Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2948/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2948/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1988/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2948
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Președinte - P. C.
Judecători - D. V.
- E. S.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în numele membrului de sindicat P. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA „C. G. și R. I. V.”, cu sediul în București, Bulevardul C. C., nr. 4, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 5004 din 22 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. A. Naționale, cu sediul în București, ., sector 5 și C. Sectoriala de Pensii a Ministerului A. Naționale, cu sediul în București, .. 7- 9, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, precum și față de împrejurarea că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 14.03.2012, contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele membrului său P. G., a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații M. Administrației și Internelor – C. de pensii și C. sectorială de pensii a Ministerului Administrației și Internelor, să se dispună, în principal, anularea hotărârii Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului A. Naționale, anularea deciziei de revizuire a pensiei contestate nr._/12.12.2011, menținerea deciziei nr._/27.01.2006 de stabilire a cuantumului pensiei, stabilită în temeiul Legii nr.164/2001, a Legii nr.179/2004, a Decretului nr.214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010, obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr.164/2001, a Legii nr.179/2004, a Decretului nr.214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010 și cea revizuită conform Legii nr.119/2010, HG nr.735/2010 și OUG nr.1/2011 de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea intimatei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale și plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar,s-a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea contestației, contestatorul a învederat instanței, în esență, faptul că lipsește temeiul juridic al emiterii deciziei de revizuire, de vreme ce a fost emisă în baza unei decizii de recalculare nelegale, că prin decizia respectivă s-a încălcat dreptul de proprietate al contestatorului, s-a realizat o discriminare a acestuia, s-a încălcat principiul neretroactivității legii, precum și principiul drepturilor câștigate (principiu care are o construcție jurisprudențială, chiar dacă nu are o consacrare legală).
Pentru fiecare dintre motivele de nelegalitate, contestatorul a expus ample argumente.
La data de 15.06.2012, M. A. Naționale a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția prematurității formulării contestației, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
Pentru termenul de judecată din data de 22.10.2012, contestatorul a fost citat cu mențiunea de a-și formula propriile apărări față de excepția prematurității formulării contestației invocată prin întâmpinare, excepție față de care acesta nu și-a exprimat punctul de vedere.
Prin sentința civilă nr. 5004 din 22 octombrie 2012, Tribunalul Prahova a admis excepția prematurității formulării contestației, invocată prin întâmpinare de intimatul M.A.N – Departamentul Financiar contabil și a respins contestația formulată de contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, în numele membrului de sindicat P. G., ca fiind prematur introdusă.
Deliberând cu prioritate, conform art.137 alin.1 c.pr.civ., asupra excepției prematurității formulării contestației invocată de instanță din oficiu, tribunalul a reținut că potrivit art.149 alin.1 din Legea nr.263/2010, „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații”, iar potrivit alin.2 – „procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional”.
De asemenea, conform art.150 alin.3 din același act normativ, „în soluționarea contestațiilor, Comisia Centrală de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații adoptă hotărâri”, iar potrivit art.151 alin.2 – „hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
A rezultat, așadar, că, înainte de sesizarea instanței de judecată în legătură cu nelegalitatea sau netemeinicia deciziilor de pensionare emise începând cu data de 01.01.2011, beneficiarul unei astfel de decizii este necesar să parcurgă procedura prealabilă obligatorie prevăzută de dispozițiile Legii nr.263/2010, procedură care se finalizează cu adoptarea unei hotărâri de către Comisia Centrală de Contestații sau comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
În prezenta cauză, tribunalul a constatat că dl. P. G., deși a sesizat Comisia de Contestații din cadrul Ministerului A. Naționale cu nemulțumirile sale legate de modalitatea în care s-a procedat la stabilirea cuantumului pensiei urmare a emiterii deciziei de revizuire contestate, contestația respectivă nu a fost analizată de această comisie, astfel încât, nefiind adoptată o hotărâre conform art.150 alin.3 din Legea nr.263/2010, prezenta contestație apare ca fiind prematur formulată.
Concluzionând, instanța a admis excepția prematurității formulării contestației, invocată de intimat prin întâmpinare și a respins contestația ca fiind prematur formulată.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în numele membrului de sindicat P. G., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată recurentul că prin cererea introdusă la instanța de fond s-a solicitat în principal anularea deciziei de revizuire a pensiilor, menținerea deciziei privind revizuirea pensiei de serviciu, stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, Legea 179/2004 sau Decretul nr. 214/1977 după caz; obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Decretului nr. 214/1977 după caz (în continuare „pensie inițială") și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/2010, de la data de 01.01.2011; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii - decizia privind pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Decretului nr. 214/1977 după caz („pensia inițială") și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/2010, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale; plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar s-a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
Prin sentința contestată instanța de fond a admisă excepția prematurității introducerii contestației invocată din oficiu apreciind că recurentul-contestator ar fi trebuit să îndeplinească procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile Legii nr. 263/2010 și să aștepte răspuns din partea Comisiei de contestații.
Se critică hotărârea instanței de fond raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" și cu privire la prematuritatea cererii de chemare în judecată.
