Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2143/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2143/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 2325/114/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 2143
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013
Președinte - A.-C. B.
Judecători - E. S.
- V.-I. S.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata ., cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură „L. F.”, cu sediul în Bacău, .. 6, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 246/19 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu contestatorul N. C. F., domiciliat în ..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-intimată . Sibiu, reprezentată de avocat L. F., din Baroul Bacău, conform împuternicirii avocațiale . nr._/2013 și intimatul-contestator N. C. F., prezent personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este motivat și a fost declarat în termen legal procedural.
De asemenea, se învederează că în dimineața ședinței de judecată recurenta-intimată . Sibiu a depus la dosar o cerere prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr._/11 septembrie 2013 la care a atașat ordinul de plată nr. 4140/29 martie 2013 și factura nr. 91/7 martie 2013 reprezentând onorariu avocat.
Avocat L. F., având cuvântul pentru recurenta-intimată ., arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Intimatul-contestator N. C. F., având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat L. F., având cuvântul pentru recurenta-intimată ., arată că sentința civilă nr. 1488/2011 pronunțată de Tribunalul B. a fost pusă în executare de angajator pentru a evita sancțiunile instituite de dispozițiile art. 261 și art. 262 Codul muncii.
Astfel, recurenta-intimată a procedat la reintegrarea intimatului-contestator și achitarea drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă între data desfacerii CIM și data reintegrării.
Deși, intimatul-contestator a fost reintegrat la data de 7 noiembrie 2011, acesta nu s-a prezenta la serviciu nici până la acest moment, acest fapt, denotă reua-credință și abuzul de drept.
Astfel, arată că, dacă instanța va aprecia că motivele de recurs nu sunt fondate, ar trebui să constate lipsa de interes, obiect și cauză a acțiunii introductive, pentru a evita o dublă executare.
Susține în privința severității sancțiunii disciplinare faptul că instanța s-a raportat strict numai la prejudiciul creat societății în sumă de 552 lei, or, în cauză, intimatul-contestator nu a fost sancționat pentru crearea prejudiciului, ci și pentru de predarea diagramelor tahograf și celelalte motive reținute în decizia de concediere.
Astfel, intimatul a înscris în 10 foi de parcurs, în lunile ianuarie și martie 2013 un număr de km eronați față de cei reali parcurși, însumând un număr de 1005 Km în plus, în scopul de a fi plătit suplimentar de către angajator, în condițiile în care, nu a predat nico diagramă tahograf.
Arată că intimatul-contestator se face vinovat de faptul că nu a predat diagramele tahograf impegatului de mișcare. Astfel, impegatul de mișcare a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă pentru că nu a solicitat intimatului predarea diagramelor tahograf.
Un alt motiv de desfacere a contractului individual de muncă l-a constituit faptul că intimatul-contestator a montat pe un microbuz patru anvelope uzate, deși primise patru anvelope noi și nu exista timpul real pentru a fi deteriorate.
Susține că la individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere gravitatea abaterii, consecințele ei și comportamentul avut anterior desfacerii contractului de muncă.
Mai arată că impegatul de mișcare, pentru că nu a solicitat intimatului-contestator foile de parcurs, emițând altele noi, împotriva sa s-a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă, iar șeful de coloană a fost sancționat disciplinar prin reducerea salariului cu 10% pe trei luni.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației ca nefondată sau lipsită de obiect, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-contestator N. C. F., având cuvântul, arată că nu avea posibilitatea de a i se înmâna o altă foaie de parcurs până când nu preda foaia anterioară și diagrama aferentă, operațiune care presupunea și verificarea numărului de kilometrii parcurși prin verificarea kilometrajului aflat la bordul mașinii.
Solicită a se avea în vedere și adresa emisă de I.T.M. Sibiu prin care se dovedește existența deficiențelor privind neînregistrarea diagramelor tahograf, nu doar în cazul său, ci fiind o practică a societății, dar și deficiențe privind acordarea drepturilor salariale rezultând din orele lucrate suplimentar și neacordarea concediului de odihnă.
Susține intimatul-contestator referitor la faptul că nu ar fi respectat traseul impus de societate că a avut acordul conducerii de a se deplasa cu mașina la domiciliul său din B., această situație rezultă din probele aflate la dosar și din certificatele pentru atestarea activităților, document emis de recurentă din care se poate observa că locul de plecare în cursă era în B., iar locul de îmbarcare al pasagerilor, la plecarea în cursă erau localitățile Ploiești sau București.
Mai mult decât atât, arată că societatea avea sistem GPS de localizare al autovehiculelor.
