Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 282/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 282/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 282
Ședința publică din data de 3 martie 2015
Președinte - E. M.
Judecător – V. G.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar PROF. I. N. B., cu sediul în B., ., județ B. în numele membrilor de sindicat Cotur R., D. S., I. L., L. A., N. A. A., P. E., R. M., Ș. I., Spantulescu N., Sumanaru G., D. N., I. I. și R. S., împotriva sentinței civile nr.1126 din 17.11.2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. școlae de Educație Incluzivă Rm.Sărat, cu sediul în Rm.Sărat, ., județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare și că prin motivele de apel reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1126/17.11.2014, Tribunalul B. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar „Prof. I. N.” B., în contradictoriu cu pârâta Școala Gimnazială Scorțoasa.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar PROF. I. N. B. în numele membrilor de sindicat Cotur R., D. S., I. L., L. A., N. A. A., P. E., R. M., Ș. I., Spantulescu N., Sumanaru G., D. N., I. I. și R. S., în contradictoriu cu pârâtul C. Școlar de Educație Incluzivă Râmnicu Sărat, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea angajatorului la: 1. calcularea salariului de bază, potrivit încadrării la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității învățământ pârâte; 2.calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr.1 începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte; 3.plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1-2 ale cererii de chemare în judecată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că personalul administrativ sau nedidactic (denumit în continuare personal nedidactic) din unitatea de învățământ este salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, acte normative care au fost încălcate de către unitatea de învățământ pârâtă, atunci când s-a stabilit salariul de bază, dar și sporul de vechime în muncă.
În ce privește salariul de bază potrivit încadrării, art.1 din H.G. nr.1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevede: „începând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară sestabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012”, iar art. 2 din aceeași hotărâre statuează: „pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art.1”.
Conform art. 1 din H.G. nr.23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată: „(1) Începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în pată pe țară se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie lună în anul 2013…;(2) începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună.
Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată: „Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră; (2) începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună mul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră; Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, văzut la art. 7.”
Actele normative în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar au fost următoarele: 1. H.G.nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare; H.G. nr. 281/1993, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată, începând cu 01.01.2010, prin art. 48 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 330/2009, cu excepția art. 21, 22, 23 și 30; 2. O.UG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, abrogată prin art. 48 alin. (1) pct. 5 din Legea nr.330/2009, începând cu 01.01.2010; 3.O.G. nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, abrogată prin art. 48 alin. (1) pct. 12 din Legea nr. 330/2009; 4.Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.330/2009, abrogată prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010; 5. O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, abrogată prin art. 39 lit. x) din Legea nr. 284/2010; 6.Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice 284/2010; 7. Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice; 8.O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale; 9. O.U.G. nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare; 10.O.U.G. nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Din dispozițiile legale mai sus menționate, rezultă faptul că salariul de baza stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice și salariul de bază potrivit cadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice.
Potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, reclamanții erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr.. V/2b din O.G. nr.10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) - Funcții de execuție pe trepte profesionale.
Deși O.G. nr. 10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/2009, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar și de cele ale art. 5 alin. (1) din OUG. nr. 1/2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2010. Cu alte cuvinte, salariul de bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. V/ 2b la O.G. nr. 10/2008.
De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2011, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de "indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri ice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care s-a aplicat tot la salariile de bază prevăzute în anexa nr. V/2 b la O.G. 10/2008.
Totodată, majorările salariale acordate în anul 2012 s-au calculat în raport de salariile de bază prevăzute de anexa nr. V/2 b la O.G. 10/2008 ( art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012), situația fiind identică pentru anul 1 ( art. 1 din OUG nr. 84/2012), dar și pentru 2014 (art. 1 din O.U.G. nr.103/2013).
Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă că salariile de bază personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 675 lei (maxim), deci sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care era de 01.01.2011 era de 670 lei.
De asemenea, pentru celelalte categorii de salariați personal nedidactic, de la data de 11.2012 - când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei - salariile de bază potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2 b) la O.G. nr. 10/2008.
Faptul că salariile de bază ale membrilor de sindicat au fost stabilite sub nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat plată rezultă si din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, dar și din statele de plată a salariilor.
