Asigurări sociale. Decizia nr. 611/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 611/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 3862/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR.611
Ședința publică din data de 13 martie 2013
Președinte – M. I. G.
Judecători - V. G.
- A. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2104 din 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. N., cu domiciliul ales la sediul cabinetului de Avocatură M. M., din București, .. 2 A, ., sector 6.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 6 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a apreciat că se impune amânarea pronunțării pentru azi data de mai sus, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /07.05.2012, reclamanta M. N. a chemat în judecată C. Județeană de Pensii Dâmbovița solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună revizuirea deciziei de acordare a pensiei prin valorificarea veniturilor brute menționate în adeverința nr. M04.401/1121/27.03.2011 eliberată de Metrorex SA și plata diferențelor începând cu 01.05.2012, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că este pensionată pentru limită de vârstă conform Legii 19/2000, drepturile inițiale fiind stabilite prin decizia nr._/17.03.2011 începând cu 22.12.2010.
La 05.04.2012 a solicitat pârâtei valorificarea veniturilor brute menționate în adeverința nr. M. 04.401/1121/27.03.2011, iar intimata avea obligația valorificării acestora, deoarece a fost achitata CAS-ul conform art.165 din Legea 263/2010 și art.2 din Legea 19/2000.
Valorificarea acestor sume la calculul punctajului mediu anual este în concordanță cu art.164 din Legea 19/2000, iar în măsura în care salariatului i-au fost calculate și reținute din veniturile salariale realizate, indiferent de titlu cu care aceste sume au fost acordate sau de perioada acordării lor, sume reprezentând contribuția pentru pensie, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea dreptului de pensie.
În drept reclamanta a invocat Legea 19/2000 și Legea 263/2010, iar în dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în baza art. 115 Cod procedură civilă, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
În fapt, s-a susținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub_ reclamanta a chemat în judecată C. de pensii pentru aceleași aspecte și anume recalcularea pensiei având în vedere adeverințele depuse la dosarul de pensie, iar prin sentința civilă nr. 1998/11.10.2011 a fost respinsă contestația formulată, hotărârea rămânând irevocabilă.
Pe fondul cauzei, pârâta a învederat că a valorificat veniturile reclamantei înscrise în carnetul de muncă, așa cum rezultă din datele culese care au fost depuse la dosar.
În ceea ce privește sporurile realizate pe care reclamanta consideră că nu au fost luate în calcul, la stabilirea pensiei în perioada ulterioară datei de 01.04.1992 s-au avut în vedere salariile și sporurile cu caracter permanent.
Referitor la sporurile menționate în carnetul de muncă pentru perioada 01.04.2001 – 01.04.2005 acestea au fost incluse în sumele care sunt menționate în adeverința de stagiu nr._/09.02.2011. Astfel pentru perioada 2001- 2010 au fost culese veniturile realizate din adeverința de stagiu nr._/09.02.2011 în vederea stabilirii pensiei. În ceea ce privește adeverința nr. 1492/01.03.2005 în care sunt menționate salariile pentru perioada 1974 – 1980 acesta a fost luată în calcul dovada fiind buletinul de calcul anexat.
Referitor la adeverința nr. M.04.401/1121/26.03.2010 eliberată de Merorex SA pârâta a susținut că aceasta nu poate fi valorificată deoarece sunt menționate salariile brute realizate, nedefalcate, iar C. de pensii a valorificat deja salariile înscrise în cartea de muncă, sporul de vechime, sporul pentru ore de noapte.
În combaterea acțiunii pârâta a depus: împuternicire avocațială, chitanță nr. 3542/03.04.2012, decizie nr._/17.03.2011, adeverință nr. M.04.401/1121/27.03.2011, dovadă de înregistrare nr._/05.04.2012, buletin de calcul, date privitoare la activitatea în muncă, cupon de pensie, copie act identitate reclamantă, carnet de muncă ., nr._, adeverințele nr. 7294/29.11.2010, nr. 3870/09.12.2010, 1572/22.09.2005, sentința civilă nr. 1998/11.10.2011 pronunțată în dosarul nr._, extras portalul instanțelor judecătorești.
