Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2359/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2359/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 7473/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2359
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 13, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1013/5 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul O. T., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat G. A., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant O. T., reprezentat de avocat G. A. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2013, lipsind recurenta-pârâtă Direcția de S. Publică Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de recurs, pârâta a solicitat judecata în lipsă.
Avocat G. A., pentru intimatul-reclamant, depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, calificată de instanță drept concluzii scrise, față de nedepunerea acesteia în termenul legal și declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-aui formulat cereri și având în vedere că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecata în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. A., având cuvântul pentru intimatul-reclamant O. T., pe linia concluziilor scrise depuse la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apreciază că soluția tribunalului este legală și temeinică și se impune a fi menținută, instanța de fond realizând o corectă aplicare și interpretare a Legii nr. 284/2010, admițând justificat acțiunea promovată de reclamant, câtă vreme actul normativ nu distinge, salariul intimatului fiind stabilit în mod arbitrar, iar la trecerea pe funcția contractuală acesta trebuia să beneficieze de drepturile salariale de care a beneficiat personalul încadrat pe aceeași funcție în luna decembrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul O. T. a chemat în judecată pe pârâta Direcția de S. Publică Prahova, solicitând ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei ce i-a fost reținută în mod nelegal din salariul încasat lunar începând cu luna iulie 2011, calculată la valoarea de circulație din ziua plății efective, precum și obligarea pârâtei la sistarea acestor rețineri pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziția de încadrare nr. 322/20.09.2010 a fost trecut din categoria funcționarilor publici din cadrul structurii interne a pârâtei, în categoria personalului contractual, modificându-se în acest mod funcția de încadrare și salarizare ca urmare a schimbării funcției, astfel că, începând cu data de 01.01.2011 și până la data de 30.06.2011 salariul lunar a fost achitat la nivel de personal contractual conform Legii nr. 284/2010.
Prin decizia emisă a fost încadrat ca personal contractual cu un salariu corespunzător funcționarilor publici aferent lunii decembrie 2009, deși conform scrisorii nr._/11.10.2010 a Direcției de Organizare și Politici Salariale din cadrul Ministerului Sănătății la trecerea pe funcția contractuală trebuia să beneficieze de drepturi salariale de care ar fi beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009.
A arătat reclamantul că adresa nr._/11.10.2010 a fost semnată de aceeași persoana din cadrul Ministerului Sănătății - Direcția Organizare și Politici Salariale care, 10 luni mai târziu, prin Adresa Ministerului Sănătății nr._/21.06.2011, răspunde Direcției de S. Prahova că în anul 2011, salariul brut al persoanelor cărora li s-a schimbat încadrarea, ca urmare a aplicării OMS nr. 1078/2010, este cel aferent lunii octombrie 2010, majorat cu 15%.
A precizat reclamantul că, deși a solicitat pârâtei, nici până în prezent nu a primit explicații vizând temeiul legal și modul de calcul al salariului care i se acorda și în prezent. Mai mult, dispoziția i-a fost emisă și transmisă anterior aprobării statului de funcții de către Ministerul Sănătății, iar dispoziția de încadrare a fost primită la data de 20.09.2010, deși trecerea pe noua funcție s-a făcut începând cu data de 25.08.2010, în această lună reclamantul fiind salarizat ca personal contractual, dar cu salariul diferit de cel al vechiului personal contractual și care trebuia calculat la nivelul lunii decembrie 2009.
A apreciat reclamantul că, salariul său actual a fost stabilit în mod arbitrar, deși fișa lui de evaluare a fost la limita maximă, fără abateri sau sancțiuni, astfel încât și salariul trebuia stabilit la nivelul limitei maxime și nu în mod aleatoriu, așa cum a fost calculat.
Prin urmare, a susținut reclamantul, din cauza pârâtei s-a ajuns ca la nivelul instituției personalul contractual, care ființase pe aceste funcții și în perioada în care reclamantul era funcționar public, să aibă un salariu mai mare decât al lui, în condițiile în care aceștia aveau același grad profesional și gradații, echivalente cu ale reclamantului.
