Acţiune în constatare. Decizia nr. 798/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 798/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 798/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 798
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții I. N. domiciliat în ., ..7, județ Prahova și N. A. domiciliat în ., ..7, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2943 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-pârâte . PUBLICE SI ENERGII REGENERABILE PRAHOVA SA (fosta .) cu sediul în orașul P., ., județ Prahova, . TERMOFICARE B. SA cu sediul în municipiul B., ..6, județ B., . TERMOFICARE B. SA prin reprezentant legal INFO DIP INSOLVENCY SPRL, cu sediul în municipiul B., ..18, ., etaj 8, ..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de judecată din data de 14 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar, a amânat pronunțarea la data de 21 mai 2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 31.01.2014 sub nr._ reclamanții I. N. (pentru perioadele 04.06._82, 12.04._89, respectiv 03.07._01 - grupa I de muncă) și N. A. (pentru perioada 26.08._80, 21.04._85, respectiv 08.01._01 - grupa I de muncă) au chemat în judecată pârâtele . Publice și Energii Regenerabile Prahova SA (fostă .) și . Termoficare (CET) B., prin lichidator INFO-DIP INSOLVENCY B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioadele nominalizate au fost angajații pârâtelor și au lucrat efectiv în grupa I de muncă, în procent de 100 %, precum și obligarea paratelor la eliberare de adeverințe.
În motivarea cererii reclamanții au învederat faptul că a fost angajații pârâtelor, desfășurând activitate în funcția de electrician PRAM, respectiv electrician comandă generator, în cadrul unor secții și ateliere ale pârâtelor, indicând perioadele în care se solicita încadrarea în grupa I de muncă, respectiv perioada în care au desfășurat activitatea în funcțiile menționate.
Totodată, reclamanții au susținut că nu a beneficiat de prevederile Ordinului 50/1990, deși au prestat activitățile specifice în condiții vătămătoare, care sunt prevăzute în ordinul respectiv pentru grupa I-a de muncă în procent de 100 %.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Ordinului 50/1990.
În dovedirea cereri, reclamanții au precizat că înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri și de proba cu expertiză tehnică specialitatea mașini unelte.
Pârâta CET B. a formulat întâmpinare, arătând că în perioada menționată și în postul ocupat de reclamantul I. N. (electrician laborator PRAM din cadrul atelierului Electric) societatea nu a acordat grupa I de muncă, acesta prestând activitate în aceleași condiții și în perioada 03.07._01.
Legal citată, pârâta . Ploiești nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și cu expertiză specialitatea mașini unelte, raportul fiind întocmit de expert tehnic B. V. - la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr. 2943 din data de 17.12.2014, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, reținând că potrivit alin. 1 pct. 1l din Ordinul 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Ținând cont de faptul că în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus-menționat prevede la art. 3 următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".
La art. 6 din ordin se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).
Art. 7 prevede că încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa II, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru iar pentru grupa I de cel puțin 50%.
Întrucât nominalizarea personalului privind încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se făcea de către conducerea unităților, pentru evitarea încadrării în aceste grupe de muncă pe criterii subiective, Tribunalul a apreciat că proba cu expertiză de specialitate este pertinentă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care a încuviințat-o ca atare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică specialitatea mașini unelte întocmit de expert desemnat Balaceanu V., s-a apreciat că reclamanții ar putea beneficia de grupa I de muncă, în procent de 100%, astfel: reclamantul I. N. pentru perioadele 04.06._82, 12.04._89 și 03.07._01, iar reclamantul N. A. pentru perioadele 26.08._80, 21.04._84 și 08.01._01.
În dezacord cu opinia exprimată de expert, tribunalul a considerat aceste concluzii ca fiind eronate, întrucât reclamanții au fost încadrați ca desfășurând activitate potrivit poz. 59 și 118 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990 unde sunt nominalizate activitatea desfășurata la manipulare substanțe chimice pulverulente, toxice și explozibile, cărbuni și minereuri, precum și activitatea desfășurată de personalul din sala mașinilor ce au inter 600-6000CP.
