Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia nr. 2071/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2071/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 7488/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ //2012
DECIZIA NR. 2071
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Președinte - C.-P. B.
Judecători - E.-S. L.
- V.-A. P.
Grefier - F. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 13, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1261/25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta S. M. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat A. I.-G., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă S. M. E., reprezentată de avocat A.-I. G., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/10.09.2013, lipsind recurenta-pârâtă Direcția de S. Publică Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de recurs, s-a solicitat de către pârâtă judecata în lipsă. Totodată, se menționează că, prin intermediul serviciului registratură, recurenta-pârâtă a depus la dosar precizări, înregistrate sub nr._/27.08.2013, ce au fost comunicate intimatei-reclamante, potrivit adresei aflată la fila 9 dosar.
Avocat A.-I. G., pentru intimata-reclamantă, depune la dosar împuternicire avocațială și declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri și constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat de către pârâtă judecata în lisă, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A.-I. G., având cuvântul pentru intimata-reclamantă S. M. E., solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând să solicite pe cale separată cheltuielile de judecată.
Apreciază că sentința pronunțată de tribunal este legală și temeinică, iar pârâta nu a administrat probatorii pe baza cărora să se fi putut reține o altă situație de fapt, sentința fiind în concordanță și cu practica judiciară în materie.
Învederează că prin recursul promovat nu se face referire nici la situația de fapt și de drept, nefiind indicate motive de nelegalitate ori netemeinicie a soluției criticate.
Consideră că în speță în mod corect s-a constatat incidența dispozițiilor Legii nr. 330/2009, urmând a fi avute în vedere și OMS nr. 1078/2010 referitoare la schimbarea încadrării personalului din funcție publică în funcție contractuală, precum și adresa nr._/2011 a Ministerului Sănătății, prin care se comunică pârâtei modalitatea de încadrare pe funcții contractuale a funcționarilor publici.
Totodată, se mai învederează că
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova_, la data de 12.10.2012, reclamanta S. M. E.,a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună modificarea dispoziției de încadrare nr. 338/20.09.2010, în sensul de a i se acorda drepturile salariale de care ar fi beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009, corespunzător funcției deținute de aceasta, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale care i se cuvin, în noua calitate de personal contractual, începând cu luna august 2010 și până în prezent, obligarea pârâtei de a dispune modificarea în parte a contractului său individual de muncă înregistrat sub nr. 26/25.08.2010, urmare a trecerii sale din categoria funcționarilor publici, în categoria personalului contractual, cu plata drepturilor salariale cuvenite, începând cu luna august 2010, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata acestor drepturi salariale, cu indexările cuvenite, intervenite din luna august 2010 și până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi până la data executării efective a obligației.
În motivare cererii reclamanta a precizat că, prin dispoziția de încadrare sus-menționată, a fost trecută din categoria funcționarilor publici din cadrul structurii interne a pârâtei în categoria personalului contractual, fiindu-i modificată doar funcția de încadrare, nu și salarizarea.
Începând cu data de 01.01.2011 până la data de 30.06.2011, salariul său lunar a fost achitat de intimată la nivel de personal contractual, conform Legii nr. 284/2010.
Deși a solicitat pârâtei, nici până în prezent, nu a primit explicații vizând temeiul legal și modul de calcul al salariului care i se acordă și în prezent. A apreciat că salariul său actual a fost stabilit în mod arbitrar, deși fișa sa de evaluare a fost la limita maximă, fără abateri sau sancțiuni, astfel încât și salariul trebuia stabilit la nivelul limitei maxime și nu în mod aleatoriu, așa cum a fost calculat.
De asemenea, a precizat că, prin eliberarea din funcția publică deținută de aceasta, raportul său de serviciu cu pârâta a încetat (ca funcționar public), iar la momentul la care a intrat în categoria personalului contractual, a fost încheiat un nou contract de muncă, fiind inițiat un nou raport de muncă.