A precizat reclamantul că, începând cu data de 01.07.2011, pârâta, invocând adresa Ministerului Sănătății, nr._/2010, a stabilit că plata pentru personalul contractual se va face conform salarizării funcționarului public, astfel încât, la acest moment, diferența de salariu pe care reclamantul a încasat-o în perioada 01.01._11 se reține lunar, pentru o perioada de 3 ani, fără a exista o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă în acest sens și fără a exista vreo dispoziție cu privire la aceasta reținere, care nu apare nici pe fluturașul de salariu, contrar dispozițiilor art. 169 din Codul Muncii, care prevăd ca nici o reținere din salariu nu poate fi operata, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriu.
La data de 29.01.2013 pârâta Direcția de S. Publică Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, dispunând ca până la rămânerea definitiva a prezentei cauzei, pârâta să întrerupă oprirea reglărilor salariale provenite din diferențele de salarii acordate în perioada 01.01.2011 - 30.06.2011 și de la data de 01.07.2011 până în prezent.
A arătat pârâta că stabilirea drepturilor salariale conform Legii - Cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010 a fost aplicată de personalul de execuție din cadrul biroului RUNOS, deoarece începând din data de 24.01.2011, șefa biroului RUNOS, s-a internat în spital în urma unor probleme grave de sănătate.
A precizat că biroul RUNOS funcționează începând cu data de 24.01.2011 - până în prezent doar cu 3 funcționari publici de execuție, din care 2 funcționari publici de execuție, veniți prin reorganizarea din data de 25.08.2010 conform O.M.S. nr. 1078/2010.
Prin urmare, susține pârâta, având în vedere că după data de 24.01.2011, personalului de execuție din cadrul biroului RUNOS, nu i-a fost adus la cunoștința de către nimeni, nici de șefa biroului si nici de membrii de drept care au participat la Comitetul Director al Direcției de S. Publica Prahova din data de 01.11.2010, respectiv director executiv, director executiv adjunct economic, problemele modificării încadrărilor salariale, pentru funcționarii publici care au trecut pe funcție contractuala, salarizarea pentru aceștia a fost făcuta la nivelul de salarizare în plata pentru funcțiile similare din instituție, conform art. 2 din Legea nr. 285/2010, încheindu-se acte adiționale la contractele individuale de munca din 25.08.2010.
A menționat pârâta că în luna aprilie 2011, șefa biroului RUNOS, care se afla în concediu medical, s-a interesat de modul de aplicare al salarizării, a contestat modul de aplicare a acesteia și a solicitat directorului executiv să trimită către Ministerul Sănătății - Direcția Organizare si Politici Salariale, o adresa pentru soluționarea situației existente în cadrul instituției, privind modul de salarizare legală și corectă pentru această categorie de personal. Astfel, adresa cu nr. 5954 înregistrată la Direcția de S. Publică Prahova, în data de 09.05.2011, a fost trimisă Ministerului Sănătății - Direcția Organizare și Politici Salariale, solicitându-i-se precizări privind modul de salarizare legală și corectă pentru această categorie de personal.
Ulterior, Ministerul Sănătății, prin Direcția Organizare și Politici Salariale, cu adresa nr._ din data de 21.06.2011, înregistrată la secretariatul instituției pârâte sub nr. 8707/07.07.2011, a precizat că, având în vedere art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea - Cadru nr. 330/2009, salariile de baza pentru personalul încadrat care și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual, ca urmare a O.M.S. nr. 1078/2010, trebuia să fie la nivelul lunii decembrie 2009.
De asemenea, în aceeași adresă s-a mai menționat că pentru funcționarii publici care au devenit personal contractual, salariile de baza nu pot fi majorate la nivelul salariilor de baza pentru personalul contractual existent, deoarece pentru personalul contractual existent în instituție, salariile de baza avute în decembrie 2009 au fost stabilite conform legislației aplicabile personalului contractual din anul 2009.
