Recalculare pensie. Sentința nr. 1611/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1611/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1746/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 195
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Președinte - C. P.
Judecător - V. D.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul B. C., domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1611 din 22 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în municipiul Ploiești, ..1, județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova reprezentată de consilier juridic M. A., astfel cum rezultă din delegația depusă la dosar – fila 24, lipsind apelantul-reclamant B. C..
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat, iar prin Serviciul Registratură s-a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/2.10.2014, din partea intimatei-pârâte și răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr._/20.10.2014 din partea apelantului-reclamant. Consilier juridic M. A. pentru intimata-pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatei în combaterea motivelor de apel.
Consilier juridic M. A., pentru intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova, având cuvântul, solicită respingerea apelului potrivit motivelor expuse pe larg prin întâmpinare și având în vedere și practica unitară a Curții de Apel Ploiești.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrata cu nr._ /28.02.2014, reclamantul B. C. a chemat în judecata pe pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța sa fie obligata pârâta sa-i emită decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta și vechime integrală, prin utilizarea la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani. In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca, în mod nelegal, pârâta i-a recalculat pensia luând în considerare un stagiu complet de cotizare de 30 ani, în loc de 20 ani, prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, în concordanță cu Legea nr.263/2010, fără sa se tina seama de grupa I de munca, motiv pentru care îi datorează o diferență de pensie pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizată cu indicele de inflație.
La data de 17.04.2014, pârâta a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în condițiile în care OUG nr.4/2005, HG nr.1550/2004 au fost abrogate începând cu data de 01.01.2011, odată cu . Legii nr.263/2010, iar în baza Legii nr.3/1977, reclamantul a fost înscris pentru limită de vârstă cu vechime integrală care nu putea fi mai mică de 30 de ani, acesta beneficiind de reducerea vârstei de pensionare, fiind înscris la cerere la vârsta de 55 de ani, iar începând cu anul 2008, beneficiază de stagiul complet de cotizare de 20 de ani numai cei pensionați potrivit unor dispoziții legale cu caracter special, respectiv minerii, aviatorii, artiștii, persoane care nu beneficiază de celelalte facilități acordate celor cu un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
La data de 18.05.2014, reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtei, solicitând respingerea apărărilor formulate de către pârâtă, deoarece are dreptul la recalcularea pensiei în raport de actele normative invocate în cadrul acțiunii.
In cauză, s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 1611 din data de 27.06.2014, Tribunalul Prahova a respins acțiunea, în totalitate, formulată de reclamantul B. C., ca neîntemeiată, reținând că potrivit deciziilor existente la dosar, reclamantul a fost pensionat pentru limita de vârsta începând cu 01.08.1990, în urma aplicării Legii nr.3/1977, stabilindu-i-se inițial o pensie de 2180 rol, majorata ulterior, în urma recalculărilor, luându-i-se în considerare un stagiu de cotizare de 35 ani, din care 31 ani, 5 luni și 6 zile în grupa I-a de muncă, aplicându-i-se un spor corespunzător în acest caz de 15 ani și 6 luni, precum și reducerea vârstei de pensionare la 55 de ani.
Potrivit art.2 din anexa la HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechimea integrala în munca prevăzuta de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care beneficiază persoana, motiv pentru care pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07._01, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
De asemenea, Normele Metodologice privind aplicarea HG nr. 1550/2004, prevăd că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala în munca prevăzuta de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensionare și că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01.07._01, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de L.3/1977 adică de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că reclamantul s-a pensionat pentru limita de vârsta începând cu 01.08.1990, în baza Legii nr.3/1977, în vigoare la data sus menționata, luându-i-se în considerare un stagiu complet de cotizare de 35 ani din care 31 ani, 5 luni și 6 zile în grupa I-a de muncă, motiv pentru care, ulterior, i s-a recalculat pensia, ținându-se seama de același stagiu de cotizare calculat în baza Legii nr.3/1977, precum și de reducerea vârstei de pensionare, beneficiind și de majorarea punctajului mediu anual începând cu anul 2008.
