Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 133/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 2671/120/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 133
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2013
Președinte - E. M.
Judecător- C. Ș.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta ., cu sediul în București, ..1-3, sector 2 în numele și pentru Sucursala ELECTROCENTRALE DOICEȘTI, împotriva sentinței civile nr.1151 din 14.06.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G., domiciliat în comuna Brănești, ., județ Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant de depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat judecare cauzei și în lipsă, aceeași cerere formulând-o și pârâta prin motivele de apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâtul . Electrocentrale Doicești pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39, treapta IV conform art.4108 din contractul colectiv de muncă în vigoare, împreună cu dobânda legală de la data de 02.11.2012 până la data plății efective, daune cominatorii, daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cursul anului 2012 pârâta a hotărât disponibilizarea prin concediere colectivă a unui număr de 500 salariați din cadrul sucursalelor sale, în două etape calendaristice, prima în luna iunie, iar a doua în luna noiembrie a acestui an.
În cadrul celei de a doua etape de disponibilizări sucursala a concediat un număr de 192 de salariați ce urmau să beneficieze de prevederile contractului colectiv de muncă al .>
Astfel, începând cu 2.11.2012 prin decizia nr.929/1.11.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, prin concedierea colectivă conform art.65, alin.1 din Legea nr. 53/2003, coroborat cu art.4105, alin. 2B, lit.a urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de 37.906 lei net în raport de o vechime în muncă de 36 de ani și 3 luni, așa cum reiese și din art.4108 din contractul colectiv de muncă.
Refuzul pârâtei de achitare a sumei ce i se cuvine este nejustificat deoarece în cadrul etapei I a disponibilizării ce a avut loc în luna iunie a anului trecut, tuturor salariaților disponibilizați li s-au achitat integral într-o singură tranșă drepturile similare cuvenite.
Întrucât la 17.01.2013 pârâtele de rea-credință au procedat la achitarea către reclamant a sumei de 7581 lei, acesta a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată pentru obligarea la plata restului sumei.
Conform art.253 C.M. reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, aferente drepturilor cuvenite și neachitate, începând cu 02.11.2012 până la data plății efective precum și la plata sumei de 500 lei daune morale.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1151 din 13.06.2013, a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor compensatorii în cuantum de 16 salarii medii brute și a dobânzii legale, de la data de 20.11.2012 până la data plății efective, respingând capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 929/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu 02.11.2012, în temeiul art.65, alin.1 C.M. coroborat cu art.4105 (2)B, lit.a din contractul colectiv de muncă, datorită desființării unor posturi de natura celui ocupat de salariat, ca urmare a reorganizării.
Conform art.4108 din CCMU la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă: de la 6 luni la 5 ani – 7 salarii brute echivalente clasei 39 IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; de la 5 ani la 10 ani – 8 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; de la 10 la 20 de ani – 14 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; peste 20 de ani – 16 salarii brute echivalente clasei 39 IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM.
La articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006 actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.
Din actul adițional nr.760/15.03.2010 la CCMU, anexa privind grilele de salarizare rezultă că clasei 39, treptei IV de salarizare îi corespunde un salariu de bază brut de 3058 lei.
Adeverința nr.1874/12.12.2012 întocmită de . vechimea în muncă a reclamantului, de 36 de ani și 3 luni, aceasta fiind deci îndreptățit să beneficieze de un număr de 16 salarii brut, având o vechime în muncă de peste 20 de ani.
De altfel, îndreptățirea reclamantului de a beneficia de compensațiile bănești prevăzute de CCMU este recunoscută chiar și în cuprinsul deciziei de concediere, ce arată la art.5 că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute în CCM al . vigoare.
Art.10 Codul muncii definește contractul individual de muncă ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Art.40, alin.2 lit.c Codul muncii arată că angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Art.67 Codul muncii prevede dreptul salariaților concediați pentru motive care nu țin de persoana lor de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului și de a primi compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Art.132 din Legea nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii acțiunii) prevede că clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege. La încheierea contractelor colective de munca, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal. Contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior. Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.
Deși conform art.272 Codul muncii, pârâta avea obligația de a dovedi că a achitat aceste drepturi bănești reclamanților, ea nu a produs asemenea dovezi, motiv pentru care în raport de dispozițiile legale amintite mai sus, tribunalul a constatat că este întemeiat capătul de cerere privind acordarea compensațiilor bănești.
În ceea ce privește despăgubirile în sumă de 500 lei solicitate de reclamant cu titlu de daune morale, tribunalul a apreciat că această solicitare este neîntemeiată. Deși reclamantul a susținut că a suferit un prejudiciu moral ca urmare a lipsirii de unica sursă de existență, acesta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu de natură morală, care să-i afecteze onoarea, demnitatea și alte valori personal nepatrimoniale. Prejudiciul de care face vorbire reclamantul este în realitate unul material, ce urmează a fi acoperit prin acordarea dobânzii legale aferentă sumelor datorate.