Referitor la sporul de vechime, acesta a fost calculat, până la data de 01.01.2010, conform art. 7 alin (1) din H.G. nr. 281/1993, cu modificările și completările ulterioare; art. 22 din O.G. nr. 10/2008; art. 16, 29, 30 din Legea cadru nr. 330/2009. Începând cu 01.01.2010, sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 10; Legea cadru nr. 284/2010; Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din duri publice; O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale; O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare; O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice;
Atât Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Universitar (C.C.M.U.N.S.A.I.P.), înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (actualmente Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice) sub_/02.11.2012, cât și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Învățământ :.C.M.U.N.R.L), înregistrat sub nr. 596/12.11.2007 (aplicabil până la data de 02.11.2012) prevăd art. 36 alin. (1) lit. a) - acordarea sporului de vechime după cum urmează: Tranșă de vechime 3-5 ani - spor de vechime la salariul de bază de 5%; Tranșă de vechime 5-10 ani - spor de vechime la salariul de bază de 10%; Tranșă de vechime 10-15 ani - spor de vechime la salariul de bază de 15%; Tranșă de vechime 15-20 ani - spor de vechime la salariul de bază de 20%; Tranșă de vechime peste 20 de ani - spor de vechime la salariul de bază de 25%,
Obligativitatea dispozițiilor contractelor colective de muncă este de netăgăduit, în conformitate cu prevederile art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare până la data de 13.05.2011), cele ale art. 133 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar și în raport de dispozițiile art. 229 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Mai mult, conform Codului Muncii, art. 160 „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”.
De asemenea, art. 162 alin. 3 din Codul muncii prevede că „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative
Așa cum reiese și din adeverința eliberată de unitatea de /învățământ pârâtă, cât și din statele de plată, nici sporul de vechime a fost corect calculat.
Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime în muncă este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul bază calculat greșit, așa cum au demonstrat, mai sus, la pct. I.
Mai mult, din statele de plată a salariilor, rezultă fără putință tăgadă că nu există nicio diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de spor de vechime, acestea fiind identice.
În ceea ce privește dobânda legală, potrivit art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar conform potrivit art. 156, „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”.
Același act normativ prevedea, la art. 295 alin. (1), că dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile. Art. 1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările și completările ulterioare prevede: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin să facă ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”
Noul cod civil ( NCC), adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare cuprinde dispoziții relevante la art. 1530, 1531 și 1535.
De asemenea sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2011, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor actuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală datorată fiecăreia dintre acestea”.
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele - interese constau în dobândă, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
În sprijinul capătului de cerere privind obligarea unității de învățământ pârâte la plata dobânzii legale, au invocat și Decizia nr.2 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, în Ședința publică din data de 17 februarie 2014.
Pârâtul C. Școlar de Educație Incluzivă Rm. Sărat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței pronunțate, tribunalul a reținut că reclamanții reprezentați de S. Învățământului, sunt angajații pârâtului, ca personal nedidactic, fiind salarizați potrivit dispozițiilor legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Au susținut, în esență, prin motivele invocate în acțiune, că salariile de bază le-au fost stabilite sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară, garantat în plată, că sporul de vechime nu a fost calculat corect, fiind aplicat la o bază calculată greșit, neexistând diferențe între personalul ce beneficiază de acest spor și cel care nu beneficiază, solicitând astfel calcularea salariului de bază la nivelul menționat, începând cu data de 01.01.2012, până la data pronunțării hotărârii, calcularea sporului de vechime ca procent din salariul de bază rezultat în urma calculului anterior și la plata diferențelor de drepturi salariale, cu dobânda legală aferentă sumelor.
Tribunalul a constatat că reclamanții confundă valoarea de referință la clasa 1 de salarizare cu salariul minim brut pe țară, acesta din urmă fiind stabilit anual prin hotărâri de guvern. Această valoare de referință nu este aceiași cu salariul minim brut pe țară, ci pe baza acestei valori de referință stabilită la art.4 alin.1 din
Legea nr.283/2011, se procedează la calcularea salariilor în tot sistemul bugetar și doar acolo unde salariul de bază este mai mic decât salariul minim brut pe țară stabilit prin hotărâre de guvern, se acordă acest salariu minim brut pe țară.
