Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1969/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1969/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1969/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 1969
Ședința publică din data 24 noiembrie 2015
Președinte - V. G.
Judecător - V. S.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de I. L. domiciliată în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 510 din 13 mai 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean B. cu sediul în B., ., județul B..
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 17 noiembrie 2015 când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când, în urma deliberării, a dat următoarea decizie:
C u r t e a,
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta I. L. a chemat în judecată pe pârâtul I. Școlar Județean B. solicitând sa se pronunțe o hotărâre judecătoreasca prin care sa se dispună: obligarea paratei la plata sumei de_ lei, reprezentând drepturi salariale restante nete pentru perioada 01.01._12, 01.11._13, conform contractului de prestări servicii nr._/01.11.2010 și a actului adițional nr.7576/46/01.02.2011, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 01.11.2010 a încheiat cu ISJ B., in baza contractului de finanțare POSDRU 91/2.2/S/_, un contract de prestări servicii pe perioada determinata de două de luni, in raport cu care urma sa desfășoare activitatea de Expert (tip b) a doua șansă, in cadrul proiectului - Soluții inovative si oportunități pentru asigurarea accesului, participării si succesului școlar in învățământul obligatoriu ". acestui contract s-a stabilit ca plata serviciilor prestate se va face conform Ghidului Solicitantului (Call 90) pentru Axa Prioritara 2,DMI 2.2, cu modificările si completările ulterioare emis de AMPOSDRU.
La data de 01.11.2011 s-a încheiat un act adițional la contractul susmenționat prin care s-a stabilit ca durata contractului se prelungește cu 17 luni, că suma brută care urmează a fi plătită începând cu 01.02.2011 este de 3120/lună corespunzător unui număr de 20 ore/lună calculat pe toată perioada contractului.
In perioada 01.01._11 plata drepturilor bănești s-a făcut conform contractului de prestări servicii si actului adițional, achitându-se suma de 3120 lei/luna din care s-au reținut conform art.3 alin.4 din contract contribuțiile angajatului, conform dispozițiilor legale, dar începând cu luna ianuarie 2012 parata nu a mai făcut nici un fel de plăti pană la sfârșitul anului 2013.
In luna iulie 2013, în urma adresei nr. 5138/27.03.2013, comunicată de I. Școlar al Municipiului București, parata a procedat la încheierea unui contract individual de munca pe perioada determinata (01.01._12, prin care se stabileau drepturi bănești in suma de 433 lei/luna pentru aceeași activitate din contractul de prestări servicii, astfel că în aceste condiții, reclamanta a fost plătită cu suma bruta de 433 lei pe luna în loc de suma bruta de 3120 lei pe luna conform actului adițional la contractul de prestări servicii.
A solicitat reclamanta să se constate că plata drepturilor bănești care i se cuvin trebuia să se facă in raport de dispozițiile Ghidului Solicitantului, respectiv contractul de prestări servicii si actului adițional, întrucât contractul individual de munca prin care s-au redus drepturile salariale, a fost încheiat in luna iulie 2013, si nu poate avea aplicabilitate decât ulterior acestei date. Deși in partea introductiva a acestui contract se face precizarea ca sunt înregistrate in REVISAL sub nr.81/01.01.2012, acest lucru este nereal deoarece așa cum rezultă din înscrisurile anexate prezentei, înscrierea in REVISAL s-a făcut la data de 01.08.2013.
Mai mult decât atât, acest contract nu putea fi încheiat in anul 2012 in condițiile in care in cuprinsul lui se face referire la adresa nr.51.38/27.03.2013, fiind evident ca a fost antedatat.
In condițiile in care contractul in discuție a fost încheiat in luna iulie 2013 si cuprinde clauze retroactive, urmează sa se constate ca acestea sunt inopozabile anterior datei semnării lui, condiții in care plata reclamantei trebuia sa fie făcuta conform contractului de prestări servicii si a actului adițional încheiate între părți.
Menționează reclamanta ca, la nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului București, plata experților implicați in acest proiect s-a făcut conform Ghidului Solicitantului, respectiv conform contractului de prestări servicii si a actelor adiționale, iar aceste sume, care nu au fost achitate experților din B., se regăsesc in bugetul proiectului in cadrul căruia s-au încheiat contractele de prestări servicii si actele adiționale. In aceste condiții, reclamantei nu i s-au achitat drepturi bănești (nete) in sumă de 9065 lei așa cum rezultă din centralizatorul privind diferențele salariale lunare neachitate atașat prezentei.
In ceea ce privește natura contractului de prestări servicii încheiat intre părți, a solicitat să se constate ca, deși se precizează in cuprinsul acestuia ca se întemeiază pe dispozițiile codului civil, acesta este un veritabil contract de munca.
