Obligaţie de a face. Decizia nr. 83/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 83/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 83
Ședința publică din data 27 ianuarie 2015
Președinte - E. M.
Judecător - V. G.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș T., cu sediul în oraș T., . nr.1, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1031 pronunțată la 11 septembrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul D. I., domiciliat în oraș T., ., jud. Dâmbovița.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraș T. reprezentată de secretar G. A., lipsind intimatul-pârât D. I..
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin Serviciul Registratură intimatul a depus întâmpinare înregistrată sub nr._/17.11.2014, după fixarea termenului de judecată.
Curtea, comunică întâmpinarea reprezentantului apelantului.
Având cuvântul pentru apelantă, reprezentanta acesteia învederează că nu mai are alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de această declarație, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta apelantei, G. A., susține că față de cele reținute de instanța de fond, prevederile Legii nr. 84/2012 nu identifică ca fiind persoane îndreptățite la această amnistie persoanele care au calitatea de demnitar - în speță intimatul a deținut funcția de primar al localității.
De asemenea, susține că în art. 1 din această lege sunt enumerate categoriile de acte în baza cărora s-au acordat drepturi salariale. Sporul de dificultate primit de intimat a fost emis în baza unei dispoziții a primarului, dispoziție care nu se regăsește în categoriile prevăzute la art. 1 din legea susmenționată.
Apreciază că această lege a avut un caracter juridic diferit față de anumite categorii de persoane, astfel că nu intră în această categorie și persoanele care au avut calitatea de aleși locali - primarul a fost un ales local.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul obligării intimatului la plata sumei datorate astfel cum a fost calculată și prin decizia Curții de Conturi.
C u r t e a,
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1031/11.09.2014, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș T..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /28.01.2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 6563 lei, reprezentând spor de dificultate încasat în mod necuvenit, obligarea la plata sumei de 3167 lei reprezentând beneficiu nerealizat, calculat până la data de 31.01.2014 prin aplicarea unei cote de 2% pe lună din suma datorată, precum și obligarea la plata beneficiului nerealizat calculat până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în luna aprilie 2013 Curtea de Conturi a României a efectuat la U. Oraș T. o acțiune de audit financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2012, în urma căreia, la data de 06.06.2013 Camera de Conturi a Județului Dâmbovița a emis decizia nr. 33/2013 prin care se menționează că în urma controlului efectuat s-a constatat că sumele acordate de ordonatorii de credite au fost stabilite ilegal și acordate necuvenit, fiind stabilită măsura recuperării acestor sume.
Reclamanta a mai arătat că în urma verificărilor s-a constatat că pârâtul D. I., în calitate a primar al orașului T., a încasat suma de 7858 lei, cu titlu de spor de dificultate, în perioada ianuarie – iunie 2012.
S-a menționat că în timpul efectuării controlului de către Curtea de Conturi, pârâtul a plătit la casierie primăriei suma de 1292 lei, reprezentând o parte din suma datorată, prezumându-se astfel că recunoaște datoria, însă ulterior a refuzat să mai efectueze vreo plată, deși a fost notificat prin adresele nr. 8228/13.08.2013 și_/04.11.2013.
În drept au fost invocate disp. art. 256 alin. 1 codul muncii și art. 128 din Legea nr. 215/2001 și au fost anexate la dosar, în copie, decizia nr. 33/2013 a Camera de Conturi a Județului Dâmbovița, raport de audit financiar nr. 5017/16.05.2013, dovada efectuării plății sumelor reprezentând spor de dificultate, situația întocmită de Direcția Economică, adresele nr.8228/13.08.2013 și_/04.11.2013, chitanța nr._/2013.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției Litigii de muncă a Tribunalului Dâmbovița, arătând că în calitate de primar în sunt aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ, iar pe fondul cauzei a susținut că reclamanta nu a făcut dovada plății sumelor solicitate și nici a cuantumului acestora, și că prin decizia Curții de Conturi s-a stabilit la modul general obligația primăriei de verificare a plăților reprezentând salariul de merit și sporul de dificultate, stabilirea prejudiciului și luarea măsurilor necesare recuperării acestuia.
La data de 12.04.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței funcționale a secției Litigii de muncă a Tribunalului Dâmbovița.
