Recalculare pensie. Decizia nr. 1237/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1237/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 6146/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1237
Ședința publică din data de 23 aprilie 2013
Președinte - C. -P. B.
Judecători - E.- S. L.
- V. -A. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de contestatorul M. P., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București ., ..1, ., sector 4 împotriva sentinței civile nr. 5568/5.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova și de către intimata C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în Ploiești ..1 jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5568/5.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova și a încheierii de îndreptare eroare materială din 20 februarie 2013 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-contestator M. P. asistat de avocat S. Ș. din cadrul Baroului București, conform împuternicirii avocațiale nr._/10.01.2013 și recurenta-intimată C. Județeană de Pensii Prahova reprezentată de consilier juridic M. A. în baza delegației nr. 6146/23.04.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar întâmpinare, cu privire la recursul intimatei, de către recurentul-contestator M. P., înregistrată sub nr. 7728 din 2 aprilie 2013, un exemplar al întâmpinării fiind comunicat, cu adresă, recurentei-intimatei.
Consilier juridic M. A., pentru recurenta-intimată, arată că i-a fost comunicată întâmpinarea, a luat cunoștință de conținutul acesteia și nu mai are cereri de formulat.
Avocat S. Ș., pentru recurentul-contestator, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. Ș., având cuvântul pentru recurentul-contestator, precizează că nu mai susține cel de-al treilea motiv de recurs deoarece a fost soluționat prin încheierea de îndreptare eroare materială din 20 februarie 2013.
Precizează că prin acțiune reclamantul a solicitat actualizarea pensiei de serviciu începând cu luna martie 2008 cu procentul de 4,84%, reprezentând rata de inflație, precum și cu luna martie 2009 cu procentul de 7,85% și obligarea intimatei la plata diferenței dintre cuantumul pensiei de serviciu actualizată și cuantumul pensiei de serviciu primită efectiv, pentru perioada 01.03._10, conform deciziei de reactualizare a pensiei, depusă la dosar.
Primul motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond a tratat eronat ambele capete ale cererii ca având termenul de prescripție de 3 ani. Arată recurentul că primul capăt al acțiunii reprezintă obligație de a face, respectiv obligarea Casei de Pensii de a efectua cele două actualizări solicitate, cea din luna martie 2008 cu 4,84% și cea din martie 2009, cu 7,85%. Al doilea capăt de cerere reprezenta pretenții, respectiv obligarea aceleiași pârâte la plata unor sume de bani.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că în ce privește al doilea capăt de cerere instanța de fond a făcut o nouă eroare în sensul că a soluționat excepția prescripției fără să o pună în discuția părților în prealabil, înainte de acordarea cuvântului pe fondul cauzei. Menționează că excepția prescripției nu a fost invocată procedural, ci după punerea concluziilor pe fond de către intimată, astfel că a fost admisă în mod nelegal, apreciindu-se că este întemeiată pe texte de lege care nici nu aveau aplicabilitate în cauză.
Solicită admiterea recursului și obligarea intimatei C. Județeană de Pensii Prahova la efectuarea celor două actualizări solicitate în primul capăt de acțiune, precum și la plata diferențelor astfel rezultate dintre pensia corect actualizată de două ori și cea efectiv încasată pentru perioada 1.03._10, astfel cum s-a solicitat prin capătul doi de cerere.
Consilier juridic A. M., având cuvântul pentru recurenta-intimată C. Județeană de pensii Prahova, arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin art. VII al OUG nr.114/2009, prevederile art.47 din Legea nr. 223/2007, în baza cărora a solicitat recurentul-contestator reactualizarea pensiei, au fost suspendate pentru anul 2010, acordând pensia de serviciu actualizată și în anul 2010, ordonanță care opera de la 1 ianuarie 2010.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului său, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și pentru intervalul 17.08._10.
Cu privire la recursul declarat de contestator solicită respingerea ca nefondat, susținerile acestuia nefiind întemeiate. Depune concluzii scrise.
