Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1384/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1384/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 9843/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 1384
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Președinte – C. Ș.
Judecători – A.-M. R.
- V. S.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ., în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în București, sector 2, .. 1-3 împotriva sentinței civile nr. 219 din 22 ianuarie 2013 în contradictoriu cu reclamantul I. D. domiciliat în Doicești, .. 451, jud. Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurenta pârâtă ., intimatul reclamant I. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurenta prin motivele de recurs a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 Cod procedură civilă.
Curtea, față de data declarării recursului, 25.02.2013, în baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011, Legea dialogului social, invocă excepția tardivității formulării recursului.
După încheierea dezbaterilor s-a prezentat avocat L. C. D., pentru intimata-reclamantă, care a solicitat admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat, precum și acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. A depus note scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ reclamantul I. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . Electrocentrale Doicești obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii, în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și acordarea dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la plata efectivă. A mai solicitat cheltuieli de judecată și obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că începând cu data de 02.11.2012, prin decizia nr. 977/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă prin concediere colectivă, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 4.105 (2)B lit. a), urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de_ lei net ( respectiv_ lei brut), în raport de vechimea sa în muncă de 35 ani și 8 luni, așa cum reiese și din prevederile art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, care stipulează ajutorul de concediere în raport cu vechimea în muncă, pe tranșe de vechime.
Reclamantul a mai precizat că potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii angajatorul are obligația să achite salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar refuzul pârâtei de a-i achita aceste drepturi de natură salarială i-a produs atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu de ordin moral, lipsindu-l practic de sursele necesare existenței.
Acesta a mai arătat și faptul că salariaților disponibilizați în prima etapă li s-au achitat integral, într-o singură tranșă drepturile similare, ceea ce creează și o discriminare între salariați.
În drept s-au invocat prevederile art. 109, art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 4.105 (2)B lit. a, art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă al . vigoare, Codul muncii, art. 1 alin. 3 și următoarele din OG nr. 13/2011.
Au fost anexate, în copie, extras din Contractul colectiv de muncă al . de identitate a reclamantului, decizia de concediere, adeverința de vechime.
Prin Serviciul Registratură la data de 18.01.2013 pârâta S.C. T. S.A. București în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea capetelor de cerere privind plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la data plății efective, precum și daune morale.
Se arată că în anul 2006 s-a instituit procedura de administrare specială și de supraveghere financiară la T., fiind numit un administrator special, a fost elaborat un plan de reorganizare ce a fost aprobat atât de către Ministerul Economiei și Comerțului prin Ordinul nr. 584/02.04.2012 cât și de organele statutare, respectiv Consiliul de Administrație prin hotărârea nr. 07/21.03.2012 și adunarea generală a acționarilor prin hotărârea nr. 13/03.04.2012, agreat de federațiile sindicale și aprobat de către administratorul special. Astfel, arată pârâta, planul include printre măsuri și restructurarea T. prin divizare, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și crearea unei societăți comerciale capabilă să se integreze în piață și să realizeze profit.
Din aceste motive, situația economică dificilă a . implicit a pârâtei SE Doicești, monitorizată și de F.M.I., a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012, cu două etape în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012.
Precizează pârâta că majoritatea activelor nu mai sunt viabile economic și sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar, astfel că reducerea activității sale a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
S-a avut în vedere că măsura încetării contractului de muncă al reclamantului să fie însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate prin OUG nr. 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1.500 lei lunar, timp de cel mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând cu anul 2013 în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
Mai arată pârâta că întârzierea efectuării plăților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsuri de executare silită, instituite de către diverși creditori asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare, provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, asupra imobilelor din proprietatea societății pârâte.
În privința dobânzilor legale, arată pârâta, calculate de la data de 02.11.2012 până la data plății efective a compensației, se solicită respingerea acestor pretenții, având în vedere motivele obiective sus menționate, precum și acordul încheiat între administrație și sindicate nr. 9606/01.11.2012, prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
În privința daunelor morale, pârâta arată că potrivit art. 1.530, 1.531 și următoarele din Codul civil, reclamantul trebuie să precizeze în concret și să probeze în ce constă prejudiciul moral și material și care sunt criteriile de evaluare a acestuia.
Plățile compensatorii, arată pârâta, vor fi achitate în scurt timp, în funcție de încasările obținute în urma valorificării unor bunuri, sens în care s-a solicitat a se constata buna-credință a pârâtei, care depune eforturi și diligențe considerabile, în scopul achitării obligațiilor de natură salarială către cele 340 de persoane disponibilizate în luna noiembrie 2011.
În drept art. 115 Cod procedură civilă, iar în probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și orice altă probă ce va rezulta din dezbateri.
S-a administrat proba cu înscrisuri pentru reclamant, depunându-se la dosar adeverința privind vechimea totală în muncă, actul adițional la CCM al . sub nr. 760/15.03.2010 la Agenția Națională pentru Prestații Sociale, potrivit căruia se prelungește valabilitatea CCM în vigoare, înregistrat în anul 2006, cu actele adiționale ulterioare, până la 30.04.2014 și grila de salarizare.