De asemenea, a arătat că din statele de plată din perioada respectivă reiese cuantumul sumelor încasate necuvenit de pârât, că în ceea ce privește temeiul juridic al sumelor solicitate cu titlu de beneficiu nerealizat, neexistând un text de lege care să reglementeze expres acest cuantum și fiind vorba de o datorie la bugetul local a apelat la disp. art. 1241 din Ordonanța nr. 92/2003 care reglementează o situație similară și că prin decizia Curții de Conturi s-a stabilit în mod concret că pârâtul a primit în mod nelegal sporul de dificultate.
În motivarea sentinței pronunțate, instanța fondului a reținut că pârâtul D. I. a avut calitatea de primar al orașului T., iar pentru activitatea prestată a primit suma de 6563 lei, reprezentând spor de dificultate.
In urma controlului Curții de Conturi a fost emisă decizia nr. 33/2013, prin care s-a stabilit că au fost acordate in mod nelegal sume, dispunând-se măsura recuperării acestora. -a constatat astfel ca pârâtul a încasat in perioada ianuarie – iunie 2012, în calitate de primar, suma de 7858 lei cu titlu de spor de dificultate, din care acesta a restituit suma de 1292 lei, iar la restul rămas neachitat, reclamanta a solicitat și o cotă de 2% reprezentând beneficiu nerealizat.
In drept, conform Legii nr. 84/2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului plătit din fonduri publice, s-a dispus exonerarea de la plata pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Având în vedere dispozițiile legale, tribunalul a constatat ca pârâtul nu poate fi obligat la restituirea sumelor primite, constatate ca necuvenite pin decizia Curții de Conturi, astfel că a respins acțiunea.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu sunt aplicabile prevederile art.1 din Legea nr. 84/2014, potrivit cărora legea se aplica personalului bugetar plătit in baza: a) contractelor sau acordurilor colective de munca încheiate și înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale hotărârilor consiliilor locale si județene; c) contractelor de munca /convențiilor civile încheiate in cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene.
După cum s-a reținut în probatoriul administrat, veniturile de natură salarială încasate de dl.D. llie au fost stabilite prin dispoziția primarului, act administrativ care nu este menționat în categoria actelor stipulate de art.l din Legea nr.84/2012.
Un alt motiv pe care își întemeiază apelul este acela potrivit căruia legea nr.84/2012 exonerează de la plata sumele stabilite, in urma verificărilor efectuate de Curtea de Conturi, pentru "personalul bugetar" nu și pe cei care au deținut funcții de demnitate publică. Domnul D. llie a deținut funcția de demnitate publică, primar al orașului T., din anul 2008 până la alegerile locale din iunie 2012.
Faptul ca legiuitorul nu a menționat expres și aceste categorii de personal duce la concluzia ca prevederile Legii nr.84/2012 nu se aplica in cazul de fată.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat, schimbarea in tot a sentinței civile nr. 1039/11.09.2014.
In drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 466 si următoarele din noul Cod de procedură civilă, respectiv pe prevederile Legii nr.84/2012.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat de către U. Oraș T., întrucât critica apelantei în sensul că pârâtul, în calitate de primar, exercitând o funcție de demnitate publică, nu poate face parte din categoria personalului bugetar, este neavenită. Pentru includerea în categoria personalului bugetar se verifică ipoteza dacă respectiva persoană este retribuită în tot sau în parte de la buget. Cum intimatul din prezenta cauză a beneficiat de indemnizație suportată din fonduri publice, solicită să se constate că sunt îndeplinite condițiile instituite de Legea 84/2012 cu privire la exonerarea acestuia de la plata sumei de 6563 lei.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș T. a chemat în judecată pe pârâtul D. I., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 6563 lei reprezentând spor de dificultate încasat de acesta necuvenit, conform Deciziei Camerei de Conturi a Județului Dâmbovița nr. 33/2013, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 3167 lei reprezentând beneficiu nerealizat, calculat până la data de 31.01.2014, prin aplicarea unei cote de 2% pe lună din suma datorată, respectiv la plata beneficiului nerealizat, calculat până la data plății efective.
Din actele dosarului, Curtea reține că, prin Decizia nr. 33/2013 a Camerei de Conturi Dâmbovița, s-a stabilit faptul că pârâtul D. I., în calitate de primar, a încasat necuvenit sporul de dificultate pe perioada ianuarie-iunie 2012, în sumă totală de 7858 lei.
