Acţiune în constatare. Decizia nr. 1759/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1759/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 1759/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1759
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2015
Președinte - V.-A. P.
Judecător - C. P. B.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta ȚĂRĂGRĂDEANU V., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1861/2 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ., CUI_, J_, cu sediul în Ploiești, .. 235, județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când, după deliberare, a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta Tărăgrădeanu V. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate că perioadele lucrate de ea în cadrul societății pârâte, în funcția avută, se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, precum și în condiții speciale după 01.04.2001. Totodată, a solicitat să fie obligată pârâta să emită o adeverință în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, așa cum rezultă din înscrisurile anexate, respectiv carnetul său de muncă, a avut calitatea de salariată a societății pârâte în perioadele 08.08._97 și 23.03._02, în funcția de laborant la secțiile Piroliză și Încercare.
A precizat reclamanta că și-a desfășurat activitatea permanent în cadrul secțiilor indicate, respectiv Piroliza și Încercare - Cromatografie, în condiții de muncă deosebite, ce au rămas neschimbate pe toată perioada cât a fost angajată în muncă (în prezent raporturile de muncă cu pârâta fiind încetate).
Reclamanta a învederat că locul său de muncă era un laborator fără ventilație și încălzire, iar ca urmare a procesului tehnologic și a lucrărilor de laborator care se efectuau, în atmosferă erau vapori de sodă caustică și alte substanțe vătămătoare, motiv pentru care a beneficiat de spor pentru condiții grele și spor de pericol.
Față de aceste condiții, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, în sensul constatării că locul de muncă, unde și-a desfășurat activitatea se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100% și în condiții speciale, după 01.04.2001, în perioadele menționate.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în cadrul reclamantei i s-a acordat grupa de munca în conformitate cu actele normative speciale emise de către Guvern și Ministerul Industriei Chimice și Petrochimice pentru sectoarele din subordinea acestui minister ( HG 559/1990, HG 456/1990 și Ordinul nr. 969/1990 ) și după metodologia prevăzută în Ordinul nr. 50/1990. Potrivit art. 1 din Ordinul Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice nr. 969/1990 pentru aplicarea în unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice a Hotărârilor Guvernului României nr. 456/1900 și nr. 559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică: "Personalul unităților din subordinea Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice care lucrează în instalații, locuri de munca, activități și categorii profesionale de personal cuprinse în anexele la Hotărârile Guvernului nr. 456/1990 și nr. 559/1990, precum și în art.2 din Hotărârea Guvernului nr. 456/1990, beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă în vederea pensionarii, în condițiile respectării metodologiei prevăzute în Ordinul nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Naționala pentru protecția muncii."
A mai arătat pârâta că, potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
În aplicarea acestui text de lege, conducerea societății pârâte, în urma negocierii cu sindicatul, a stabilit locurile de muncă cu condiții deosebite, încadrate în grupele I și II, menționându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă, anexe la hotărârile organelor colective de conducere și la contractele colective de muncă. Grupa de muncă acordată este conform actelor normative enumerate și conform mențiunilor din carnetele de muncă ale salariaților.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 1861/2.07.2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Potrivit alin. l pct. l din Ordinul nr.50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Ținând cont de faptul că în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul menționat prevede la art. 3 următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".
La art. 6 din ordin se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).
Art. 7 prevede că încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa II, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru, iar pentru grupa I de cel puțin 50%.
Întrucât nominalizarea personalului privind încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se făcea de către conducerea unităților, pentru evitarea încadrării în aceste grupe de muncă pe criterii subiective, tribunalul a apreciat că proba cu expertiză de specialitate este pertinentă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care a încuviințat-o ca atare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică înregistrat la BLE de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 538/30.04.2014, expertul desemnat, N. C., a constatat că reclamanta a prestat activitate în meseria de laborant în cadrul laboratoarelor BU, Petrochimie, Piroliza, Cromatologie și serviciul încercare din cadrul combinatului Petrochimic Teleajen, având ca sarcini de serviciu prelevare de probe, aprovizionare cu substanțe chimice, pregătirea substanțelor pentru procesul de demineralizare, verificarea stării tehnice a instalațiilor din laborator, activitatea fiind desfășurată în condiții dificile urmare a degajărilor de substanțe chimice, vapori de produse petroliere, inhalații vapori produse cu sulf și fără sulf, solvenți organici, substanțe chimice agresiv toxice sau iritante, zgomot. A apreciat expertul că, în aceste condiții, locul de muncă și activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, potrivit prevederilor art.1 din HG nr.456/1990, coroborat cu art.3 și art.7 din Ordinul nr.50/1990, cu mențiunea că nu beneficiază de condiții speciale de muncă, nefiind îndeplinite criteriile de încadrare în astfel de condiții, iar unitatea nu a obținut aviz de încadrare în locuri speciale de muncă.