Referitor la cele patru anvelope arată că din procesul-verbal de predare-primire rezultă că autovehiculul deținea anvelope în stare bună de funcționare.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ contestatorul N. C. F. a solicitat în contradictoriu cu intimata . Sibiu, inițial:
- a) anularea deciziei nr. 62.4779 emisă de intimată la data de 26.04.2010 prin care i-a fost suspendat contractul individul de muncă pe durata cercetării disciplinare prealabile în temeiul art. 52 alin. 1 lit. a din Codul Muncii .
b) obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale neplătite pe durata suspendării contractului individul de muncă; compensarea în bani a concediului de odihnă neacordat pentru timpul lucrat în anii 2008, 2009 și 2010; tichetele de masă; orele suplimentare efectuate și neplătite; diurna pentru deplasările efectuate în interiorul țării ; indemnizația de deplasare pentru deplasările efectuate în interesul serviciului în Italia și Spania;
c) obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 20.000 lei.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că decizia de suspendare a contractului de muncă este nulă deoarece în momentul în care a fost emisă se afla în incapacitate temporară de muncă dovedită cu certificatul medical transmis prin fax conducerii unității pârâte; la data emiterii acestei decizii, pârâta nu declanșase procedura cercetării disciplinare prealabile ; în decizie nu au fost menționată calea de atac și instanța competentă la care măsura suspendării poate fi contestată.
Referitor la drepturile salariale și sporurile solicitate, contestatorul a susținut că unitatea intimată i-a acordat pentru perioada lucrată în 2008, 2009 și 2010 numai 9 zile de concediu de odihnă în 2009, astfel încât a solicitat acordarea concediului și 4 tichete de masă; nu i s-au plătit diurnele de deplasare și indemnizațiile de delegare la care are dreptul în temeiul art. 40 și art. 41 din Contractul Colectiv de Muncă.
În legătură cu cererea de obligare a intimatei la plata despăgubirilor civile pentru daune morale reclamantul a susținut că pe durata executării contractului individual de muncă s-a îmbolnăvit și i s-au cauzat suferințe psihice și probleme familiale.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a solicitat administrarea de probe: înscrisuri, proba testimonială, interogatoriu și expertiză de specialitate.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 161 și următoarele din Codul Muncii și ale art. 283 Codul Muncii.
A anexat cererii: decizia nr._/26.04.2010 prin care societatea i-a suspendat contractul individul de muncă (fila 7).
Înainte de prima zi de înfățișare, la data de 11.08.2010, contestatorul a depus la dosar cerere de completare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat:
- anularea deciziei de concediere disciplinară nr._/09.07.2010 și reintegrarea în meseria de conducător auto (șofer);
- obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri constând în plata salariului pentru perioada în care s-a aflat în incapacitate de muncă, în concediul de odihnă și drepturile salariale corespunzătoare perioadei cuprinse între data concedierii și data reangajării, indexate, majorate și actualizate;
- obligarea pârâtei să-i plătească suma de aproximativ 4.000 lei reprezentând garanția constituită în baza Legii nr. 22/1969.
La data de 4 octombrie 2011, intimata . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, susținând că măsura concedierii contestatorului a fost dispusă pentru că acesta a săvârșit o abatere gravă constând în completare cu date false a documentelor de transport înscriind în aceste acte mai mulți kilometri decât cei parcurși pe rutele stabilite și că nu a existat o înțelegere verbală între reclamant pe de o parte și directorul general și șefii de coloană pe de altă parte în legătură cu parcarea autovehiculului la domiciliul contestatorului.
Intimata a depus întâmpinare și la capătul de cerere prin care contestatorul a solicitat anularea deciziei nr._ din 27.04.2010 de suspendare a contractului individual de muncă prin care a solicitat respingerea și a acestui capăt de cerere, susținând că decizia de suspendare a fost luată înainte ca contestatorul să intre în incapacitate temporară de muncă și că măsura de suspendare este legală fiind luată în temeiul art. 52 alin. 1 lit. a din Codul Muncii.
Cu privire la drepturile salariale solicitate, arată că atât contestatorul, cât și intimata au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate.
La data de 12.11.2010 intimata a depus la dosar documentația în baza căreia a dispus concedierea contestatorului, respectiv: dispozitivului sentinței civile nr. 921/11.10.2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu prin care contestatorul a fost obligat să plătească acesteia suma de 552,5 lei, reprezentând c/val a 125 litri de motorină aferentă celor 1005 km trecuți în plus de contestator în foile de parcurs; referatul nr. 6._ din 08.07.2010 prin care s-a propus concedierea contestatorului; certificatele de concediu medical eliberate de medic, contestatorului în perioada 27.04. - 10.06.2010 ; nota explicativă dată de contestator la data de 02.07.2010 cu ocazia cercetării disciplinare prealabile.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză de specialitate.
