Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2589/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2589/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 7481/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2589
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013
Președinte - M. P. G.
Judecători - A. P.
- V. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ..13, județ Prahova împotriva sentinței civile nr.1499 pronunțată la 28 mai 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta I. E., domiciliată în Ploiești, ., județ Prahova-la Cabinetul de Avocatură A. G..
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă I. E. reprezentată de avocat G. A. din Baroul Prahova, lipsind recurenta-pârâtă Direcția de S. Publică Prahova.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Avocat G. A. depune la dosar întâmpinare și invocă excepția tardivității formulării cererii, având în vedere că hotărârea a fost comunicată pârâtei la data de 25.07.2012, că termenul de recurs de 10 zile expira pe data de 5.8.2013, iar cererea de recurs a fost depusă pe 6.08.2013.
Solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ reclamanta I. E. a chemat în judecată pe pârâta Direcția de S. Publică Prahova solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei ce i-a fost reținută în mod nelegal din salariul încasat lunar începând cu luna iulie 2011, calculată la valoarea de circulație din ziua plății efective, precum și obligarea pârâtei la sistarea acestor rețineri pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția de încadrare nr. 323/20.09.2010 a fost trecută din categoria funcționarilor publici din cadrul structurii interne a pârâtei, în categoria personalului contractual, modificându-se în acest mod funcția de încadrare și salarizare ca urmare a schimbării funcției, astfel că, începând cu data de 01.01.2011 și până la data de 30.06.2011 salariul lunar a fost achitat la nivel de personal contractual conform Legii nr. 284/2010.
Prin decizia emisă a fost încadrată ca personal contractual cu un salariu corespunzător funcționarilor publici aferent lunii decembrie 2009, deși conform scrisorii nr._/11.10.2010 a Direcției de Organizare și Politici Salariale din cadrul Ministerului Sănătății la trecerea pe funcția contractuală trebuia să beneficieze de drepturi salariale de care ar fi beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009.
Reclamanta a mai menționat că adresa nr._/11.10.2010 a fost semnată de aceeași persoana din cadrul Ministerului Sănătății - Direcția Organizare și Politici Salariale care, 10 luni mai târziu, prin Adresa Ministerului Sănătății nr._/21.06.2011, răspunde Direcției de S. Prahova că în anul 2011, salariul brut al persoanelor cărora li s-a schimbat încadrarea, ca urmare a aplicării OMS nr. 1078/2010, este cel aferent lunii octombrie 2010, majorat cu 15%.
S-a mai arătat că, deși a solicitat pârâtei, nici până în prezent nu a primit explicații vizând temeiul legal și modul de calcul al salariului care i se acorda și în prezent. Mai mult, dispoziția a fost emisă și transmisă lui anterior aprobării statului de funcții de către Ministerul Sănătății, iar dispoziția de încadrare a fost primita la data de 20.09.2010, deși trecerea pe noua funcție s-a făcut începând cu data de 25.08.2010, în aceasta lună reclamantul fiind salarizat ca personal contractual, dar cu salariul diferit de cel al vechiului personal contractual, și care trebuia calculat la nivelul lunii decembrie 2009.
Reclamanta a apreciat că salariul său actual a fost stabilit în mod arbitrar, deși fișa lui de evaluare a fost la limita maxima, fără abateri sau sancțiuni, astfel încât și salariul trebuia stabilit la nivelul limitei maxime și nu în mod aleatoriu, așa cum a fost calculat.
Prin urmare, a susținut reclamanta, din cauza pârâtei s-a ajuns ca la nivelul instituției personalul contractual, care ființase pe aceste funcții și în perioada în care reclamantul era funcționar public, să aibă un salariu mai mare decât al lui, în condițiile în care aceștia aveau același grad profesional și gradații, echivalente cu ale reclamantei.