La data de 25 octombrie 2012 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat pe considerentul că nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, întrucât obiectul dosarului nr._ privește o adeverință care se referă la sporul acordat pentru orele prestate în zilele lucrătoare, în timp ce în cauza de față adeverința ce stă la baza acțiunii vizează cuantumul salariilor și nu al sporurilor.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 2104 din 25 octombrie 2012 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. N., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, a obligat pârâta la recalcularea pensiei reclamantei, cu luarea în calcul a veniturilor brute realizate de reclamantă începând din data de 01.01.1990, așa cum rezultă din adeverința nr. M.04.401/1121/26.03.2011, eliberată de Metrorex SA, începând cu data de 01.05.2012, precum și la plata drepturilor de pensie începând cu data de 01.05.2012.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut, că prin decizia nr._/17.03.2011 s-au stabilit drepturile de pensie de asigurări sociale pentru muncă și limită de vârstă ale reclamantei, începând cu data de 22.12.2010, la suma de 1713 lei.
Conform buletinului de calcul din 24.02.2011 (filele 15 și urm.) și a datelor înscrise în carnetul de muncă al reclamantei, pârâta a luat în calculul pensiei venitul lunar înscris în carnetul de muncă deși în adeverința nr.M.04.401/1121/26.03.2011 (fila 11 dosar) se află înscrise venituri brute lunare al căror cuantum este mai mare.
Prin cererea adresată pârâtei (fila 10 dosar) reclamanta i-a solicitat acesteia recalcularea pensiei în temeiul acestei adeverințe, solicitarea sa fiind înregistrată sub nr._/05.04.2012 (fila 13 dosar).
Art.96 din Legea nr. 263/2010 prevede că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau după, caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Susținerea pârâtei din întâmpinare în sensul imposibilității valorificării adeverinței în discuție deoarece a fost valorificat salariul înscris în carnetul de muncă, sporul de vechime, sporul pentru ore de noapte, nu are legătură cu dispozițiile legale menționate anterior, care nu prevăd o asemenea imposibilitate.
Astfel, art. 107 din Legea 263/2010 prevede că pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Sumele rezultate în urma aplicării acestor prevederi se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea. În completarea acestui articol, vin și dispozițiile art.165 care arată că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de munca: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută de instanță, rezultă că pentru perioada ulterioară datei de 01.01.1991 pârâta ar fi trebuit să aibă în vedere la calculul pensiei reclamantei, veniturile brute, așa cum rezultă ele din adeverința nr. M.04.401/1121/26.03.2011 emisă de Metrorex SA.
Referitor la acordarea diferențelor rezultate în urma recalculării pensiei, tribunalul a avut în vedere faptul că reclamanta a solicitat recalcularea pensiei prin cererea înregistrată la data de 05.04.2012, astfel încât a apreciat că, potrivit art.107, alin.5 din Legea 263/2010 și acest capăt de cerere este întemeiat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. județeană de Pensii Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, recurenta a arătat că în mod eronat, instanța de fond a admis contestația intimatei, motivat de faptul ca instituția lor are obligația de a proceda la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor brute realizate.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010 și anexei 15, punctul VI din H.G. nr. 257/2011, Normele metodologice ale Legii nr. 263/2010, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Referitor la baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, recurenta a precizat că la art. 4 alin. 3 din OUG 4/2001, se stipulează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sunt cele prezentate în anexa, care face parte integrantă din actul normativ.
Pe lângă indicarea expresă a sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, la punctul VI din Anexa la OUG 4/2005 se menționează: "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale."
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile obținute în forma de retribuire după timp nu lasă loc de interpretare extensivă; constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale care prin Decizia nr. 736 din 24.10.2006 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Întrucât Legea nr. 19/2000 a intrat în vigoare la 01.04.2001, perioadele de activitate desfășurate înainte de această dată care intrau în calculul pensiilor au fost reglementate în Capitolul IX din Legea nr. 19/2000, respectiv "Dispoziții tranzitorii".
