Acţiune în constatare. Decizia nr. 326/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 326/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 326/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 326
Ședința publică din data de 26 martie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul S. M. CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, .. 117, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2591/14 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta P. E., domiciliată în ., .. 5, județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitate intimatei-reclamante P. E., prin apărător ales, să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând, conform art. 256 din vechiul Cod de procedură civilă, asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, reclamanta P. E. le-a chemat în judecată pe pârâtele Casa Județeană de Pensii Prahova și S. municipal Câmpina, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr._ emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova la data de 25.10.2010, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, urmând ca în contradictoriu cu pârâtul S. M. Câmpina să i se acorde grupa a II-a de muncă, conform prevederilor HG nr. 281/1993, Anexa 2, pentru activitatea desfășurată între anii 1988-2005 în cadrul spălătoriei.
Pe cale de consecință, reclamanta a solicitat și recalcularea pensiei, apreciind că întrucât nu a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, a fost prejudiciată cu sumele care i se cuveneau.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că la data de 21.06.2010 a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă, fiindu-i stabilit un punctaj mediu anual de 0,_ puncte, corespunzător unei pensii de asigurări sociale în cuantum de 504 lei.
A apreciat reclamanta că punctul de pensie este foarte mic, în condițiile în care a lucrat numai în condiții periculoase, atât în spălătorie cât și la primiri urgențe.
Reclamanta a susținut și că valoarea pensiei de 504 lei este foarte mică, deoarece în toată perioada lucrată s-au emis mai multe hotărâri care s-au aplicat la o valoare de pensie pentru care se calculează încă o cotă de diminuare.
Potrivit principiului contributivității, reiterat în Legea nr. 19/2000 prin art. 2 lit. e, pentru orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare trebuiau achitate statului, contribuții de asigurări sociale, care să se reflecte în cuantumul pensiei, a arătat reclamanta.
În acest context, reclamanta a apreciat că neluându-se în considerare anumite sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, s-a creat o discriminare între persoanele care au realizat stagiu de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
La data de 17.02.2012 reclamanta a depus o precizare la acțiune, prin care a solicitat să se constate că a lucrat la pârâtul S. municipal Câmpina în intervalul 01.03._10, în grupa a II-a de muncă, în condiții speciale, precum și să fie obligată acesta să-i elibereze o adeverință în acest sens, urmând a se face mențiunile cuvenite în carnetul de muncă.
Pârâtul S. M. Câmpina a formulat, conform disp. art. 115 din vechiul Cod de procedură civilă, întâmpinare, prin care a arătat că, în ceea ce privește cererea reclamantei având ca obiect încadrarea activității în grupa a II-a de muncă, sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. 2 Codul muncii, termenul de prescripție fiind de trei ani de la data nașterii dreptului.
În speță, a susținut pârâtul, dreptul reclamantei de a beneficia de încadrarea în grupa a II-a de muncă, pentru perioada anterioara datei de 1 ianuarie 1990, s-a născut la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 50/1990 (20 martie 1990), nefiind condiționat de existenta buletinelor de determinare a noxelor iar, pentru perioada ulterioară acestei date, acest drept s-a născut la finalizarea operațiunilor prevăzute în acest ordin și anume la momentul emiterii deciziei interne nr. 48 din 1.10.1993, fiind prin urmare împlinit cu mult înainte de promovarea prezentei acțiunii.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a arătat că reclamanta a fost angajata Spitalului M. Câmpina în perioada 1.03._10, dar a lucrat în condiții normale de lucru și nu în condiții speciale de muncă.
Astfel, în perioada 1.03.1988 - 9.05.2005 și-a desfășurat activitatea în cadrul spălătoriei spitalului, fiind încadrată pe funcția de spălătoreasă, iar în perioada 10.05.2005 - 1.11.2010 și-a desfășurat activitatea în cadrul Compartimentului de primiri urgențe al Spitalului M. Câmpina (C.P.U.), fiind încadrată pe funcția de îngrijitor curățenie în perioada 10.05.2005 - 4.05.2008, iar în perioada 4.05.2008-1.11.2010 pe funcția de infirmieră.
Pârâtul a mai învederat că în eventualitatea în care totuși, se va aprecia că reclamanta ar fi trebuit încadrată în grupa a II- a de muncă, perioada avută în vedere ar fi numai cea cuprinsa în intervalul 1.03._01, motivat de faptul că potrivit temeiului de drept invocat de reclamantă - Ordinul 50/1990 - începând cu data de 1.04.2001 a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000- Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în M.Of. nr. 140/2000, care a abrogat Ordinul nr.50/1990.
Pârâtul a precizat că începând cu data de 1.04.2001 și până în prezent, niciun salariat al său nu a mai fost încadrat în grupa I sau grupa a II- a de muncă, întrucât nu au mai fost îndeplinite condițiile impuse de legislația în vigoare.
La data de 5.03.2014, reclamanta a depus o nouă precizare la acțiune, prin care a solicitat, în esență, să se constate că pensia sa are un cuantum mai mic decât cel legal, deoarece nu i s-a acordat grupa a II-a de muncă, respectiv că vechimea sa în muncă este mai mare cu 8 ani decât cea luată în considerare de pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, întrucât în perioada ianuarie 1980 – ianuarie 1988 a lucrat ca femeie de serviciu la Asociația de proprietari nr. 403 Câmpina.
