Obligaţie de a face. Sentința nr. 410/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 410/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 4841/114/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 2102
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Președinte - E. M.
Judecători- C. Ș.
- V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul G. D., domiciliat în B., . 14, ., ., împotriva sentinței civile nr.410 din 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., ., județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că la acest termen de judecată părțile sunt lipsă, împrejurări în care s-ar impune suspendarea cauzei în baza disp.art.242 Cod pr. civilă, însă având în vedere concluziile scrise pe care recurentul le-a depus la dosar și prin care solicită explicit judecarea recursului, instanța apreciază că această solicitare echivalează cu o cerere de judecarea a cauzei și în lipsă, împrejurări în care nu dispune măsura suspendării, ci rămâne în pronunțare.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._, reclamantul G. D. a formulat contestație împotriva deciziei nr._/29.06.2011 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă emisă de pârâta C. Județeană de Pensii B., solicitând anularea acestei decizii și obligarea pârâtei să recalculeze toate drepturile de pensie conform înscrisurilor depuse la dosarul de pensie nr._/4.11.2009; obligarea pârâtei să emită o nouă decizie corespunzătoare situației de fapt și legilor în vigoare la momentul datei de 1.XI.2009; obligarea pârâtei să-i achite drepturile legale începând cu data de 1.XI.2009 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamantul a motivat că, prin decizia de pensionare nr._, i s-a stabilit o pensie de 1245 lei, având în vedere un stagiu de cotizare realizat de 44 de ani, o lună și 20 de zile.
Consideră că decizia contestată este nelegală și netemeinică.
A mai menționat că decizia contestată este rezultatul punerii în aplicare a dispozițiilor sentinței civile nr. 968/2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, sentință împotriva căreia a formulat recurs, având în vedere faptul că instanța de judecată i-a admis numai în parte contestația formulată.
Ulterior, reclamantul și-a completat contestația, arătând că la calculul pensiei pârâta a avut în vedere un stagiu de cotizare mai mic, nefiind luat în calcul perioada de facultate, stagiul militar.
De asemenea, nu au fost luate în calcul pensiei și toate veniturile rezultate din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv adeverințele.
Mai mult, pârâta nu a făcut aplicarea prevederilor legale stabilite în cazul depășirii stagiului de cotizare de 40 de ani și să-i fie aplicat un punctaj suplimentar de 0,_ care trebuia inclus în punctajul mediu anual, producându-i astfel un prejudiciu.
A mai precizat că emiterea deciziei contestate este efectuată în mod nelegal și netemeinic și în neconcordanță cu situația reală, confirmată în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ .
Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 595 din 18.04.2012 a respins ca nefondată contestația, cu motivarea că toate problemele invocate de reclamant cu privire la stagiul de cotizare, adeverințele depuse la dosarul de pensie, au fost soluționate irevocabil prin sentința civilă nr. 1707/20.12.2011.
Împotriva acestei sentințe reclamantul G. D. a declarat recurs, iar prin decizia nr. 3536 din 24 octombrie 2012 Curtea de Apel Ploiești admis recursul a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, cu motivarea că nu a fost analizat în primul dosar stagiul suplimentar de cotizare.
În rejudecare, Tribunalul B., prin sentința civila nr.410 din 25 martie 2013, a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a hotări astfel, instanta de trimitere a reținut ca obiectul litigiului îl constituie contestația împotriva deciziei nr._/29.06.2011 emisă de către C. Județeană de Pensii B., conform căreia s-a stabilit dreptul reclamantului G. D. de a beneficia de o pensie de 1245 lei, începând cu data primei decizii, 1.11.2009, pentru un stagiu complet de cotizare de 32 ani și 4 luni, stagiu de cotizare realizat de 44 ani și 20 de zile, numărul de puncte realizate de 54,_. Acest act administrativ nu a avut în vedere revizuirea drepturilor, din oficiu sau ca urmare a unei situații noi, la cererea beneficiarului, ci a reprezentat punerea în executare (recunoașterea) sentinței civile nr.968/10.06.2011 pronunțate de Tribunalul B., în dosarul nr._, conform căreia au fost anulate alte două decizii emise cu privire al drepturile contestatorului G. D., nr._/11.12.2009 și_/05.03.2010, C. Județeană de Pensii fiind obligată să plătească reclamantului diferența dintre drepturile de pensie și cele efectiv încasate începând cu 1.11.2009, actualizate cu indicele de inflație. Se poate observa că, deși dreptul reclamantului, de a beneficia de pensie de asigurări sociale a fost stabilit prin decizia nr._/11.12.2009, în contestația promovată împotriva acestui act administrativ nu a fost invocat și motivul din cererea care face obiectul prezentei contestații, privind punctul mediu anual, de 0,_, care ar fi trebuit să se aplice pentru depășirea stagiului de cotizare de 40 de ani. Or, neatacarea, sub aspectul acestor puncte suplimentare, a deciziei inițiale, face ca actul administrativ să fie definitiv, în baza art. 88 din Legea nr. 19/200, aplicabilă la data primului act administrativ, emiterea unui nou act, în executarea unei hotărâri judecătorești, fiind numai în raport de considerentele sentinței civile nr. 968/2011, după cum s-a și menționat în act: modificarea stagiului de cotizare realizat și a punctajului mediu anual.