Astfel, prin dispozițiile articolului mai sus menționat se stabilește că: "la determinarea punctajelor anuale, până la . prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă"; după cum se observa în carnetul de muncă al reclamantului nu sunt înscrise aceste venituri.
La alin. 2 al art. 164, se prevede că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă".
După cum rezultă din dispozițiile legale menționate anterior, pentru a verifica dacă un spor poate fi utilizat la stabilirea punctajului mediu anual recalculat anterior datei de 01.04.2001, este necesar a se analiza dacă acel spor ar fi fost utilizat la stabilirea pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, respectiv Legea nr. 3/1977.
Astfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977, "baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza si a următoarelor sporuri: sporul de vechime in muncă; sporul pentru lucru în subteran; indemnizația de zbor; sporul pentru condiții grele de muncă; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii".
A precizat recurenta că veniturile solicitate a fi luate în calcul nu reprezintă un spor, ci o forma de remunerare față de munca suplimentară desfășurată în cadrul policlinicii cu plata, reglementată de legislația în vigoare la acea data, respectiv de Legea nr. 279/1983, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifara.
De asemenea, dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborate cu OMM nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă reprezintă norme legale din care rezultă că veniturile realizate suplimentar nu se înscriu în carnetul de muncă, prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art. 164 din Legea nr. 19/2000.
A precizat recurenta că această diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă din baza de calcul a pensiilor, printr-un text de lege expres anumite categorii de venituri si sporuri (ex: formele de retribuire după timp - orele suplimentare).
Totodată, recurenta a mai precizat că pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, punctajul anual al asiguratului se determină prin utilizarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile.
Este absolut necesară această precizare pentru a elimina orice confuzie privind baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, reglementata de art. 23 din Legea nr. 19/2000, baza care exista in fapt si in drept începând cu data de 01.04.2001 si care poate fi invocata doar pentru perioade de activitate desfășurate începând cu data de 01.04.2001 și baza de calcul anterioară datei de 01.04.2001.
Deci, dispozițiile art. 76 si 78 din Legea nr. 19/2000 se aplică pentru activitatea desfășurata anterior datei de 01.04.2001, numai in ceea ce privește modul efectiv de calcul (calculul matematic) al punctajului mediu anual nu în ceea ce privește sumele utilizate la stabilirea numărului de puncte si a punctajului.
În consecința, stabilirea punctajului mediu anual se realizează prin utilizarea sumelor la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentara pentru perioada anterioara datei de 01.04.2001 și respectiv, contribuția individuala la asigurările sociale pentru perioada ulterioara datei de 01.04.2001 și nicidecum prin utilizarea sumelor la care angajatorul își achită partea sa din contribuția de asigurări sociale.
În ceea ce privește afirmația unității angajatoare că la aceste venituri s-a virat contribuția de asigurări sociale și aceste sume trebuie să fie valorificate la stabilirea pensiei, recurenta a precizat că este ușor de observat, la o prima lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de stat (Decret nr. 389/1972, Legea nr. 49/1992) că plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, și nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 389/11.10.1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat..."
Așa cum rezultă din aceste dispoziții legale, precum și din prevederile Legii nr. 49/1992, obligația plații contribuției de asigurări sociale îi revenea angajatorului, care calcula această contribuție la fondul total de salarii și o vira la bugetul asigurărilor sociale de stat.
În continuare, recurenta a precizat că plata contribuției de asigurări sociale de stat, de către angajator, nu însemna diminuarea drepturilor salariale ale angajaților, așa cum erau acestea înscrise în contractele individuale de muncă.
De asemenea, s-a observat că prin precizările nr._/10.07.1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1972, la punctul 2 se menționează, fără echivoc că sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentară, sume reținute din drepturile salariale ale angajatului.
Astfel, este lesne de observat corelația între baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, compusă din salariu tarifar și sporurile expres și limitativ prevăzute de lege, contribuția la pensia suplimentară, suma care se reținea din drepturile salariale ale angajatului și sumele ce se utilizează la stabilirea punctajului mediu anual după data de 01.04.2001, conform art. 76-78 din Legea nr. 19/2000.