Față de probele administrate, Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr. 1488/07.11.2011, prin care s-a admis în parte acțiunea completată și precizată; a respins contestația având ca obiect anularea deciziei de suspendare din funcție_ din 26.04.2010; a respins cererea de obligare a intimatei la plata drepturilor salariale pe perioada suspendării din funcție, de la 27.04.2010 la 10.07.2011; a admis capătul de cerere prin care contestatorul a solicitat plata indemnizației pentru incapacitate de muncă pe perioada suspendării contractului individual de muncă de la 27.04.2010 la 10.07.2011, corespunzătoare certificatelor de concedii medicale neplătite de pârâtă; a admis în parte contestația formulată de contestator împotriva deciziei de concediere nr._/09.07.2010 și în consecință a anulat această decizie de concediere și a înlocuit sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă aplicată de unitatea intimată în temeiul art. 264 lit. f Codul Muncii cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10% prevăzută în art. 264 alin. 1 lit. d din Codul Muncii; a dispus reintegrarea contestatorului în muncă, în aceeași meserie de șofer la . - Coloana 3 București; a obligat intimata să plătească în temeiul art. 80 din Codul Muncii republicat despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta pe perioada cuprinsă între data concedierii 10.07.2010 și data reangajării efective ca urmare a reintegrării dispuse prin prezenta decizie; a admis în parte capătul de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale solicitate pentru perioada 17.03._10 și în consecință: a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale pentru un număr de 811 ore lucrate și netrecute în statele de plată calculate la salariile de bază ale contestatorului în perioada 17.03._10 - 600 lei în lunile martie și aprilie 2008 și 628 lei în perioada mai_10, evidențiate în raportul de expertiză contabilă; a obligat intimata să plătească contestatorului sporul de 75% din salariu pentru un număr de 1995 ore, reprezentând muncă suplimentară, efectuată în perioada 17.03._10, evidențiată în raportul de expertiză; a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 114 lei, reprezentând compensarea în bani a 4 zile de concediu de odihnă neefectuat, conform raportului de expertiză contabilă; a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 308 euro reprezentând diurna neplătită pentru cursele efectuate în străinătate; a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 284 euro, reprezentând diurna pentru cursele efectuate în țară conform raportului de expertiză contabilă; a încuviințat majorarea onorariului cuvenit expertului D. M. V. cu 2.000 lei și obligă intimata să plătească această sumă de bani; a respins
cererea contestatorului având ca obiect restituirea garanției gestionare ca efect al reîncadrării în muncă și cererea de obligare a intimatei la daune morale și a obligat-o să plătească contestatorului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată onorariu expert .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata . prin decizia civilă nr. 1273 din 28.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele deciziei s-a apreciat că se impune efectuarea unei expertize judiciare auto, urmând ca expertul să aibă în vedere diagramele tahograf, precum și Regulamentul CE 561, urmând, eventual, pentru celelalte critici formulate, suplimentarea probatoriului administrat.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul aceleiasi instanțe sub nr._, în cadrul căruia s-a dispus efectuarea unei expertize auto, lucrarea fiind întocmită de expert R. N. și s-a administrat proba la interogatoriu solicitată de ambele părți, proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială solicitată de intimată, privind pe martorul S. M. T., renunțând la cel de-al doilea martor încuviințat, conform încheierii din data de 3.09.2012.
Prin sentința civilă nr. 246/19 februarie 2013, Tribunalul B. a admis în parte acțiunea completată și precizată.
A anulat în parte decizia de concediere nr._/09.07.2010 emisă de intimată și a dispus înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă în temeiul art. 264 lit. f Codul Muncii aplicată contestatorului, cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de trei luni cu 10% prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
A dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior, aceea de șofer la Coloana 3 București, cu obligarea intimatei la plata către acesta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 10.07.2010 (data concedierii) până la data reangajării efective.
A obligat intimata la plata către contestator a indemnizației pentru incapacitate de muncă pe perioada 27.04.2010 – 09.07.2011.
A obligat intimata la plata către contestator a sumei de 114 lei, reprezentând compensarea în bani a 4 zile concediu de odihnă neefectuat
A obligat intimata la plata către contestator a sumei de 308 euro, reprezentând diurna pentru cursele efectuate în străinătate și 284 euro cu titlu de diurnă pentru cursele efectuate în țară, neachitate.
A respins cererea contestatorului privind plata orelor suplimentare, a restituirii garanției și daune morale.
A încuviințat majorarea onorariului cuvenit expertului D. M. V. cu 2000 lei și a obligat intimata la plata acestei sume.
A obligat intimata către contestator a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatei în funcția de conducător auto (șofer) pe microbuz la subunitatea Coloana 3 București, în baza CIM încheiat la data de 17.03.2008, până la data de 26.04.2010, când prin decizia nr._ s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă în baza art. 52 alin. 1 lit. a Codul muncii, iar ulterior, prin decizia nr._/09.07.2010 s-a dispus desfacerea contractului, în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii cu referire la art. 264 lit. f Codul muncii anterior.
Din analiza criticilor formulate de societate, instanța a constatat că acestea vizează greșita înlocuire a sancțiunii desfacerii CIM cu o sancțiune mai ușoară, reținerea eronată a orelor suplimentare efectuate de reclamant, precum și soluționarea greșită a capătului de cerere privind concediul de odihnă neefectuat în intervalul 2008 - 2010.