Așa cum rezulta din acordul de mediere încheiat intre părți la data de luna decembrie 2014 cu ocazia încercării soluționării pe cale amiabila a acestui litigiu,parata a recunoscut faptul ca toți experții implicați in acest proiect si-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractele încheiate.
In dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul I. Școlar al Județului B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta pretinde că a avut încheiat un contract individual de muncă pentru perioada 01.01._12, realitatea fiind că a avut două contracte individuale de muncă, iar contractul de prestări servicii și-a încetat valabilitatea la data încheierii contractelor individuale de muncă nr.81/01.01.2012, 153/01.10.2012, respectiv la data de 01.01.2012, așa cum a detaliat mai jos.
1) Față de susținerea potrivit căreia, conform contractului de expert s-a stabilit ca plata serviciilor prestate se va face conform Ghidului Solicitantului pârâtul arată că, contractul de expert și-a încetat valabilitatea la data încheierii contractelor individuale de muncă nr.81/ 01.01.2012, 153/01.10.2012, respectiv la data de 01.01.2012 (a se vedea în acest sens aliniatul 2 din capitolul dispoziții finale din contractul individual de muncă din 01.01.2012);
2) Față de susținerea potrivit căreia, conform contractul de prestări servicii suma brută care urma a fi plătită începând cu 01.02.2011 ar fi fost stabilita în cuantum de 3120lei/lună, corespunzător unui număr de 20 ore /lună, arată că prin acțiune reclamanta solicită plata de presupuse drepturi salariale pentru perioadele 01.01.2012 – 31.05.2012, și 01.11.2012 – 30.04.2013, perioade în care acesta a fost remunerată pentru activitatea prestată în baza contractelor individuale de muncă nr.81/01.01.2012, 153/01.10.2012, plata drepturilor cuvenite fiind încasată și necontestată nici la momentul efectuării acesteia și nici ulterior, așa cum însăși reclamanta recunoaște chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze.
Mai mult decât atât, a arătat că la încheierea contractelor individuale de muncă, reclamanta a fost informată asupra cuantumului salariului, asupra orelor normate, asupra încetării valabilității contractului de prestări servicii și a actului adițional încheiat la acesta, dar și asupra tuturor celorlalte prevederi contractuale astfel, contactele individuale de muncă fiind legal încheiate, ca urmare reclamanta nu are ce contesta.
Dacă ar fi avut ceva de contestat ar fi trebuit să conteste în termen de 30 zile de la data semnării contractelor (a se vedea în acest sens art. 19 coroborat cu art. 17 Codul muncii).
Față de acestea este evident că, pe de o parte reclamanta însușindu-și contractele individuale de muncă prin semnarea acestora, primindu-și integral drepturile salariale înscrise în contractele individuale de muncă, așa cum acesta recunoaște, nu are ce contesta, iar pe de altă parte, la acest moment este decăzută din dreptul de a mai contesta contractele în discuție ca urmare a trecerii termenului de 30 de zile prevăzut de art. 19 din Legea nr. 53/2003, care este termen de decădere.
3) Față de susținerea potrivit căreia plățile au fost făcute la sfârșitul anului 2013 în raport de contractele individuale de munca și nu în raport de Ghidul Solicitantului, arată că într-adevăr plățile au fost făcute la sfârșitul anului 2013 deoarece proiectul a primit finanțare la acel moment, iar plata s-a făcut în mod corect conform legislației în vigoare de la acel moment cât și în prezent.
Subliniat faptul că nici nu s-au solicitat plăți și nici nu se puteau face plăți în raport de Ghidul Solicitantului deoarece tariful orar era stabilit de art. 34 alin. (1) din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în contractele individuale de munca
6) Față de susținerea potrivit căreia contractele individuale de munca prin care s-au redus drepturile salariale ar fi fost încheiate în luna iulie 2013 și nu pot avea aplicabilitate decât ulterior acestei date, a arătat că, așa cum rezultă din cuprinsul acestora, contractele au fost semnate și necontestate de reclamantă, sunt valabil încheiate, nu sunt anulate, s-au prestat activitățile și s-au efectuat plățile aferente astfel, acestea și-au produs efectele, iar la acest moment contractele în discuție sunt finalizate (a se vedea în acest sens lit. C din contracte);
7) Față de susținerea potrivit căreia înregistrarea în REVISAL este nereală deoarece înscrierea în REVISAL s-a făcut la data de 01.08.2013, arată că într-adevăr înscrierea în REVISAL s-a făcut la data de 01.08.2013, însă aceasta nu are nici un efect asupra valabilității contractului.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Hotărârea nr. 500 din 18 mai 2011 privind registrul general de evidență a salariaților „încadrarea în muncă a unei persoane se realizează, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, numai prin încheierea unui contract individual de muncă, în temeiul căruia persoana fizică, în calitate de salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu."