Avocat S. Ș., având cuvântul pentru recurentul-contestator cu privire la recursul intimatei, arată că susținerea recurentei în sensul că nu s-a cerut actualizarea din martie 2010 este neîntemeiată, deoarece aceasta nici nu s-a cerut și nici nu s-a acordat, iar invocarea aplicării OUG nr. 114/2010 nu este corectă. Nu există text de lege cu privire la neprimirea actualizărilor din martie 2008 și din martie 2009. Legea 119/2010 a intrat în vigoare la 3 iulie 2010, iar recalcularea s-a făcut cu 1 septembrie, deci pensia era în vigoare până la 31 august, iar solicitarea recurentului-contestator a fost în sensul reactualizării până la 31 august sau 1 septembrie.
În ce privește încheierea de îndreptare eroare materială invocă excepția nemotivării, nu au fost precizate și nici dezvoltate motivele de recurs în ce o privesc, deci solicită anularea acesteia ca nemotivată.
La fila 6 dosar fond există adeverința emisă de Institutul Național de S. din care rezultă coeficientul de inflație, respectiv 4,84 % pentru anul 2007 și 7,85% pentru anul 2008, care însă s-a trecut greșit doar în dispozitivul sentinței recurate, eroare ce s-a îndreptat prin încheierea din 20.02.2013.
Solicită acordarea de cheltuieli de judecată conform chitanței nr.1101 din 16.01.2013 privind plata onorariului de avocat și bon fiscal în valoare de 60,03 lei reprezentând contravaloare combustibil pentru traseul București - Ploiești și retur.
Consilier juridic A. M., având cuvântul pentru recurenta-intimată, solicită respingerea excepției nulității recursului declarat împotriva încheierii de îndreptare eroare materială, deoarece s-a precizat în motivele de recurs că se critică actualizarea cu acest procent și nu doar procentul, deci indiferent de procent se critică actualizarea acordată de instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorul M. P. a chemat în judecată pe intimata C. Județeană de Pensii Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea intimatei la actualizarea pensiei de serviciu a contestatorului cu procentul de 4,84% începând cu luna martie 2008 și cu procentul de 7,85% începând cu luna martie 2009 în conformitate cu art.47 din Legea nr.223/2007 și obligarea intimatei la plata restanțelor neachitate constând în diferența dintre cuantumul pensiei de serviciu actualizate și a celei efectiv primite pentru perioada 1 martie 2008 - 31 august 2010, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că este pensionar conform Legii nr.223/2007, iar potrivit art.47 din acest act normativ, pensia de serviciu se actualizează în luna martie a fiecărui an, prin indexare cu procentul care să acopere integral rata inflației din anul precedent, astfel că pensia acestuia ar fi trebuit actualizată în luna martie 2008 cu 4,84%, reprezentând rata inflației pe anul 2007 și în luna martie 2009 cu 7,85%, reprezentând rata inflației pe anul 2008.
S-a învederat că actualizările cad în sarcina Casei de Pensii, în conformitate cu prevederile art.24 din Normele Metodologice nr.1064 de aplicare a Legii nr.223/2007, iar contestatorul nu a beneficiat de actualizările stipulate de lege, motiv pentru care a fost formulată acțiunea de față.
În drept, au fost invocate disp.art.47 din Legea nr.223/2007 și Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Intimata C. Județeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că petentul a beneficiat de pensie de serviciu, potrivit art.50 din Legea nr.223/2007, începând cu data de 27.12.2007 și până la data de 01.09.2010, când pensia acestuia a fost recalculată în temeiul Legii nr.119/2010 și ulterior, revizuită conform OUG nr.59/2011, în prezent acesta beneficiind de pensie de asigurări sociale în cuantum de 2967 lei.
S-a solicitat a se constata că pentru perioada 01.03._09, drepturile solicitate sunt prescrise în conformitate cu art.2517 din Noul Cod Civil.