Pârâta Direcția de S. Publică Prahova a mai precizat că directorul executiv, conform art. 3 din O.M.S. nr. 1078/2010 și art. 12, lit. k din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor de sănătate publica județene și a municipiului București, a dispus emiterea de noi acte adiționale, începând cu data de 07.07.2011, prin care salarizarea personalului mai sus menționat, se stabilea conform precizărilor adresei Ministerului Sănătății - Direcția Organizare și Politici Salariale, fiind încheiate în 2 exemplare, semnate de ambele părți, și nefiind contestate.
A susținut că aceste acte adiționale au fost încheiate pe perioadă nedeterminată, producându-și efectele juridice de la data de 01.01.2011, conform art. 256 alin. (1) potrivit căruia, salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorată este obligat să o restituie și art. 259 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii republicare, prin care se precizează că în cazul în care acoperirea prejudiciului prin rețineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de rețineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condițiile Codului de procedură civilă.
De asemenea, pârâta a mai arătat că în luna octombrie 2010, biroul RUNOS a revenit cu o alta adresă, înregistrată în secretariatul instituției cu nr._, prin care solicită din nou, sprijin din partea Ministerului Sănătății - Direcția Organizare si Politici Salariale, pentru clarificarea încadrării salariale acestei categorii de personal, acesta din urmă răspunzând prin adresa nr._/19.11.2012, intrata in secretariatul Direcției de S. Publica Prahova si înregistrata cu nr._/12.12.2012, prin care revine cu aceleași precizări din adresa nr._ din 21.06.2011.
A mai precizat pârâta că sumele aprobate, la partea de cheltuieli de personal, prin filele de buget repartizate anual instituției noastre de către Ministerul Sănătății, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime, care nu pot fi depășite. Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, iar angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1013/3 aprilie 2013, Tribunalul Prahova a admis acțiunea.
A obligat pârâta să restituie reclamantului sumele reținute din salariul încasat lunar începând cu luna iulie 2011, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective și să procedeze la sistarea pentru viitor a acestor rețineri.
A luat act că pârâta și-a rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul O. T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică Prahova, obligarea la restituirea sumei reținute în mod nelegal din salariul lunar încasat începând cu luna iulie 2011, calculate la valoarea de circulație din ziua plății efective, precum și la obligarea pârâtei la sistarea acestor rețineri pentru viitor.
A reținut instanța de fond că, prin dispoziția de încadrare nr. 322/20.09.2010, reclamantul a fost trecut din categoria funcționarilor publici în cea a personalului contractual modificându-se astfel funcția de încadrare și salarizarea reclamantului, urmare a schimbării funcției, astfel că urmare a acestor modificări, reclamantul a fost încadrat cu un salariu corespunzător funcționarilor publici aferent lunii decembrie 2009.
Prin contractul individual de muncă nr. 11/25.08.2010 a fost stabilit pentru reclamant un salariu de baza lunar brut de 2970 lei, iar ulterior, prin acte adiționale succesive, suma de 2563 lei brut, respectiv suma de 2768 lei brut (începând cu data de 01.06.2012).
Astfel, prin adresa nr._/21.06.211 a Ministerului Sănătății salariul brut al persoanelor cărora li s-a schimbat încadrarea ca urmare a O.M.S. nr. 1078/2010 este cel aferent lunii octombrie 2010, majorat cu 15%, însă ulterior, având în vedere adresa nr._/2010 a M.S. se stabilește că în temeiul Legii nr. 330/2009 (art. 30, alin. 5, lit. a) cu aplicabilitate de la 01.01.2010, salarizarea personalului ce și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual urmare a aplicării O.M.S. nr. 1078/2010 trebuie să fie la nivelul lunii decembrie 2009 iar pentru funcționarii publici ce au devenit personal contractual salariile de bază nu pot fi majorate la nivelul salariilor de baza pentru personalul contractual existent în instituție salariile de bază avute în luna decembrie 2009 a fost stabilit conform legislației aplicabile personalului contractual din anul 2009.