În cazul în care s-ar proceda în sens contrar, adică dacă s-ar calcula salariile începând de la cuantumul salariului minim brut pe țară, ignorându-se valoarea de referință stabilită prin lege, s-ar ajunge la modificarea legii privind salarizarea pentru întreg personalul bugetar, fapt inacceptabil, deoarece rolul instanțelor judecătorești se circumscrie doar aplicării și interpretării legii și nicidecum completării sau modificării acesteia.
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că, în perioada de referință, pârâtul a respectat legile unitare de salarizare a personalului în ce privește elementul salarial în raport de criteriile și principiile stabilite de aceste acte normative.
Astfel, salarizarea reclamanților, începând cu data de 01.01.2010, a fost reglementată de Legea nr.330/2009, legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, conform Anexei II/14 –Alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul plătit din fonduri publice, care desfășoară activitate de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, Legea nr.284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr.285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011, OUG nr.19/2012, OUG nr.84/2012 și OUG nr.103/2013.
Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice a prevăzut, în art.30 alin.5, că în anul 2010 personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își păstrează salariul avut, iar noul salariu va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta.
Astfel, conform art.30 din lege: „(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; (2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege; (3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009; (4) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate; (5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
În același sens au fost și dispozițiile OUG nr.1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
Reclamanții au susținut că, la data de 01.01.2010, salariile de bază erau cele prevăzute de anexa V/2b din OG nr.10/2008, fiind prevăzute pentru personalul nedidactic între limita minimă de 641 lei și limita maxima de 675 lei, deci sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care era de 670 lei în anul 2011.
Însă, stabilirea salariilor de bază în raport de salariul avut în luna decembrie 2009 era prevăzută de textul legal, respectiv art.30 alin.5 lit.a din Legea nr.330/2009, iar reclamanții nu au făcut dovada contestării acestei încadrări.
Ulterior, Legea nr.330/2009 a fost abrogată prin Legea cadru nr.284/2010 în care, la art.7 s-a prevăzut că aplicarea legii se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare, iar valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Ca urmare, deși Legea-cadru nr.284/2010 a intrat în vigoare la 01.01.2011, nu s-a aplicat în privința stabilirii salarizării( coeficienți de ierarhizare, valoare de referință, sporuri etc.)
Pentru anul 2011, Legea nr.285/2010 a fost aceea care a stabilit salarizarea personalului bugetar, ca lege tranzitorie.
Astfel, potrivit art.1 din Legea nr.285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011:„(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%; (2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010; (5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare.
Art.16 din aceeași lege a prevăzut expres că „majorarea totală a salariului brut, soldei brute lunare/salariului lunar brut, a indemnizației lunare brute nu poate fi mai mare de 15% față de nivelul acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Art. 4 – „(1) Valoarea de referință este de 600 lei; (2) În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru; (3) Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.”
Din aceste dispoziții legale rezultă că, începând cu anul 2011 cuantumul brut al drepturilor salariale s-a stabilit în raport de funcția și de vechimea în muncă dobândită, în condițiile legii, până la data de 31 decembrie 2010.
Ulterior, prin Legea nr.283/2011,ce a modificat OUG nr.80/2010, s-a prevăzut: „Art. 1 - (1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011; 2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
În anul 2012, reglementarea salariilor de bază, a sporurilor personalului plătit din fonduri publice a fost aceea prevăzută de OUG nr.19/2012, în anul 2013 de OUG nr.84/2012 (art.1: „în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”), iar în 2014 de OUG nr.103/2013.
Potrivit art.1 din OUG nr.103/2013: „(1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare; (2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Existând astfel trimiteri ale textelor legale la nivelul, inițial, al salariului din luna octombrie 2010, cu majorarea de 15%, respectiv la vechimea avută la 31 decembrie 2010 și de menținere a acestui nivel, conform art.16 din Legea nr.285/2010 și art.II, art.1 alin.2 din OUG nr.80/2010 modificată prin Legea nr.283/2011, instanța a reținut, având în vedere situația drepturilor salariale ale reclamanților, astfel cum rezultă din copiile statelor de plată, că au fost stabilite legal.