Pe fondul cauzei, intimata a susținut că actualizarea pensiilor de serviciu nu se poate dispune întrucât până în prezent nu s-a stabilit o modalitate practică de aplicare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 223/2007 și nu au fost elaborate programe informatice omologate prin care să fie posibilă actualizarea acestor pensii speciale.
Totodată, s-a arătat că începând cu data de 01.09.2010, actualizarea pensiei nu mai are temei legal.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 5568 din 5 decembrie 2012, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.03._09, invocată de intimată și a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință a fost obligată intimata să actualizeze pensia de serviciu a contestatorului cu procentul de 7,55% începând cu 17.08.2009 și să plătească acestuia drepturi de pensie pentru perioada 17.08._10, reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei de serviciu actualizată și cuantumul pensiei efectiv încasate, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.03._09, că în conformitate cu prevederile art.50 din Legea nr.223/2007 privind Statutul personalului aeronautic - civil - navigant profesionist din aviația civilă din România, contestatorului i-a fost stabilită, prin decizia nr._/13.02.2008, o pensie de serviciu în cuantum de 17.619 lei, pensie plătită acestuia începând cu data de 27.12.2007, iar ulterior, prin deciziile emise de intimată la data de 20.08.2010 și respectiv, 19.07.2011, pensia contestatorului a fost recalculată conform Legii nr.119/2010 și ulterior, revizuită conform OUG nr.59/2011, devenind pensie de asigurări sociale conform Legii nr.263/2010.
S-a arătat că prin acțiunea formulată s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.47 din Legea nr.223/2007, actualizarea pensiilor de serviciu în luna martie a fiecărui an, prin indexarea cu procentul care să acopere integral rata de inflație din anul precedent începând cu 1 martie 2008.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.03._09, instanța a arătat că în conformitate cu Decretul nr.167/1958, act normativ în vigoare perioada de 01.08._11, drepturile aferente perioadei martie_09 (data poștei înscrisă pe plicul adresat instanței) sunt prescrise, având în vedere împlinirea termenului de 3 ani de la data la care s-a născut dreptul.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că acțiunea este întemeiată întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Legea nr.223/2007, intimata avea obligația actualizării pensiei contestatorului începând cu luna martie a fiecărui an, prin indexare cu indicele de inflație.
Tribunalul nu a reținut motivarea intimatei în sensul că nu au fost elaborate programe informatice pentru actualizarea acestor pensii, cât timp, rata inflației este un indicator oficial ce se comunică anual de către Institutul Național de S., arătându-se că prin răspunsul la adresa nr._/23.03.2012, I.N.S. a comunicat contestatorului că pentru anul 2007 rata inflației a fost de 4,84%, iar pe anul 2008 de 7,85%.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.03._09, invocată de intimată și a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă, iar pe fond a admis în parte acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Prin cererea înregistrată la data de 19.02.2013, contestatorul M. P. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința sus-menționate în sensul că actualizarea acordată să fie în procent de 7,85% conform adeverinței emisă de Institutul Național de S. și nu de 7,55%, cum din eroare s-a menționat în sentință.
Prin încheierea din 20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, s-a admis cererea și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 5568/5.12.2012, în sensul că procentul de actualizare a pensiei de serviciu a contestatorului este de 7,85% și nu 7,55%, cum din eroare s-a menționat, reținându-se că în cauză sunt îndeplinite disp.art.281 Cod pr.civilă pentru a se dispune îndreptarea erorii materiale în acest sens.
Împotriva sentinței civile nr. 5568/5.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, contestatorul M. P. a declarat recurs, iar intimata C. Județeană de Pensii Prahova a declarat aceeași cale de atac atât împotriva sentinței, cât și împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 20.02.2013 pronunțată cu privire la aceeași sentință.
În recursul său, contestatorul critică sentința ca nelegală și netemeinică invocând disp. art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă și art.3041 Cod pr.civilă.