Vina înregistrării mai târziu în REVISAL aparține unui fost angajat din cadrul ISJ B., care din neglijență a înregistrat acele contracte mai târziu, însă înregistrarea lor cu întârziere este considerată sancțiune pentru angajator, în nici un caz data înregistrării în REVISAL nu este considerată potrivit Hotărârii nr. 500 din 18 mai 2011, data încheierii contractului.
După cum se poate vedea încadrarea s-a realizat prin încheierea acelor contracte de muncă, prin stabilirea salariului care este element esențial al contractului de muncă, element ce a fost individualizat în contract și plătit în baza art. 34 din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Mai mult decât atât arată că plățile efectuate în baza contractelor în discuție s-au făcut după înregistrarea lor în REVISAL.
8) Față de susținerea potrivit căreia, contractele nu puteau fi încheiate în anul 2012, în condițiile în care în cuprinsul lor se face referire la adresa nr. 5138 din 27.03.2013 așa cum a menționat și la punctul 4 este o eroare de redactare.
9) Față de susținerea potrivit căreia în condițiile in care contractele în discuție au fost încheiate în luna iulie 2013 și cuprind clauze retroactive, acestea sunt inopozabile anterior datei semnării lor, condiții in care plata reclamantei trebuia făcută conform Ghidului Solicitantului arată că acestei susțineri sunt simple afirmații nedovedite.
Astfel, art. 249 din Cod pr.civilă prevede că „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege."
De subliniat faptul că, chiar și numai din probele anexate cererii de chemare în judecată depusă de către reclamantă rezultă că plata reclamantei trebuia făcuta conform contractelor individuale de muncă încheiate, iar nu conform Ghidului Solicitantului.
10) Față de susținerea potrivit căreia la nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului București, plata experților implicați în acest proiect s-a făcut conform Ghidului Solicitantului, iar sumele care nu au fost achitate experților din B. s-ar regăsi în bugetul proiectului, arată că, în ce privește cuantumul plăților efectuate experților de la ISMB, ISMB este o persoană juridică care răspunde prin organele de conducere de fiecare plată efectuată, așa cum și ISJ B. este o persoană juridică care prin organele de conducere răspunde de efectuarea plăților cu încălcarea prevederilor legale și contractuale.
În ce privește susținerea potrivit căreia sumele care nu au fost achitate experților din B., s-ar regăsi în bugetul proiectului arată că și această susținere este o afirmație nedovedită, derularea proiectului fiind finalizată din data de iulie 2013, iar plata în integralitate a prestațiilor fiind făcută și încasată de reclamantă în decembrie 2013.
11) Față de susținerea potrivit căreia reclamantei nu i s-ar fi achitat drepturi bănești (nete) in suma de_ lei așa cum ar rezulta din centralizatorul privind diferențele salariale lunare neachitate atașat acțiunii, arată încă odată că reclamanta și-a primit integral sumele de bani aferente activității desfășurate conform contractelor individuale de muncă depuse la dosar.
În ce privește centralizatorul privind diferențele salariale lunare neachitate atașat acțiunii potrivit căreia reclamanta ar avea de încasat suma de_ lei arată că, deși acest înscris poartă codul ID proiectului și denumirea instituției pârâtei, nu are cunoștință de acest înscris, care este nesemnat, neștampilat și deși a fost depus de reclamantă nu poartă mențiunea conform cu originalul și semnătura reclamantei, tocmai pentru că nu este un înscris valabil;
12) Față de susținerea potrivit căreia prin acordul de mediere încheiat în 30 decembrie 2014 pârâta a recunoscut faptul că toți experții implicați în acest proiect și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractele încheiate, arată că un acord de mediere se încheie când se finalizează înțelegerea dintre părți, ori din cuprinsul acordului rezultă că părțile s-au înțeles să se acționeze în instanță, chiar Legea 192/2006 a medierii interzice încheierea acordurilor de mediere pentru drepturi salariale prevăzute de către lege.
A arătat că, însăși reclamanta susține prin acțiune că, contractul individual de munca este obligatoriu între părțile semnatare, condiții în care părțile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal încheiat (a se vedea în acest sens ultimul aliniat de pe fila nr. 3 a cererii de chemare în judecată). Astfel tocmai pe acest considerent arată că este evident că ISJ și-a îndeplinit corespunzător obligația de plată a drepturilor cuvenite reclamantei având în vedere contractele individuale de muncă valabile încheiate.
