Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 904/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 904/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 7829/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 904
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013
Președinte - C. P.
Judecători - V. D.
- M. G.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantele Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare (ANIF), cu sediul în municipiul București, Soseaua Olteniței nr. 35-37, sector 4 și F. de Îmbunătățiri Funciare Dâmbovița cu sediul în municipiul Târgoviște, I.C. B. nr.23, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2447 din 3 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. C., domiciliată în . Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată și este motivat,iar prin Serviciul registratură s-au depus concluzii scrise, înregistrate sub nr. 7826/03.04.2013, din partea intimatei-pârâte.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele ;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ reclamanta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare (A.N.I.F.) R.A. Sucursala Teritorială Argeș-B. a formulat acțiune în răspundere patrimonială în contradictoriu cu pârâta D. C. în vederea obligării a acesteia la plata sumei de 11.165 lei, reprezentând contravaloarea sporului de complexitate a muncii acordat nelegal în perioada 2007 – 2010.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta a avut funcția de contabil principal în perioada 2007 – 2010 la Unitatea de Administrare Dâmbovița din cadrul ANIF – RA Sucursala Teritorială Argeș-B. și că a beneficiat de sporul pentru complexitatea muncii reprezentând 25% din salariul de bază, spor prevăzut în Contractul Colectiv de muncă.
Prin Nota de control nr. 206.202/29.04.2011, Corpul de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a stabilit că mai mulți salariați printre care și pârâta au beneficiat de sporul pentru complexitatea muncii în mod nelegal, deoarece activitatea salariatului inițiază acțiuni supuse vizei de control financiar preventiv. În acest sens, Corpul de control a dispus recuperarea sumelor plătite sub formă de spor de 25% la salariul de bază pentru activitatea de control financiar preventiv în perioada 2007 – 2010 cu nerespectarea prevederilor O.G. nr. 119/1999.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 256 alin.1 Codul muncii.
Pârâta D. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând că mențiunile din nota de control și din cererea de chemare în judecată sunt nelegale și neconforme cu realitatea întrucât în art.9 pct.7 din OG nr.119/1999 se prevede în mod expres ce persoane beneficiază de sporul pentru complexitatea muncii, prin decizie internă a conducătorului entității publice, respectiv persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu.
Pârâta a mai precizat că potrivit deciziei din data de 02.07.2007 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare s-a stabilit că urmează să exercite controlul financiar preventiv propriu pentru prima viză la nivelul UA Dâmbovița și că acest spor a fost prevăzut în contractul colectiv de muncă și în actul adițional.
Prin sentința civilă nr. 2215/1 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița fiind declinată competența în favoarea Tribunalului Prahova având în vedere sediul reclamantei. Ulterior, în urma declinării reciproce de competență s-a pronunțat sentința nr. 10CC a Curții de Apel Ploiești din data de 4 septembrie 2012 prin care s-a soluționat conflictul negativ de competență în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
După pronunțarea sentinței 10CC a Curții de Apel Ploiești din data de 4 septembrie 2012 dosarul, trimis la instanța competentă, respectiv Tribunalul Dâmbovița, a primit nr._ .
La data de 31.10.2012 reclamanta F. de Îmbunătățiri Funciare Prahova a formulat cerere de introducere în cauză, în calitate de reclamant, a Filialei de Îmbunătățiri Funciare Dâmbovița precum și răspuns la întâmpinarea depusă de către pârâtă. În cauză a fost introdusă în calitate de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin.1 din OUG 82/2011, F. de Îmbunătățiri Funciare Dâmbovița.
Prin sentința civilă nr. 2447 din 3 decembrie 2012, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de reclamanta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare –Sucursala Teritorială Argeș –B., și a obligat reclamantele la plata către pârâtă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține că reclamanta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare (A.N.I.F.) R.A. Sucursala Teritorială Argeș-B. a formulat acțiune în răspundere patrimonială în contradictoriu cu pârâta D. C. în vederea obligării a acesteia la plata sumei de 11.165 lei, reprezentând contravaloarea sporului de complexitate a muncii acordat nelegal în perioada 2007 – 2010. Ulterior în cauză a fost introdusă în calitate de reclamantă în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin.1 din OUG 82/2011, F. de Îmbunătățiri Funciare Dâmbovița.
A reținut tribunalul că pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă întrucât sporul de 25% a fost legal acordat.
Tribunalul a reținut că pârâta a fost angajată a Filialei de Îmbunătățiri Funciare Dâmbovița în funcția de contabil principal și, în această calitate a beneficiat de spor pentru complexitatea muncii, reprezentând 25% din salariu, spor prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de instituție și acordat salariaților care au lucrat în serviciile și compartimentele de control financiar preventiv.
A mai reținut tribunalul că prin nota de control nr. 206.202/29.04.2011, Corpul de Control al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a stabilit că mai mulți salariați printre care și pârâta au beneficiat de acest spor de 25% în mod nelegal, motiv pentru care au propus reclamantei a iniția demersuri pentru recuperarea sumelor plătite în mod nelegal.
Tribunalul a reținut că, în conformitate cu art. 9 pct. 7 din OG nr. 119/1999, prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar.