De asemenea, s-a precizat că începând cu data de 01.07.2011, pârâta, invocând o adresa a Ministerului Sănătății, nr._/2010, stabilește că plata pentru personalul contractual se va face conform salarizării funcționarului public, astfel încât, la acest moment, diferența de salariu pe care reclamanta a încasat-o în perioada 01.01._11 se retine lunar, pentru o perioada de 3 ani, fără a exista o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă în acest sens și fără a exista vreo dispoziție cu privire la aceasta reținere, această reținere neapărând nici pe fluturașul de salariu, contrar dispozițiilor art. 169 din Codul Muncii, care prevăd ca nici o reținere din salariu nu poate fi operata, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
La data de 22.01.2013, pârâta Direcția de S. Publică Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1499 pronunțată la 28 mai 2013, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele reținute din salariul încasat lunar, începând cu iulie 2011, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; totodată a fost obligată pârâta la sistarea pentru viitor a acestor rețineri.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică Prahova, obligarea la restituirea sumei reținute în mod nelegal din salariul lunar încasat începând cu luna iulie 2011, calculate la valoarea de circulație din ziua plății efective, precum și la obligarea pârâtei la sistarea acestor rețineri pentru viitor.
Prin dispoziția de încadrare nr. 323/20.09.2010, reclamanta a fost trecut din categoria funcționarilor publici în cea a personalului contractual modificându-se astfel funcția de încadrare și salarizarea reclamantului, urmare a schimbării funcției, astfel că urmare a acestor modificări, reclamantul a fost încadrat cu un salariu corespunzător funcționarilor publici aferent lunii decembrie 2009.
De asemenea, prin contractul individual de muncă nr. 12/25.08.2010 a fost stabilit pentru reclamantă un salariu de baza lunar brut de 1662 lei, iar ulterior, prin acte adiționale succesive, suma de 1829 lei brut, respectiv suma de 1549 lei brut (începând cu data de 01.06.2012).
Astfel, prin adresa nr._/21.06.211 a Ministerului Sănătății salariul brut al persoanelor cărora li s-a schimbat încadrarea ca urmare a OMS nr. 1078/2010 este cel aferent lunii octombrie 2010, majorat cu 15%, însă ulterior, având în vedere adresa nr._/2010 a Ministerului Sănătății se stabilește că în temeiul Legii nr. 330/2009 (art. 30, alin. 5, lit. a) cu aplicabilitate de la 01.01.2010, salarizarea personalului ce și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual urmare a aplicării OMS nr.1078/2010 trebuie să fie la nivelul lunii decembrie 2009 iar pentru funcționarii publici ce au devenit personal contractual salariile de bază nu pot fi majorate la nivelul salariilor de baza pentru personalul contractual existent în instituție salariile de bază avute în luna decembrie 2009 a fost stabilit conform legislației aplicabile personalului contractual din anul 2009.
Urmare a precizărilor din această adresă conform art. 3 din OMS nr. 1078/2010 și art. 12 lit. K din R. a Direcțiilor de S. Publică au fost încheiate noi acte adiționale începând cu data de 07.07.2011 prin care a fost modificată salarizarea reclamantei, salariul acesteia fiind diminuat față de cel menționat în actul adițional nr. 1/01.01.2011.
Tribunalul a mai reținut că reclamanta contestă modificarea salarială dispusă și faptul că sumele încasate pentru perioada 01.01._11 se reține lunar pentru o perioadă de 3 ani fără a exista în acest sens un titlu valoric, respectiv o hotărâre judecătorească irevocabilă în acest sens.
S-a mai arătat că, urmare a dispoziției nr. 323/20.09.2010 în aplicarea OMS nr. 1078/2010, reclamantei i-a fost stabilită salarizarea ca și personal contractual.
Întrucât prin adresa nr._/2010 a M.S se menționează că, pentru funcționarii publici ce au devenit personal contractual, salariile de baza nu pot fi majorate la nivelul salariilor de baza pentru personalul contractual, deoarece nu mai este aplicabilă dispoziția din anul 2001 prin care a fost stabilit salariul acestei categorii de angajați, instituția a dispus, având în vedere aceste precizări, recuperarea sumelor de bani considerate a fi acordate fără temei legal, reprezentând diferența dintre salariul stabilit prin actul adițional din 01.01.2011 și cel din 07.07.2011.
Instanța a apreciat că interpretarea prevederilor legale menționate în adresa nr._/21.06.2011 este de natură a prejudicia reclamantei în raport de personalul contractual cu aceeași calificare, funcție, gradație și gradul profesional, întrucât se încalcă principiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Aplicarea prevederilor OMS nr. 1078/2010 presupune reîncadrarea personalului ce a deținut funcții publice în funcții contractuale cu o salarizare echivalentă neputându-se admite ca urmare a culpei pârâtei această categorie de personal să fie diminuată în raport de alți salariați contractuali.