În ce privește anularea deciziei nr._/09.07.2010 ce a format obiectul cererii completatoare, instanța a reținut că prin aceasta s-a dispus desfacerea disciplinară a CIM al contestatorului în temeiul art. 61 lit. a cu referire la art. 264 lit. f Codul muncii anterior, reținându-se, în esență, înscrierea eronată a unor trasee și km în foile de parcurs aferente lunilor ianuarie și martie 2010, lipsa unor piese din microbuzul condus de contestator, fapte ce au generat un consum în plus de motorină de 125 l pentru 1005 km înscriși în plus și un prejudiciu de 552,5 lei.
Din analiza deciziei de sancționare, instanța a reținut ca temei legal consemnat de societate, prevederile art. 30 alin. 2 din Regulamentul interior, care identifică noțiunea de abateri grave.
Față de nota explicativă efectuată de contestator, precum și depozițiile martorilor C. P. D., Ș. C., propuși de acesta, precum și C. V. C. și S. M. T., propuși de intimată, instanța a constatat că abaterea disciplinară reținută în sarcina contestatorului este corectă sub aspectul faptei săvârșite, dovadă fiind și faptul că prin sentința civilă nr. 921/11.10.2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, acesta a fost obligat printr-o acțiune în răspundere patrimonială la plata sumei de 552,5 lei cu titlu de prejudiciu cauzat societății.
Susținerea intimatei, exprimată atât în motivele de recurs, cât și în acest ciclu procesual, în sensul existenței puterii de lucru judecat
raportat la hotărârea pronunțată de Tribunalul Sibiu cu privire la vinovăția contestatorului nu este justificată, în condițiile în care și în primul ciclu procesual aceasta nu a fost infirmată, constatându-se doar că abaterea aplicată reclamantului este mult prea drastică.
Din probatoriul administrat, instanța a apreciat că contestatorul se face vinovat de săvârșirea abaterilor reținute în sarcina sa, însă în ce privește sancțiunea aplicată și prevederile Regulamentului intern, consemnate în cuprinsul deciziei, aceasta este prea severă.
Astfel, din conținutul art. 30 alin. 2 din acest Regulament, instanța a reținut consemnarea la nivel de societate în sfera abaterilor grave a executării defectuoase a sarcinilor de serviciu în mod repetat sancționate cu avertisment, retrogradare, diminuare de salariu, ori din probele administrate reiese că până în prezent reclamantul nu a mai fost sancționat cu nicio altă sancțiune disciplinară în ordinea graduală impusă de art. 248 Codul muncii și art. 28 din Regulamentul intern, astfel încât decizia societății în sensul aplicării directe a sancțiunii celei mai grave, respectiv desfacerea disciplinară a contractului, raportat și la prejudiciul relativ mic, de 552,5 lei acoperit până în prezent, apare ca fiind nelegală.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte contestația formulată împotriva deciziei de concediere nr._ din 09.07.2010 și a dispus înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a C.I.M. în temeiul art. 264 lit. f Codul muncii anterior (în prezent art. 248 alin. 1 lit. e), dispusă de societate, cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, prev. de art. 248 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Ca o consecință a admiterii acestui capăt de cerere, instanța, în baza art. 80 Codul muncii a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior, aceea de șofer la Coloana 3 București, cu obligarea intimatei la plata către acesta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 10.07.2010, data concedierii, până la data angajării efective.
În ceea ce privește capătul de cerere privind indemnizația concediului de odihnă neefectuat în perioada 2008 - 2010 și care potrivit raportului de expertiză întocmit de expert D. M. V. se materializează într-un număr de 4 zile cuvenite, al cărui cuantum reprezintă 114 lei, instanța a reținut că în concluziile scrise intimata a achiesat la plata acestora, fiind de acord cu achitarea acestei sume dispusă prin raportul de expertiză, motiv pentru care instanța a obligat societatea la plata acestei sume, în conformitate cu art. 144 Codul muncii.
Față de celelalte capete de cerere, consemnate în cererea completatoare, respectiv plata diurnei pentru cursele efectuate în străinătate și pentru cele efectuate în țară, instanța a reținut din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual că contestatorul este îndreptățit la un cuantum de 308 Euro diurnă, pentru cursele din străinătate și 284 Euro, pentru cursele efectuate în țară.
În condițiile în care împotriva acestui raport de expertiză nu s-au formulat obiecțiuni și nici au format obiect de critică prin recursul formulat de intimată, iar contestatorul nu a uzat de această cale de atac, instanța a apreciat că contestatorul este îndreptățit la plata acestor diurne, ale căror cuantum nu au fost contestate de părți și, în consecință, va obligat societatea la plata acestora.
Față de decizia de casare și raportul de expertiză întocmit în prezentul ciclu procesual de către expert R. N., în ce privește soluționarea capătului de cerere privind orele suplimentare solicitate de contestator, instanța a constatat că în absența diagramelor tahograf nu s-a putut efectua un calcul al acestor ore suplimentare.