Incidente astfel în cauză sunt prevederile Legii nr. 330/2009, potrivit cărora, pentru personalul nou încadrat pe funcție în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
A mai adăugat faptul că trecerea sa din funcția publică în cea de personal contractual, a avut loc în baza Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1078/2010.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, iar în ipoteza în care acțiunea ar fi admisă, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a obligației de a plăti daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la data plății efective. De asemenea, a solicitat ca, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pârâta să întrerupă oprirea reglărilor salariale provenite din diferențele de salariu acordate în perioada 01.01._11 și de la 01.07.2011 până în prezent.
Dispozițiile emise de către personalul Biroului RUNOS din 12.01.2010 au fost dispoziții de reîncadrare ca urmare a prevederilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului din fonduri publice, cu aplicabilitate de la 01.01.2010 și a OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, fără schimbarea încadrării personalului din funcție publică în funcție contractuală.
Se mai arată că la data de 25.08.2010 când a intrat în vigoare OMS nr. 1078/2010, s-a aplicat art. 5 alin. 3 din OMS nr. 1078/2010 privind schimbarea încadrării personalului din funcție publică în funcție contractuală, dar nu și a încadrării salariale, încadrările fiind stabilite de către șeful biroului RUNOS din acea perioadă.
Prin dispozițiile emise la data de 20.09.2010, se arată că le încetează raporturile de serviciu ca funcționari publici, ca urmare a reorganizării și sunt reîncadrați ca personal contractual, pe bază de contract individual de muncă, încheiat și înregistrat la data de 25.08.2010, păstrându-și salarizarea din decembrie 2009, urmare a prevederilor legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului din fonduri publice, cu aplicabilitate din 01.01.2010 și a OUG nr. 1/2010.
La data încheierii contractelor individuale de muncă, 25.08.2010, încadrarea salarială a fost cea de la nivelul lunii decembrie 2009, când aceștia erau funcționari publici.
Pe ordinea de zi a Comitetului Director al Direcției de S. Publică Prahova din 01.11.2011, primul punct a fost salariile personalului contractual, în sensul că salariile de încadrare ale funcționarilor publici trecuți în personal contractual, se află între grilele de salarizare de la nivelul lunii decembrie 2009, respectiv pentru medici.
Mai mult, s-a precizat că sumele aprobate, la partea de cheltuieli de personal, prin filele de buget repartizate anual instituției pârâte de către Min. Sănătății, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
La dosar au fost depuse înscrisuri, fiind încuviințată și proba cu interogatoriul pârâtei.
Pe baza probelor administrate, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1261 din 25.04.2013 a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să modifice dispoziția de încadrare nr. 338 din 20.09 2010 cât și a CIM nr. 26/25.08.2010 prin care s-a stabilit salariul de bază al reclamantei la nivelul de salarizare pentru funcția similară din categoria personalului contractual. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale dintre salariul efectiv acordat și cel cuvenit pentru perioada 25.08.2010 la zi, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății. S-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin dispoziția a cărei modificare se solicită, reclamanta a fost trecută, începând cu data de 25.08.2010 din categoria funcționarilor publici, în cea a personalului contractual, fiindu-i modificată funcția de încadrare, urmând ca, în temeiul CIM nr. 26/25.08.2010, reclamanta, în calitate de asistent medical principal, să beneficieze de un salariu brut lunar de 1451 lei.
S-a constatat că, deși dispoziția de încadrare a fost emisă la data de 20.09.2010, încadrarea a fost dispusă începând cu data de 25.08.2010, dată la care a fost încheiat CIM, reclamanta fiind încadrată ca personal contractual și salarizat ca funcționar public. Deși fișa de evaluare a reclamantei nu a cuprins mențiuni cu privire la eventuale abateri sau sancțiuni, salariul a fost stabilit acesteia în mod arbitrar, ajungându-se la situația potrivit căreia salariul reclamantei să fie mai mic decât cel al colegilor acesteia, având aceeași vechime, grad profesional și gradații echivalente.