Fiind vorba de salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice, stabilirea și plata salariului nu putea fi făcută decât în acord cu prevederile art. 34 alin.(l) din Legea 284/2010 care reglementează salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Astfel părțile s-au înțeles prin încheierea acelor contracte individuale de muncă cu privire la salariu, acesta nu se poate acorda decât conform dispozițiilor acestui act normativ, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea 284/2010 "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt si rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege."
Scopul legiuitorului prin reglementarea dată de art. 34 alin.l din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost de a plafona drepturile salariale ale personalului proiecte finanțate din fonduri comunitare iar începând cu 1 ianuarie 2011, în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporțional cu timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăși durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare și fără a depăși în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2).
Față de acest articol invocat mai sus consideră că este evident că, drepturile reclamantei trebuie stabilite și acordate conform acestui articol care a intrat în vigoare la data de 01.01.2011, textul fiind de ordine publică iar reclamanta făcând parte din personalul plătit din fonduri publice precum și angajatorul acestuia se supun prevederile legale, fără a avea posibilitatea de a o înlătura prin voința părților.
Chiar dacă contractul de finanțare a fost încheiat anterior datei de 01.01.2011, modul de stabilire a salariului reclamantului prevăzut de art. 34 din Legea 284/2010 se aplică de la data intrării în vigoare a legii indiferent de data semnării contractului/acordului/finanțării. Mai mult, modificările intervenite în baza unei legi se aplică de drept raporturilor de muncă, fără a fi necesară voința părților, în speța condițiile de încheiere a raportului de muncă au fost stabilite cu acordul părților, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 17 alin.(l) și (2) din Codul Muncii
Stabilirea sumei și plata salariului reclamantei s-a făcut în baza dispozițiilor legale care reglementau salarizarea personalului nominalizat în proiecte finanțate din fonduri comunitare, așa cum a arătat, contractele individuale de muncă au fost încheiate în baza legii.
Dispozițiile art. 34 alin.(l) din Legea 284/2010 consfințește principiul stabilirii drepturilor salariale ale personalului din instituțiile publice plătit din fonduri speciale, fiind exclusă negocierea clauzelor contractuale referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin depozițiile legale.
Prin obținerea unei hotărâri judecătorești se dorește o îmbogățire fără justă cauză prin obținerea de drepturi salariale contrare dispozițiilor legale cunoscute de către aceasta dispoziții care sunt obligatorii. Chiar dacă nu ar fi existat aceste contracte individuale de muncă plata nu ar fi putut să fie alta decât cea prevăzută de lege, pentru că un contract nu poate conține clauze contrare legilor în vigoare, cele care conțin clauze contrare legilor în vigoare ar avea o cauză ilicită, condițiile de validitate prevăzute de art. 1179 Codul Civil nu ar fi îndeplinite.
S-a susținut că acesta este motivul pentru care s-au încheiat aceste contracte individuale de muncă pentru că cele încheiate anterior cuprindeau clauze contrare Legii nr.284/2010.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondate a apărărilor formulate de pârât.
Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 510/13.05.2015 prin care a respins atât excepțiile invocate, cât și acțiunea formulată de reclamantă, reținându-se că pârâtul ISJ-B. a invocat excepția decăderii din dreptul de a mai contesta contractele individuale de muncă, întrucât la data încheierii contractelor de muncă, reclamanta a fost informată asupra cuantumului salariului, orelor normate, asupra încetării valabilității contractelor de prestări servicii și a actelor adiționale încheiate la acestea, dar și asupra tuturor celorlalte prevederi contractuale astfel că, aceste contracte de muncă sunt legal încheiate, ca urmare reclamanta nu are ce contesta. Dacă ar fi avut ceva de contestat ar fi trebuit să conteste în termen de 30 zile de la data semnării contractelor conform art. 19 coroborat cu art. 17 din Codul Muncii
Tribunalul a constatat că reclamanta nu a sesizat instanța cu vreun capăt de cerere privind nerespectarea disp. art. 17 din Codul Muncii privind obligația angajatorului de a informa anterior încheierii contractului, salariatul cu privire la clauzele esențiale ale contractului și, în special, salariul.
Prin urmare, a constatat tribunalul că, invocarea decăderii din dreptul de a mai contesta contractele în baza art. 17 și 19 din Codul Muncii nu-și găsește justificare, cel mult, apreciată ca o apărare de fond.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, Tribunalul a reținut că este nefondată și a fost respinsă ca atare. Au fost reținute prevederile art. 268 alin 1 lit. c din Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, dar și cele ale art. 171 alin. 1 din același cod, conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutare în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate
Conform art. 166 alin 1 din Codul Muncii, salariul se plătește în bani cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă.
În speță, potrivit clauzei înserate la lit. J din contractul de muncă, salariul se plătește la data de 14.-25 ale lunii următoare pentru activitatea prestată în luna în curs.
