Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1057/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1057/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 4895/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1057
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013
Președinte – A. M. R.
Judecători – C. M. M.
- G. S. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul S. C. cu domiciliul în Moreni, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2133 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. P. S.A – E&P - Zona de Producție VI Muntenia Central, cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă S.C. O. P. S.A – E&P - Zona de Producție VI Muntenia Central reprezentată de avocat I. V. din cadrul Baroului Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale nr._/10.04.2013, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispoziților art. 242 alin.2 Cod pr.civilă.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata-pârâtă întâmpinare, înregistrată sub nr. 7530 din 29 martie 2013.
Avocat I. V., pentru intimata-pârâtă, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat I. V., având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița care este legală și temeinică. Critica recurentului privește faptul că instanța de fond nu a apreciat corect asupra vinovăției acestuia în săvârșirea celor două fapte concurente de furt și delapidare. Pentru cele două fapte s-a sesizat cu plângere penală care a fost soluționată prin rezoluția nr. 714/P/2010, soluția fiind de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 10 alin.1 lit. d și b1 Cod pr.penală, respectiv neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de furt și lipsa gradului de pericol social cu referire la infracțiunea de delapidare, pe fondul reținerii unui prejudiciu apreciat a fi nesemnificativ, cu aplicarea unei amenzi administrative, deci faptele au existat.
Menționează că în mod legal a fost emisă decizia de suspendare a contractului de muncă la 28.10.2010, decizie care nu a fost contestată în nici un fel, astfel că cererea de acordare a drepturilor salariale și a altor drepturi aferente perioadei de suspendare este nefondată și inadmisibilă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ reclamantul S. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . – Zona de Producție VI Muntenia Central obligarea acesteia la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care acesta a fost lipsit pe perioada suspendării contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, la plata sumei de 35.930,57 lei reprezentând daune materiale precum și plata la cheltuielile de judecată.
Motivând cererea a arătat că prin decizia nr. 296/12.08.2010 . a dispus suspendarea contractului individual de muncă în temeiul art. 52, alin.1, lit. c din Codul Muncii, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare a reclamantului, motivând că împotriva acestuia a fost formulată plângere penală pentru sustragerea de material tubular.
A mai arătat că prin ordonanța nr. 714/P/2010 din 16.01.2012, P. de pe lângă Judecătoria Moreni a dispus scoaterea reclamantului de sub urmărire penală, soluția fiind menținută atât de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița prin Ordonanța nr. 191/VIII/1/2012 din 23.02.2012 cât și de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, astfel că apreciază îndreptățită cererea sa de a i se acorda drepturile salariale de la data suspendării – 12.08.2010 și până la data reintegrării 30.04.2012.
Mai arată că prin adresa nr. 1695/27.04.2012 intimata i-a comunicat acestuia să se prezinte la locul de muncă, respectiv Coloana Auto Moreni din cadrul Mentenanță și Logistică –ZP VI Muntenia Central în vederea reluării activității, fiind emisă în acest sens decizia nr. 60/30.04.2012.
Referitor la drepturile salariale arată că s-a dispus calcularea și plata acestora doar de la data reluării raporturilor de muncă la 30.04.2012 și nu de la data suspendării contractului individual de muncă – 12.08.2010.
A anexat cererii copii de pe următoarele acte: decizia nr. 296/12.08.2010 de suspendare a contractului individual de muncă; ordonanța nr. 714/P/2010 din 16.01.2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Moreni; ordonanța nr. 191/VIII/2012 din 23.02.2012 emisă de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; extras de pe portalul instanțelor privind soluția în dosarul nr._ de pe rolul Judecătoriei Moreni; adresa emisă la data de 05.04.2012 de ..
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că prin ordonanța nr.714/P/2010/16.01.2012 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a salariatului S. C., pentru neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii și a lipsei gradului de pericol social, pe fondul reținerii săvârșirii faptei în materialitatea acesteia, iar confirmarea săvârșirii faptei este de natură a nu atrage aplicarea art.52 alin.2 din Codul muncii, atâta timp cât argumentele reținute în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nu au probat lipsa vinovăției acestuia.
