor de cotizare prevăzute de lege și nevalorificate la stabilirea acesteia, recunoscând, așadar, posibilitatea valorificării stagiilor de cotizare realizate de asigurat, în condițiile achitării CAS.

Totodată dispozițiile cuprinse de Legea nr. 263/2010, ca de exemplu: art.3 (1) lit."p": stagiul de cotizare reprezintă "perioada de timp pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii", în concordanță cu principiul contributivității prevăzut de art.2 lit."c"; art. 16 prevede: "constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii: a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 01.04.2001"; art.107 (3) prevede că "pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege (de ex. perioada prevăzută de art.16 lit."a" din Legea nr. 263/2010), nevalorificate la stabilirea acesteia.

Prin urmare, stagiul complet de cotizare realizat sub imperiul oricărui act normativ abrogat și pentru care s-a plătit CAS este recunoscut și de actuala reglementare privind sistemul unitar de pensii publice; chiar dacă procedura de recalculare a pensiilor prevăzută de dispozițiilor O.U.G. nr.4/2005 și H.G. nr.1550/2004 au fost abrogate, recalcularea în sine, privită ca un procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie, a cuantumului acesteia, iar nu ca un drept de sine stătător a fost preluată și de actuala lege a pensiilor, la art. 107(3), astfel că, raportându-ne și la dispozițiile alin. (1) ale aceluiași text de lege, care prevede că" dacă ulterior stabilirii drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, instituția operează din oficiu, sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, printr-o decizie de revizuire, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, sumele rezultate în urma revizuirii se acordă în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor".

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat la 22.07.2008 în recurs în interesul legii, admițând recursul și pentru asigurarea interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinare punctajului mediu anual pentru persoanele a căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupele speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta sociala. (Decizia nr. 40/22.09.2008pronunțata de ICCJ).

Dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin.1 și 2 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, menționate în cadrul Deciziei nr. 40 din 22.09.2008 a ICCJ sunt preluate în cadrul art. 55, art. 56 din Legea 263/2010 coroborate cu cele ale art. 30 din Legea 263/2010.

Consideră apelantul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că legea 3/1977 nu prevedea acordarea pensiei de vârsta cu vechime integrală, pentru o vechime în muncă mai mica de 30 de ani, în cazul bărbaților și a considerat ca susținerile reclamantului în ceea ce privește stagiul său de cotizare de 20 de ani sunt nejustificate.

Trecerea de la sistemul de stabilire a drepturilor de pensionare reglementat potrivit legii nr. 3/1977 la sistemul reglementat de Legea 19/2000, în cadrul operațiunilor de recalculare reglementate de OUG 4/2005 presupune respectarea dispozițiilor acestei din urma legi și punerea acesteia de acord cu reglementările cuprinse în legea 3/1977.

Un rol important în armonizarea acestor 2 legi și aplicarea unor instituții cuprinse în Legea nr. 19/2000 persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 îl invocă reglementările cuprinse în HG 1554/2004 privind Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 precum și decizia nr. 40/2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ.

Mai arată apelantul că, acțiunea introductiva de instanța vizează modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie la recalculare și plata diferențelor cuvenite, fiind o acțiune având ca obiect OBLIGAȚIA DE A FACE, întemeiată pe dispozițiile art. 107 alin 1 și 2 din Legea 263/2010, coroborata cu dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005. Deși este formulată ulterior abrogării O.U.G. nr.4/2005, în baza căreia a operat recalcularea drepturilor de pensie și Legii nr.l9/2000, ale cărei prevederi au fost avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, norma aplicabilă raportului substanțial dintre părțile litigiului este norma în vigoare la momentul la care se pretinde a fi existat dreptul dedus judecății.