Reclamanta a solicitat plata drepturilor salariale restante începând cu data de 01.01.2012 (scadența salariului fiind 14-25 02.2012)
Acțiunea a fost introdusă la data de 16.02.2015, deci acțiunea nu este prescrisă pentru dreptul salarial solicitat începând cu ianuarie 2012, fiind formulată în termenul de 3 ani prevăzut de textele de lege menționate.
Cât privește fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamanta a investit instanța cu o acțiune prin care a solicitat obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale dintre salariul încasat la nivel stabilit prin contractul individual de muncă și cel care a fost stabilit prin contractul de prestări servicii, apreciind reclamanta că plata drepturilor cuvenite pentru activitatea prestată în cadrul proiectului ar fi trebuit să se facă în raport de „Ghidul solicitantului”, iar nu potrivit Legii nr. 284/2010 și contractului individual de muncă
S-a reținut că între reclamantă și pârât a fost încheiat contractul de prestări servicii nr._/01.11.2010 pe o durată de 3 luni începând cu data de 01.11.2010, prețul brut stabilit pentru îndeplinirea contractului se încadrează în limita plafoanelor maxime de referință specificate în Ghidul Solicitantului (Call 90), iar numărul de ore lucrate să nu depășească 60 ore.
Prin actul adițional nr. 1 la acest contract civil de prestări servicii, înregistrat sub nr. 757b/36/01.02.2011, părțile au convenit ca acest contract civil să fie prelungit cu 17 de luni, corespunzător unui număr de 20 ore/lună cu un salariu de 3120 lei/lună calculat pe toată durata contractului
Contractul de prestări servicii nr._/01.11.2010 fiind încheiat înainte de . Legii nr. 284/2010, nu i se aplică dispozițiile art.34 din această lege, (așa cum a statuat ÎCCJ prin Decizia nr.5/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art.34 alin 1 din Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în corelare cu cele ale art. 34 alin 7 din același act normativ, când a fost sesizată cu problema de drept, dacă aceasta se aplică și în ceea ce privește drepturile salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanțare în derulare, încheiate anterior intrării în vigoare a legii).
La data de 01.01.2012 între părți s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat în Revisal sub nr.81/01.02.2012, pe o perioadă determinată între 01.01.2012 și 01.06.2012, pentru aceleași activități care a făcut obiectul contractului de prestări servicii – Expert – a doua șansă, stabilindu-se un salariu brut de 433 lei/lună.
În acest contract la pct.N „Dispozițiile finale” s-a prevăzut că își încetează valabilitatea convențiile civile încheiate anterior date de 01.01.2012
La data de 01.11.2012 între părți s-a încheiat un alt contract de muncă înregistrat în Revisal sub nr.153/01.11.2012, iar părțile au stabilit un salariu brut de 467 lei/lună pe perioadă determinată între 01.11._13, pentru aceleași activități - Expert –a doua șansă. Din nou, părțile au prevăzut la lit. N „Dispoziții finale” că își încetează valabilitatea convențiilor civile încheiate anterior datei de 01.01.2012
Tribunalul a constatat că cele două contracte individuale de muncă sunt încheiate după . Legii nr. 284/2010
Potrivit art. 157 alin 2 din Codul Muncii, sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, se stabilește prin lege.
Prin urmare, devin aplicabile prevederile art. 34 din Legea nr. 284/2010: „Personalul din autoritățile administrației locale, nominalizat în echipele de proiecție finanțate din fondurile comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de la data intrării în vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu 01. ianuarie 2011, în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporțional cu timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăși durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare și fără a depăși în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin 2.”
Prin urmare, susținerea reclamantei că si după data de 01.02,2012 trebuia ca plata drepturilor cuvenite pentru activitatea stabilită prin contractul de prestări servicii trebuia să se facă în raport de „Ghidul Solicitantului”, iar nu după Legea nr.284/2010 și a contractului individual de muncă nu are fundament legal.
Chiar dacă aceste salarii au fost stabilite în 2013 cu aplicare din 01.02.2012 nu este de natură să atragă nelegalitatea acestora, deoarece măsura aplicării noii modalități de stabilire a salariilor reclamantei este prevăzută de lege și nu constituie o măsură unilaterală dispusă de pârât.
Până la data de 01.02.2012 reclamanta a avut încheiat cu pârâta contract de prestări servicii, și este vădită natura lui juridică civilă, fiind încheiat punctual în legătură cu activități și servicii expres individualizate, prestate de specialiști respectivi, în cadrul larg al activităților desfășurate în temeiul proiectului finanțat din fonduri comunitare, respectiv din împrumuturi externe, în schimbul unei contraprestații, plata cuvenită, care a fost negociată între părți.