Ca atare, atât timp cât reclamantul s-a înscris la pensie pentru limita de vârsta la 01.08.1990, data la care era în vigoare Legea nr.3/1977, în baza căreia i s-a calculat și i s-a stabilit pensia pentru limita de vârsta, înseamnă ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual o constituie vechimea integrala în munca prevăzuta de legislația în vigoare la data înscrierii la pensie, respectiv cea prevăzuta de Legea nr.3/1977 și anume de 30 ani – minim în cazul bărbaților și nicidecum de 20 ani, caz în care pârâta nu poate fi obligata sa recalculeze pensia reclamantului luând în calcul un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Pretenția reclamantului privind aplicarea dispozițiilor OUG nr. 4/2005, invocându-se și decizia nr. 40/22.09.2008 a ICCJ, a fost considerată neîntemeiata, deoarece aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile reclamantului în condițiile în care acesta s-a pensionat în baza Legii nr.3/1977, astfel încât dispozițiile Legii nr. 3/1977 exclud aplicarea dispozițiilor OUG nr. 4/2005, iar decizia sus-menționata, nu face altceva decât să clarifice modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale sus-menționate, ținându-se seama de normele legale în vigoare la data pensionarii.
De altfel, analizându-se considerentele acestei decizii reiese cu certitudine că aceasta vizează categoriile de pensionari care au lucrat în condiții speciale de muncă, aplicându-se numai celor care se înscriu în situațiile reglementate de disp.art.20 din Legea nr.19/2000 și nicidecum și în cazul persoanelor care au prestat activitate doar în grupa I de muncă, nefăcând parte din categoria condițiilor speciale, mai ales că nu există nicio dovadă în acest sens la dosar în ceea ce îl privește pe reclamant, ceea ce înseamnă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de disp. art.14 din Legea nr.3/1977, conform cărora, la stabilirea pensiei, în cazul persoanelor care au lucrat cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa a II-a de muncă, li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, un an și șase luni pentru grupa I de muncă și un an și trei luni pentru grupa a II-a de muncă, persoane care prestând activitate în grupa I de muncă pot fi pensionate, la cerere, la 50 de ani în cazul bărbaților și femeilor, dacă îndeplinesc aceste condiții.
Mai mult chiar, reclamantul a fost pensionat la cerere, îndeplinind condițiile de pensionare sus-menționate, beneficiind, deci, de reducerea vârstei de pensionare, facilitate care nu poate fi confundată cu vechimea în muncă și care, potrivit Legii nr.3/1977, nu putea fi mai mică de 30 de ani în cazul bărbaților pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală, ocazie cu care reclamantul a beneficiat și de majorarea punctajului mediu anual, majorare de la care au fost excluși pensionarii care, la recalcularea pensiei, au beneficiat de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani sau 25 de ani, respectiv cei pensionați în baza unor dispoziții legale cu caracter special, potrivit OUG nr.100/2008, nr.219/2008, Legea nr.218/2008, Legea nr.263/2010, împrejurare care atestă că în realitate aceste dispoziții nu devin aplicabile în cazul reclamantului.
În realitate, pensionarilor cărora, la stabilirea și recalcularea pensiei, li s-a luat în calcul un stagiu de cotizare de 30 de ani potrivit Legii nr.3/1977 și care au beneficiat de reducerea vârstei de pensionare, de majorarea punctajului mediu anual de pensie, nu pot pretinde, în prezent, în baza altor dispoziții legale luarea în calcul, la recalcularea pensiei, un alt stagiu de cotizare, respectiv cel de 20 de ani și pe care legiuitorul l-a prevăzut în cazul celor care au lucrat în condiții speciale de muncă, întrucât ar însemna ca aceștia să beneficieze de facilități cu caracter nelimitat, de două ori, ceea ce este inadmisibil, instituindu-li-se o situație favorabilă, privilegiată în raport de alte categorii de foști salariați cărora li s-ar crea o situație discriminatorie, mai ales că persoanelor pensionate în temeiul legilor speciale nu li se aplică facilitățile prevăzute de Legea nr.3/1977.