Având în vedere ca ICCJ a dat o norma de interpretare a legii, consideră apelantul că aceasta interpretare trebuia să fie pusa în aplicare din oficiu de către C. Județeană de Pensii Prahova, fiind vorba de o revizuire a modului de calcul al punctajului mediu anual, conform legii, și nu la cerere, deoarece nu dorește să valorifice alte stagii de cotizare decât cele aflate la dosarul depus la C. de Pensii.

Este exprimarea principiului potrivit cu care faptele creatoare, modificatoare ori extinctive de situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, principiu exprimat în adagiul tempus regit actum.

Operațiunea de recalculare poate fi declanșată oricând, la cererea pensionarului, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin decizia nr.151/2010.

Coroborând art. 107 din Legea 263/2010 cu dispozițiile art. 153 lit.a și lit. G din Legea 263/2010 și cu Decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție instanța competenta este cea care dispune îndreptarea acestor greșeli ale partea pârâtei.

Mai mult, pentru persoanele pensionate în baza Legii 3/1977, Legea 263/2010 face trimitere expresă, în cadrul art. 174 către prevederi legislative speciale aplicabile conform anului deschiderii dreptului de pensionare. În jurisprudența CEDO s-a statuat ca drepturile la pensie reprezintă o creanța împotriva statului, aspect statuat prin numeroasele soluții pronunțate de către CEDO.

În Constituția României se prevede, în mod expres, în cadrul art. 47alin. (2), dreptul la pensie ca fiind un drept fundamental.

Textul constituțional nu califica astfel dreptul la pensie doar din perspectiva unui interes patrimonial al persoanei ci, consacrând în mod expres dreptul la pensie ca un drept fundamental ce impune statului obligații constituționale suplimentare, astfel încât să se asigure un nivel de ocrotire al acestui drept superior celui prevăzut de Convenție și de protocoalele sale adiționale.

În aceste condiții devine aplicabil Art. 60 din Convenție, potrivit căruia "nicio dispoziție din prezenta convenție nu va fi interpretata ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părți contractante sau oricărei alte convenții la care aceasta parte contractanta este parte".

Același principiu menționat în cadru art. 47 din Constituția României este prezent și în Convenția pentru drepturile omului. Protocolul 1, Art. 6.

Conform Tratatului de la Lisabona - Art. 45, Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene - art. 17, Declarației Universale a Drepturilor Omului, art. 2 lit. g) potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie, dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate și astfel dreptul de proprietate este inalienabil, imprescriptibil. Situația ca la momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată că dispozițiile OUG 4/2005 și HG 1550/204 sunt abrogate, așa cum a învederat pârâta, nu sunt de natura a conduce la concluzia ca nu poate solicita recalcularea/ revizuirea drepturilor de pensie având în vedere și dispozițiile Legii 263/2010.

În acest sens solicită apelantul să se aibă în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Buchen versus Cehia - dispozițiile art. 14 din Convenția pentru interzicerea discriminării și articolul 1 din Protocolul 1referitor la protecția proprietății, în sensul că noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie și, evident, dreptul la salariu sunt asimilate dreptului de proprietate iar reducerea prin recalculare a acestui drept ar echivala cu o expropriere.

Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauza practic și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității, astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plați cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanța dreptului la pensie.

Statul este obligat sa adopte reglementari similare ait. 180 alin.(7) din Legea nr.l9/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea 1,. nr.l40 din 1 aprilie 2000, și anume sa mențină în plata cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementarilor anterior în vigoare daca acesta este mai avantajos.

Aceasta este o măsura de protecție a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituție, constituind, de asemenea, o speranța legitimă a asiguratului, întemeiata pe prevederile legale în vigoare cu privire la obținerea și încasarea unui anumit cuantum al pensiei.

Astfel, persoanele în vârsta au asigurat dreptul la securitate și asistență socială, la o viață demnă și independenta - vezi Carta Drepturilor Fundamentale a UE, art.25 și art. 34 și Declarația Universala a Drepturilor Omului, art. 25 și „orice cetățean are dreptul la o buna administrare, conform Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, art. 41.