Pe când, în contractele individuale de muncă, salariul nu mai este negociabil, ci el este prestabilit de legea de salarizare sub care s-a emis actul prin care angajatorul a intrat în raporturi de muncă.
Nu în ultimul rând, Tribunalul a constatat că acest contract de prestări servicii a încetat la data de 01.01.2012 prin voința părților, conform clauzelor menționate la pct. N „Dispoziții finale”.
Reclamanta nu a investit instanța cu o cerere de anulare a contractului de muncă sub toate aspectele sesizate, privind data încheierii acestuia - 01.01.2012, salariu, perioadă, încetarea contractului civil de prestări servicii, cerere care trebuia formulată pe durata existenței contractului individual de muncă
Față de considerentele expuse, constatând că reclamanta și-a încasat drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă în perioada 01.01._13, perioadă în care contractul de prestări servicii era reziliat ca efect al voință părților, a apreciat că acțiunea reclamantei este nefondată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât hotărârea instanței de fond cuprinde aspecte contradictorii și care nu au legătura cu situația de fapt.
În acest sens, instanța de fond a reținut in motivarea sentinței ca la data de 01.01.2012 si 01.01.2012 între părți s-au încheiat doua contracte individuale de munca.
De asemenea, în cuprinsul motivării sentinței se retine faptul ca "aceste salarii au fost stabilite în anul 2013 cu aplicare din 01.02.201 2".
Astfel, deși se retine faptul ca cele doua contractele individuale de munca au fost încheiate in anul 2012 ,in același timp se retine faptul ca salariile cuprinse in contracte au fost stabilite in anul 2013.
In raport de aceste aspecte contradictorii, este evident faptul ca instanța de fond nu a pornit de la o premisa corecta in analiza situației de fapt în condițiile in care, pe de o parte stabilește ca aceste contracte au fost încheiate in anul 2012 iar pe de alta parte salariile au fost convenite intre părți in anul 2013.
Instanța de fond a reținut faptul că, in ceea ce privește contractul de prestări servicii încheiat intre părți acesta si-a încetat valabilitatea la data de 01.01.2012,prin voința părților conform clauzelor menționate la punctul N "Dispoziții finale" din contractul individual de munca .
In realitate, analizând contractul individual de munca,rezulta faptul ca instanța de fond a reținut o alta situație decât cea reala.
Astfel, așa cum rezulta din contractul individual de munca încheiat între părți, conform dispozițiilor art. N alin.2 "orice dispoziție contrara prezentului contract își încetează valabilitatea odată cu semnarea acestuia. Convențiile civile încheiate înainte de 01.01.2012...își încetează valabilitatea".
In aceste condiții, este evident ca,potrivit voinței părților, convențiile încheiate înainte de 01.01.2012 își încetează valabilitatea la data semnării contractului individual de munca si nu la data de 01.01.201 2,așa cum in mod greșit a reținut instanță de fond.
2. Instanța de fond nu stabilit cu certitudine care este data semnării contractului individual de munca si care sunt consecințele care decurg in raport de aceasta dată.
Instanța de fond arata in motivarea sentinței ca,reclamanta nu a investit instanța cu o cerere de anulare a contractului de munca sub toate aspectele, cerere care trebuia formulata pe durata existentei contractului individual de munca.
Așa cum rezulta din cererea de chemare in judecată, instanța a fost investita cu o cerere privind plata drepturilor de care trebuia sa beneficieze reclamanta in perioadele 01.01.201 2-31.05.201 2 si 01.11.201 2-30.04.2013.
In aceste condiții, instanța de fond trebuia sa procedeze la stabilirea momentului la care contractul individual de munca încheiat de părți își produce efecte, interpretare necesara necesară pentru a analiză temeinicia acțiunii formulate de reclamant.
Cu privire la termenul în care se poate clarifica data încheierii contractului de munca, trebuie observat ca este vorba de o interpretare, de o clarificare a unei clauze contractuale, iar nu de soluționarea unei contestații, astfel încât dispozițiile și art. 283 al.l din Codul Muncii nu sunt aplicabile.
Instanța avea obligația sa să stabilească în ce limite și care sunt efectele produse de contractul individual de munca fiind obligatoriu de a se stabili cu certitudine care este data semnării contractului si data de la care acesta are aplicabilitate, fără a fi investita cu o acțiune privind anularea contractului.
In mod greșit instanța de fond a reținut ca reclamanta si-a incasat drepturile de care trebuia sa beneficieze in perioada dedusa judecații.
a) Așa cum rezulta din contractul individual de munca încheiat intre părți, conform dispozițiilor art.N alin.2 "orice dispoziție contrara prezentului contract își încetează valabilitatea odată cu semnarea acestuia. Convențiile civile încheiate înainte de 01.01.2012...își încetează valabilitatea".