De precizat că sentința care a stat la baza emiterii deciziei contestate, nr. 968/2011 a fost casată prin decizia nr.1767/27.09.2011 a Curții de Apel Ploiești, iar în urma rejudecării a fost pronunțată sentința civilă nr.1707/20.12.2011, conform căreia a fost pronunțată aceeași soluție cu cea casată, astfel că nu mai era necesară emiterea unui alt act administrativ (decizia nr._/29.06.2011 cuprindea deja drepturile recunoscute contestatorului). Motivele contestatorului, menționate în cererea completată, în concluziile pe fond, în legătură cu stagiul de cotizare, perioada în care a fost student și militar, concluziile expertului I. M., în raportul de expertiză depus în dosarul nr._, nu au fost analizate, ele făcând obiectul respectivului dosar, soluționat prin sentința nr. 1707/20.12.2011.
Prin decizia Curții de Apel Ploiești, nr.3536/24.10.2012 a fost casată sentința tribunalului, prin care acțiunea a fost respinsă pentru existența autorității de lucru judecat, considerându-se că motivul contestatorului, legat de aplicarea punctajului suplimentar 0,_, adăugat la punctajul anual pentru depășirea stagiului de cotizare de 40 de ani, nu a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința nr.1707/20.12.2011. Decizia este obligatorie pentru judecătorul fondului, în temeiul art.315 alin.1 Cod pr.civilă, pentru problema de drept dezlegată, cea a inexistenței puterii de lucru judecat, pentru lipsa de identitate a cauzei juridice, însă se observă că o nouă contestație, pentru un alt motiv, pe care contestatorul avea posibilitatea să îl indice în prima contestație, nu poate fi primită. Aceasta, deoarece decizia contestată a fost emisă în executarea unei hotărâri judecătorești, care nu a stabilit un punctaj suplimentar pentru depășirea perioadei de cotizare de 40 de ani.
Din probele administrate, în rejudecare, nu a rezultat dreptul contestatorului de a beneficia de punctajul suplimentar, ci doar împrejurarea că unei alte persoane, C. M., i s-a recunoscut un punctaj suplimentar de 0,_ inclus în punctajul anual (adresa nr. 2937/15.02.2007). Nu s-ar putea reține identitatea între cei doi asigurați, deoarece, astfel cum a precizat intimata, în adresa nr._/07.03.2013 numitei C. M. i-a fost recunoscut acel punctaj, în temeiul art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data stabilirii dreptului la pensie, pentru perioadele în care a lucrat după îndeplinirea condițiilor de pensionare, în timp ce reclamantul G. D. nu a făcut dovada acestor noi perioade lucrate, ci a beneficiat de dreptul la pensie după îndeplinirea condițiilor cumulative, de vârstă și muncă depusă.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Hotărârea pronunțată de prima instanță de judecată cuprinde motive contradictorii, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ, astfel pe de o parte, reține prima instanță de judecată că nu putea invoca motivul de nelegalitate referitor la neacordarea punctajului suplimentar în decizia nr._/29.06.2011 emisă de intimată pentru că nu a criticat-o și asupra neacordării punctajului suplimentar pentru depășirea perioadei de cotizare de 40 ani, iar pe de altă parte examinează acest motiv de nelegalitate și reține, însă, că nu ar beneficia de dispozițiile art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000 în vigoare la momentul stabilirii dreptului de pensie.