În conformitate cu Adresa nr. 7906/13.10.2010 a MPS, întrucât prin OMS nr. 1078/2010, s-a dispus aplicarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a DSP prin care o parte a funcționarilor publici a trecut în funcții contractuale, în temeiul Legii nr. 330/2009, aceștia vor beneficia de drepturi de care a beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009.
În conformitate cu dispozițiilor Legii nr. 330/2009, art. 12 alin. 3, în anul 2010, salariile se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără utilizarea coeficienților prevăzuți în anexele la lege.
În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009, urma să-și păstreze salariul avut, fără a fi afectat de vreo reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel încât noul salariu de bază urma a fi cel corespunzător funcțiilor deținute în luna decembrie 2009, la care urma să se adauge sporurile ce se introduc în salariu conform anexelor la lege.
Sporurile prevăzute în anexele respective se vor fi acordat într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu o sumă calculată pentru luna decembrie 2009, art. 31 din Legea nr. 330/2009 menționând că pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată a legii, salarizarea se face la nivelul de plată pentru funcțiile similare, în acest sens fiind emisă adresa nr._/11.10.2011 a MS prin care se comunică pârâtei modalitatea de încadrare pe funcții contractuale a funcționarilor publici.
Urmare reorganizării pârâtei, postul de funcționar public pe care era încadrată reclamanta a fost transformat în post de natură contractuală, conform disp.art. 30 al.5 din Legea nr. 330/2009, cu mențiunea că personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 urma să fie reîncadrat în 2010 cu păstrarea salariului avut, fără a fi afectate măsurile de reducere personal.
A reținut prima instanță că reclamanta a avut funcția modificată și, ca atare, salarizarea trebuia dispusă conform prevederilor Anexei II/2 pct. II lit a din lege, la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare. De altfel, salarizarea la același nivel de plată pentru funcții similare se face atât pentru personalul nou încadrat cât și pentru personalul nou încadrat în funcție, aceeași situație regăsindu-se și după promovarea reclamantei, respectiv încadrarea acesteia ca medic primar.
Prin adoptarea Legii nr. 330/2009, s-a dorit salarizarea unitară a personalului bugetar, scopul legii nemaiputând fi realizat în condițiile în care persoane diferite încadrate pe același post, în condiții identice de vechime, gradație și grad profesional să fie salarizate ca și personal contractual diferit doar pentru că unele dintre acestea aveau în decembrie 2009 calitatea de funcționar public.
Tribunalul apreciază că singura soluție legală ce se impune este ca reclamanta, începând cu 20.08.2010, să beneficieze de reîncadrarea salarială în funcția de personal contractual la nivelul la care a fost salarizat acest personal în luna decembrie 2009, cu mențiunea că, la reîncadrare, limita maximă sau minimă ce va fi luată în considerare va avea în vedere evaluările efectuate, dispuse pentru reclamantă, cât timp aceasta a fost încadrată ca funcționar public în măsura în care acestea au fost efectuate de pârâtă.
Tribunalul a apreciat că se impune admiterea în parte a acțiunii, cu obligarea pârâtei de a modifica dispoziția de încadrare nr. 338/20.09.2010, urmând ca și actele întocmite în baza acesteia, respectiv CIM nr. 26/25.08.2010 și actele adiționale subsecvente să fie modificate în consecință, urmând ca pârâta să fie obligată la plata către reclamantă a diferențelor de salarizare cuvenite, începând cu data de 25.08.2010.
S-a dispus ca Sumele respective să fie actualizate în raport de rata inflației (inclusiv începând cu data reîncadrării reclamantei în funcția de asistent medical principal) la data plății efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția de S. Publice Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea sentinței civile nr. 1261/25.04.2013. susținând că instanța de fond a pronunțat hotărârea aplicând greșit prevederile art. 34 din Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
A arătat pârâta că salariata S. M. – E. nu a contestat în termen procedural modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de către ordonatorul de credite, fapt pentru care nu există o măsură administrativă care să poată fi atacată în instanță.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței.