Susține recurentul că a formulat prin cererea de chemare în judecată două capete de cerere distincte: obligarea Casei Județene de Pensii Prahova la actualizarea pensiei sale de serviciu începând cu luna martie 2008 cu procentul de 4,84% și încă o dată, în martie 2009, cu procentul de 7,85%, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 223 din 2007, precum și obligarea Casei Județene de Pensii Prahova la plata restanțelor neachitate, constând în diferența dintre cuantumul pensiei de serviciu actualizată și cuantumul pensiei de serviciu primită efectiv, pentru perioada 1 martie 2008 până la 31 august 2010.
Menționează recurentul că cele două capete de cerere au natură juridică diferită: primul capăt de cerere în cauză reprezintă obligația de a face, respectiv obligarea Casei de Pensii de a efectua cele două actualizări solicitate, cea din luna martie 2008 cu 4,84% și cea din martie 2009 cu 7,85%, iar cel de-al doilea capăt de cerere reprezintă pretenții, respectiv obligarea Casei de Pensii la plata unor
sume de bani.
Arată recurentul că face distincția între cele două capete de cerere întrucât în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune aplicabilă fiecăruia, aceasta este diferită după natura juridică a fiecăruia dintre ele.
Astfel, susține recurentul că în cauza de față, dat fiind momentul nașterii raportului juridic dedus judecății, respectiv martie 2008, legea aplicabilă prescripției este Decretul nr.167/1958, chiar și instanța de fond apreciind în acest fel, în mod corect.
Se mai arată că rezultă din conținutul Decretului că cele două tipuri de cerere, obligația de a face și pretenții, sunt tratate diferit din punct de vedere al prescripției dreptului la acțiune.Astfel, obligația de a face este imprescriptibilă, iar pretențiile au termen de prescripție de 3 ani.
Învederează recurentul că atât din lecturarea considerentelor, cât și din cea a dispozitivului sentinței, rezultă că instanța de fond a tratat în mod eronat ambele capete de cerere ca având termen de prescripție de 3 ani.
Mai susține recurentul că instanța de fond aplică termenul de prescripție de 3 ani și capătului de cerere privind obligația de a face, reținând că se acordă doar cea de a doua actualizare din martie 2009, cu 7,55% -deși din înscrisul depus la fila 6 din dosar rezultă clar că rata inflației corectă este de 7,85%, nicidecum 7,55% - și nu și prima actualizare, cea din martie 2008, cu 4,84%.
Apreciază recurentul că o soluție legală în prezenta cauză ar fi fost ca instanța de fond, soluționând capetele de cerere pe rând, să dispună față de primul astfel: obligarea Casei Județene de Pensii Prahova la efectuarea celor două actualizări începând cu luna martie 2008 cu procentul de 4,84% și încă o dată în martie 2009 cu procentul de 7,85%, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 223 din 2007, acest lucru reprezentând obligația de a face și fiind imprescriptibilă în ce privește dreptul la acțiune.
Motivează recurentul că relativ la acest capăt de cerere, nu se poate reține o eventuală prescripție, întrucât fiind vorba de obligația de a face, este imprescriptibilă.
Mai mult, nici nu se motivează cu privire la mecanismul logico-juridic prin care se ajunge la această concluzie, tribunalul rezumându-se la a menționa că „admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.03._09”, fără a exista vreo explicație în acest sens, referitoare la cum anume a operat prescripția asupra acestui capăt de cerere, textul de lege aplicabil, ori justificarea intervalului pretins a fi prescris.
Susține recurentul că în privința celui de al doilea capăt de cerere, instanța de fond face o nouă eroare atunci când soluționează excepția prescripției fără a o pune în discuția părților în prealabil, înainte de acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Astfel, potrivit art. 136-137 Cod pr. civilă, instanța ar fi trebuit să pună în discuție eventualele excepții cu prioritate.
Instanța chiar a întrebat părțile dacă mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, iar părțile au arătat că nu au astfel de cereri sau excepții și ulterior, s-a acordat cuvântul pe probe și mai apoi pe fond, pentru ca după acordarea cuvântului pe fond, intimata C. de Pensii a înțeles să invoce excepția prescripției.