Urmare a precizărilor din această adresă conform art. 3 din O.M.S. nr. 1078/2010 și art. 12 lit. K din R.O.F. a Direcțiilor de S. Publică au fost încheiate noi acte adiționale începând cu data de 07.07.2011 prin care a fost modificată salarizarea reclamantului, salariul acestuia fiind diminuat față de cel menționat în actul adițional nr. 1/01.01.2011
A reținut tribunalul că, reclamantul a contestat modificarea salarială dispusă și faptul că sumele încasate pentru perioada 01.01._11 se reține lunar pentru o perioadă de 3 ani fără a exista în acest sens un titlu valoric, respectiv o hotărâre judecătorească irevocabilă în acest sens.
A apreciat tribunalul că în materia salarizării personalului plătit din fondurile publice - Legea nr. 330/2009 a fost o salarizare unitară și echitabilă a acestei categorii de personal.
Urmare a dispoziției nr. 322/20.09.2010 în aplicarea O.M.S. nr. 1078/2010, reclamantului i-a fost stabilită salarizarea ca și personal contractual.
Întrucât prin adresa nr._/2010 a Ministerului Sănătății se menționează că pentru funcționarii publici, ce au devenit personal contractual, salariile de baza nu pot fi majorate la nivelul salariilor de baza pentru personalul contractual, deoarece nu mai este aplicabilă dispoziția din anul 2001 prin care a fost stabilit salariul acestei categorii de angajați, instituția pârâtă a dispus, având în vedere aceste precizări, recuperarea sumelor de bani considerate a fi acordate fără temei legal, reprezentând diferența dintre salariul stabilit prin actul adițional din 01.01.2011 și cel din 07.07.2011.
A apreciat instanța de fond că interpretarea prevederilor legale menționate în adresa nr._/21.06.2011 este de natură a prejudicia reclamantul în raport de personalul contractual cu aceeași calificare, funcție, gradație și gradul profesional, întrucât se încalcă principiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Aplicarea prevederilor O.M.S. nr. 1078/2010 presupune reîncadrarea personalului ce a deținut funcții publice în funcții contractuale cu o salarizare echivalentă, neputându-se admite ca urmare a culpei pârâtei această categorie de personal să fie diminuată în raport de alți salariați contractuali.
Astfel, conform art. 31 din Legea nr. 330/2009 „pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plata pentru funcțiile similare; astfel, doar dacă ulterior Legii nr. 330/2009 a fost abrogată urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea unitară în anul 2011 personalului plătit din fonduri publice, pârâta avea obligații stabilite salariului reclamantului având în vedere prevederile art. 31 din Legea nr. 330/2009.
Prin urmare, în mod legal a fost încheiat actul adițional nr. 1/01.01.2011, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1-2 din Legea nr. 285/2010, începând cu 01.01.2011, prin care cuantumul salariului acordat inițial a fost majorat cu 15% față de luna octombrie 2010, însă prin actul adițional nr. 2/07.07.2001 acest cuantum al salariului a fost diminuat întrucât salariul stabilit în temeiul contractului individual de muncă nr. 11/25.08.2010 a depășit salariul avut ca funcționat public, reîncadrarea trebuind să fie dispusă cu același măriri ale salariului avut anterior.
Tribunalul a constatat că pârâta avea obligația stabilirii unui salariu al reclamantului între limita minimă și maximă a salariului personalului contractual la nivelul de salarizare aferent lunii decembrie 2009, raportat la funcția deținută și având în vedere eventualele sancțiuni și abateri cât și gradul, treapta, vechimea în muncă și în funcție stabilite prin raportare cu personalul ce îndeplinește aceleași atribuții (personal contractual), neputându-se admite o diminuare a salariului astfel cum sa-a dispus prin actul adițional nr. 2/07.07.2011.