Tribunalul a constatat că unitatea a încadrat reclamanta în grupa I de muncă în perioada 01.10._92, conform – art.1, poz.14, anexa 1din HG 559/1990, cât timp aceasta a lucrat la Laboratorul Petrochimie, iar pentru perioadele 08.08._82, 01.01._97 și 23.03.1998-25.-6.1998 (laborant Cromatografie, Piroliza, Laborator BU și Serviciul Încercare) în grupa a II-a de munca, în procent de 100%, potrivit HG nr. 559/1990, art.2, poz.3.
Astfel, tribunalul, în raport de probatoriul administrat de ambele părți, a considerat corectă încadrarea efectuată de unitate, care a avut în vedere prevederile actelor normative mai sus menționate, încadrare dispusă potrivit anexelor la CCM și de comun acord cu sindicatele din societate, perioada în care reclamanta a fost încadrată în grupa I de muncă de unitate fiind singulara și doar pentru activitatea desfășurată la Laboratorul Petrochimie, prevăzută și în art.1, poz.14, anexa 1din HG 559/1990.
In mod corespunzător și având în vedere prevederile Ordinului nr.969/1990, unitatea a încadrat activitatea reclamantei pentru toate celelalte perioade la grupa a II-a de muncă, având în vedere prevederile art.2 din HG nr.559/1990, dar și ținând cont de faptul că nu a desfășurat activitate în locurile de muncă menționate în anexa nr.1 la HG nr.456/1990.
A concluzionat tribunalul că, deși raportul de expertiză arată ca reclamanta a desfășurat activitate în mediu toxic și periculos, nu menționează, în mod clar, că noxele înregistrate la locurile de muncă în care și-a desfășurat activitatea se încadrează în grupa I de muncă (laborant Cromatografie, Piroliza, Laborator BU și Serviciul Încercare) respectiv nu a precizat nici măcar orientativ care sunt valorile depășite și în ce proporție, reținând doar afirmația reclamantei că a lucrat cu substanțe toxice și iritante cu caracter periculos, fără a documenta științific această situație, astfel că activitatea desfășurată de reclamantă a fost corect încadrată de angajator în grupă superioară de muncă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, susținând, în esență, că, în mod greșit, i-a fost respinsă acțiunea, întrucât, în toată perioada cât a lucrat în cadrul societății pârâte (8.08.1973-8.10.1997 și 23.03._02) a activat ca laborant în secțiile piroliză și încercare, a lucrat în condiții de muncă grele, într-un laborator fără încălzire și fără ventilație, lucrările de laborator care se efectuau zilnic, ca urmare a procesului tehnologic, eliberau vapori de sodă caustică și multe alte substanțe vătămătoare (vapori de sulf, solvenți organici, substanțe chimice iritante. De altfel, condițiile de muncă din cadrul societății, în toate perioadele lucrate, au fost aceleași, neputându-se face distincție între activitate în grupa I de muncă și grupa a II-a de muncă.
A precizat apelanta că, deși conform raportului de expertiză administrat în cauză, activitatea prestată de ea, în cadrul societății pârâte, se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, prima instanță nu îi dă eficiență, reținând că nu au fost precizate valorile depășite ale vaporilor rezultați din manevrarea substanțelor chimice și toxice cu care a lucrat.
În acest sens, a arătat că, în ședința Consiliului de Administrație din 14.06.1990, s-a discutat despre nivelul crescut al acidului clorhidric, acidului sulfuric și al anhidridei maleice, care afectează sănătatea angajaților, cât și despre prezența altor substanțe toxice agresive (gaze petroliere lichefiate) ceea ce duce la încadrarea locului său de muncă în grupa I, datorită specificului muncii - manipulare substanțe toxice, explozive, proces tehnologic cu degajări de vapori de sulf și acid clorhidric, conform art.1 HG 456/1990 coroborat cu pct.3 și 7 din Ordinul 50/1990.