Mai mult, chiar și peste procedură, excepția este întemeiată pe un text de lege fără aplicabilitate în cauză, respectiv art. 2517 din Noul Cod Civil.
Susține recurentul că art. 2517 din Noul cod civil nu are aplicabilitate în cauză întrucât raportul juridic este născut în martie 2008, mult înainte de . Noului Cod Civil.
Or, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, art. 2517 din Noul Cod Civil nu este aplicabil recurentului, deoarece în acest gen de spețe se aplică legea de la momentul nașterii raportului juridic dedus judecății, Noul Cod Civil aplicându-se în materia prescripției doar „tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..”
În mod cu totul neprocedural, se arată că instanța nu doar că îi acordă Casei de Pensii cuvântul pe excepția invocată, dar o mai și admite.
Orice excepție ar fi trebuit pusă în discuție de partea care o invocă înainte de acordarea cuvântului pe fondul cauzei, iar intimata C. de Pensii nu a procedat în acest fel, înțelegând să nu susțină acea tardivitate.
Mai mult, niciun text de lege nu interzice debitorului unei obligații solicitată tardiv în instanță să achite de bună-voie acea obligație chiar și peste termen, obligația fiind considerată ca legal achitată.
Acesta este motivul pentru care recurentul critică sentința instanței de fond pe capătul doi de cerere, respectiv de a admite o excepție ce nu a fost invocată și susținută la momentul procedural.
Practic, susține recurentul, prin eroarea de a nu se admite prima actualizare din martie 2008 cu 4,84% conform primului capăt de cerere, diferențele din capătul doi de cerere sunt mai mici pentru că rezultă doar dintr-o singură actualizare, nu din două cum ar fi legal. Mai mult, acea a doua actualizare admisă este dispusă cu un procent mai mic, de 7,55%, în loc de 7,85% cum rezulta a fi corect din înscrisul depus la fila 6.
Din cele arătate mai sus, se conchide că rezultă și cea de-a treia eroare a instanței de fond, acordarea celei de-a doua actualizări într-un procent mai mic, respectiv de 7,55%, deși din înscrisul depus la fila 6 din dosar rezulta indubitabil că procentul corect este cel de 7,85%.
Se solicită pentru aceste motive admiterea recursului și obligarea Casei Județene de Pensii Prahova la efectuarea celor două actualizări solicitate în primul capăt de acțiune, respectiv începând cu luna martie 2008 cu procentul de 4,84% și încă o dată în martie 2009, cu procentul de 7,85%, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 223 din 2007, precum și obligarea intimatei la plata diferențelor astfel rezultate dintre pensia corect actualizată de două ori și cea efectiv încasată pentru perioada 01.03._10, astfel cum s-a solicitat prin capătul doi de cerere.
În recursul său, intimata C. Județeană de Pensii Prahova critică sentința ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct. 9 Cod pr.civilă și art.3041 Cod pr.civilă, susținând că în mod greșit a fost admisă în parte acțiunea.
Se învederează că prin decizia nr._/13.02.2008, contestatorului i s-a stabilit pensia de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 50 din Legea nr. privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, fiindu-i acordată, începând cu data de 27.12.2007, o pensie de serviciu în cuantum de 17.619 lei, dată de la care nu a mai încasat pensia de asigurări sociale.
Menționează recurenta ca potrivit dispozițiilor art. 46 alin.3 din Legea nr. 223 din 4 iulie 2007, partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Astfel, cuantumul pensiei de asigurări sociale este relevant numai în ceea ce privește decontarea de la bugetul de stat, situație în care contestatorul se află în eroare cu privire la actualizarea pensiei de serviciu în funcție de modificările (creșterile) valorii punctului de pensie de asigurări sociale, calculul efectuat de acesta fiind total eronat.
Se susține că prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat actualizarea pensiei de serviciu, cu luna martie a fiecarui an, potrivit art. 47 din Legea nr. 223/2007.