În aceste condiții sumele obținute de reclamantă suplimentar reprezintă venituri care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și nu au fost avute în vedere la calcularea și reținerea contribuției la pensia suplimentară, potrivit precizărilor nr._/10.07.1992.
În concluzie, recurenta a solicitat a se constata că niciodată veniturile suplimentare, nu au fost valorificate la stabilirea pensiei nici potrivit Legii nr. 3/1977, nici potrivit Legii nr. 19/2000.
Față de cele precizate mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate, în sensul respingerii contestației.
În temeiul art. 308 alin.2 Cod procedură civilă intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, urmând a fi menținută ca legală sentința atacată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă, prin decizia nr._/17.03.2011, în temeiul legii 19/2000 și i s-au stabilit drepturile de pensie de asigurări sociale începând cu data de 22.12.2010, la suma de 1713 lei.
Prin data deschiderii dreptului la pensie, se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază, iar în speță se constată că reclamantei i s-a deschis dreptul la pensie conform legii 19/2000.
Pe calea prezentei acțiuni reclamanta a solicitat recalcularea pensiei sale conform adeverinței nr. M04.401/1121/26.03.2011 emisă de . în care sunt menționate salariile brute ( salarii formate din salariul tarifar la care s-au adăugat sporurile cu caracter permanent) realizate de aceasta în perioada 25.01._01 și în care se precizează că s-a reținut și virat CAS pentru acest interval.
Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Chiar dacă potrivit Legii nr. 3/1977 nu exista obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului, ulterior, noua lege a pensiilor nr. 19/2000, a instituit obligația virării acestei contribuții de asigurări sociale atât pentru angajator, cât și pentru angajat, reglementând și posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia (art. 169).
Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară, text ce a fost modificat ulterior prin Legea nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensionare erau avute în vedere salariul de bază și o . sporuri sau indemnizații ce nu intraseră anterior în această bază.
Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulau că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
La pct. I-V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 erau enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipula în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Inatanța supremă a stabilit cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 19/2011, că această dispoziție normativă mai sus-menționată poate fi înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Legea nr. 19/2000 ( în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000 fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi) și încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Constatând aplicarea principiului contributivității instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.
Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, ce are drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor lor de pensie.
Pe de altă parte se reține că potrivit art. 107 din Legea 263/2010 pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Sumele rezultate în urma aplicării acestor prevederi se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
În completarea acestui articol, vin și dispozițiile art.165 care arată că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de munca: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Ținând cont de prevederile legale, dar și de faptul că pentru salariile brute menționate în adeverința în litigiu s-au plătit contribuții la asigurările sociale de stat, iar bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția aferentă acestor venituri, în mod normal trebuie avută în vedere la recalcularea pensiei parte din aceste contribuții.
Având în vedere argumentele expuse anterior rezultă că pentru perioada ulterioară datei de 01.01.1991 pârâta ar fi trebuit să aibă în vedere la calculul pensiei reclamantei, veniturile brute, rezultând din adeverința nr. M.04.401/1121/26.03.2011 emisă de Metrorex SA (venituri pentru care s-a reținut și virat CAS-ul conform mențiunilor realizate în cuprinsul ei), așa cum corect s-a reținut de Tribunalul Dâmbovița.
În raport de toate aceste considerente, criticile formulate de recurentă prin calea de atac promovată apar ca nefondate, motiv pentru care Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat și va proceda la respingerea sa conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, menținând ca legală sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2104 din 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. N., cu domiciliul ales la sediul cabinetului de Avocatură M. M., din București, .. 2 A, .. 1, ., sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2013.
Președinte, Judecători,
I. M. G. V. G. A. P.
Grefier,
C. C.
Red. VG/CC
2 ex. / 05.04.2013
d.fond._ Tribunalul Dâmbovița
j.fond. G. C.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 610/2013. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3273/2013.... → |
|---|