Potrivit art. 1535 din Noul cod civil „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”
În prezent, Ordonanța nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede în art. 1 că: „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.”
Neprecizând-se, în cuprinsul deciziei de concediere, un termen pentru achitarea acestor drepturi, rezultă că persoana concediată trebuia să beneficieze de acestea de la data încetării contractului de muncă și anume de la 2.11.2012. Un alt argument ce justifică acordarea drepturilor de la momentul concedierii este reprezentat de prevederile art.161 alin.4 Codul muncii ce arată că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia determină obligarea angajatorului la plata daunelor interese pentru repararea prejudiciului, dobânda legală intrând în categoria daunelor interese, scopul său fiind acoperirea prejudiciului suferit de neacordarea plăților compensatorii la momentul scadenței acestora.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis în parte acțiunea și potrivit art. 274 Cod pr.civilă, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată având în vedere că nu s-a făcut dovada efectuării unor asemenea cheltuieli.
Împotriva sus-menționate sentințe a declarat apel în termen legal pârâta .-o nelegală și netemeinică, în esență pentru că instanța nu a avut în vedere că apelanta a depus hotărârea de dizolvare la ONRC București la data de 14 martie 2013 și conform art. 35 pct.1 din Legea nr. 137/2001 la data depunerii hotărârii de dizolvare la Oficiul Registrului Comerțului se suspendă judecarea tuturor acțiunilor în pretenții, judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale și că, instanța de fond nu a avut în vedere că societatea a achitat reclamantului - intimat la data de 17 ianuarie 2013 suma de 7581 lei din totalul sumei de_ lei reprezentând echivalentul a 16 salarii medii brute, rămânând de achitat numai suma de_ lei cu care este de acord să o plătească, urmând ca plata să se facă prin lichidator.
Deși a fost învederat acest aspect instanței de fond, în mod nelegal aceasta a obligat-o la plata către reclamant a drepturilor compensatorii în cuantum de 16 salarii medii brute cu dobânda legală de la data de 20 noiembrie 2012 până la data plății efective.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că apelul este fondat în limitele și pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată de apelantă în sensul că instanța nu a avut în vedere împrejurarea că la data de 14 martie 2013 a depus la ONRC București hotărârea de dizolvare și că, în acest condiții se impunea suspendării tuturor acțiunilor în pretenții formulate împotriva sa, este neîntemeiată întrucât acțiunea a fost formulată de reclamant la data de 1 aprilie 2013 și apelanta-pârâtă nu a depus niciu n act cu care să facă dovada acestor susțineri, astfel că instanța neavând cunoștință de această împrejurare a soluționat cauza în contradictoriu cu această pârâtă așa cum a fost investită, ea necontestând faptul că a avut calitatea de angajator al reclamantului intimat C. G..
Întemeiată este însă cea de-a doua susținere întrucât instanța de fond nu a avut în vedere că reclamantul însuși prin cererea de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtei apelante la plata a 16 salarii compensatorii brute a menționat că la data de 17 ianuarie 2013 a primit de la apelantă suma de 7581 lei înțelegând să ceară obligarea la plată numai pentru restul sumei rămasă neachitată.
Neobservând acest lucru, confirmat de ambele părți, instanța a obligat greșit apelanta-pârâtă să plătească reclamantului-intimat drepturile compensatorii în cuantum de 16 salarii medii brute.
În raport de aceste considerente, urmează a se constata că apelul de față este fondat, așa cum s-a arătat mai sus, astfel că în raport de prevederile art. 480 pct.2 din noul Cod de procedură civilă să-l admită și pe cale de consecință să schimbe în parte sentința în sensul de a obliga apelanta-pârâtă să plătească reclamantului-intimat diferența de_ lei reprezentând salarii compensatorii neachitate, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta ., cu sediul în București, ..1-3, sector 2 în numele și pentru Sucursala ELECTROCENTRALE DOICEȘTI, împotriva sentinței civile nr.1151 din 14.06.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G., domiciliat în comuna Brănești, ., județ Dâmbovița și în consecință:
Schimbă în parte sus-menționata sentință în sensul că obligă apelanta-pârâtă să plătească reclamantului diferența de_ lei reprezentând salarii compensatorii neachitate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 noiembrie 2013.
PreședinteJudecător
E. M. C. Ș.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-11-11
EM/VM
5 ex.
d.f. Trib. Dâmbovița nr._
j.f. G. C.
| ← Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Decizia nr.... → |
|---|