Prin sentința civilă nr. 219 din 22 ianuarie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamantul I. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.A. – Sucursala Electrocentrale Doicești, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei brute de_ lei reprezentând plăți compensatorii prev. de CCMU cu dobânda legală de la data de 02.11.2012 și până la data plății effective și a respins cererea privind acordarea daunelor morale.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 977/01.11.2012 emisă de pârâtă, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . urmare a desființării unor posturi prin reorganizare, fiind vorba de o concediere colectivă.
La articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006 actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.
A mai reținut tribunalul că neprecizând-se un termen pentru achitarea acestor drepturi, rezultă că persoana concediată trebuia să beneficieze de acestea de la data încetării contractului de muncă, și anume de la 02.11.2012, conform disp. art. 4.108 din C.C.M.U.
S-a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata drepturilor prevăzute de art. 4.108 din CCM al ., a cărui valabilitate s-a prelungit prin acte adiționale în 2008, 2009 și 2010, ultima prelungire fiind până la 30.04.2014, conform înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant.
Art.4.108 din CCM aplicabil prevede că la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este cazul reclamantului fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 IV din grila de salarizare valabila la data desfacerii contractului individual de muncă.
Constatând că pârâta nu a făcut dovada respectării prevederilor contractului colectiv de muncă în ceea ce privește ajutorul de concediere, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 4 din Codul muncii republicat, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, capătul de cerere privind acordarea a 16 salarii medii brute este întemeiat, precum și cel privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă, care i se cuvine reclamantului în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratoare și penalizatoare pentru obligațiile bănești.
Cât privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, tribunalul a reținut că reclamantul nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu moral, întrucât timpul scurt de la data încetării CIM (02.11.2013) și până la data formulării acțiunii (17.12.2012) nu este de natură a genera suferințe de ordin psihic care să aibă drept consecință un prejudiciu moral.
Față de considerentele expuse, cererea a fost admisă în parte, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a 16 salarii medii brute, aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din CCMU și a dobânzii legale începând cu 02.11.2012 și până la data plății efective, urmând a se reține impozitele aferente, respingându-se capătul de cerere privind daunele morale.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod pr.civilă.
Se susține că instanța de fond a admis în mod eronat cererea de obligare a recurentei la plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 și până la data plății efective, în temeiul art.6 din Ordonanța nr.13/2011.
Se învederează că situația economică dificilă a . a pârâtei SE Doicești), monitorizată și de FMI, a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012, cu două etape - în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012. Majoritatea activelor intimatei nu mai sunt viabile economic și sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar. Reducerea activității societății a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
Se arată în continuare că raporturile juridice de muncă dintre intimatul-reclamant și societate erau reglementate de CCM T., care se completau cu dispozițiile Codului muncii, acte care nu prevedeau plata unor accesorii la drepturile de natură salarială.
În conformitate cu prevederile art.4.108 din CCM T. „la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere în raport de vechimea în muncă...”
Se mai susține că în considerarea prevederilor art.4.108 CCM T., a fost semnat Acordul între administrație și sindicate nr. 9606/01.11.2012, prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012, iar la data de 16.01.2013, intimatului-reclamant i s-a virat în cont 20% din suma totală datorată conform CCM în vigoare reprezentând plăți compensatorii.
Întârzierea efectuării plăților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țineau de măsurile de executare silită instituite de către diverși creditori (SNGN Romgaz SA Mediaș, . SA, . Transgaz SA Mediaș etc.) asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, asupra imobilelor din proprietatea societății, etc.
Se învederează că măsura încetării contractului de muncă al intimatului-reclamant este însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate de OUG 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1.500 lei lunar timp de cel mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând cu anul 2013 în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
Se solicită pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererii de obligare la plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 și până la data plații efective. De asemenea, se solicită modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul obligării societății doar la achitarea drepturilor salariale (plăți compensatorii) restante la data judecării recursului, după caz și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe referitoare la respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
Intimatul-reclamant I. D., legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 21.05.2013, Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat de pârâtă, art.137 alin.1 Cod procedură civilă statuând că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, potrivit art.215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, termenul de recurs în materia conflictelor individuale de muncă, cum este și litigiul de față, este de 10 zile de la data comunicării hotărârii instanței de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauza de față, pârâtei i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 11.02.2013, după cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 25 din dosarul de fond, legal îndeplinită, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 20.02.2013, ce a căzut într-o zi lucrătoare a săptămânii.
Recursul a fost declarat însă la data de 25.02.2013, conform rezoluției de primire de pe cererea de recurs aflată la dosar, astfel încât acesta apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural mai sus arătat.
În consecință, Curtea va admite excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu de instanță, iar în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă va respinge recursul ca tardiv formulat, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs ale pârâtei, de vreme ce recursul a fost soluționat pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei, conform art. 137 alin. 1 Cod pr.civilă.
De asemenea, în temeiul art. 274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 700 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția de tardivitate a declarării recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâta ., în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în București, sector 2, .. 1-3 împotriva sentinței civile nr. 219 din 22 ianuarie 2013 în contradictoriu cu reclamantul I. D. domiciliat în Doicești, .. 451, jud. Dâmbovița ca tardiv declarat.
Obligă recurenta-pârâtă la 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 mai 2013.
Președinte, Judecători,
C. Ș. A.-M. R. V. S.
Grefier,
C. G.-A.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red. VS/CGA
2 ex./29.05.2013
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. C. N.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2143/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