Raportat la acesta dispoziții contractuale, pentru a se putea stabili momentul la care își încetează valabilitatea convențiile civile încheiate înainte de data de 01.01.2012 precum si data de la care drepturile salariale ale reclamantei se plătesc în raport de acest contract, se impunea sa se stabilească in mod cert data semnării contractului individual de muncă.
Din analiza contractului individual de munca,rezulta faptul ca acesta nu cuprinde data semnării ci doar numărul și dată înregistrării in Revisal, respectiv nr. 81/0l.01.2012 si respectiv nr. l 53/01.11.2012.
In condițiile în care, conform extrasului din Revisal, rezulta faptul ca primul contract a fost înregistrat in Revisal la data de 01.08.2013, cel de al doilea nu a mai fost înregistrat iar în cuprinsul lor se arata ca au fost încheiate in baza adresei ISMB nr.51 27/27.03.201 3, este neîndoielnic faptul ca data semnării contractelor este incerta.
Din probele administrate in cauza, rezulta fără putință de tăgada faptul ca semnarea contractelor individuale de munca s-a făcut in luna iulie 2013, astfel: minuta întâlnirii din data de 30.07.2014,depusa de parata la dosar, confirma în totalitate aceasta situație de fapt, contractul individual de munca a fost încheiat după modelul comunicat de ISMB Bucuresti (beneficiarul acestui proiect), care la rândul sau a încheiat contracte similare, conform adresei nr. 5138/ 27.03.2013, cu precizarea ca in cadrul acestora s-a inserat anul real al încheierii, respectiv anul 2013;
-susținerea paratei referitoare la eroarea de redactare din cuprinsul contractului este în mod evident nereala, în condițiile in care adresa nr. 5138/27.03.2013 exista si se refera la plata drepturilor salariale ale experților;
-singura explicație logica care sa justifice faptul ca, . in anul 2012 se regăsește inserata o adresa care va fi redactata abia in anul 2013,este aceea ca respectivul contract a fost încheiat după data la care a fost emisa adresa in discuție;
-contractul individual de munca a fost semnat de d-na B. G. în calitate de inspector școlar adjunct, deși acesta nu îndeplinea acesta funcție la data de 01.01.2012;
- data de 1 ianuarie este zi de sărbătoare legala in care nu se lucrează, conform art.l 39 alin 1 din C.muncii;
- înregistrarea contractelor de munca in Revisal a fost făcuta la data de 01.08.2013.
b) Având in vedere momentul semnării contractului individual de munca, respectiv luna iulie 2013, solicită apelanta sa se constate ca, până la această dată, plata către reclamanta a drepturilor salariale trebuia sa se facă conform contractului de prestări servicii prin raportare la Ghidul Solicitantului si nu conform contractului individual de munca conform legii 284/2010.
Problema plații drepturilor salariale a activităților prestate in cadrul proiectelor de genul celui din care a făcut parte reclamanta a fost soluționata de Guvernul României prin Memorandumul adoptat la 23.12. 2013 si de înalta Curte de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 5 din 23 iunie 2014 a înaltei Curți de Casație si Justiție- publicata in Monitorul Oficial nr. 686 din 19 septembrie 2014 .
Atât Guvernul României cat si înalta Curte de Casație si Justiție au stabilit faptul ca "dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice nu se aplică drepturilor salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanțare încheiate înainte de . Legii-cadru nr. 284/2010".
Având in vedere toate aceste aspecte, solicită sa se constate ca sentința pronunțata de Tribunalul B. este nelegala si netemeinica si in consecința să se dispună admiterea apelului, anularea sentinței pronunțata de prima instanța si admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Intimatul a depus întâmpinare prin care prin solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 510 din 13.05.2015 pronunțată de Tribunalul B. în acest dosar, reiterând susținerile din fața instanței de fond.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Prima critică formulată de apelantă referitoare la existența, în cuprinsul hotărârii apelate, a unor aspecte contradictorii și care nu au legătură cu situația de fapt nu poate fi reținută, instanța de fond reținând corect, în considerentele sentinței, faptul că contractul de prestări servicii nr. 1081/01.11.2010 a încetat la data de 01.01.2012, la momentul încheierii contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 81, salarizarea fiind stabilită, în acest caz, în temeiul dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 284/2010.
Neîntemeiată este și critica ce vizeaza imprejurarea ca prima instanta nu a stabilit data incheierii contractului individual de munca și consecințele decurgând din aceasta. In acest sens, Curtea retine ca obiectul cererii de chemare in judecata il constituie „obligarea paratei la plata sumei de 20.721 lei, reprezentand drepturi salariale restante nete pentru perioada 01.01._12, 01.11.2012 – 30.04.2013, conform contractului de prestari servicii nr._ incheiat la data de 01.11.2010 si a actului aditional nr. 7576/46 semnat la data de 01.02.2011.”.