În al doilea rând, hotărârea pronunțată de prima instanță de judecată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Arată recurentul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.307 din Legea nr.263/2010 ce au fost încălcate, potrivit cărora în cazul în care ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, intimata operează din oficiu sau la solicitarea contestatorului modificările ce se impun prin decizie de revizuire, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare prevăzute de lege și nevalorificate la stabilirea acesteia. Astfel, acesta are posibilitatea oricând să solicit acordarea punctajului suplimentar pentru depășirea perioadei de cotizare de 40 ani chiar dacă nu s-a mai invocat acest motiv de nelegalitate cu prilejul celeilalte contestații. Contestatorul a beneficiat de dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, deoarece a desfășurat activitate în învățământul preuniversitar peste 40 ani, însă intimata nu a stabilit dreptul de pensie în raport de aceste dispoziții, așa se explică răspunsul la adresa instanței de judecată prin adresa nr._/7.03.2013.
Prima instanță de judecată nu s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs, încălcând prevederile art.315 C.pr.civ, în sensul că nu a soluționat toate capetele de cerere, inclusiv cererea completatoare a contestației de la filele 20-21 dosar fond.
Decizia nr._/29.06.2011 vizează într-adevăr executarea unei hotărâri judecătorești, însă nu a fost emisă cu respectarea dispozițiilor sentinței civile nr.1707/20.12,2011, motiv pentru care a formulat prezenta contestație ce face obiectul prezentului dosar și care conține și un alt motiv de nelegalitate ce nu a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B., legea așa cum s-a arătat permițându-i oricând aceasta.
În fapt, arată recurentul, este vorba despre o contestație împotriva deciziei de executare a unei hotărâri judecătorești.
Se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea contestației astfel cum a fost completată.
Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ. constată ca recursul este nefondat și va fi respins în baza disp.art.312 (1) Cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
Nu se verifică prima critică invocată de recurent vizând motivul înscris în art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Textul legal consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs – nemotivarea hotărârii, respectiv situația în care o hotărâre nu este deloc motivată precum și una în care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În fapt, motivul de recurs respectiv ar putea fi primit dacă există contradicție între considerente și dispozitiv în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, ia din altă parte că nu este întemeiată, așa încât nu se poate ști ce anume a decis instanța sau dacă există contradicție între considerente în sensul că din unele rezultă netemeinicia, iar din altele faptul că este întemeiată.
În fine, poate fi vorba și despre o absență a motivării soluției sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția atacată.
Este adevărat că, în considerarea disp.art.261 (1) pct.5 Cod pr.civilă hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței însă judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere cu care a fost învestit iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocat de părți în susținerea acestor capete de cerere.
În speța dată prin decizia nr.3536/24 octombrie 2012 Curtea de Apel Ploiești a casat sentința nr.595/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, inclusiv cererea completatoare a contestației raportate la considerentele sentinței civile nr.1707/2011 a Tribunalului B..
Instanța de rejudecare, pe linia considerentelor de casare și cu respectarea disp.art.315 (1) și (3) Cod pr.civilă a dispus prin încheierea de ședință din 25 februarie 2013 (fila 28 dosar rejudecare) admiterea probelor cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul pârâtei la cererea reclamantului.
Reanalizând cauza sub toate aspectele în raport de considerentele instanței de control, tribunalul a reținut corect că obiectul litigiului îl constituie contestația împotriva deciziei nr._/29.06.2011 emisă de C. Județeană de Pensii B., iar motivele contestatorului menționate în cererea completatoare, în legătură cu stagiul de cotizare, perioada în care a fost student și militar, concluziile expertizei I. M. dispuse în dosarul nr._ nu mai pot fi analizate în rejudecare, făcând obiectul dosarului respectiv soluționat prin sentința civilă nr.1707/20.12.2011.
Din probele cauzei, analizate corect de instanța de trimitere, nu a rezultat dreptul contestatorului de a beneficia de punctajul suplimentar, ci doar faptul că numitei C. M. i s-a recunoscut un anumit punctaj suplimentar, inclus în punctajul anual, aspect care nu este de natură să creeze identitate între cei doi asigurați, date fiind condițiile diferite în care s-a stabilit dreptul la pensie al acestora.
În considerarea celor mai sus arătate, reținând că legalitatea sentinței atacate nu este afectată, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. D., domiciliat în B., . 14, ., ., județ B., împotriva sentinței civile nr.410 din 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., ., județ B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 septembrie 2013.
PreședinteJudecători
E. M. C. ȘtefanVioleta S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-09-18
CS/FA
2 ex.
d.f. Trib. B. nr._
j.f. M. N.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 179/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 331/2013. Curtea... → |
|---|