Din cuprinsul aceluiași raport de expertiză, instanța a reținut că contestatorul era obligat să predea impegatului de coloană sau șefului de coloană foaia de parcurs cu diagrama tahograf din cursa precedentă, lucru pe care acesta nu l-a efectuat și prin urmare nu s-a putut stabili numărul de ore suplimentare, nefiind posibilă identificarea activității pe fiecare zi.
În condițiile în care instanța a reținut vinovăția contestatorului în ce privește înscrierea eronată a unor trasee și km parcurși și în absența la nivelul societății a diagramelor tahograf de care se face răspunzător tot contestatorul, care nu le-a depus pentru fiecare cursă efectuată, se apreciază că solicitarea acestuia privind orele suplimentare este nejustificată, motiv pentru care a respins acest capăt de cerere.
De asemenea, în condițiile în care contestatorul nu a uzat de calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în primul ciclu procesual, instanța a apreciat că în mod corect s-au respins capetele de cerere privind restituirea garanției în conformitate cu Legea 22/1969, în condițiile în care acesta are în continuare calitate de salariat, precum și cel privind daunele morale, atâta timp cât reclamantul nu a făcut dovezi privind existența unei suferințe psihice și legătura directă de cauzalitate cu desfacerea contractului de muncă, cu atât mai mult cu cât prin prezenta sentință s-a dispus reintegrarea acestuia, ceea ce echivalează cu o compensare a unor eventuale afecțiuni morale.
Totodată, față de cererea expertului D. M. V., de majorare a onorariului dispus în primul ciclu procesual, instanța, față de
obiectivele stabilite la care acesta a răspuns în mod detaliat și volumul amplu de activitate, a încuviințat majorarea onorariului cuvenit acestuia cu 2000 lei și a obligat intimata la plata acestei sume.
În ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, în condițiile în care contestatorului i-a fost admisă în parte contestatia, în temeiul art. 276 Cod proc. civilă, instanța a apreciat că acesta este întemeiat doar în ce privește cheltuielile de judecată privind onorariul de expert, în cuantum de 500 lei, la care intimata a fost obligată, urmând ca onorariul apărător ales, de 900 lei, să rămână în sarcina sa.
Împotriva sentinței civile nr. 246/19 februarie 2013 a Tribunalului B. a declarat recurs, în termenul legal, intimata . dispozițiile art. 3041 Cod pr. civilă și art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Susține recurenta că a procedat la reintegrarea contestatorului la data de 07.11.2011, însă acesta nu s-a prezentat la serviciu, deși și-a încasat toate drepturile stabilite de prima instanță. Acest fapt, denotă reaua-credință și abuzul de drept al contestatorului, iar pentru societate, o manifestare de bună-credință, dacă se are în vedere faptul că, i se putea desface CIM pentru absențe nemotivate.
Astfel, arată că, dacă instanța va aprecia că motivele de recurs nu sunt fondate, ar trebui să constate lipsa de interes, obiect și cauză a acțiunii introductive, pentru a evita o dublă executare.
Arată că, L. în Tratatul de procedură civilă (pag. 200) explică necesitatea identificării acțiunii civile prin trei elemente: părți, obiect și cauză, "este evident că acțiunea civilă nu se poate identifica numai prin părți și obiect. Este indispensabil și un ai treilea element care practic răspunde la întrebarea: pentru ce se judecă părțile?".
Mai arată, în privința severității sancțiunii disciplinare aplicata contestatorului, instanța s-a raportat strict la prejudiciul cauzat societății de 552 lei, așa cum a fost stabilit prin sentința civilă nr. 921/11.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sibiu, or, în speță, salariatul nu a fost sancționat doar pentru crearea prejudiciului, ci și pentru nepredarea diagramelor tahograf și celelalte motive reținute în decizia de concediere, abateri care au generat desfacerea CIM a altor salariați.
Susține recurenta că, intimatul-contestator a înscris în 10 foi de parcurs pentru microbuzului cu număr de înmatriculare_, în lunile ianuarie și martie 2010) un număr de km eronați față de cei reali parcurși, însumând un număr de 1005 kilometri în plus, în scopul de a fi plătit suplimentar de către angajator, în condițiile în care, nu a predat nicio diagrama tahograf la sediul coloanei.
Așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză în rejudecare, contestatorul a adăugat km în plus față de distanțele reale dintre localități (ex. B. - București 187 km în loc de 115 km, București - Bacău 362 km sau 364 km în loc de 310 km).