Art.2 din HG nr.1225/2011, HG nr.23/2013 și HG nr.871/2013 prevăd că „pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1”
Or, a rezultat din statele de plată, din perioada 2012-2014, că nivelul salariului de bază realizat de reclamanți este peste nivelul salariului de bază minim brut pe țară prevăzut succesiv prin HG nr.1225/2011, HG nr.23/2013, respectiv HG nr.871/2013.
Au mai invocat reclamanții obligativitatea contractelor colective de muncă, cu referire la sporul de vechime, corespunzător fiecărei tranșe de vechime, prevăzut de Contractul colectiv de muncă la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar, înregistrat sub nr._/2012, și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, înregistrat sub nr.596/2007, apreciind că nu a fost corect calculat, fiind aplicat la o bază de calcul greșită.
Însă, această susținere a fost apreciată nefondată, baza de calcul fiind aceea prevăzută de dispozițiile legale menționate mai sus.
În privința salarizării personalului bugetar, art.13 alin.3 din Legea nr.330/2009, a reglementat faptul că, în cadrul fiecărui grad sau al fiecărei trepte profesionale, diferențierea salariilor de bază se face pe un număr de 5 gradații, corespunzătoare celor 5 tranșe de vechime în muncă, prevăzute la art.16 ( de la 3 la 5 ani, de la 5 la 10 ani, de la 10 la 15 ani, de la 15 la 20 de ani și peste 20 de ani).
Acest spor de vechime a fost inclus, conform art.5 din OUG nr.1/2010, în salariile de bază, în cuantumul avut în luna decembrie 2009.
Totodată, s-a prevăzut expres în alin.3 al art.5 din ordonanță, că „în situația în care în cursul anului personalul de conducere și execuție îndeplinește condițiile pentru trecerea într-o altă tranșă de vechime, se acordă tranșa corespunzătoare vechimii prin aplicarea procentului la salariul de bază aferent funcției din luna decembrie 2009”.
S-a mai susținut de către reclamanți, în privința sporului de vechime că, potrivit statelor de plată, nu există nicio diferență între salariul personalului ce beneficiază de spor de vechime și cel care nu beneficiază de acest spor, însă nediferențierea respectivă rezultă din faptul că acest spor, a fost inclus în salariu de bază, în conformitate cu dispozițiile legale de mai sus ( art.30 din Legea nr.330/2009, art.1 alin.5 din Legea nr.285/2010), iar în cazul personalului ce nu beneficiază de spor de vechime, încadrarea și stabilirea salariilor s-a făcut la nivelul de salarizare pentru funcții similare.
În acest sens sunt dispozițiile din art.2 al Legii nr.285/2010: „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
De asemenea, aceeași dispoziție a fost menținută și prin art.2 al OUG nr.80/2010 aprobată prin Legea nr.283/2011: „ În anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.”
Aceleași prevederi au fost aplicate și în anul 2013, conform art.2 din OUG nr.84/2012, iar în anul 2014, potrivit art.5 din OUG nr.103/2013.
Totodată, instanța a reținut faptul că, deși reclamanții solicită obligarea pârâtului la calcularea salariului de bază, a sporului de vechime, în raport de nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv ca procent la acest salariu de bază și la plata diferențelor de drepturi salariale, începând cu data de 1.01.2012, nu au contestat modul de stabilirea a salariilor de bază individuale, conform dispozițiilor Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nr. 284/2010 care prevede în art.30: „(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite; (2) Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite; (3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile lucrătoare; (4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației în scris.”
În același sens sunt și prevederile art.7 din Legea nr.285/2010: „(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite. (2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. (3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile. (4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.”
Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, instanța a reținut că fiind subsecvent primelor două capete de cerere, apreciate ca neîntemeiate, astfel că și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât la momentul aplicării dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și a OUG nr. 1/2010, nivelul salariului minim pe economie stabilit prin hotărâre de Guvern era de 600 lei, în timp ce salariul de care beneficiau petenții, potrivit Anexei nr. V/2b din OG nr. 10/2008, era peste acest nivel, în consecință, deciziile de reîncadrare emise de intimată la data de 01.01.2010 reclamanții nu aveau motiv să le conteste sub acest aspect.