La data de 28.08.2013 pârâta a formulat precizări, susținând că are calitate de ordonator secundar de credite și în conformitate cu prevederile art. 21 și art. 22 din Legea nr. 500 din 11 iulie 2001 privind finanțele publice cu modificările și completările ulterioare, are obligația de a angaja și a utiliza creditele bugetare numai în limitele prevederile și destinațiilor aprobate.
A arătat pârâta că fără un titlu executoriu nu poate ca prin împăcarea părților să acorde drepturile solicitate de către reclamant, iar în calitate de instituție bugetară este obligată să parcurgă toate căile de atac împotriva solicitării reclamantului.
Menționează recurenta că pentru asigurarea cheltuielilor de personal câștigate prin sentințe civile definitive și irevocabile, instituția trebuie să înainteze la ordonatorul principal de credite, în speță la Ministerul Sănătății, o solicitare pentru repartiția de credite bugetare cu această destinație, iar Ministerul Sănătății va solicita aceste credite bugetare Ministerului Finanțelor Publice.
Se precizează potrivit art. 29 din Legea nr. 500/2002 – structura bugetelor – pct. 1 veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare;la pct. 2 veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și aliniate, după caz;
Punctul 3 din aceeași lege arată că cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată.
Se mai menționează la punctul 4 că numărul de salariați, permanenți și temporari și fondul salariilor de bază se aprobă distinct, prin anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 304 1 C.pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Potrivit dispoziției nr. 338 a Directorului Executiv al Direcției de S. Publică Prahova Prahova, având în vedere, printre altele, adresa Ministerului Sănătății nr. CS. A /8236/30.07.2010 prin care se repartizează pentru aparatul propriu numărul maxim de posturi precum și acordul reclamantei S. M. E. privind schimbarea locului de muncă, înregistrat sub nr._/17.08.2010, începând cu data de 25.08.2010, s-a hotărât încetarea raportului de serviciu a reclamantei din fucnția publică de conducere de Referent, cls. III, grad superior tr.1, gradația 3, ca urmare a reorganizării și încadrarea acesteia în funcția contractuală de asistent medical principal, gradația 3 la C. Evaluare și Promovare a Sănătății
În mod legal și întemeiat a reținut în acest sens instanța de fond că, având funcția modificată pe cale de consecință și salarizarea trebuia dispusă conform prevederilor Anexei II/2 pct. II lit a din Legea nr. 330 /2009, la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare și pentru aceea că salarizarea la același nivel de plată pentru funcții similare se face atât pentru personalul nou încadrat cât și pentru personalul nou încadrat în funcție.
În ceea ce privește criticile din motivele de recurs în sensul că pârâta, salariata S. M. – E., nu a contestat în termen procedural modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de către ordonatorul de credite, fapt pentru care nu există o măsură administrativă care să poată fi atacată în instanță, Curtea observă că acestea sunt argumente invocate pentru prima dată în calea de atac a recursului care nu au fost supuse examinării instanței de fond, și neconstituind motive de nulitate absolută ale sentinței recurate sau excepții absolute ce pot pot fi invocate pentru prima dată în calea de atac a recursului, Curtea nu are a le examina.
Deși fiind singura cale de atac, în speță recursul are caracter devolutiv, căile de atac devolutive sunt cele care, în limitele a ceea ce s-a cerut în primă instanță și a ceea ce s-a atacat, provoacă o nouă judecată în fond, fără restricții în ceea ce privește administrarea probelor, însă apărarea invocată în motivele de recurs nu se înscrie în aceste limite.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 13, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1261/25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta S. M. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat A. I.-G., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Ia act că se vor solicita de către intimată cheltuielile de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. B. E. S. L. V. A. P.
Grefier,
F. D.
Incetându-i detașarea semnează
P.-grefierul instanței
Red.S.E.L./Tehnored.MP
2ex./10.10.2013
d.f._ ;
Tribunalul Prahova;
j.f. I. C.;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2072/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 133/2013.... → |
|---|