Pentru determinarea exactă a kilometrilor reali care ar fi trebuit să fie înscriși în foile de parcurs eliberate șoferului N. C., s-a luat decizia refacerii traseelor și trimiterea în cursă a altor șoferi pe același tip de microbuz. La sfârșitul curselor "martor" se întocmea proces-verbal semnat de conducerea societății și "șoferul delegat", tocmai pentru a nu fi discuții pe marginea distanțelor constatate la N. C.. Este adevărat că societatea aveam la dispoziție măsurătorile la nivel național și evidențierile GPS, dar pentru mai multă acuratețe și având în vedere stațiile de garare ale . s-a procedat la această reconstituire. Kilometrii tarifari sunt stabiliți pe baza măsurătorilor la nivel național și trebuie respectați de toți transportatorii.
Mai arată recurenta că, diagramele tahograf nu au fost predate impegatului de mișcare, dovedindu-se acest lucru cu înscrisuri și cu martorul audiat în instanță, numitul S. M. și, în al doilea rând, indirect prin concluziile raportului de expertiză.
Astfel, impegata de coloană, numita Tene L. a fost sancționată disciplinar cu desfacerea CIM pentru că nu a solicitat contestatorului predarea diagramele tahograf (Decizia nr. 6._/22.04.2010). Numita Tene L. a declarat: "referitor la nepredarea diagramelor tahograf de către șoferul N. C., menționez că i s-a comunicat acestuia (șoferului N. C.) să predea diagramele, dar acesta nu a dat curs solicitărilor noastre."
Pentru faptele descrise mai sus, dar și pentru alte abateri disciplinare, salariatei Tene L. i s-a desfăcut disciplinar CIM, măsură neatacată în instanță.
Arată recurenta că, martorul Szakaci M. a explicat procedura de lucru și a declarat că foile de parcurs aveau kilometri în plus față de cei standard, că au existat devieri de traseu fără aprobarea conducerii, că a identificat mașina la domiciliul contestatorului, deși nu avea aprobarea scrisă (singura valabilă).
Apreciază că, este pueril a se crede cuvântul contestatorului care a susținut că a avut aprobarea verbală a șefului direct (așa cum susține în rejudecare sau a numitului C. I. - patronul societății, așa cum a susținut inițial la instanța de fond), în contextul conduitei sale profesionale (nepredarea diagramelor tahigraf, nesemnarea foilor de parcurs, schimbarea a 4 cauciucuri noi cu altele uzate) cât și procesuale (refuzul de a semna procesul - verbal încheiat de expert la sediul său profesional deși a fost prezent; răspunsurile inventate la interogatoriul luat în rejudecare).
La întrebarea nr. 5 din interogatoriu, intimatul-contestator N. C. a răspuns „nu cerea foaia de parcurs” includerea devierilor de traseu. Or, foia de parcurs trebuie să reflecte cu fidelitate traseul parcurs, deoarece, reprezintă un înscris care stă la baza întocmirii fișei personale a șoferului în baza căruia este stabilit salariul lunar. Salariatul nu poate uza de bunurile societății care i-au fost încredințate spre exploatare în scop profesional și mai mult să profite de pe urma acestui fapt, așa cum s-a întâmplat când s-a deplasat în localitatea Cernătești menționând în foaia de parcurs 30 de km mai mult.
Un alt motiv de desfacere a CIM, arată recurenta l-a constituit montarea pe microbuzul_ a patru anvelope uzate, deși acesta a primit 4 anvelope noi și nu exista timpul real pentru a fi deteriorate, în acest sens, fiind informarea nr. 6._/30.06.2010, a șoferul C. V., în calitate de primitor și utilizator al microbuzului cu număr de înmatriculare_ .
În baza probelor noi administrate în rejudecare, coroborat cu probele existente la dosar, apreciază recurenta ca legală și temeinică măsura desfacerii CIM și nu există elemente circumstanțiale care să permită înlocuirea acestei sancțiuni.
La individualizarea sancțiunii, precizează recurenta, s-au avut în vedere gravitatea abaterii, consecințele ei și comportamentul avut anterior desfacerii contractului de muncă, iar din perspectiva consecințelor produse de prima hotărâre, se constată că intimatul este de rea-credință (unele persoane cu greu găsesc un loc de muncă, iar contestatorul deși reintegrat nu s-a prezentat la muncă).
Prin abaterile săvârșite, arată recurenta, contestatorul a încălcat prevederile Regulamentului intern cap VI art. 29, art. 30 pct. 2) - executarea defectuoasă a sarcinilor de serviciu și a creat un prejudiciu societății constând în echivalentul a 125 1 motorină (doar în decurs de 3 luni).
Mai arată recurenta că, pentru că nu a pretins intimatului N. C. foile de parcurs din cursele precedente și a emis altele noi, având în vedere că nu a cerut acestuia diagramele tahograf, impegatei de coloană i-a fost desfăcut CIM, iar șeful de coloană a fost sancționat disciplinar prin reducerea salariului cu 10 % pe 3 luni (consecința gravă a abaterii disciplinare a contestatorului).