A învederat apelanta că, la adoptarea soluției, prima instanță nu a avut în vedere că, în perioada 18.03.1969 – 31.12.1989, încadrarea în grupele de muncă nu se face în baza unor buletine de determinare a noxelor.
Față de motivele arătate, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Ordinul nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma a patru criterii, respectiv – activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.
Raportând criteriile legale anterior menționate la concluziile lucrării de specialitate N. C., Curtea apreciază că, potrivit sarcinilor de lucru și locurilor de muncă, reclamanta este îndreptățită la încadrarea activității desfășurate de ea în grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele 8.08.1973 – 1.10.1982, 1.01.1992 – 8.10.1997 și 23.03.1998-1.04.2001, când a lucrat ca laborant (funcție ce implică prelevarea de probe și analize specifice de laborator, pregătirea substanțelor necesare procesului de demineralizare, aprovizionarea și manipularea recipienților cu substanțe chimice, verificarea stării tehnice a instalațiilor de pompare, dirijare și omogenizare amestecuri) în cadrul Laboratoarelor BU, Piroliză, Cromatografie SCTC, Serviciul Încercări, conform dispozițiilor H.G. nr. 559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică.
Este de menționat și faptul că, pentru perioadele anterioare anului 1990, dispozițiile legale în materie (art.14 alin.1 și 2 din Ordinul nr. 50/1990) nu condiționau acordarea grupei de muncă de existența buletinelor de determinare a noxelor, iar în înscrisul privind „Situația noxelor locurilor de muncă din C.P. Teleajen” (întocmit de laboratorul de toxicologie) anexă la documentația prezentată în ședința Consiliului de Administrație din 14.06.1990, se precizează că în cadrul secției AFPE – Aditivi I, nivelul de acid clorhidric, acid sulfuric și anhidridă maleică este peste media admisă, situație confirmată și de buletinul de analiză nr. 1925/27.05.1992, astfel că raționamentul judecătorului fondului nu are fundament legal și nici în probatoriul administrat.
Se impune a se preciza că pentru activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul Laboratorului Petrochimie, în perioada 1.10.1982 – 1.01.1992, i s-a recunoscut de angajator grupa I de muncă, în procent de 100%, conform mențiunilor din cartea sa de muncă.
Referitor la critica ce vizează recunoașterea condițiilor speciale de muncă, se impun următoarele precizări:
Curtea reamintește că încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale presupune o procedură prealabilă obligatorie, a cărei metodologie a fost stabilită prin H.G. nr. 1025/2003, astfel cum a fost modificată și completată prin H.G. nr.2280/2004.
Pe de altă parte, este de precizat că art.3 din actul normativ menționat prevede că, în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă.
Or, în cauza pendinte judecății, nu a fost declanșată procedura legală specială, context în care desfășurarea activității în același loc de muncă sau în aceleași condiții, nu este suficientă, în lumina reglementărilor legale menționate în precedent, pentru a se acorda condiții speciale de muncă apelantei-reclamante, cum de altfel s-a reținut și în expertiza de specialitate efectuată.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea în temeiul art.480 alin.2 Cod pr.civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința, în sensul că va admite în parte acțiunea. Se va constata că reclamanta a desfășurat activitate, în cadrul societății pârâte, ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, în perioadele 8.08.1973 – 1.10.1982, 1.01.1992 – 8.10.1997 și 23.03.1998 – 1.04.2001 și va fi obligată pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens. Se va respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de reclamanta ȚĂRĂGRĂDEANU V., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1861/2 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ., CUI_, J_, cu sediul în Ploiești, .. 235, județul Prahova și în consecință:
Schimbă în tot sentința civilă nr. 1861/2 iulie 2015 a Tribunalului Prahova, în sensul că admite în parte acțiunea.
Constată că reclamanta a desfășurat activitate, în cadrul societății pârâte, ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, în perioadele 8.08.1973 - 1.10.1982, 1.01.1992 - 8.10.1997 și 23.03.1998 - 1.04.2001.
Obligă pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-A. P. C. P. B.
Grefier,
N. M.
Red.CPB
Tehnored.NM
4ex./18.11.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. G. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1947/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1760/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