Din acest debit, pârâtul a achitat suma de 1292 lei, potrivit chitanței nr._/16.05.2013, refuzând să achite și diferența de 6563 lei, motiv pentru care reclamanta a promovat prezenta acțiune în justiție.
Prin sentința apelată, instanța de fond a respins acțiunea pe considerentul că, prin Legea nr. 84/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, s-a dispus exonerarea personalului bugetar de la plata sumelor stabilite de Curtea de Conturi cu titlu de prejudiciu, astfel că pârâul nu poate fi obligat la restituirea sumei de 6563 lei.
Raportat la această motivare a sentinței, Curtea constată că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, respectiv nu a analizat raportul juridic dedus judecății, respectiv existența condițiilor pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului față de reclamantă pentru sumele încasate necuvenit cu titlu de spor de dificultate.
Considerentul instanței de fond privind incidența Legii nr. 84/2014 nu constituie o cercetare a fondului, întrucât această lege vizează faza de executare a obligației de plată a sumelor respective, stabilite în condițiile legii, și nu chiar stabilirea acestei obligații, cum este situația în prezenta cauză. Altfel spus, această lege se referă la exonerarea de executarea obligației de restituire a sumelor încasate necuvenit, și nu la stabilirea existenței unei asemenea obligații de restituire.
Ca urmare a necercetării fondului cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul și va anula sentința apelată, procedând la rejudecarea cauzei cu evocarea fondului.
În acest sens, din ansamblul probator administrat în cauză, Curtea reține că, prin raportul de audit financiar din 16.05.2013 și Decizia Camerei de Conturi Dâmbovița nr. 33/2013, s-a stabilit ca abatere de la legalitate împrejurarea că au fost angajate, lichidate, ordonanțate și plătite nelegal cheltuieli în sumă brută de 13.073 lei reprezentând drepturi de personal ca urmare a acordării sporului de dificultate membrilor Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar în afara cadrului legal aplicabil în anul 2012. Valoarea drepturilor bănești acordate necuvenit persoanelor cu funcție de demnitate publică (primar și viceprimar), reprezentând acest spor lunar de dificultate de 50% din salariul de încadrare, a fost estimată la suma brută de 13.073 lei.
Abaterea constatată prin raportul de audit se referă la încălcarea prevederilor art. 9 alin.4 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora indemnizația lunară pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, dacă nu se prevede altfel prin lege.
De asemenea, dispozițiile art. 57 alin.5 din Legea nr. 215/2001 a administrației pubice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Potrivit fișei de calcul întocmite de Direcția Economică din cadrul Primăriei orașului T. (fila 8 dosar fond), sporul de dificultate încasat necuvenit de către pârât, în calitate de primar, a fost de 7858 lei net, din care acesta a achitat suma de 1292 lei (chitanța nr._/16.05.2013- fila 9 dosar fond), rămânând un rest de recuperat de 6565 lei.
Curtea reține și faptul că pârâtul a contestat, în cuprinsul întâmpinării, acest mod de calcul și cuantum, fără a solicita administrarea de probe din care să rezulte un alt cuantum al sumei datorate.
Pentru aceste considerent, în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. 4 din Legea nr. 284/2010, Curtea va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă, a sumei de 6563 lei reprezentând spor de dificultate încasat necuvenit pe perioada ianuarie- iunie 2012.
În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata prejudiciului nerealizat, Curtea constată că reclamanta nu a arătat temeiul legal al acestei pretenții, respectiv al cotei de 2% pe lună din suma datorată până la data plății efective. Sub acest aspect, reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile art. 1241 din Codul de procedură fiscală, obligația de restituire a sumei de 6565 lei neavând ca izvor un raport juridic de drept fiscal, considerent pentru care Curtea va respinge aceste capete de cerere ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș T., cu sediul în oraș T., . nr.1, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1031 pronunțată la 11 septembrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul D. I., domiciliat în oraș T., ., jud. Dâmbovița.
Anulează în tot sentința și, evocând fondul, admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă, a sumei de 6563 lei reprezentând spor de dificultate încasat necuvenit.
Respinge în rest acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
E. M. V. G.
Grefier,
V. M.
red. VG
tehnored. VG/VM
5 ex./04.02.2015
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. R. M.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 279/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 282/2015.... → |
|---|