In ceea ce privește susținerile instanței de fond potrivit cărora reclamanții ar confunda valoarea de referință la clasa 1 de salarizare cu salariul minim brut pe țară, sunt nefondate, întrucât valoarea de referință se aplica pentru stabilirea salariilor personalului bugetar în funcție de coeficienții de ierarhizare (valoarea de referință x coeficientul de ierarhizare = salariu de încadrare), ori în prezenta speță salariile personalului nedidactic sunt exprimate în lei, între limite minime și maxime, cuantumul valorii de referință neavând nicio implicare în determinarea salariilor de bază a acestora.
Arată apelantul că instanța de judecată face o confuzie între noțiunile de salariul de bază potrivit încadrării și salariul de bază brut. Folosind sintagma salariul de bază, privit ca un tot unitar instanța se referă, probabil, la salariul de bază brut. Cele două noțiuni - salariul de bază potrivit încadrării și salariul de bază brut - nu sunt identice.
Salariul de bază, potrivit încadrării (salariul de încadrare) reprezintă c valoarea de referință, care constituie bază de calcul pentru celelalte componente ale salariului (sporuri, indemnizații etc). In cazul de față, salariul de încadrare reprezintă bază de calcul pentru sporul de vechime în muncă. Așadar, salariul de bază, potrivit încadrării, nu se confunda cu salariul de bază brut.
Potrivit hotărârilor guvernului privind salariul de bază minim brut pe țar garantat în plată, adoptate în perioada 2010-2014, pentru personalul din sectori bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. In sistemul bugetar noțiunea salariului de bază, potrivit încadrării este aceeași cu noțiunea de salariu de încadrare.
Așadar, raportat la actele normative privind nivelului salariului de bază minin brut pe țară garantat în plată, nivelul salariului de încadrare al reclamanților, așa cum acesta este evidențiat în adeverința emisă de unitatea angajatoare, nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plata In speță, nivelul salariului de încadrare al reclamanților este inferior nivelulu salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Prin urmare, nu salariul de bază, privit ca un tot unitar, este cel ce trebuie să respecte minimul garantat în plată prin actele normative, așa cum, în mod greșit reținut instanța, ci salariul de bază, potrivit încadrării, asimilat salariului de încadrare - bază de calcul pentru obținerea salariului de bază „privit ca un tot unitar (salariul brut).
Cu privire la sporul de vechime, este evident că, în măsura în ca) salariul de încadrare, care reprezintă bază de calcul, a fost stabilit în mod eronat, urmează ca și acesta să fie calculat și plătit ca procent dintr-un salariu încadrare situat la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioadele de referință indicate.
În legătură cu calculul și plata sporului de vechime, nu lipsit de relevanță este și faptul că, din adeverința de salarizare, rezultă că nu există nicio diferență între salariații aflați în aceeași funcție, dar situați pe tranșe diferite de vechime în muncă.
Se ajunge în acest mod la situația discriminatorie în care persoane cu vechime considerabilă în muncă cum sunt membrii noștri de sindicat au același nivel de salarizare cu un proaspăt angajat, aflat la primul loc de muncă, deoarece primilor li se asigură doar aparent salariul minim pe economie, însă fără a se avea în vedere că acest presupus nivel minimal include și sporul de vechime care ar trebui în mod legal să constituie un adaos la acest plafon minimal; în timp ce, celor din a doua categorie,, li se asigură salariul minim pe economie stabilit prin hotărârile de Guvern anuale, aceștia neavând dreptul la spor de vechime.
Considerentele instanței de fond potrivit cărora apărarea în sensul că nu există nicio diferență între personalul nedidactic care beneficiază de vechime, de cel care nu are acest spor, nu este relevantă, atâta timp cât încadrările acestora sunt diferite, fiind emise prin raportare la norme legislative diferite", nu pot fi menținute dat fiind faptul că, așa cum arată și instanța, actul normativ în baza căruia se face încadrarea și salarizarea personalului nedidadactic din învățământ este Anexa V/2b din OG nr. 10/2008, coroborată cu Legea nr. 330/_, OUG br. 1/2010 și Legea nr. 285/2010, prin urmare ambele categorii de salariați sunt supuse acelorași norme legislative.