De asemenea, a reținut tribunalul, prin adresa nr. 7940/27.06.2007 a ANIF, se face aplicarea acestor dispoziții legale în sensul că se informează conducerea tuturor unităților că numirea persoanelor ce vor asigura controlul intern preventiv va fi făcută de directorul regional, respectiv inspectorul sef al unității de administrare la propunerea directorului economic în baza referatului obligatoriu. Urmare a acestei adrese a fost întocmit referatul 3446/29.06.2007 cu propunerea persoanelor care vor îndeplini aceste atribuții, referat care a fost transmis către ANIF București la data de 2 iulie 2007. În baza acestui referat se emite o decizie ce poartă nr. 14/02.07.2007 (fila 12 dosar inițial) de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare prin care pârâta este nominalizată a exercita controlul financiar intern preventiv pentru a doua viză la UA Dâmbovița.
În plus tribunalul a reținut că sporul de 25% din salariu era menționat și în Contractul individual de muncă al pârâtei.
Față de toate aceste înscrisuri depuse la dosarul cauzei chiar de către reclamantă tribunalul a reținut că suma solicitată a fi restituită de către pârâtă a fost în realitate legal obținută de aceasta, cu respectarea contractului individual de muncă și a dispozițiilor legale în materie.
Față de aceste considerente tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Ca parte căzută în pretenții reclamanta a fost obligată, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele, considerând-o nelegală și netemeinică, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, susținând în esență că instanța investită cu soluționarea cauzei în fond, a respins acțiunea Agenției Naționale de îmbunătățiri Funciare ca fiind neîntemeiată, motivând că suma de 11,165 lei este nedatorată, fiind prevăzuta de Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ANIF RA și de dispozițiile legale în materie și de asemenea a obligat instituția reclamantă la plata unor cheltuieli de judecată în valoarea de 500 de lei.
Instanța a reținut faptul că pârâta a avut în fișa postului prevăzute ca sarcini și atribuții de serviciu, viza de control financiar preventiv și vizarea actelor contabile din UA Dâmbovița, în care îndeplinea funcția de contabil principal.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din O.G. nr. 119/1999: „Persoana care exercită controlul financiar preventiv propriu nu trebuie să fie implicată prin sarcinile de serviciu, în efectuarea operațiunii supuse controlului financiar preventiv propriu”.
Ori, potrivit dispozițiilor legale Contabilul principal nu putea efectua operațiuni de control financiar preventiv, și astfel aprecierile instanței de fond contravin acestor dispoziții legale.
Instanța de fond nu a înțeles faptul că,, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 119/1999 organizarea controlului financiar preventiv propriu se exercită, prin viză, de persoane din cadrul compartimentelor de specialitate, desemnate în acest sens de conducătorul entității publice. Persoanele desemnate să efectueze această activitate sunt altele decât cele care inițiază operațiunea supusă vizei (art. 9, alin. 5).
Din aceste dispoziții legale rezultă faptul că activitatea de control financiar preventiv este o activitate distinctă și că funcția de Contabil principal este incompatibilă cu activitatea de viză de control financiar preventiv.
Cu privire la hotărârea instanței de a obliga instituția la plata cheltuielilor de judecata în valoare de 500 de lei, consideră recurentele această dispoziție neîntemeiată.
In ceea ce privește acesta hotărâre a instanței, instituția o consideră neîntemeiata și nelegala, acesta fiind o sumă datorata de pârâtă.
În aceste condiții se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință să se dispună casarea sentinței criticate.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pârâta a fost angajată a Filialei de Îmbunătățiri Funciare Dâmbovița în funcția de contabil principal și, în această calitate a beneficiat de spor pentru complexitatea muncii, reprezentând 25% din salariu, spor prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de instituție și acordat salariaților care au lucrat în serviciile și compartimentele de control financiar preventiv.
Recurentele au susținut, în esență, că sporul pentru complexitatea muncii acordat pârâtei în perioada 2007 – 2010 reprezintă o plată nedatorată, întrucât activitatea de control financiar preventiv este o activitate distinctă, iar funcția de Contabil principal este incompatibilă cu activitatea de viză de control financiar preventiv.
Însă această incompatibilitate invocată prin recurs este contrazisă, în primul rând, de Decizia nr.14/02.07.2007 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare R.A.- Sucursala Teritorială Argeș-B., prin care pârâta a fost desemnată în mod expres ca fiind persoana care exercită controlul financiar intern preventiv pentru a doua viză la UA Dâmbovița.
Prin urmare, corect a constatat instanța de fond că sporul acordat a fost prevăzut atât de contractul colectiv de muncă, fiind recunoscut, totodată, și prin contractul individual de muncă al pârâtei.
Ori, atât timp cât nu s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale, tribunalul a reținut că suma solicitată a fi restituită de către pârâtă a fost în realitate legal obținută de aceasta, cu respectarea contractului individual de muncă și a dispozițiilor legale în materie.
Față de considerentele expuse, nefiind incident niciun motiv de modificare sau de casare, în baza art.304, art.304 ind.1 și art.312 C.pr.civ., Curtea va păstra sentința ca legală și temeinică și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantele Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare (ANIF), cu sediul în municipiul București, Soseaua Olteniței nr. 35-37, sector 4 și F. de Îmbunătățiri Funciare Dâmbovița cu sediul în municipiul Târgoviște, I.C. B. nr.23, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2447 din 3 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. C., domiciliată în . Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. V. D. M. G.
Grefier,
A. M. B.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red.MG
Tehnored.BA
2 ex./30.04.2013
dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița
jud.fond M. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2598/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