Prin urmare, instanța, având în vedere aceste considerente și constatând ca pârâta a respectat disp. art. 2 din anexa la HG nr.1550/2004 și Legea nr.3/1977, a respins, în totalitate, acțiunea, ca neîntemeiată, mai ales că nu există nici o dovadă la dosar ca pârâta i-ar datora reclamantului vreo diferența de bani cu titlu de pensie restanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. C., considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Se susține că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtei să-i recalculeze pensia, conf. preved. art. 169, lit. a, din Lg 263/2010, prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani și să-i acorde diferențele de pensie pe trei ani retroactiv.
Prin . a Tribunalului Prahova, i s-a respins cererea, deoarece instanța de fond a considerai ca art. 14 din Lg. 3/1977, ce prevedea grupele 1 și II de munca, a fost o norma juridica cu caracter special, ce se asimilează cu acte normative cu caracter special, motivații eronate, astfel:
Art. 14 din Lg. 3/1977, prevedea grupele I și II de munca, ce permitea pensionarea mai devreme fata de cei din grupa III de munca, daca realizau cel puțin 20 de ani vechime în munca în grupa I și 25 de ani vechime în munca în grupa II, acestea fiind și stagii complete de cotizare și nu de 30 de ani, așa cum eronat a interpretat instanța de fond.
Aceasta problema a fost tranșata irevocabil de ICCJ, care, soluționând recursul în interesul legii, prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțata în dosar nr. 16/2008, a admis că disp. art. 77(2), raportat la art. 43(1) și (2) din Lg. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea p.m.a pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul: 01.07._01 și care și-au desfășurat activitatea în grupele I și II de munca, este reglementat de art. 14 din Lg 3/1977, adică de 20 sau 25 de ani.
Lg 3/1977-fosta lege a pensiilor publice, are caracter general și nu special, cum greșit susține pârâta și instanța de fond, fără a aduce dovezi sau vreun temei legal, caracterul general al Lg 3/1977 rezulta în mod indubitabil și din preved. fostei Constituții a RSR, art. 1(1) și art. 3(1).
Actele normative cu caracter special, așa cum prevede art. 169, alin. 2 din Lg 263/2010, sunt cele prevăzute în Normele Tehnice, lit. A, pct 4.
Pensionarea apelantului s-a făcut sub imperiul Lg 3/1977, art. 14 (grupa I și II de munca) și deci, stagiul complet de cotizare (vechime în munca), este cel prev. de Lg 3/1977, cf disp. exprese ale art. 2, alin. 3 din Anexa la HG 1550/2004, chestiune tranșata definitiv de ICC.I, prin decizia nr. 40/2008, pronunțata în dosarul 16/2008.
Stagiul complet de cotizare redus este cel prev. de actul normativ-cadru de maniera generala, pentru cei pensionați înainte de 01.04.2001 (art. 169, lit. a și b din Lg 263/2010), pe când alin. 2, art. 169, vorbește despre vechimea în munca, necesară deschiderii dreptului la pensie, prev. de acte normative cu caracter special și nu de stagiul complet de cotizare, cuvenit pentru activități desfășurate în grupele de munca I și II, reglementate de legea cadru în materie(art. 14, Lg 3/1977).
Dacă legiuitorul ar fi dorit excluderea acestora de la beneficiul legii, ar fi prev. aceasta în mod expres, ori adăugirile, extensiile și analogiile făcute de instanța de fond, pentru situații neprevăzute, sunt interzise.
Față de aceste considerente, se solicită prin hotărârea ce se va pronunța să se admită apelul, să se caseze sentința apelată și să se admită cererea de chemare în judecata.