În considerarea celor arătate, în temeiul art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă, apelantul solicită admiterea apelulului, modificarea în tot a sentinței civile nr.1219/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul B. în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar ”Prof. I. N.” B. a solicitat obligarea angajatorului membrilor săi de a calcula și plăti acestora, începând cu 01.01.2012, salariul în raport de salariul de bază minim brut pe țară, garantat în plată, ce este reglementat prin acte normative, an de an.
Cuantumul salariului minim brut pe țară a fost reglementat pentru anul 2012 prin H.G. nr. 1225/2011, fiind de 700 lei lunar, iar în anul 2013 prin H.G. nr. 23/2013, fiind de 750 lei lunar începând cu data de 1 februarie 2013, respectiv 800 lei lunar, începând cu 1 iulie 2013. Pentru anul 2014, H.G. nr. 871/2013 a prevăzut începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 850 lei lunar, și începând cu data de 1 iulie 2014, 900 lei lunar.
Actele normative sus arătate stabilesc și nivelul salariului minim pentru personalul din sectorul bugetar: „nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1”, respectiv cuantumul indicat anterior.
În mod corect a reținut Tribunalul că salarizarea reclamanților, începând cu anul 2010, s-a făcut conform Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nr. 330/2009. Reîncadrarea acestora s-a făcut de către angajator, în temeiul legii, orice nemulțumire legată de reîncadrare putând fi formulată pe calea contestației prevăzute de art. 34 din Legea nr. 330/2009.
Salariile contestatorilor calculate la acel moment potrivit Anexei nr. V/2b din OG nr. 10/2008 au fost menținute, potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 și art. 4 din O.U.G. nr. 1/2010 conform cărora personalul aflat în funcție își păstrează salariul avut la data intrării în vigoare a legii 330/2009, fără a fi afectat de reducerea cheltuielilor de personal.
Este adevărat că Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin dispozițiile Legii nr. 284/2010, dar potrivit art. 7 din Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.
Trebuie observat că din anul 2010 și până în prezent, salariile reclamanților sunt calculate la nivelul drepturilor avute la data de 31.12.2010, deoarece prin acte normative succesive, in fiecare an s-a prorogat aplicarea Legii 284/2010, fiind menținută în plată indemnizația ce li se cuvenea la nivelul anului 2010.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
În anul 2012 aceste dispoziții au fost prelungite prin art. II din Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Astfel, potrivit acestor dispoziții, în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În anul 2013 plata indemnizației reclamanților s-a făcut la același nivel potrivit art. 1 din OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, conform căruia în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
De menționat este că potrivit art. 1 din OUG 19/2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
(2) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Ca atare, nu se confirmă susținerile apelanților în sensul că instanța de fond a făcut o confuzie între noțiunile de salariu de bază potrivit încadrării și salariul de bază brut.
În speță, chiar dacă în anul 2010 la momentul aplicării dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și a OUG nr. 1/2010, nivelul salariului minim pe economie stabilit prin hotărâre de Guvern era de 600 lei, iar salariul de care beneficiau petentele, potrivit Anexei nr. V/2b din OG nr. 10/2008 și OUG 41/2009, era peste acest nivel, ulterior, prin menținerea acelorași drepturi, potrivit actelor normative anterior arătate, se pretinde că drepturile cuvenite sunt sub nivelul prevăzut anual prin Hotărâri de Guvern.
Este adevărat că potrivit hotărârilor guvernului privind salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, adoptate în perioada 2010-2014, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază potrivii încadrării nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dar având în vedere tocmai principiile și argumentele de interpretare, cât și normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr. 24/2000, invocată de apelanți, se constată că acestea nu sunt aplicabile în speță.
Astfel, Curtea de apel constată că, pe de o parte, prin hotărâri ale Guvernului se stabilesc anumite plafoane ale salariului de bază minim brut pe țară și se menționează că nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, iar pe de altă parte, prin legi și ordonanțe ale Guvernului se stabilește o modalitate specială de calcul a salariilor bugetarilor, care poate fi, la un moment dat în contradicție cu mențiunea referitoare la plafonul minim stabilit al salariului de bază minim brut pe țară .