Prin urmare, in conditiile in care apelanta-reclamanta nu a formulat un capat de cerere distinct prin care sa solicite anularea unor clauze din cuprinsul contractului individual de munca, judecatorul fondului nu era indreptatit sa cerceteze legalitatea si temeinicia contractului, limitele investirii sale fiind reglementate prin disp. art. 22 al. 6 din Codul de procedură civilă.
Nu se poate susține faptul că instanța de judecată era chemată să interpreteze unele clauze contractuale, în condițiile în care obiectul acțiunii îl constituie pretenții decurgând din executarea unui contract de prestări servicii, contract ale cărui efecte au încetat la data de 01.01.2012, prin încheierea contractului individual de muncă. Instanța de fond nu a fost investită cu nicio cerere vizând clauzele acestui din urmă contract individual de muncă, astfel că nu se poate reține obligația instanței de a proceda la interpretarea clauzelor acestuia.
Cu alte cuvinte, stabilirea datei incheierii contractului individual de munca (apelanta-reclamanta contestând data mentionata in cuprinsul acestuia, respectiv 01.01.2012), excede cadrului procesual stabilit de catre parte prin promovarea prezentului litigiu, aceste aspecte putand fi analizate doar in cadrul unei contestatii întemeiate pe disp. Art. 268 lit. d din Codul muncii ( contractul de munca putand fi contestat pe toata perioada existentei acestuia, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii contractului ori a unor clauze ale acestuia).
Curtea constata și faptul că, desi sunt invocate ca si aparari de catre apelanta-reclamanta, aspectele referitoare la data incheierii contractului de munca, imprejurarea ca acesta ar fi fost semnat de dna B. G. in calitate de inspector scolar adjunct, desi aceasta nu indeplinea acea functie la data de 01.01.2012, faptul ca, pentru incheierea aceluiasi contract de munca, s-a folosit modelul comunicat de ISMB Bucuresti, care la randul său a incheiat contracte similare, conform adresei nr. 5138/27.03.2013, in cadrul acestora inserandu-se anul real al incheierii, respectiv anul 2013, toate acestea implica cercetarea valabilitatii unor clauze ale contractului individual de munca, situatie inadmisibila, in conditiile in care nu s-a solicitat anularea acestor clauze, astfel cum am retinut si in paragraful anterior.
Asadar, contractul individual de munca fiind incheiat la data de 1.01.2012, aceasta este data de la care isi produce efectele intre partile contractante, neavand nicio relevanta data inregistrarii acestuia la Revisal din aceasta perspectiva.
O alta critica formulata de catre apelanta-reclamanta vizeaza imprejurarea ca, in mod gresit, prima instanta a retinut ca și-a încasat drepturile de care trebuia să beneficieze în perioada dedusă judecății.
Curtea va inlatura, insa, ca neintemeiata, si aceasta critica, caci, asa cum in mod corect a retinut si instanța de fond, prin incheierea contractului individual de munca nr. 108/1.01.2012 si-a incetat valabilitatea contractul de prestari servicii nr._/01.11.2010, apelanta încasând drepturile cuvenite în temeiul art. 34 din Legea nr. 284/2010.
In acest sens, se reține ca, pana la data de 1.01.2012 plata drepturilor salariale a fost negociata intre parti, insa, ulterior acestei date, salariul a fost prestabilit de Legea 284/2010, art. 34 din acest act normativ nepermitand negocierea clauzelor contractuale referitoare la cuantumul drepturilor salariale.
Cat priveste sustinerea apelantei-reclamante privind interpretarea art. 34 din Legea 284/2010 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, conform Deciziei nr. 5/2014, Curtea constata ca partile nu se afla ., caci, in speta, s-a incheiat un contract individual de munca, necontestat de catre apelanta-reclamanta, in baza caruia i s-au platit drepturile salariale aferente anului 2013.
Asadar, fiind vorba despre salarizarea personalului bugetar platit din fonduri publice, stabilirea si plata salariului nu putea fi facuta decat in baza disp. art. 34 din Legea 284/2010 care reglementeaza salarizarea unitara a acestui gen de personal.
Față de toate aceste considerente, in temeiul disp. art. 480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul este nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de I. L. domiciliată în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 510 din 13 mai 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean B. cu sediul în B., ., județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V. G. V. S.
Grefier,
V. M.
red. VG
tehnored. VG/VM
4 ex./02.12.2015
d.f._ Tribunalul B.
j.f. Anaq E. D.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 23-11-2015,... → |
|---|