De asemenea, în cauza Akdeejeva versus Letonia (2007) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat statul leton la despăgubiri, stabilind că a fost încălcat art. 6 din Convenția Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul 1, în cazul în care se procedează la recalcularea în minus a pensiei, dat fiind că este vorba despre un drept câștigat, în speța Muller versus Austria, precum și în numeroase alte spețe similare, s-a decis constant în sensul că "o reducere a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe".

Este cunoscut faptul ca aplicarea legii în timp este guvernată de principiul neretroactivității legii noi care trebuie să se aplice situațiilor juridice ivite ulterior intrării sale în vigoare, nu și situațiilor anterioare născute sub legea veche. De altfel, necesitatea respectării principiului neretroactivității legii noi a fost reținută și de Curtea Constituționala a României prin mai multe decizii date chiar în materia pensiilor din care exemplifică: decizia nr. 375/2005, decizia 57/2006 și decizia 120/2007 prin care s-a statuat, în esența, că, în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, acesta se va plăti, iar daca noul cuantum este mai mic se va acorda în continuare pensia stabilită anterior și aflată în plată, fără a se aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.

Astfel, persoanele în vârsta au asigurat dreptul la securitate și asistență socială, la o viață demnă și independentă - Carta Drepturilor Fundamentale a UE – art. 25 și art. 34 și Declarația Universala a Drepturilor Omului art. 25, orice cetățean are dreptul la o buna administrare, conform Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, art. 41.

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat la 22.07.2008 în recurs în interesul legii, admițând recursul și pentru asigurarea interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinare punctajului mediu anual pentru persoanele a căror drepturi Ia pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupele speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială (Decizia nr. 40/22,09,2008 pronunțată de ÎCCJ).

În conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977 stagiul de cotizare al apelantului este de 25 de ani.

Prin neluarea în considerare a acestui stagiu de cotizare de 25 de ani, pârâta a calculat și plătit drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul său un prejudiciu care se impune a fi recuperat. Pe cale de consecință, urmare a recalculării eronate folosită de către pârâtă, apelantul solicită obligarea acesteia la acordarea diferenței dintre pensia cuvenită și pensia încasată pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, repararea prejudiciului urmând a se realiza în temeiul răspunderii civile contractuale.

Pentru suma de bani reprezentând diferența dintre pensia încasata și pensia cuvenită conform celor menționate anterior, apreciază apelantul că se impune actualizarea cu indicele inflației comunicat de către Institutul Național de S. deoarece beneficiul nerealizat este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate și data plății efective.

Având în vedere cele menționate, evoluția economico - socială actuală cât și soluțiile doctrinare și jurisprudențiale (Ex.: ICCJ - Secția civila și de proprietate intelectuală - Decizia nr. 204 din 2005) în materie precum și dispozițiile art. 21 din Constituția Romanici privind liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil, consideră că măsura reparatorie adecvată este actualizarea cu indicele inflației de la data scadenței fiecărei sume.

Apreciază apelantul că susținerea instanței de fond că în speța dedusa judecății stagiul complet de cotizare ce trebuie luat în considerare este cel de 30 de ani este eronată deoarece, în temeiul art. 15 alin. 2 din Constituția României, Legea 19/2000 nu se poate aplica decât în situațiile ivite după ., nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii 3/1977, anterior datei de 01.04.2001

De altfel, ICCJ a stabilit în motivarea Deciziei nr. 40/2008, faptul că "legea nouă nu se poate aplica decât situațiilor ivite după ., deci persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis după data de 01.04.2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977 ca atare, pentru asigurații care au lucrat în condiții speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977".

Rezultă, așadar că, atunci când ICCJ a stabilit că, în cazul reevaluării sau recalculării pensiilor se aplica un act normativ abrogat expres de Legea 19/2000, s-a avut în vedere dreptul conferit de actul normativ în vigoare la data pensionarii, ori acest drept nu a fost afectat în nici un mod de noile dispoziții în vigoare.