Reglementarea principiului ierarhiei actelor normative se face chiar prin articolul 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 care prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Ierarhia actelor normative se stabilește în funcție de importanța relațiilor sociale reglementate (conținutul normativ) și în funcție de locul autorității emitente în rândulautorităților publice și determină forța juridică a acestora.
Principiul de drept este că actul normativ de nivel inferior trebuie să fie emis în limitele și potrivit normelor care le guvernează, de nivel superior.
Prin urmare, actele normative date în executarea actelor normative primare (legi, ordonanțe de Guvern) trebuie să fie date cu respectarea competenței constituționale și legale a organului emitent și cu respectarea actelor normative cu forță juridică superioară.
De asemenea, hotărârile de Guvern, conform art. 108 alin. (2) din Constituția României, republicată, „se emit pentru organizarea executării legilor”, astfel că ele trebuie să se întemeieze pe lege sau pe un act normativ cu forța juridică a legii.
Instanța constată că hotărârile de Guvern sunt acte de reglementare secundară (secundum legem) ce se emit pentru organizarea executării legilor, motiv pentru care într-o lege sau ordonanță trebuie să fie precizat temeiul emiterii acestora. Ele nu pot cuprinde reglementări primare ale relațiilor sociale și nu pot fi emise în lipsa unui temei existent într-un act juridic de natură primară.
Ca atare, având de interpretat legea aplicabilă speței de față, Curtea de Apel consideră că, în mod corect Tribunalul a dat prevalență dispozițiilor din legile și ordonanțele care au stabilit menținerea în anii 2011,2012,2013 și 2014 a unui anumit cuantum salarial avut în anul 2010, față de dispozițiile cuprinse în hotărârile de guvern anterior menționate ce stabilesc un plafon minim garantat.
În aceste condiții apare ca fiind nerelevantă analiza istorico-teleologică, logică și sistematică a textului normativ din hotărârile de guvern, respectiv a celor două articole distincte, care instituiau un salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată la nivel național și o regulă specială pentru personalul din sectorul bugetar, și anume interdicția de a se stabili un nivel al salariului de bază potrivit încadrării, inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată .
Pe cale de consecință, nici criticile referitoare la recalcularea sporului de vechime, ca procent dintr-un salariu de încadrare situat la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioadele de referință indicate nu sunt fondate.
In legătură cu calculul și plata sporului de vechime, apelanții au susținut că nu există nicio diferență între salariații aflați în aceeași funcție, dar situați pe tranșe diferite de vechime în muncă.
Trebuie precizat că art. 30 din Legea 330/2009, ale cărei dispoziții, chiar abrogate își mențin efectele și în prezent prin menținerea an de an a salariului aflat în plată prevedea că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere, reîncadrarea personalului făcându-se corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
Potrivit art. 30 al. 5 din aceeași lege, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Atât art. 31 din legea 330/2009 cât și art. 2 din legea 285/2010 prevăd că pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
La Secțiunea 3 din legea 284/2010 se prevede în mod expres că sporurile pentru condiții de muncă prevăzute de prezenta lege se acordă și personalului nou-încadrat și personalului ale cărui raporturi de muncă sau serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care și-au reluat activitatea, numai în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă cu ale personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituția/autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel stabilit pentru funcțiile similare în plată.
În speță nu s-a făcut dovada existenței unei situații de fapt care să fie contrară dispozițiilor legale sus arătate și nici a unei situații discriminatorii sub acest aspect.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea constată că niciuna din prevederile legale invocate de apelanți în cuprinsul motivelor de apel nu poate constitui un argument pentru admiterea apelului în sensul celor solicitate de aceștia, motiv pentru care, în baza disp.art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar PROF. I. N. B., cu sediul în B., ., județ B. în numele membrilor de sindicat Cotur R., D. S., I. L., L. A., N. A. A., P. E., R. M., Ș. I., Spantulescu N., Sumanaru G., D. N., I. I. și R. S., împotriva sentinței civile nr.1126 din 17.11.2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. școlae de Educație Incluzivă Rm.Sărat, cu sediul în Rm.Sărat, ., județ B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 martie 2015.
PreședinteJudecător
E. M. V. G. Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
VG/FA
4 ex.
09.03.2015
d.f. Trib.B. nr._
j.f. N. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 83/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 201/2015.... → |
|---|