In drept, și-a întemeiat apelul pe preved. art. 169, lit.a din Lg 263/2010, decizia nr. 40/2008 a ICCJ, art. 476(1), art. 480(2) C.. cât și pe celelalte motivele legale invocate.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Potrivit Normelor metodologice date în aplicarea HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechime integrală în muncă prevăzută în legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de către persoana care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea 3/1977, care prevede, la art. 8, că personalul muncitor care are o vechime în muncă de minim 30 ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.
În speță, apelantul reclamant a fost înscris la pensia pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 01.08.1990, în baza Legii 3/1977, astfel că a fost valorificat un stagiu complet de cotizare de 35 de ani și nu de 20 ani cum susține apelantul că ar fi trebuit, deoarece, potrivit art. 14 din Legea 3/1977, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 ani în grupa a II-a de muncă, la stabilirea pensiei, se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, câte un an și 6 luni pentru grupa I de muncă și 1 an și 3 luni pentru grupa a II-a de muncă, astfel încât persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul ca, la cerere, să fie pensionare la împlinirea vârstei de 52 ani pentru grupa I și 57 ani pentru grupa a II-a bărbații și 50 ani pentru grupa I și respectiv 52 ani femeile.
Persoanele care împlinesc condițiile prevăzute anterior pot fi pensionate la cerere și la 50 ani, atât bărbații, cât și femeile din grupa I de muncă și la 55 ani bărbații sau 50 ani femeile din grupa a II-a de muncă.
În speță, apelantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 31 ani 5 luni și 6 zile, primind un spor la vechimea realizată de 15 ani și 6 luni și a beneficiat de reducerea vârstei de pensionare fiind înscris la pensie la cerere la vârstă de 55 ani conform Legii 3/1977.
Pe de altă parte, potrivit Anexei 3 la Legea 19/2000, stagiul complet de cotizare pentru bărbați începe de la 30 ani și ajunge la 35 ani în termen de 13 ani de la data de 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare această lege și care nu prevede un stagiu complet de cotizare mai mic de 30 ani pentru bărbații care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă.
Așa fiind, în mod corect, instanța de fond a apreciat că stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei apelantului reclamant este de 35 ani, cu atât mai mult cu cât, începând din anul 2008, pensionarii care și-au desfășurat activitatea în grupele I și II de muncă beneficiază de un punctaj suplimentar, respectiv majorarea punctajului mediu anual, potrivit dispozițiilor OUG nr.100/2008, OUG nr.219/2008 și Legii nr.218/2008, ca și art. 169 din Legea nr.263/2010, majorare care poate ajunge până la 50% din punctajul mediu anual, în speță apelantul beneficiind de majorarea punctajului anual la datele de 1 octombrie 2008 și 1 ianuarie 2011.
Nu se poate reține că, în cauză, apelantul ar fi discriminat față de alți pensionari care au desfășurat activitatea în condiții similare, o atare discriminare putând să existe numai între o persoană care și-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă și alta care a muncit în grupele I și II de muncă.
Invocarea de către apelant a Deciziei nr. 40/22.09.2008 a ÎCCJ, nu poate fi reținută în speță, deoarece în această decizie, atât în considerente cât și în dispozitiv, se vorbește de condiții speciale de muncă și, deci, se aplică în situațiile în care activitatea desfășurată de pensionar se regăsește între cele reglementate de art. 20 din Legea 19/2000, cum ar fi unitățile miniere, aviația civilă, activitatea artistică.
Pentru considerentele arătate, Curtea urmează a reține că apelul de față este nefondat urmând ca față de dispozițiile art. 480 alin.1 din NCPC să-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. C. domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1611 din 22 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în municipiul Ploiești, ..1, județ Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. V. D.
Grefier,
A. M. B.
Red. CP
tehnored.BA
4 ex./19.02.2015
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond M. C.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 266/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