Art. 14 din Legea 3/1977, ca norma specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I și II de muncă.

Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea 3/1977, însă aceasta lege a instituit și o . situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977 deroga de la cele ale art. 8 din aceeași lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 25 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa II de muncă, reclamantul apelant muncind peste 20 de ani în astfel de locuri, ca urmare, este vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o norma specială (art. 14 alin 1 și 2 din Legea 3/1977), apreciază apelantul că determinarea punctajului mediu anual trebuia să se facă în procedura de recalculare, în temeiul OUG 4/2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 ani.

În concluzie, față de susținerile de mai sus, solicită admiterea apelului ca întemeiat și în consecință, schimbarea sentinței civile nr. 1964 din data de 12.07.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond admiterea acțiunii, obligarea pârâtei să emită apelantului reclamant o decizie de pensie pentru limita de vârstă și vechime integrală, conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenita și pensia încasată, pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecata, actualizate cu indicele de inflație, la data plații efective a sumelor datorate, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului, pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, arată că în mod greșit Tribunalul Prahova a dispus respingerea excepției autorității de lucru judecat, invocată la termenul de judecata din data de 11.06.2013, pentru următoarele considerente:

Arată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ reclamantul C. C., în contradictoriu cu C. Județeană de Pensii Prahova, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se dispună obligarea Casei Județene de Pensii Prahova sa emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârstă, conform OUG nr. 4/2005, luându-se în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 ani și obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie și prin Sentința civilă nr. 2055/07.08.2008, Tribunalul Prahova a respins acțiunea, ca fiind tardiv introdusă, sentință rămasă definitiva și irevocabila, Curtea de Apel Ploiești respingând recursul declarat de reclamant împotriva acesteia, ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă, "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată; (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”.

Conform prevederilor art. 431 din Codul de procedura civilă "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Raportând sentința/decizia menționata mai sus la acțiunea formulată de reclamant în prezenta cauza, arată apelanta pârâtă că sunt îndeplinite dispozițiile art. 430 și art. 431 din Codul de procedura civilă, în sensul că există triplă identitate de parți, obiect și cauză.

Reclamantul, în ambele acțiuni, a solicitat modificarea stagiului complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei și emiterea unei noi decizii de pensie, potrivit dispozițiilor OUG nr. 4/2005.

Instanța de fond, prin sentința nr. 1964/12.07.2013, în mod eronat și neîntemeiat a considerat ca obiectul acțiunii din Dosarul nr._, este recalcularea pensiei, iar nu contestarea unei decizii, în situația în care de fapt, este vorba de interpretarea diferită a dispozițiilor legale, astfel ca motivul litigiului exista încă de la emiterea Deciziei de recalculare conform OUG nr. 4/2005, respectiv nr._/27.03.2006, prin comunicarea căreia intimatul-reclamant a luat cunoștința de stagiul complet de cotizare de 30 de ani - utilizat la recalcularea pensiei.

Prin urmare, se contesta un element al deciziei de recalculare a pensiei, emisă conform HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005.

Elementele în funcție de care se stabilește pensia de asigurări sociale, evidențiate în decizia de pensie, respectiv buletinul de calcul aferent, sunt următoarele: stagiul total de cotizare (vechimea în muncă) realizat de solicitant, numărul total de puncte realizate de solicitant în perioada de activitate, punctajul mediu anual, stagiul complet de cotizare stabilit de lege, utilizat la determinarea punctajului mediu anual.

Mai arată apelanta că singurul element, ce se utilizează la recalcularea pensiei și care nu depinde de activitate desfășurata de pensionar este stagiul complet de cotizare.

Prin urmare, stagiul complet de cotizare este singurul element care nu poate fi modificat prin prezentarea unor documente ulterioare, caz în care acesta se putea contesta doar odată cu decizia de pensie, în termenul legal.