Cu privire la prematuritatea cererii de chemare în judecată, susține că instanța de fond a reținut tot în mod greșit faptul că acțiunea a fost introdusă prematur raportat la dispozițiile OUG nr. 1/2011 coroborate cu prevederile Legii nr. 119/2010 și ale Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Având în vedere data la care au fost emise deciziile contestate, rezultă că legea aplicabilă în cauza dedusă judecății este Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Consideră că, instanța de fond în mod eronat a făcut aplicarea dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, limitându-se numai la alin. (1) al acestui articol, ignorând dispozițiile alin. (2), potrivit cărora „excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătura cu dezlegarea în fond o pricinii".
Or, instanța de fond în mod eronat a rămas în pronunțare asupra acestei excepții deși procesual, avea obligația de a administra absolut toate probele necesare pentru lămurirea excepției invocate din oficiu.
În acest sens, ar fi trebuit ca instanța de fond să acorde un termen pentru administrarea dovezilor pe excepția invocată, sens în care ar fi trebuit să verifice că Comisia de contestații nu a soluționat plângerea în termenul legal prevăzut de lege.
Acordarea unui termen și administrarea probatoriului ar fi trebuit să se efectueze cu atât mai mult cu cât a precizat în fața instanței că s-a adresat cu contestație Comisiei de Contestații.
Din actele din dosarul cauzei, rezultă că a formulat contestație în termenul legal de la comunicarea deciziei de calculare la Comisia de contestații care funcționează în cadrul Ministerului în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (1} din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.
Art 149 (1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
În termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestației, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, comisia de contestații nu a soluționat contestația depusă, în sensul că nu a analizat și nu a răspuns tuturor criticilor formulate în ceea ce privește modalitatea și corectitudinea calculării cuantumului pensiei.
Astfel, prin contestarea la Comisia de contestații din cadrul Ministerului a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii:
Art. 149 (2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Așadar, procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 263/2010 care a intrat în vigoare în momentul emiterii deciziilor de revizuire a fost îndeplinită, astfel încât, instanța de fond ar fi trebuit să observe nerespectarea termenul de 45 de zile de răspuns al Comisiei de contestații, motiv pentru care consideră că instanța de fond a admis în mod greșit excepția prematurității cererii de chemare în judecata.
Se solicită, în baza art.304 pct.9 C.pr.civ. și art.304 ind.1 C.pr.civ. admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că recursul este fondat, pentru pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea reține că potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații”, iar potrivit alin. 2 – „procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional”.
De asemenea, conform art. 150 alin. 3 din același act normativ, „în soluționarea contestațiilor, Comisia Centrală de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații adoptă hotărâri”, iar potrivit art. 151 alin. 2 – „hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
În speță, potrivit actelor aflate la dosarul de fond, Curtea reține, ca situație de fapt, că recurentul a formulat contestație conform procedurii și în termenele instituite de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, împotriva deciziei de revizuire emise sub nr._ din 12.12.2011, dar și a hotărârii Comisiei de Contestații din cadrul Ministerului A. Naționale, mai precis împotriva refuzului acestei instituții de a soluția contestația, întrucât această comisie nu a emis până la acest moment o hotărâre prin care să soluționeze cererile cu care a fost învestită.
Deși a reținut că a fost sesizată legal Comisia de Contestații din cadrul Ministerului A. Naționale, instanța de fond a admis excepția prematurității invocată de intimatul M.A.N.
Sub acest aspect, Curtea constată că este fondată este critica vizând soluția de admitere a acestei excepții, în condițiile în care recurentul a dovedit, conform situației redată în precedent, că a formulat, cu respectarea dispozițiilor art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, contestație împotriva deciziei de revizuire, însă aceasta nu a fost soluționată de Comisia de Contestații din cadrul M.. de 45 de zile stipulat de art. 150 alin. 4 din același act normativ.
În această situație, Curtea constată că recurentul a dovedit că, anterior sesizării instanței de judecată, a urmat procedura prealabilă, reglementată de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, iar neemiterea unei hotărâri în termenul de 45 de zile, de către Comisia de Contestați, reprezintă o culpă a acesteia.
Sancționarea recurentului, pentru culpa intimatei, prin admiterea excepției de prematuritate a cererii de chemare în judecată, reprezintă, în mod evident, o nesocotire a dispozițiilor legale menționate anterior, de natură să afecteze dreptul de acces al acestuia la o instanță de judecată, conform art. 6 din Convenție.
În considerarea acestor argumente, constatând incidența cazului reglementat de pct. 9 al art. 304 Cod proc. civilă și având în vedere că în speță, litigiul nu a fost soluționat pe fond, Curtea va proceda, în conformitate cu art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, la casarea sentinței, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe – Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în numele membrului de sindicat P. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA „C. G. și R. I. V.”, cu sediul în București, Bulevardul C. C., nr. 4, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 5004 din 22 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. A. Naționale, cu sediul în București, ., sector 5 și C. Sectoriala de Pensii a Ministerului A. Naționale, cu sediul în București, .. 7- 9, sector 6, și în consecință;
Casează sentința civilă susmenționată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. V. D. E. S.
Grefier,
A. M. B.
Red. VD
Tehnored. BA
2 ex/30.10.2013
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond A. M. L.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1588/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2644/2013.... → |
|---|