Deși se invocă de pârâtă faptul că actele adiționale nu au fost contestate, tribunalul a apreciat că în materia salarizării personalului bugetar, actele adiționale au valoare de înscris constatator al drepturilor de care beneficiază persoana respectiv, întrucât în fapt legea este cea care stabilește salarizarea personalului din această categorie.
De altfel, reținerea din salariul efectuat de pârâți în temeiul dispozițiilor art. 256 alin. 1 din Codul Muncii poate fi dispusă în conformitate cu dispozițiile art. 169 din Codul Muncii, întrucât salariatul ce a încasat de la angajator o sumă nedatorata este obligat să o restituie.
În speță, această reținere nu este legală, deoarece sumele încasate de salariat, ce îi sunt reținute de angajator, au temei legal, în consecință, tribunalul a obligat pârâta, în temeiul dispozițiilor art. 169 și urm. din Codul Muncii, să restituie reclamantului sumele reținute din salariul încasat lunar începând cu luna iulie 2011, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Totodată a obligat pârâta la sistarea pentru viitor a acestor rețineri.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcția de S. Publică Prahova, criticând-o ca netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 3001, art. 304 pct. 9 și urm. Cod pr. civilă.
Susține recurenta că instanța de fond a pronunțat hotărârea aplicând greșit prevederile art. 34 din Legea - Cadru nr. 330 din data de 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Arată recurentul că, intimatul-reclamant nu a contestat în termenul procedural modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de către ordonatorul de credite, fapt pentru care nu există o măsură administrativă care să poată fi atacată în instanță.
Consideră că hotărârea pronunțata de către Tribunalul Prahova nu are temei legal.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova.
La data de 28 august 2013, recurenta-pârâtă Direcția de S. Publică Prahova a depus la dosar precizări prin care a arătat că instituția are calitate de ordonator secundar de credite și în conformitate cu prevederile art. 21 și art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările și completările ulterioare, are obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate.
Prin urmare, fără un titlu executoriu Direcția de S. Publica Prahova nu poate ca prin împăcarea părților să acorde drepturile solicitate de către reclamant.
Mai mult decât atât, în calitate de instituție bugetară, este obligată să parcurgă toate căile de atac împotriva solicitării reclamantului.
Mai arată că pentru asigurarea cheltuielilor de personal câștigate prin sentințe civile definitive și irevocabile, instituția trebuie să înainteze ordonatorului principal de credite, în speța Ministerului Sănătății, o solicitare pentru repartizarea de credite bugetare cu aceasta destinație. La rândul său, Ministerul Sănătății solicită aceste credite bugetare Ministerului Finanțelor Publice.
Conform art. 29 din Legea nr. 500/ 2002 - Structura bugetelor:
"(1) Veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare;
(2) Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz;
(3) Cheltuieli le prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată;
(4) Numărul de salariați, permanenți și temporari, și fondul salariilor de bază se aprobă distinct prin anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite….”.
La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2013, intimatul O. T., prin apărătorul său ales, a depus la dosar întâmpinare, calificată de instanță ca reprezentând concluzii scrise, întrucât nu a fost depusă în termenul prevăzut de dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod pr. civilă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce vor fi expuse, în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Critica recurentei că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 34 din Legea Cadru nr. 330/2009 pe motiv că reclamantul nu a contestat în termen modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, urmează a fi respinsă ca nefondată, întrucât potrivit art. 31 din Legea nr. 330/2009, pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
Prin art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 se prevede că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Trebuie menționate și dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 în care se prevede că reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
Ca atare, intimatul-reclamant avea drepturile salariale stabilite de dispozițiile art. 30, art. 31 din Legea nr. 330/2009 și art. 1 din Legea nr. 285/2010 și nu salariul stabilit prin actele adiționale la care face referire recurenta.
Față de toate aceste considerente în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că intimatul-reclamant va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 13, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1013/5 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul O. T., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat G. A., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Ia act că intimatul-reclamant O. T. solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
E. S. V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
2 ex./26.09.2012
d.f._ - Tribunalul Prahova
j.f. O. C. Ș.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