Consideră recurenta că, dacă toți salariații - conducători auto ar proceda la fel, de a nu preda diagramelor tahograf), atunci, ar fi un adevărat haos în societate și nu s-ar mai putea stabili pe bază de documente, activitatea reală a salariaților pentru care li se cuvine o remunerație echitabilă, iar societatea ar risca să fie amendată după un control efectuat ISCTR, cu amendă între 8.000 - 14.000 lei).
În privința celor 4 zile de concediu de odihnă neefectuat, arată recurenta că este de acord să plătească fostului salariat suma de 114 lei.
În privința diurnei, având în vedere că expertiza nu a putut stabili timpul real parcurs și orele de program, apreciază că nu se poate acorda salariatului nici sume cu acest titlu, cu atât mai mult cu cât, a făcut dovada că aceste drepturi i-au fost acordate, poate chiar mai mult, având în vedere că nu a predat diagramele tahograf, iar foile de parcurs au km în plus față de cei reali.
Referitor la onorariului de expert la care a fost obligată recurenta, consideră că este culpa procesuală a contestatorului care a generat facerea lucrării, deși știa că aceasta nu poate fi efectuată în condiții de legalitate, motiv pentru care solicită obligarea la suportarea de către acesta a cheltuielilor de judecată provocate inutil.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii contestației.
La data de 5 iunie 2013, intimatul-contestator N. C. F. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată intimatul că, susținerea părții adverse referitoare la faptul că a executat benevol sentința civilă nr._/2011 a Tribunalului B. este neadevărată, dar nici nu face parte dint-un motiv de recurs prevăzut de art. 304 și art. 3041 Cod pr. civilă.
Precizează că, partea adversă nu a pus în executare hotărârea judecătorească pronunțată la fond din motive umanitare, ci pentru faptul că se expunea unor sancțiuni de natură penală, conform dispozițiilor art. 278 Codul muncii.
Susține intimatul-contestator că i-au fost achitate unele sume de bani, însă cuantumul acestora urmează să fie stabilit după efectuarea calculelor privind drepturile care îi revin. De asemenea, arată că recurenta nu a făcut dovada achitării obligațiilor care revin angajatorilor către bugetul de stat. A depus la dosar, în acest sens, adeverințe eliberate de către Casa Județeană de Pensii B. - Sibiu din care rezultă că angajatorul nu a achitat contribuțiile către stat referitoare la sumele ce i-au fost achitate.
Faptul că s-au emis două decizii, privind anularea deciziei de concediere și o decizie de reîncadrare, consideră că este o înșelătorie din partea recurentei, deoarece deciziile respective nu erau conforme prevederilor legale, având în vedere că decizia nr._/7.11.2011 nu se referă la reîncadrarea sa, cu toate drepturile anterioare, ci se referă la
"numirea sa în funcție de șofer microbuz", ceea ce denotă că nu se dorește asigurarea unei continuități în muncă.
Pe de altă parte, această decizie a fost comunicată prin sistemul propriu de transmisii a corespondenței aparținând ., decizia fiind comunicată în localitatea Onești, din județul Bacău, unde, nu are domiciliul, deși, aparent, pe confirmarea de primire există o semnătură care nu-i aparține. Arată că va formula o plângere penală împotriva recurentei.
Consideră că acest așa-zis motiv de recurs constituie doar o dovadă a modului în care recurenta a încercat și încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, ceea ce denotă un dispreț pentru lege și justiție, dovedit chiar prin aceea că acționarul principal și administratorul societății, C. I., a fost condamnat penal pentru infracțiuni privind înfăptuirea justiției.
Referitor la reaprecierea severității sancțiunii disciplinare aplicate, arată că printr-o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 921/2010 a Judecătoriei Sibiu s-a stabilit prejudiciul în cuantum de 552 lei. În acest sens, apreciază că trebuia să se țină cont de puterea de lucru judecat, astfel încât orice alte demonstrații ale părții adverse nu au legătură cu prezenta cauza. Mai mult decât atât, în decizia de desfacere a contractului de muncă nu se face referire în nici un caz la nepredarea diagramelor tahograf, astfel încât, chiar dacă ar exista un asemenea motiv, nu poate fi luat în considerare, deoarece nu a fost reținut în decizia de desfacere a contractului de muncă.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat,cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
1). In ce priveste primul motiv de recurs formulat, privind imprejurarea ca, ulterior pronuntarii primei hotarari de fond, respectiv a S. civ. Nr. 1488/07.11.2011 pronuntata de Tribunalul Buzau, recurenta a pus in executare dispozitiile instantei si a anulat decizia de concediere, dispunand si reintegrarea contestatorului si platindu-i drepturile salariale chiar . mare decat cel cuvenit, insa acesta nu s-a prezentat la munca nici pana in prezent, Curtea constata ca acestea sunt aspecte ulterioare emiterii deciziei contestata in prezenta cauza, a carei legalitate a fost analizata de catre judecatorul fondului, si care exced, asadar, obiectului dosarului si controlului judiciar pe calea recursului.