A mai arătat că reclamantul trebuia să dea curs dreptului de a contesta decizia de suspendare nr.294/12.08._, că neuzând de această cale la acest moment acțiunea sa nu mai poate fi formulată fiind depășit termenul de 30 zile prevăzut de art.268 alin.1 lit. a din Codul muncii, concluzionând că în materia cererii de daune materiale, raportat la răspunderea angajatorului, astfel cum este reglementată de art.52 alin.2 din Codul muncii, nu există nici un temei legal s-au contractual, susceptibil în a depăși limita obligațiilor astfel stabilite în sarcina angajatorului, în situația expresă a suspendării contractului individual de muncă, susceptibilă de a justifica plata altor daune decât cele ce rezultă din raporturile de muncă.
Pârâta a depus un set de acte cu borderou, iar părțile nu au mai solicitat alte probe în afara celor cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 2133 din 30 octombrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. O. P. S.A – E&P - Zona de Producție VI Muntenia Central, reținând următoarele:
Prin decizia nr.296/12.08.2010, s-a dispus de către pârâtă suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului în conformitate cu prev. art.52 alin .1 lit. c din Codul muncii, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, reținându-se faptul că a sustras din cadrul unității bunuri ce aparțin acesteia și că s-a formulat plângere penală împotriva sa de către angajator înregistrată sub nr._/14.07.2010, cu privire la infracțiunea de furt.
Prin ordonanța nr.714/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului, iar prin ordonanța nr.191/VIII/1/2012, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița s-a respins plângerea împotriva ordonanței nr. 714/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni formulată de către . ca neîntemeiată, reținându-se că reclamantul, la solicitarea unui alt salariat, R. R. M., a încărcat în autocamionul pe care îl conducea ca șofer în cadrul societății pârâte, 100 bucăți de țeavă, 20 tije și două burlane de la sonda nr.532 Bucșani, pe care le-a transportat la indicația acestuia în ., într-o locație aleasă de R. R. M., care le-a preluat și le-a valorificat ulterior în interes personal.
S-a mai reținut că, față de împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat, că cei doi salariați nu au antecedente penale și că au avut convingerea obținerii ulterioare a aprobării cumpărării bunurilor sustrase, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. 208 Cod penal, dispunându-se scoaterea de sub urmărirea penală în temeiul art.262 pct.2 lit. a Cod procedură penală, art.2491 Cod procedură penală, art.249 Cod procedură penală, art.11, pct.1 lit. b Cod procedură penală coroborat cu art.10, lit. b1 și d cod procedură penală și art.91 Cod penalși aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ amendă în cuantum de 850 lei.
Prin sentința penală nr.471/19.04.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, în temeiul art.2781 alin.8 lit. a din Codul de procedură penală s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de ., împotriva Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ emisă la data de 16.01.2012 în dosarul nr.714/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni, și s-a menținut ordonanța atacată.
Reclamantul și-a întemeiat cererea privind obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pentru perioada suspendării contractului de muncă pe dispoziția art.52 alin.2 din Codul muncii, care stabilesc că atunci când angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului, dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Cererea formulată nu a fost considerată întemeiată întrucât prin rezoluția de scoatere de sub urmărire penală nr.714/P/2010, nu s-a constatat nevinovăția salariatului, pronunțându-se scoaterea de sub urmărire penală pentru că fapta nu prezintă pericol social al unei infracțiuni și că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și nu pentru că fapta nu există sau pentru că aceasta nu a fost săvârșită de învinuit sau inculpat.
Din cercetările efectuate în faza de urmărire penală, a rezultat că reclamantul a săvârșit faptele astfel cum au fost arătate mai sus, sustrăgând din incinta sondei nr.532 Bucșani mai multe bucăți de țeavă, tije și burlane, pe care ulterior le-a valorificat numitul R. R. M..