Cu alte cuvinte, stagiul complet de cotizare este dat expres de lege, nu este un element care se modifica în funcție de adeverințe/înscrisuri noi privind drepturi salariale sau stagii de cotizare realizate de o persoana, acest element putând fi contestat numai odată cu decizia de pensie, prin care a fost luat în calcul, în speța Decizia nr._/27.03.2006.

Modificarea stagiului complet de cotizare deja luat în calcul echivalează cu o revizuire a deciziei eronate și anularea acesteia, prin rectificarea acestuia, conform OUG nr. 4/2005.

Față de cele arătate, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței nr. 1964/12.07.2013, prin admiterea excepția puterii lucrului judecat, respingând astfel acțiunea reclamantului, întrucât în cauză operează autoritatea de lucru judecat.

Apelanta solicită admiterea excepția tardivității acțiunii față de următoarele considerente:

Stagiul complet de cotizare este unul din elementele care stau la baza recalculării pensiei potrivit principiilor Legii nr.19/2000, recalculare care în cazul intimatului-reclamant s-a realizat prin Decizia nr._/27.03.2006 emisă de C. Județeană de Pensii Prahova, în temeiul HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005.

Arată că în susținerea acțiunii, chiar reclamantul a depus ca proba Decizia de pensie nr._/27.03.2006, dar și deciziile anterioare - anulate, precum și buletinele de calcul, de unde rezultă că acesta a avut cunoștința de stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual încă din anul 2005 (de la emiterea primei decizii conform OUG nr. 4/2005) și nu a înțeles să conteste decizia de pensie în termenul legal de 45 de zile.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 87 din Legea 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia casei teritoriale de pensii poate fi contestata la instanța judecătorească competentă în a cărei raza teritoriala se afla domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.

De asemenea, principiile Legii nr. 19/2000 arătate mai sus, sunt aplicabile și în ceea ce privește decizia de recalculare a pensiei de asigurări sociale conform prevederilor HG. nr.1550/2004 și OUG. nr. 4/2005, în sensul ca termenul în care aceasta poate fi contestata este tot de 45 de zile de la comunicare.

Mai mult, la art. 88 din același act normativ, se stipulează că decizia, necontestata în termen, este definitiva.

Chiar daca reclamantul s-a adresat instituției emitente prin petiția nr._/02.04.2013, solicitând recalcularea pensiei prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani, în loc de 30 de ani, iar instituția a emis un răspuns negativ în acest sens, este de reținut că în cererea formulată acesta nu a invocat situații noi, de natură să conducă la recalcularea pensiei, astfel cum este definită de art. 95 din Legea nr. 19/2000 și art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 ("pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia"), ci a dorit reinterpretarea unor dispoziții legale care au guvernat calculul inițial al stagiului sau de cotizare.

Astfel, reclamantul în mod cert își exprima nemulțumirile legate de stagiului complet de cotizare utilizat care nu se puteau exprima decât pe calea contestației împotriva ultimei decizii de recalculare a pensiei, respectiv Decizia nr._/27.03,2006, în interiorul termenului de 45 de zile de contestare a acesteia.

Față de aceste considerente, solicită ca admițând apelul, să se modifice în parte sentința în sensul admiterii excepției invocate și respingerea acțiunii, ca fiind tardiv introdusa.

Mai solicită apelanta C. Județeană de Pensii Prahova admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru următoarele considerente:

Reclamantul, fiind înscris la pensie în baza Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta sociala, modificată și completată, în vigoare până la 01.04.2001, putea formula contestație împotriva Deciziei nr._/16.09.1999 (inclusiv cu privire la baza de calcul), potrivit dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Legea nr. 3/1977 a fost abrogata expres începând cu 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, modificată și completată.