De asemenea, sustinerea recurentei potrivit careia, in situatia in care motivele de recurs ar fi gasite neintemeiate, trebuie constatata lipsa de interes, obiect si cauza a actiunii introductive pentru a evita o dubla executare, este neintemeiata.
In acest sens, se constata ca, intrucat, prin decizia nr. 1273/28.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti in dosar nr._, s-a casat S. civ. Nr. 1488/07.11.2011 pronuntata de Tribunalul Buzau in baza careia s-au emis Deciziile nr._/07.11.2011 si_/07.11.2011 (privind anularea deciziei de desfacere a contractului de munca si numirea contestatorului in functia de sofer microbuz), acestea au ramas fara suport juridic, putand fi oricand anulate ( filele 10-14 dosar recurs).
Ca atare, in speta nu se poate vorbi despre o dubla executare si nici lipsa de interes, obiect si cauza.
2). Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, privind aprecierea asupra severitatii sanctiunii disciplinare aplicate, Curtea constata ca, in raport de ansamblul probator administrat in cauza, prima instanta a stabilit in mod corect situatia de fapt, dispunand înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a C.I.M. în temeiul art. 264 lit.f Codul muncii anterior cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, prev. de art. 248 al.1 lit.c Codul muncii.
Astfel, prima instanta nu s-a limitat doar la prejudicial relativ mic produs societatii, de 552,5 lei, ci a avut in vedere si dispozitiile art. 30 al.2 din Regulamentul interior, prin care se consemneaza la nivel de societate în sfera abaterilor grave a executării defectuoase a sarcinilor de serviciu în mod repetat sancționate cu avertisment, retrogradare, diminuare de salariu .
Raportat la gravitatea abaterilor retinute in sarcina contestatorului, constand in înscrierea eronată a unor trasee și km în foile de parcurs aferente lunilor ianuarie și martie 2010, lipsa unor piese din microbuzul condus de acesta, fapte ce au generat un consum în plus de motorină de 125 l pentru 1005 km înscriși în plus și un prejudiciu de 552,5 lei, in mod legal s-a apreciat ca sanctiunea desfacerii contractului de munca este mult prea severa, avand in vedere imprejurarea ca reclamantului nu i s-a mai anterior aplicat nicio altă sancțiune disciplinară în ordinea graduală impusă de art. 248 Codul muncii și art. 28 din Regulamentul intern.
Ca atare, Curtea va respinge, ca neintemeiate, criticile formulate de catre recurenta ce vizeaza aceste aspecte.
3). Cat priveste cel de al treilea motiv de recurs, privind gresita acordare a diurnei, Curtea constata ca este neintemeiat, prima instanța reținand din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual că reclamantul este îndreptățit la un cuantum de 308 Euro diurnă, pentru cursele din străinătate și 284 Euro, pentru cursele efectuate în țară.
In acest sens, in mod legal, s-a avut in vedere imprejurarea ca impotriva acestui raport de expertiză nu s-au formulat obiecțiuni și nici au format obiect de critică prin primul recursul formulat de pârâtă, astfel incat Curtea constata că reclamantul era îndreptățit la plata acestor diurne, al căror cuantum nu au fost contestate de părți.
4). Referitor la cea din urma critica formulate de catre recurenta, privind imprejurarea ca, in mod gresit, prima instanta a obligat-o la plata onorariului expert, desi a constatat culpa procesuala a contestatorului care a generat efectuarea lucrarii, Curtea o va respinge, ca neintemeiata.
Astfel, Curtea constata ca efectuarea raportului de expertiza s-a dispus prin Decizia nr. 1273/28.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, prin care s-a casat S. civ. Nr. 1488/07.11.2011 pronuntata de Tribunalul Buzau, ca urmare a admiterii recursului formulat de catre parata ., unul dintre motivele recursului vizand acest aspect.
Pe de alta parte, Curtea retine ca prima instanta nu a constatat culpa procesuala a reclamantului, ci a constatat ca sanctiunea desfacerii contractului de munca a fost prea severa in raport de gravitatea abaterilor savarsite de acesta, motiv pentru care, insa, a admis in parte actiunea, parata cazand, asadar, “in pretentii” in sensul disp. Art. 274 C. pr. Civ.
Pe cale de consecinta, in mod legal, prima instanta a obligat parata la plata onorariului expert.
F. de toate aceste considerente, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, motiv pentru care, in temeiul disp. Art. 312 C. pr. Civ, il va respinge, ca atare.
In ce priveste, insa, cererea intimatului privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, Curtea o va respinge, ca neintemeiata, constatatand ca, in faza procesuala a recursului, acesta nu a facut dovada suportarii acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata ., cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură „L. F.”, cu sediul în Bacău, .. 6, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 246/19 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu contestatorul N. C. F., domiciliat în ..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatului-contestator N. C. F. de acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. V.-I. S.
Grefier,
D. V.
Red. VIS
Tehnored. DV
2 ex./26.09.2013
d.f._ - Tribunalul B.
j.f. G. S.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2144/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