De asemenea, din cuprinsul sentinței penale nr.471/19.04.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, a rezultat că din punct de vedere formal S. C. a săvârșit infracțiunea prev. art.215 1 Cod penal (delapidare), însă, raportat la criteriile enumerate de art.18 1 din Codul penal, s-a evaluat corect pericolul social concret al faptei comise pe considerentul că făptuitorii nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar prejudiciul a fost acoperit în parte.
Față de împrejurarea că reclamantul a săvârșit fapta pentru care angajatorul a formulat plângere penală și că prin soluțiile pronunțate de organele de cercetare penală și de instanța de judecată nu s-a constatat nevinovăția salariatului, ci doar împrejurarea că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv pericolul social, aplicându-se o amendă administrativă, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite prevederile art.52 alin.2 din Codul muncii, pentru a se acorda despăgubiri reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
A se susține contrariul, respectiv faptul că salariatul are dreptul la despăgubiri pe perioada suspendării, ar însemna obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale angajatului său care și-a încălcat obligațiile prevăzute în fișa postului, aducând un prejudiciu angajatorului său prin săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, aducând o atingere, chiar dacă minimă unora din valorile ocrotite de lege și prevăzute în art.1 din Codul penal.
Pentru cele ce preced tribunalul a respins acțiunea.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs reclamantul S. C., susținând că a fost salariat al ., fiind încadrat ca șofer autocamion in cadrul Diviziei Transporturi.
Arată recurentul că prin decizia nr.296/12.08.2010, intimata a dispus suspendarea contractului individual de munca in temeiul art.52, alin.l, lit.c din Codul Muncii, până la rămânerea definitiva a hotărâri judecătorești de condamnare, motivând că a formulat plângere penala împotriva sa, pentru faptul ca ar fi sustras material tubular de la sonda 532 Bucșani.
Mai arată recurentul că prin Ordonanța nr.714/2010 din 16.01.2012, P. de pe lângă Judecătoria Moreni a dispus scoaterea sa de sub urmărirea penala, reținându-se ca bunurile respective au fost însușite de R. R., iar el, în calitate de șofer – doar transportându-le la locația indicata de către acesta, fără să aibă cunoștința de faptul ca pentru materialul tubular acesta nu deține documente.
Așa cum se menționează si in Ordonanța nr.714/P/2010, R. M., anterior datei de 02.07.2010 a mai achiziționat marfa de la O. P. SA, astfel încât recurentul a fost convins ca la data la care acesta i-a solicitat să transporte marfa deținea acte pentru acest transport.
Mai mult, din probele administrate pe parcursul cercetării penale - a rezultat faptul ca R. Roniica a valorificat bunurile respective în interes propriu, iar ulterior - ca urmare a plângerii penale formulate de către . –a achitat suma de 10 000 lei în contul intimatei.
Arată recurentul că soluția data de P. de pe lângă Judecătoria Moreni a fost menținută atât de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița prin Ordonanța nr. 191/VIII/1/2012 din 23.02.2012, cât si de Judecătoria Moreni în dosarul nr._ prin sentința penala nr. 471/19.04.2012.
Mai arată recurentul că prin decizia nr. 60/30.04.2012, intimata a dispus reluarea activității și i-a comunicat să se prezinte la Coloana Auto Moreni din cadrul Mentenanță și Logistica - ZP VI Muntenia Central.
În ceea ce privește drepturile salariale, s-a dispus calcularea și plata acestora doar de la data reluării raporturilor de munca, respectiv 30.04.2012 și nu de la data suspendării contractului individual de munca - 12.08.2010.
Art.52 alin.2 din Codul muncii, menționează "....daca se constata nevinovăția celui in cauza, salariatul își reia activitatea anterioara și i se plătește, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului."
Susține recurentul că, cum prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni s-a dispus scoaterea sa de sub urmărirea penala, neavând reținută vreo culpă în sarcina sa în sustragerea bunurilor consideră îndreptățită cererea sa de acordare a tuturor drepturilor salariale de la data suspendării - 12.08.2010 si pana la data reintegrării 30.04.2012.