Față de aceasta cerere, precizează recurenta că a solicitat punctul de vedere organului ierarhic superior - C. Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, iar acesta a fost comunicat prin adresa nr. 3633/20.10.2009, înregistrată sub nr._/28.10.2009 (existentă în dosarul de fond), prin care se arată că până în prezent nu a fost stabilită o modalitate practică de aplicare a dispozițiilor art. 47, căutându-se soluții în acest sens.
De asemenea, se menționează că stabilirea, recalcularea și actualizarea drepturilor de pensie de către instituția recurentă se pot realiza numai în baza unor prevederi legale, în aplicarea cărora au fost date norme metodologice și au fost elaborate programe informatice. Or, în cazul pensiilor de serviciu stabilite potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 223/2007, Ministerul Transporturilor - ca emitent al normelor metodologice (publicate in Monitorul Oficial nr. 726/2007) - caută soluții în clarificarea acestei problematici.
În acest sens, solicită recurenta a se aprecia și asupra punctului de vedere exprimat de CNPAS prin adresa nr._/3088/20.10.2008, comunicată contestatorului.
Mai mult, susține recurenta că dacă pentru stabilirea și recalcularea pensiei de serviciu, legiuitorul a prevăzut modalitatea practică de soluționare și calcul, respectiv art. 11 - 24 din normele de aplicare a Legii nr. 223/2007, pentru actualizarea pensiilor de serviciu nu e prevăzută nicio dispoziție legală pentru aplicarea art. 47 din Legea nr. 223/2007.
Se conchide de către recurentă că în lipsa unei proceduri concrete de actualizare a pensiilor de serviciu pentru personalul navigant, s-a aflat în imposibilitatea practică de punere în aplicare a articolului de lege sus-menționat Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există un program informatic omologat, care să facă posibilă actualizarea acestor pensii speciale, fiind exclusă actualizarea printr-un calcul manual.
Nu în ultimul rând, menționează recurenta faptul că începând cu data de 03.07.2010, odată cu . prevederilor Legii nr. 119/2010, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă - cuvenite sau aflate în plată - devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, fiind supuse procesului de recalculare prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecarei pensii, potrivit algoritmului de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, astfel că nu mai exista temei legal pentru actualizarea pensiei de serviciu.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere că prin art. VII din OUG nr. 114/2009, prevederile art. 47 din Legea nr. 223/2007 au fost suspendate pentru anul 2010, acordând pensia de serviciu actualizată și în anul 2010.
În susținerea celor afirmate, învederează recurenta faptul că instanța de recurs, Curtea de Apel Ploiești, într-o cauză similară, a dispus refacerea raportului de expertiză judiciara în dosarul nr._, prin valorificarea pensiei de serviciu actualizate numai pentru anii 2008, 2009, micșorând câtimea pretențiilor recurenților - reclamanți prin acordarea pensiei de serviciu neactualizată în anul 2010.
Se solicită admiterea recursului declarat, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și pentru intervalul 17.08._10.
În recursul declarat împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, cu privire la sentința recurată, recurenta-intimată a arătat că susține aceleași motive expuse în cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 5568/5.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Recurentul-contestator a formulat întâmpinare cu privire la recursul intimatei, solicitând respingerea recursului acestuia ca nefondat.
La termenul de judecată din 23.04.2013, recurentul-contestator, asistat de avocat, a arătat că nu mai susține cel de-al treilea motiv de recurs din recursul acestuia deoarece a fost soluționat prin încheierea de îndreptare eroare materială din 20.02.2013.
La același termen de judecată, recurentul-contestator, prin apărător, a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în privința recursului declarat de intimata C. Județeană de Pensii Prahova împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2013 a Tribunalului Prahov,a pe motiv că nu au fost precizate și nici dezvoltate motivele de recurs referitoare la această încheiere.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin.1 Cod pr. civilă, excepția sus-menționată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge, câtă vreme recurenta-intimată a precizat în mod expres prin cererea de recurs formulată împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2013 a Tribunalului Prahova că susține aceleași motive expuse în cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 5568/5.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, recursul declarat împotriva sentinței fiind motivat cu respectarea cerințelor prev.de art.3021 alin.1 lit.c Cod pr.civilă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate de ambele părți, respectiv încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2013 a Tribunalului Prahova, atacată de intimată, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
Referitor la recursul contestatorului, se reține că sentința tribunalului cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, motivarea răspunzând cerințelor prev.de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, arătându-se pe larg de către prima instanță care sunt argumentele de fapt și de drept în raport de care a fost pronunțată soluția dată, recurată de către reclamant.