În acest sens, arată apelanta că toate pensiile de asigurări sociale au fost recalculate în conformitate cu prevederile HG nr. 1550/2004 coroborate cu prevederile OUG nr.4/2005, astfel încât în prezent nu mai exista nicio pensie de asigurări sociale, acordată în funcție de baza de calcul, reglementata de prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1977.

Astfel, chiar în cazul reclamantului s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile HG nr. 1550/2004 coroborate cu OUG nr. 4/2005, așa cum rezulta din Decizia nr._/12.09,2008 (emisă de C. Județeană de Pensii Prahova) privind recalcularea pensiei din sistemul public conform HG nr. 1550/2004.

Or, dispozițiile OUG nr. 4/2005 au fost abrogate, începând cu data de 01.01.2011, odată cu . Legii nr. 263/2010, iar reclamantul solicită recalcularea drepturilor de pensie, în conformitate cu acte normative care la momentul introducerii acțiunii nu mai sunt în vigoare.

Față de cele menționate solicită admiterea apelului, modificarea în parte sentința în sensul admiterii excepției și respingerii acțiunii ca inadmisibila.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:

Referitor la apelul declarat de pârâta C. Județeana de Pensii Prahova și care privește respingerea în mod greșit de către prima instanță a excepțiilor invocate prin întâmpinarea formulată, aceea a autorității de lucru judecat, a tardivității acțiunii, cât și a inadmisibilității acesteia, Curtea reține că este neîntemeiat și conform art. 480 NCPC urmează a fi respins ca atare, întrucât prima instanță a analizat în mod corect excepțiile invocate, reținând că, potrivit art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Cererea a fost formulată de contestator și înregistrată pe rolul instanței la data de 22.04.2013, astfel, conform art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care stipulează că dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., întrucât cererea este ulterioară datei la care actualul Cod de procedură civilă a intrat în vigoare i se aplică această din urmă reglementare procedurală.

De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 248 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

În ceea ce privește excepția privind autoritatea de lucru judecat invocată de pârâta C. de Pensii Prahova, Curtea reține că prima instanță în mod a apreciat că prin sentința civilă nr. 2055/07.08.2008 a Tribunalului Prahova – Secția I civilă, în dosar nr._, instanța a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantului C. Cornal în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, ca fiind tardiv formulată.

Părțile dosarului nr._ al Tribunalului Prahova – Secția I civilă au fost reclamantul C. C. și pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, iar obiectul cauzei l-a constituit contestație împotriva deciziei nr._/27.03.2006 de recalculare a pensiei și, spre deosebire de aceasta, obiectul prezentei cereri îl constituie recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr._/27.03.2006 emisă de intimată, față de prevederile OUG nr. 4/2005 și Legea nr. 263/2010.

Rezultă că nici obiectul și nici cauza celor două cereri formulate în instanță de către contestatorul de astăzi nu sunt identice, drept urmare, întrucât nu există între cauza dedusă judecății și cea care a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Prahova – Secția I civilă tripla identitate de părți, obiect și cauză, Curtea apreciază că nici excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova nu este întemeiată, așa cum in mod corect s-a apreciat de instanța fondului.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de judecată invocată de pârâta C. de Pensii Prahova prin întâmpinare, Curtea reține că, având în vedere că reclamantul nu a formulat contestație împotriva deciziei emisă de pârâtă, obiectul cauzei de față vizând recalcularea pensiei, cu luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 25 ani, și nu de 30 ani, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, obiectul acțiunii fiind „obligație de a face”, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.87 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în vigoare la data emiterii deciziei de recalcularea pensiei nr._/ 03.04.2006 și care prevedea un termen de 45 de zile de contestație împotriva acesteia și drept consecință, și această excepție a fost respinsă în mod corect de către prima instanță.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de apelantă, Curtea apreciază că și aceasta este nefondată urmând a fi respinsă, întrucât, chiar dacă OUG nr. 4/2005 și HG nr.1550/2004 au fost abrogate, nu sunt de natură a conduce la concluzia că reclamantul nu poate solicita recalcularea drepturilor de pensie, având în vedere și dispozițiile Legii 263/2010.