În fapt, s-a constatat că reclamanții au prestat activitate în cadrul Laboratorului PRAM din cadrul Atelierului Electric, activitatea desfășurata de reclamanți neputând fi încadrată în grupa I de muncă, deoarece munca prestată de reclamanți nu s-a desfășurat în condițiile menționate de expert, ci în laborator, unde nu sunt întrunite condițiile pentru ca activitatea sa fie încadrata în grupa I de muncă.
De altfel, tribunalul a constatat că în mod corect pârâtele au înscris în carnetele de muncă ale reclamanților mențiuni privitoare la beneficiul grupei a II-a de muncă, în măsura și în perioadele în care aceștia au prestat activitate în condiții de grupă superioară de muncă.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală, susținând că instanța a respins acțiunea, motivând ca reclamanții au desfășurat activitatea în locuri de munca, unde nu sunt întrunite condițiile pentru ca aceasta sa fie încadrata în grupa I de munca.
Se arată de apelanți că Ordinul 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de munca se face pe baza existenței condițiilor de munca deosebite și uzurii capacității de munca a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, Anexele nr. 1 și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii.
Voința legiuitorului a fost aceea de a acorda un beneficiu angajaților ce erau încadrați în locuri de munca, care își desfășurau activitatea sau se încadrau în categorii profesionale care implicau un grad ridicat de noxe, condiții nefavorabile de climat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc de explozie, iradieri sau infectare, inclusiv pentru cei care au lucrat în aceste condiții anterior anului 1990, astfel ca pentru perioada 1976-31 decembrie 1989, încadrarea nu a fost condiționata de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
Ordinul 50/1990 completat cu nota de fundamentare la HG nr.1223/1990 a statuat principiul de baza prin care se extinde acordarea grupei de munca pe baza analizării condițiilor de munca. Prin aceasta nota se specifica ca trebuie sa aibă în vedere condițiile concrete de munca.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr.258 din 20.09.2004 ca Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prezentate în forma inițiala a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior .
Instanța poate asimila activitatea desfășurată de apelanții-reclamanți cu activitățile prevăzute de Ordinul nr.50/1990, acest lucru se poate constata, alături de îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale prevăzute în Ordin, prin administrarea probei cu expertiza de specialitate, precum și pe baza înscrisurilor de la dosar.
In cauză a fost administrată proba cu expertiză, ocazie cu care s-a constatat mediul de lucru, condițiile în care si-au desfășurat activitatea apelanții-reclamanți și riscurile la care au fost supuși.
Din concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza rezultă faptul ca apelanții-reclamanți pot beneficia de încadrare în grupa I de muncă, în procent de 100%.
Expertiza este un raport de specialitate pe care îl întocmește și îl emite un expert în domeniu. Expertiza tehnică judiciară este expertiza termică efectuată de experți sau specialiști din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a altor organe cu atribuții jurisdicționale, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei.
In concluzie subliniază apelanții faptul ca, instanța a încuviințat, expertiza tehnica, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, respectiv „sa se precizeze daca reclamanții beneficiază de grupa I-a, în procent de 100%, în funcție de meseriile avute, atribuțiile prestate, munca efectiv îndeplinita la locul de munca, condițiile de lucru pentru perioadele expres menționate în cererea de chemare în judecată", raportul de expertiză tehnic constituind mijloc de proba.
Insa cu toate acestea, instanța în sentința civila nr. 2943/17.12.2014, înlătura nemotivat concluziile raportului de expertiza.
Conform raportului de expertiza tehnica judiciara (raport ce s-a făcut cu convocarea părților, cu identificarea locului, a sarcinii și condițiilor de munca), activitatea reclamanților se încadrează în grupa I de munca, în procent de 100%".
Cu toate acestea instanța respinge concluziile raportului de expertiza întocmit în cauza precizând doar ca »...în dezacord cu opinia exprimata de expert», fără a preciza explicit motivele respingerii acestui mijloc de proba, ce fusese încuviințat și administrat.
Hotărârea nu cuprinde explicit, motivele respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune, nu se examinează probele și nu răspunde tuturor cererilor formulate de părți.
În raport cu prevederile legale hotărârea trebuie sa cuprindă explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune.
În cazul de față, nu se examinează probele și nu se răspunde la toate apărările formulate de părți,
Potrivit dispozițiilor C.proc.civ., hotărârea judecătorească cuprinde în mod obligatoriu considerentele, adică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au încălcat cererile părților. Motivarea înseamnă în fapt încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi. Lipsa de motivare a unei hotărâri judecătorești nu numai că nesocotește dispozițiile codului de procedura civila, ci poate constitui o încălcare a art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului.
Motivarea este de esența hotărârilor și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. În hotărâre trebuie să fie arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. În considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost ele soluționate.
Din analizarea sentinței apelate, se poate observa faptul ca hotărârea nu arata motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, și nu se motivează de ce concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara au fost înlăturate.
Prin urmare se solicită admiterea apelului declarat, schimbarea hotărârea instanței și în consecință, admiterea acțiunii prin care au solicitat să se constate că pentru perioadele menționate expres în anexa, au avut meserii și au desfășurat activități ce se încadrează în grupa a I de munca în procent de 100% și să fie obligată intimata-pârâtă să elibereze adeverință în acest sens.
In drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedura civila.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
A susținut apelanta că hotărârea atacată nu arată motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și nu se motivează de ce concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara au fost înlăturate.
Critica este nefondată, Curtea constatând că instanța de fond și-a îndeplinit obligația de a motiva, hotărârea fiind temeinic argumentată, în fapt și în drept, putându-se remarca analiza amănunțită a raporturilor juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor administrate.
De asemenea, în cuprinsul sentinței mai sus menționate se explică și motivele pentru care s-au înlăturat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert B. V..
Sub acest aspect, Curtea constată că instanța de fond a înlăturat corect concluziile expertizei, apreciind că nu s-a demonstrat o legătură directă cu activitățile încadrate în grupa I de muncă, față de atribuțiile de serviciu ale reclamanților, condițiile în care și-au desfășurat activitatea nejustificând încadrarea in grupă superioară de muncă.
În dezacord cu opinia exprimată de expert, tribunalul a considerat că, în mod eronat, reclamanții au fost încadrați ca desfășurând activitate potrivit poz. 59 și 118 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990 unde sunt nominalizate activitatea desfășurata la manipulare substanțe chimice pulverulente, toxice și explozibile, cărbuni și minereuri, precum și activitatea desfășurată de personalul din sala mașinilor ce au inter 600-6000CP.
Ori, în cauza dedusă judecății s-a constatat că reclamanții au prestat activitate în cadrul Laboratorului PRAM din cadrul Atelierului Electric, activitatea desfășurată de reclamanți neputând fi încadrată în grupa I de muncă, deoarece munca prestată de reclamanți nu s-a desfășurat în condițiile menționate de expert, ci în laborator, unde nu sunt întrunite condițiile pentru ca activitatea sa fie încadrata în grupa I de muncă.
Sunt reale susținerile apelanților în sensul că Ordinul 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de munca se face pe baza existenței condițiilor de munca deosebite și uzurii capacității de munca a persoanelor ce au lucrat în astfel de condiții, Anexele nr. 1 și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii.
Însă, în speță, nu s-a făcut dovada că reclamanții au desfășurat vreo activitate dintre cele mai sus menționate, după cum nu s-a dovedit nici proporția timpului lucrat pentru a fi încadrați în grupa I de muncă, prin asimilare, cu activitățile personalului de bază, așa cum au fost evidențiate în raportul de expertiză.
Prin urmare, hotărârea pronunțată de către instanța de fond este temeinică, apreciindu-se în mod corect că activitățile prestate de reclamanți nu permiteau încadrarea în grupa I de muncă, astfel că, față de considerentele arătate, în baza art.480 N.C.P.C. Curtea va păstra hotărârea atacată și va respinge apelul declarat de reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții I. N. domiciliat în ., ..7, județ Prahova și N. A. domiciliat în ., ..7, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2943 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-pârâte . PUBLICE SI ENERGII REGENERABILE PRAHOVA SA (fosta .) cu sediul în orașul P., ., județ Prahova, . TERMOFICARE B. SA cu sediul în municipiul B., ..6, județ B., . TERMOFICARE B. SA prin reprezentant legal INFO DIP INSOLVENCY SPRL, cu sediul în municipiul B., ..18, ., etaj 8, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red. MG
Tehnored.BA
7 ex./22.06.2015
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond Ș. O. C.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 776/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 502/2015.... → |
|---|