Indiferent de modul în care a fost formulată acțiunea, care cuprinde două capete de cerere, este evident că cele două capete de cerere sunt strâns legate între ele, prescripția dreptului de a cere plata unor diferențe de bani pentru o anumită perioadă - în cazul de față pentru intervalul 01.03._09- nemaijustificând obligarea Casei Județene de Pensii Prahova de a proceda la actualizare pentru perioada prescrisă.
Altfel spus, nu putea fi primită cererea de obligare a intimatei la actualizarea pensiei recurentului-contestator și începând cu luna martie 2008 cu procentul de 4,84%, astfel cum a cerut recurentul, de vreme ce dreptul de a solicita diferențele de pensie rezultate din actualizare pentru perioada 01.03._09 sunt prescrise, fiind evident că scopul final urmărit de contestator constă în achitarea efectivă a acestor diferențe de bani de către intimata C. Județeană de Pensii Prahova, cererea acestuia de plată a acestor diferențe fiind însă prescrisă pentru perioada respectivă.
Soluția primei instanțe, de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada sus-menționată, este corectă.
Se impune a se preciza că excepția respectivă a fost invocată la prima instanță de către intimata C. Județeană de Pensii Prahova chiar prin întâmpinarea depusă la dosar, la prima zi de înfățișare, din data de 05.12.2012, anterior formulării concluziilor pe fondul pricinii, întâmpinarea fiind comunicată contestatorului, prin apărător, la termenul respectiv de judecată, precizându-se în mod expres de către acesta că nu solicită un termen pentru a lua cunoștință de respectiva întâmpinare.
Ca atare, nu se poate susține că excepția ar fi fost invocată de către intimată neprocedural și că recurentul-contestator nu ar fi fost înștiințat, practic, despre această excepție.
Mai mult, rezultă în mod evident din practicaua sentinței atacate, că asupra excepției respective - ce fusese deja invocată, după cum s-a arătat mai sus, de către intimată, prin întâmpinare - au formulat concluzii, la termenul din 05.12.2012, ambele părți, deci inclusiv contestatorul, prin apărător.
Este adevărat că dispozițiile art. 2517 din Noul Cod Civil nu au aplicabilitate în cauză, fiind aplicabilă, potrivit art.art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, legea de la momentul nașterii raportului juridic dedus judecății, Noul Cod Civil aplicându-se în materia prescripției doar „tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”, astfel cum susține și recurentul, însă nici prima instanță nu a reținut ca fiind aplicabile prevederile art. 2517 din Noul Cod Civil, ci pe cele ale Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În conformitate cu disp.art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar conform art.3 din același act normativ, termenul prescripției este de trei ani.
Având în vedere că acțiunea a fost înaintată instanței prin poștă și ținând cont de data Oficiului Poștal de Expediție de pe plicul aflat la dosar, s-a conchis în mod just de către tribunal că drepturile aferente perioadei 01.03._09 sunt prescrise, fiind împlinit, în privința acestora, termenul de prescripție de trei ani de la data la care s-a născut dreptul la acțiune.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul contestatorului ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței prev.de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă și art.3041 Cod pr.civilă, invocate de recurent în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește recursul intimatei C. Județeană de Pensii Prahova, este neîntemeiată critica prin care se susține că în mod greșit a fost admisă în parte acțiunea în sensul celor dispuse prin sentința recurată și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2013.