În motivele de apel formulate, apelanta a invocat și aspecte de fond ale cauzei și întrucât reclamantul a criticat sentința primei instanțe numai în ceea ce privește fondul cauzei, criticile formulate de aceștia vor fi analizate împreună, după cum urmează:

Referitor la apelul declarat de reclamantul C. C., Curtea apreciază că și acesta este nefondat, urmând a fi respins, conform art. 480 NCPC, pentru următoarele considerente:

Apelantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr._/16.09.1999 în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale în vigoare la acea dată.

Prin decizia nr._/27.03.2006, care face obiectul prezentei cauze, pensia apelantului a fost recalculată conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 și H.G. nr. 1550/2004, dispoziții legale privind recalcularea și efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000. Astfel, decizia nr._/30.11.2005 a fost anulată.

Apelantului i-a fost stabilit cuantumul pensiei ținându-se seama de stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr. 3/1977, lege care nu prevedea acordarea pensiei pentru limită de vârstă-vechime integrală pentru o vechime în muncă mai mică de 30 de ani în cazul bărbaților.

Conform Normelor metodologice date în aplicarea prevederilor H.G. nr. 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07._01, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

Conform art. 8 din Legea nr. 3/1977 „personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 de ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile.” Întrucât apelantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 1.09.1998, în baza prevederilor Legii nr. 3/1977, în mod corect și legal, la recalcularea pensiei a fost valorificat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

Afirmațiile apelantului în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei ar trebui să fie de 20 de ani, întrucât a desfășurat activitate în grupa I de muncă, întemeiat pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, nu pot fi reținute de instanță, întrucât aceste dispoziții nu statuează asupra unui stagiu complet de cotizare mai redus de 30 de ani.

Acest articol din lege prevede numai niște facilități care sunt stabilite pentru alte situații, respectiv reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă, facilități de care a beneficiat și apelantul. Astfel, acesta a beneficiat de un spor de 6 ani și 6 luni la vechimea realizată, respectiv câte 3 luni pentru fiecare an realizat în grupa a II-a de muncă, precum și de reducerea vârstei de pensionare, fiind înscris la pensie la cerere, la vârsta de 54 de ani, 7 luni și 15 zile, conform dispozițiilor art. 14 alin.1 și 3 din Legea nr. 3/1977.

Altfel spus, nu trebuie confundată vechimea în muncă cu facilitățile prevăzute de art. 14 din Legea nr._, care nu se interpretează în sensul reducerii stagiului complet de cotizare, care în nicio situație nu este mai mic de 30 de ani.

În ceea ce privește decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată în dosarul nr. 16/2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța reține că reducerea stagiului complet de cotizare conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 este prevăzută pentru cei ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07._01 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă (de exemplu în subteran).

Or, în situația de față, chiar dacă pentru apelant drepturile la pensie s-au deschis în intervalul prevăzut, acesta nu îndeplinește condiția desfășurării activității în grupă specială de muncă, nefiindu-i incidente aceste dispoziții.

Având în vedere cele arătate mai sus, conform art. 480 NCPC Curtea urmează a respinge ambele apeluri ca nefondate, a menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul C. C., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la cab. av. G. N. B. cu sediul în Boldesti Scăieni, ., jud. Prahova și pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.1964 din 12.07.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2013.

Președinte, Judecători,

A. P. V. G.

Grefier,

G. C.

Red...PJ

4 ex./13.12.2013

d.f. nr._ Tribunal Prahova

j.f. C. P.

operator de date cu caracter personal,

nr. notificare 3120

← Asigurări sociale. Hotărâre din 26-03-2013, Curtea de Apel...		Obligaţie de a face. Sentința nr. 410/2013. Curtea de Apel... →

Recalculare pensie. Decizia nr. 179/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Recalculare pensie. Decizia nr. 179/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI