Acţiune în constatare. Decizia nr. 1551/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1551/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 1551/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1551
Ședința publică din data de 21 octombrie 2015
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta . PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Bulevardul Petrolului, nr. 59, județul Prahova, prin administrator judiciar . și administrator special T. C., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 766/20 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții I. G. P. și I. M., ambii domiciliați în ., județul Prahova.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 29 lit. l din O.U.G. nr. 80/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți I. G. P. și I. M., ambii reprezentați de avocat O. M., din Baroul Prahova, lipsind apelanta-pârâtă . SA Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat și a fost declarat în termenul legal procedural.
De asemenea, se învederează că în dimineața ședinței de judecată, atât apelanta-pârâtă . SA Ploiești, cât și intimații-reclamanți I. G. P. și I. M. au depus la dosar concluzii scrise, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrate sub nr._/21 octombrie 2015, respectiv sub nr._/20 octombrie. În cuprinsul întâmpinării apelanta-pârâtă . SA Ploiești a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat O. M., pentru intimații-reclamanți, I. G. P. și I. M., depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._/24 iunie 2015, care a fost vizată de către Curte și care atestă calitatea de apărător ales al celor doi intimați.
Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că părțile nu mai au cereri de formulat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.
Avocat O. M., pentru intimații-reclamanți, I. G. P. și I. M., arată că aceștia și-au desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă, în mediu toxic, în secții cu spații de producție închise, unde exista pericol de explozie și incendiu datorită substanțelor care se manipulau.
Astfel, potrivit Ordinului nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupa superioară de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate, muncitorii, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute la Anexele nr. 1 și 2 din Ordinul nr. 50/1990, respectiv din lista locurilor de muncă din H.G. nr. 456/1990, act normativ care prevede ca personalul care este în activitate de la locurile de muncă cu condiții deosebite, intrate în funcțiune după data de 18 martie 1969, din unitățile MICP, beneficiază de încadrare în grupa I de muncă pe întreaga perioadă lucrată potrivit dispozițiilor art. 2 din Decretul lege nr. 68/1990, din lista locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale făcând parte și locurile de muncă unde și-au desfășurat activitatea intimații-reclamanți.
Solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Deliberând, conform dispozițiilor art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, la data de 01.04.2014, reclamanții I. G. P. și I. M. au chemat-o in judecata pe pârâta . SA, prin lichidator judiciar VIA INSOLV SPRL, pentru a se constata că în calitate de salariați ai pârâtei, beneficiază de grupa a I-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru și în condiții speciale de muncă, urmând a fi obligată pârâta la eliberarea de adeverințe în acest sens.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că au desfășurat activități în cadrul pârâtei, în funcțiile de laborant laborator fizico-chimic, respectiv distilator si pompagiu la instalația fracționarea gazolinei. Dupa cum reiese din copia carnetelor de munca, și-au desfășurat activitatea permanent in cadrul secțiilor menționate, in condiții de munca deosebite, acestea rămânând neschimbate pe toata perioada cât au fost angajați in munca, in prezent raporturile de munca cu parata fiind încetate.
Au precizat reclamanții că locurile de muncă, atât laboratorul cât și instalația de fracționare a gazolinei, constau într-un mediu toxic, cu impurități unde existau, ca urmare a procesului tehnologic si a lucrărilor care se efectuau, vapori de mercur, de gaze toxice si alte substanțe vătămătoare, a căror manevrare se efectua manual, motiv pentru care au beneficiat de spor pentru condiții grele și spor de pericol.
Totodată, au învederat reclamanții, și după data de 1.04.2001, condițiile în care și-au desfășurat activitatea au rămas aceleași, în mediu toxic și plin de vapori de mercur și alte gaze toxice, motiv pentru care considera că începând cu această dată, activitatea prestată în cadrul pârâtei, față de fișa postului și atribuțiile de serviciu, poate fi încadrata în condiții speciale de muncă, conform Legii nr. 226/2006.
Pârâta . SA Ploiești a formulat întâmpinare, conform dispozițiilor art. 205 din noul Cod de procedură civilă, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, reclamanții desfășurând activitate în condiții normale de muncă.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată și au reiterat, în esență, aspectele invocate în acțiune.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și cu expertiză în specialitatea chimie petrochimie.
Prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2014 tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă, reținând că în cauză termenul de prescripție aplicabil nu este cel de 3 ani, acțiunea fiind imprescriptibilă față de obiectul cererii de chemare în judecată - acțiune în constatare - prin care se solicită să se stabilească dacă reclamanții beneficiază de grupă superioară de muncă.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei la data de 20.03.2015 o precizare la acțiune, învederând că solicită constatarea beneficiului grupei superioare de muncă, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, respectiv grupa I de muncă, în procent de 100%.
La data de 20 martie 2015 Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 766, prin care a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa a I-a de muncă în procent de 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele expres menționate în raportul de expertiză L. M. C., astfel:
- reclamanta I. G. P. în perioada 13.12._01;
- reclamantul I. M. în perioadele 15.02._83 și 14.09._01.
A fost obligată pârâta să le elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta I. G. P. a deținut în cadrul pârâtei, în perioadele 13.12._01, funcția de laborant-laborator CTC; 01.04._02, laborant analize fizico-chimice; 01.04._04, agent pază companie pază.
În perioada 13.12._01, reclamanta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, de . SA.
Reclamanta și-a desfășurat activitatea în funcția de laborant, in cadrul Laboratorului CTC, a cărui activitate constă în analiza și testarea materiilor prime achiziționate de rafinărie și a produselor rezultate în urma prelucrării țițeiului.
Analizarea, testarea și caracterizarea substanțelor și produselor în cadrul Laboratorului Fabricație se realiza prin desfășurarea activității în condiții deosebite,
(temperaturi ridicate ale mediului ambiant, atmosfera nociva datorata prezentei vaporilor de hidrocarburi, stare de risc, posibilitatea declanșării unei explozii, electrocutare, producerea de arsuri, etc.) de către personalul laboratorului, laboranți și ingineri, a arătat judecătorul fondului.
În ceea ce-l privește pe reclamantul I. M. s-a reținut că acesta a deținut în cadrul pârâtei, în perioadele: 15.02._83 funcția de rafinor- fochist Instalația Hidrofinare; 14.09._01 distilator Fracționare Gaze (FG); 01.04._02 - distilator Fracționare Gaze (FG) Secția 1; 01.03._02 - pompagiu DAVi; 24.05._05 - pompagiu DAVj.
In perioadele 15.02._83 și 14.09._01, reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, de . SA.
In perioada 15.02._83, a arătat tribunalul, reclamatul a activat în funcția de rafinor, fochist instalația de Hidrofinare Ulei (HU). Procesul tehnologic de hidrofinare a uleiului se desfășura la presiuni mari (60 bari) in prezenta hidrogenului, rezultând hidrogenul sulfurat din reacția de hidrofinare, care conduce la crearea unui mediu foarte toxic.
In urma procesului de hidrofinare rezulta atât ulei mineral cu calități fizico-chimice superioare, cât și cantități mari de hidrogen sulfurat (gaz cu acțiune letala) care se vehiculează și se depozitează în instalație.
Datorita scăpărilor de hidrogen sulfurat, in atmosfera din instalația Hidrofinare, mediul de lucru era foarte toxic.
In perioada 14.09._01, reclamantul a activat în funcția de distilator în instalația Fracționare Gaze (FG), unde se lucrează cu chimicale agresive ca hidroxidul de sodiu; materia prima folosita este constituita din hidrocarburi, in stare gazoasa sau lichida, provenite de la instalațiile de degazolinare a țițeiului; fracțiile preluate in instalația FG sunt: etan, propan, butan, pentan si izopentan.
În acest context, tribunalul a constatat că locul de muncă și activitatea desfășurate de reclamanți pentru perioadele deduse acțiunii se încadrează în grupa a I-a de muncă, conform Anexa 1, Ordinul nr. 50/1990 completat cu avizele ulterioare, coroborat cu pct. 3 și 7 din ordin, H.G. nr. 456/1990 și H.G. nr. 559/1990.
În raport de aceste considerente și de textele de lege menționate, prima instanță a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele expres menționate în raportul de expertiză L. M. C..
În temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii a fost obligă pârâta să elibereze reclamanților adeverințe, din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal reglementat de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, pârâta . SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că Ordinul nr. 50/1990, prin cele doua anexe, stabilește în mod expres și limitativ locurile de muncă ce pot fi încadrate în grupa a I-a, respectiv grupa a II-a de muncă.
Astfel, conform acestui ordin, locurile de muncă ale reclamanților au fost încadrate în grupa a II-a, potrivit pct. 48 al Anexei II.
A susținut apelanta că încadrarea în grupe de muncă, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă, precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de munca au caracterul unor acte de organizare interna a societarii, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr. 50/1990 și H.G. nr. 559/1990, aplicabile în perioadele la care se raportează acțiunea.
Față de aceste acte normative, apelanta a apreciat că instanțele judecătorești nu au competența de a efectua nominalizări ale salariaților.
A mai susținut apelanta că încadrarea reclamanților în grupa I-a de muncă putea fi solicitată numai în cazul în care activitățile pe care aceștia le-au desfășurat în secțiile societății făceau obiectul prevederilor legislative pentru muncă în condiții specifice grupei I.
Or, niciunul dintre locurile de muncă din cadrul societății nu a fost încadrat în grupa a I-a de muncă, ci în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 48.
A recunoaște tuturor salariaților din cadrul unității grupa a I-a de muncă, indiferent de locul de muncă și funcția deținută, înseamnă implicit a îi discrimina pe acei angajați care au lucrat efectiv în locuri de muncă încadrate în grupa a I-a de muncă, conform actelor normative și care și-au desfășurat activitatea în condiții mult mai grele comparativ cu ceilalți angajați, a concluzionat apelanta.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a soluției apelate, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare in judecată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 470 și ale art. 480 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă.
Intimații-reclamanți I. G. P. și I. M., au fost reprezentați în instanță de avocat ales, care prin concluziile orale formulate a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Cu referire la prima critică formulată de către apelantă, prin care s-a susținut că instanța nu ar fi avut competența de a dispune încadrarea intimaților-reclamanți în grupă de muncă, această atribuție fiind doar la dispoziția angajatorului, conform procedurii reglementată de Ordinul nr. 50/1990, Curtea o va înlătura ca nefondată, reținând, sub acest aspect, că ordinul menționat reglementează, în art. 6, o procedură administrativă de nominalizare, în timp ce obiectul prezentului litigiu îl reprezintă constatarea dreptului intimaților-reclamanți de a beneficia de încadrarea într-o grupă superioară de muncă, caz în care competența de soluționare revine instanței de judecată, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
În ceea ce privește faptul invocat de către apelantă, că s-a stabilit, în cadrul procedurii reglementată de Ordinul nr. 50/1990, că locurile de muncă din cadrul societății beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă, Curtea notează că acest aspect nu este în măsură să înlăture dreptul salariaților de a se adresa instanței de judecată pentru a stabili, în concret, în raport de condițiile reglementate de legislația incidentă – Ordinul nr. 50/1990, astfel cum a fost modificat și completat - dacă activitatea desfășurată la locul de muncă se încadrează sau nu într-o grupă superioară de muncă.
Procedând ca atare, Curte constată că în speță, contrar susținerilor apelantei, intimații-reclamanți au dovedit prin probele administrate în cauză - înscrisuri și expertiză de specialitate - că au desfășurat în perioadele analizate, în calitate de salariați ai societății apelante, activități ce se încadrează în grupa a I-a de muncă, în procent de 100%, conform art. 1 poz. 2, 3 și 8 din Anexa la H.G. nr. 559/1990 (intimata I. G. P.), respectiv conform poziției 60 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 (intimatul I. M.).
Astfel, conform mențiunilor din carnetele de muncă, ce se coroborează cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de ing. L. M. C., intimata I. G. P. a desfășurat, în perioada 13.12.1990 – 01.04.2001, activitate ca laborant în cadrul laboratorului CTC al societății.
Potrivit art.1 poz. 2, 3 și 8 din Anexa la H.G. nr. 559/1990, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 87/8 mai 1992, se încadrează în grupa I de muncă activitățile din unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice și Petrochimiei, constatând în „etilarea benzinei și verificarea cifrei octanice la benzina etilată în rafinării și baze petroliere” (pct. 2); „rafinării cu acid sulfuric în industria de prelucrare a țițeiului” (pct. 3), respectiv „fabricarea acidului azotic concentrat, acizilor sulfonitrici, denitrarea și concentrarea acidului sulfuric, hidrazinei, precum și separarea izomerilor, manipularea și prelucrarea nitro și aminoderivaților” (pct. 8).
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de ing. L. M. C., la care, conform practicalei sentinței atacate, apărătorul ales al apelantei a declarat că nu formulează obiecțiuni, activitatea intimatei I. G. P., în cadrul laboratorului CTC, a constatat în analiza și testarea materiilor prime achiziționate de rafinărie și a produselor rezultate în urma prelucrării țițeiului, în care se foloseau, ca materii prime, țiței, gazolină, catalizatori, solvenți/benzen, toluen, acetonă, hexon), acizi minerali ( clorhidric, sulfuric, fosforic), fracții gaze lichefiate, aditivi pentru mărirea cifrei octanice, etc.
S-a menționat de expert că această activitate implică manipularea și lucrul cu produse toxice (acid sulfuric, acid azotic, acid clorhidric), caustice (hidroxid de sodiu, hidroxid de potasiu) periculoase, ușor explozive, generatoare de explozii și incendii, care determinau un mediu de lucru toxic, datorită gazelor toxice emanate în timpul analizării produselor – hidrogen sulfurat, amoniac, benzen, acid clorhidric, etc.
La rândul său, intimatul-reclamant I. M. și-a desfășurat activitatea ca rafinor-fochist la Secția Instalații Hidrofinare Ulei, în perioada 15.02.1982 – 6.01.1983; respectiv ca distilator la Secția Fracționare Gaze în perioada 14.09.1984 – 01.04.2001, activități ce se încadrează în grupa a I-a de muncă, conform pct. 60 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1990 – „curățarea tancurilor petroliere, a recipienților și instalațiilor tehnologice, a suprafețelor de depozitare din interiorul navelor și silozurilor”.
Conform aceluiași raport de expertiză, activitatea de fochist la Secția Hidrofinare Ulei, în componența căreia intră și Fabrica de Hidrogen, implica executarea operațiilor de alimentare cu benzen/ulei a cuptoarelor, evacuarea produselor de reacție (hidrogen sulfurat, hidrocarburi aromatice) din cuptoare, neutralizarea hidrogenului sulfurat cu hidroxid de sodiu, etc..
În ceea ce privește activitatea de distilator la Instalația Fracționare Gaze, aceasta a impus, conform aceluiași raport de expertiză, lucrul cu hidroxidul de sodiu, cu hidrocarburi provenite de la instalațiile de degazolinare a țițeiului și presupunea, printre alte operațiuni, participarea la curățarea rezervoarelor.
În acest context, a arătat expertul, activitatea era caracterizată de existența noxelor profesionale, printre acestea aflându-se hidrogenul sulfurat, cu o concentrație în atmosferă de 23,2 mg./m3 față de valoarea admisă de 15 mg./m3 , hidroxid de sodiu și hidrocarburi aromatice, benzen, toluen, considerate substanțe cancerigene.
Raportat la această situație de fapt și de drept, Curtea constată că în mod corect judecătorul fondului a procedat la pronunțarea unei soluții de admitere a acțiunii, în concordanță cu probele administrate în cauză și textele de lege analizate de către Curte.
Faptul că în raportul de expertiză s-au indicat ca temei pentru opțiunea expertului de încadrare în grupa I de muncă și alte texte de lege, pe care Curtea le apreciază ca nefiind incidente speței (art. 1 poz. 8 din Anexă a H.G. nr. 456/1990 – pentru intimata I. G. P., respectiv pct. 95 din Ordinul nr. 50/1990 și art. 1 pct. 2 și 8 din Anexă la H.G. nr. 456/1990 pentru intimatul I. M.) nu este în măsură să determine o validare a pretențiilor apelantei, atât timp cât textele de lege analizate anterior de către Curte (art. 1 pct. 2, 3 și 8 din H.G. nr. 589/1990, respectiv pct. 60 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1990) sunt aplicabile activităților concrete desfășurate de intimați, conform funcțiilor atestate de carnetele de muncă.
Curtea precizează, sub acest aspect, că aprecierea privind inaplicabi-litatea în cauză a H.G. nr. 456/1990 a fost impusă de faptul că din examinarea programului legislativ Eurolex 2009 a rezultat că acest act normativ nu a fost publicat niciodată în Monitorul Oficial al României, ori regimul juridic al adoptării actelor normative impune, pentru . aplicarea lor, publicarea în Monitorul Oficial al României.
Prin urmare, încadrările în grupa de muncă prin raportare la dispozițiile H.G. nr. 456/1990 nu au niciun temei legal, atât timp cât nu există dovada publicității actului normativ invocat, pentru că în lipsa unei atare dovezi, un act normativ nu are putere de lege și nu poate fi aplicat.
În ceea ce privește pct. 95 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1990, acesta vizează activitățile de sudură la interior efectuate la nave, conducte, cazane și alte instalații asemănătoare și se aplică și lăcătușilor construcții și reparații nave, precum și tubulatorilor care lucrează împreună cu sudorii în aceleași condiții de muncă, ori este evident că activitatea de fochist sau de distilator instalații nu presupune operații de sudură la interior.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, Curtea va proceda în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, la respingerea apelului declarat de societatea pârâtă ca nefondat.
Curtea va lua act de declarația apărătorului ales al intimaților-reclamanți I. G. P. și I. M., avocat O. M., formulată la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2015, în sensul că părțile reprezentate nu solicită cheltuieli de judecată în faza procesuală a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta . PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Bulevardul Petrolului, nr. 59, județul Prahova, prin administrator judiciar . și administrator special T. C., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 766/20 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții I. G. P. și I. M., ambii domiciliați în ., județul Prahova.
Ia act că intimații-reclamanți I. G. P. și I. M., nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
A.-C. B. E. S.
Grefier,
D. V.
Red. ACB
Tehnored. DV
5 ex./30.10.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. N. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1514/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