Conform art.31 din Legea nr.330/2009 prevede că pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plata pentru funcțiile similare; astfel, doar dacă ulterior Legii nr. 330/2009 a fost abrogată urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea unitară în anul 2011 personalului plătit din fonduri publice, pârâta avea obligații stabilite salariului reclamantului având în vedere prevederile art. 31 din Legea nr. 330/2009.
Apreciază tribunalul că în mod legal, a fost încheiat actul adițional nr. 1/01.01.2011 în conformitate cu prevederile art. 1 alin.1-2 din Legea nr. 285/2010 începând cu 01.01.2011 prin care cuantumul salariului acordat inițial a fost majorat cu 15% față de luna octombrie 2010, însă prin actul adițional nr. 2/07.07.2001 acest cuantum al salariului a fost diminuat întrucât salariul stabilit în temeiul contractului individual de muncă nr. 12/25.08.2010 a depășit salariul avut ca funcționat public, reîncadrarea trebuind să fie dispusă cu același măriri ale salariului avut anterior.
De asemenea, Tribunalul a considerat că pârâta avea obligația stabilirii unui salariu al reclamantei între limita minimă și maximă a salariului personalului contractual la nivelul de salarizare aferent lunii decembrie 2009 raportat la funcția deținută și având în vedere eventualele sancțiuni și abateri cât și gradul, treapta, vechimea în muncă și în funcție stabilite prin raportare cu personalul ce îndeplinește aceleași atribuții (personal contractual) neputându-se admite o diminuare a salariului astfel cum sa-a dispus prin actul adițional nr. 2/07.07.2011.
Deși s-a invocat de pârâtă faptul că actele adiționale nu au fost contestate, tribunalul a apreciat că în materia salarizării personalului bugetar, actele adiționale au valoare de înscris constatator al drepturilor de care beneficiază persoana respectiv; întrucât în fapt legea este cea care stabilește salarizarea personalului din această categorie.
S-a mai arătat că reținerea din salariul efectuat de pârâți în temeiul dispozițiilor art. 256 alin. 1 din Codul Muncii poate fi dispusă în conformitate cu dispozițiile art.169 din Codul muncii, întrucât salariații ce a încasat de la angajator o sumă nedatorata este obligat să o restituie, însă, în speță, această reținere nu este legală, întrucât sumele încasate de salariat și care îi sunt reținute de angajator au temei legal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția de S. Publică Prahova, care a susținut că instanța de fond a pronunțat hotărârea aplicând greșit prevederile art.34 din Legea nr. 330/ 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Recurenta a susținut că, atât timp cât intimata I. E. nu a contestat în termen procedural modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de către ordonatorul de credite, nu există o măsura administrativă care să poată fi atacată în instanța și, pe cale de consecință, hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova nu are temei legal.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
La termenul din 2 octombrie 2013, intimata, prin reprezentant, a invocat excepția de tardivitate a formulării recursului, iar instanța a rămas în pronunțare.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța, având în vedere prevederile art. 137 C.pr.civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, invocată din oficiu.
Din conținutul cererii cu care a fost investit tribunalul, se reține că obiectul raportului juridic litigios este reprezentat de un conflict de muncă.
Potrivit art.215 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, termenul de recurs în materia conflictelor de muncă, este de 10 zile de la comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 C.pr.civilă, care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Termenul începe să curgă de la data menționată pe dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, iar în speța dedusă judecății, din dovada de primire aflată la fila 117 dosar fond, rezultă că recurentei i-a fost comunicată sentința la data de 25.07.2013.
Din rezoluția aplicată pe cererea de recurs, rezultă că înregistrarea prezentei căi de atac s-a realizat la data de 6 august 2013 (fila 4 dosar recurs).
În condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 25.07.2013, declararea recursului la 6 august 2013 s-a realizat după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că excepția este întemeiată, motiv pentru care o va admite, iar în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, raportat la art.215 din Legea nr.62/2011, va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimată.
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ..13, județ Prahova împotriva sentinței civile nr.1499 pronunțată la 28 mai 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta I. E., domiciliată în Ploiești, ., județ Prahova-la Cabinetul de Avocatură A. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
M. P. G. A. P. V. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. ..PJ
2 ex/10.10.2013
j.f. B. M.
d.f._ Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 4131/2013.... | Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