Astfel, prin decizia nr._/13.02.2008, contestatorului i s-a stabilit pensie de serviciu, în conformitate cu prevederile Legeii nr. 233/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, fiindu-i acordată, începând cu data de 27.12.2007, o pensie de serviciu în cuantum de 17.619 lei lunar.
Potrivit art.47 din Legea nr.223/2007, pensia de serviciu se actualizează în luna martie a fiecărui an cu procentul care să acopere integral rata inflației din anul precedent.
Fiind vorba de o prevedere legală, aceasta trebuie pusă în aplicare, neputând fi primită apărarea intimatei potrivit căreia nu se justifica obligarea acesteia la actualizare și la plata către recurentul-contestator a diferențelor de pensie pentru perioada 17.08._10, astfel cum a dispus tribunalul, pe motiv că nu s-au emis norme metodologice de aplicare a prevederilor art.47 din Legea nr.223/2007 și nu au fost elaborate programe informatice omologate corespunzătoare.
După cum rezultă din adresa Institutului Național de S., comunicată apărătorului recurentului-contestator (fila 6 dosar fond), rata inflației pe anul 2008 a fost de 7,85%, astfel încât, având în vedere disp. art.47 din Legea nr.223/2007, mai sus menționate și ținând cont de perioada pentru care nu s-a prescris dreptul la acțiune al contestatorului, în mod corect tribunalul a obligat intimata să actualizeze pensia de serviciu a contestatorului începând cu 17.08.2009 cu procentul de 7,85% și să plătească acestuia drepturi de pensie pentru perioada 17.08._10, reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei de serviciu actualizată și cuantumul pensiei efectiv încasate.
Punctul de vedere al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, comunicat prin adresa nr. 3633/20.10.2009, înregistrată sub nr._/28.10.2009, la care face referire recurenta-intimată, adresă nedepusă însă la dosar, astfel cum pretinde aceasta, nu putea schimba oricum datele problemei, având în vedere considerentele mai sus arătate, neputând justifica admiterea recursului intimatei în sensul solicitat de aceasta.
Nu s-a solicitat de către contestator prin acțiune a se dispune obligarea intimatei la actualizarea pensiei sale de serviciu și începând cu luna martie 2010, cu procentul care să acopere integral rata inflației din anul precedent, respectiv 2009, iar nici instanța de fond nu a dispus în sarcina intimatei această obligație, fiind, așadar, lipsită de relevanță împrejurarea invocată de recurenta-intimată în recurs, și anume că
prin art.VII din OUG nr.114/2009, prevederile art.47 din Legea nr.223/2007 au fost suspendate pe anul 2010.
Recurentul-contestator este îndreptățit la actualizarea pensiei sale de serviciu numai pe anul 2009, în sensul celor dispuse de prima instanță, fiind evident, îndreptățit și la achitarea diferențelor de pensie cuvenite acestuia în urma actualizării, astfel cum corect a dispus și tribunalul, adică până la data de 31.08.2010, dată până la care recurentul-contestator a beneficiat de pensia de serviciu, ulterior, respectiv începând cu data de 01.09.2010, pensia acestuia fiind recalculată în temeiul Legii nr.119/2010, conform deciziei de recalculare depusă în copie la dosarul de fond.
Față de cele ce preced, Curtea privește și recursul intimatei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței prev.de art.304 pct. 9 Cod pr.civilă și art.3041 Cod pr.civilă, invocate de recurenta-intimată în motivarea recursului acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului declarat de intimata C. Județeană de Pensii Prahova împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2013 a Tribunalului Prahova.
Respinge ca nefondate ambele recursuri declarate împotriva sentinței civile nr. 5568/05.12.2012 a Tribunalului Prahova de contestatorul M. P., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București ., ., ., sector 4 și de către intimata C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în Ploiești ..1 jud. Prahova, precum și recursul formulat de intimată împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 aprilie 2013.
Președinte Judecători
C.- P. B. E. -S. L. V.- A. P.
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier,
N. M.
Red.VAP/Tehnored.NM
2ex./23.05.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. C. D. E.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 1027/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 1989/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