In ceea ce privește daunele materiale în suma de 35.930,57 lei - conform adresei emisa la data de 05.04.2012 de . –au fost acumulate în perioada în care a avut contractul de munca suspendat, nereușind să-și găsească un alt loc de nmnca, astfel încât a întârziat cu plata ratelor aferente contractului de credit pe care îl are încheiat cu Banca Comercială R. SA.
Suspendarea contractului individual de munca, pe o perioada de aproape 2 ani a fost netemeinică, dovadă în acest sens fiind hotărârile pronunțate de instanțele penale, situație care a dus la imposibilitatea de a-i acorda datoriile, lucru care nu s-ar fi întâmplat daca nu ar fi avut contractul de muncă suspendat si ca atare consideră dovedita legătura de cauzalitate între suspendarea contractului individual de munca ca urmare a acțiunii intimatei si daunele materiale pe care le solicită.
Față de cele menționate, solicită recurentul admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate precum si a celorlalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada, suspendării contractului de munca și până la reintegrarea efectivă, precum si la plata sumei de 35.930,57 lei reprezentând daune materiale.
În temeiul art. 308 alin.2 Cod pr.civilă intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a răspuns tuturor criticilor formulate de recurent și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de pârâtă, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.296/12.08.2010, s-a dispus de către societatea pârâtă suspendarea contractului individual de muncă al recurentului, în conformitate cu prev. art.52 alin .1 lit. c din Codul muncii reținându-se faptul că a sustras din cadrul unității bunuri ce aparțin acesteia și că s-a formulat plângere penală împotriva sa de către angajator.
Prin ordonanță, P. a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a recurentului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ - amendă în cuantum de 850 lei.
Corect a reținut tribunalul că angajatorul nu poate fi obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit recurentul pe perioada suspendării sale, întrucât în speță nu s-a constatat nevinovăția sa.
Astfel organul de urmărire penală a dispus de sub urmărire cu motivarea că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și că îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, iar nu pentru că fapta nu există sau pentru că aceasta nu a fost săvârșită de învinuit sau inculpat.
Din cercetările efectuate în faza de urmărire penală, a rezultat în mod cert că recurentul a săvârșit faptele, sustrăgând din incinta sondei nr.532 Bucșani mai multe bucăți de țeavă, tije și burlane, pe care ulterior le-a valorificat numitul R. R. M..
Corect a avut în vedere tribunalul sentința penală nr.471/19.04.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, din care rezultă că din punct de vedere formal S. C. a săvârșit infracțiunea prev. art.215 1 Cod penal (delapidare), însă, raportat la criteriile enumerate de art.18 1 din Codul penal, s-a evaluat pericolul social concret al faptei comise pe considerentul că făptuitorii nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar prejudiciul a fost acoperit în parte.
Prin urmare, recurentul a săvârșit fapta pentru care angajatorul a formulat plângere penală, iar prin soluțiile pronunțate de organele de cercetare penală și de instanța de judecată nu s-a constatat nevinovăția salariatului, ci doar împrejurarea că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv pericolul socia cu consecința aplicării unei amenzi administrative, situație în care nu devin aplicabile prevederile art.52 alin.2 din Codul muncii.
În prezenta speță nu suntem în prezența nevinovăției salariatului, fapta săvârșită păstrându-și caracterul care justifică răspunderea penală, însă această răspundere este substituită cu o altfel de răspundere - administrativă, iar nu înlăturată.
Într-o atare situație nu este vorba de nevinovăție în accepțiunea art.52 alin.2 Codul muncii și, drept consecință, nu se pot acorda despăgubirile solicitate de recurent.
Față de aceste considerente, curtea, văzând disp. art.304, 3041 și 312 alin.1 C.pr.civ. (vechi), va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul S. C. cu domiciliul în Moreni, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2133 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. P. S.A – E&P - Zona de Producție VI Muntenia Central, cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
A. M. R. C. M. M. G. S. P.
Grefier,
N. M.
Red.CMM
Tehnored.NM
2ex./29.04.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. C. N.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 865/2013.... → |
|---|