La termenul de judecată din data de 6 august 2014, tribunalul a dispus disjungerea cererii formulată de reclamantă în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Prahova privind contestarea deciziei de pensionare nr._ emisă de pârâtă și înaintarea acesteia la C. Arhivă, în vederea formării unui nou dosar.
Totodată, instanța a dispus suspendarea, conform art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod proc civilă, a judecății cererii disjunse.
Rămânând învestită în prezentul dosar cu soluționarea cauzei formulată în contradictoriu cu S. municipal Câmpina, tribunalul a dispus, la același termen de judecată, administrarea de probatorii cu acte și expertiză în specialitatea organizarea muncii - salarizare.
La data de 14.11.2014, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 2591, prin care a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanta beneficiază de grupa a II a de muncă, în procent de 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte S. M. Câmpina, pentru perioada expres menționată în raportul de expertiză A. C., inclusiv raportul expertiză îndreptare eroare materială și anume: 01.03._01- grupa a II-a de muncă, 100%.
Pentru perioada 01.04._10 reclamanta nu se încadrează la condiții deosebite.
S-a constatat că în perioada ianuarie 1980 - ianuarie 1988 reclamanta a desfășurat activitate în cadrul Asociației de Locatari 403 Câmpina.
A fost obligat pârâtul S. M. Câmpina să elibereze reclamantei o adeverință, din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta P. E. a lucrat conform carnetului său de muncă în perioada 01.03._05 ca spălătoreasă, în perioada 10.05._08 ca îngrijitor, iar în perioada 01.05._10 ca infirmieră în cadrul Spitalului municipal Câmpina.
În baza adresei nr.4111/31.12.2010 eliberată de S. M. Câmpina, tribunalul a reținut că în intervalul 01.03._03 reclamanta a desfășurat activitate în cadrul spălătoriei din incinta aceluiași spital.
Legat de sarcinile de serviciu, a arătat tribunalul, acestea au fost avute în vedere prin prisma funcției îndeplinite, în sensul că prin natura meseriei avute, reclamanta a intrat în contact cu produse și substanțe nocive pentru sănătate.
Din raportul de expertiză efectuat de econ. A. C., tribunalul a reținut că locul de muncă și activitatea desfășurată de reclamanta pot fi încadrate în grupa a II- a de muncă, în procent de 100%, aceasta lucrând în aceleași condiții cu personalul auxiliar din secțiile spitalicești, astfel: 01.03._01, grupa a II- a de muncă, 100% - poz.109, 111- Anexa 2 la Ordinul 50/1990 completat cu avizele ulterioare.
În ceea ce privește activitatea desfășurata de reclamantă pentru perioada începând cu 01.04.2001, odată cu . Legii nr. 19/2000, care a înlocuit grupele de muncă prin locuri de muncă în condiții speciale, respectiv locuri de muncă în condiții deosebite, tribunalul a arătat că nu se poate încadra în condiții deosebite de muncă, întrucât spitalul nu a primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
În ceea ce privește perioada lucrată în cadrul Asociației de Locatari nr.403 Câmpina, tribunalul a arătat că în raportul de expertiză efectuat în cauză s-a menționat că din declarația nr.16/02.03.2012 dată de Jitiu I., președinte al Asociației de locatari nr.403, a rezultat că reclamanta a lucrat ca femeie de serviciu în perioada 1980-1988 în cadrul acestei asociații.
De asemenea, a motivat tribunalul, din declarația autentificată sub nr. 327/24.01.2012, dată de M. C. M. și C. E., a rezultat că reclamanta a ocupat postul de femeie de serviciu în perioada ianuarie 1980 - ianuarie 1988, în cadrul Asociației de locatari 403 Câmpina.
Din adresa nr. 24/2012 eliberată de Asociația de Locatari, a mai arătat tribunalul, a rezultat că arhiva asociației nu mai există, situație în care nu se poate elibera o adeverință din care să rezulte salariul reclamantei și eventualele sporuri.
Astfel, a concluzionat tribunalul, pe perioada pentru care se cere reconstituirea vechimii în muncă a rezultat că reclamanta a desfășurat activitate, în baza declarației celor doi martori.
Potrivit art. 3 și 7 din Ordinul nr. 50/1990, tribunalul a dispus admiterea acțiunii și a constatat că reclamanta beneficiază de grupa a II- a de muncă în procent de 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte S. M. Câmpina, pentru perioadele expres menționate în raportul de expertiză A. C., inclusiv în raportul expertiză îndreptare eroare materială.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 215 din Legea nr.62/2011, pârâtul S. municipal Câmpina, criticând-o ca nelegală, ca urmare a greșitei interpretări a legii.
În dezvoltarea motivului de recurs s-a învederat că în dosarul cauzei nu au fost depuse probe în baza cărora să se poată concluziona că reclamanta, în perioada indicată în raportul de expertiză, ar fi desfășurat în mod efectiv, în cel puțin 70% din programul de lucru, activitățile care să se încadreze în grupa a II-a de muncă, pentru a fi îndeplinite dispozițiile art. 7 din Ordinul nr. 50/1990.
A susținut recurentul că în mod greșit tribunalul a apreciat că spitalul ar fi avut în structura sa secții și compartimente de neuropsihiatrie, laboratoare și comparti-mente de epidemiologie, toxicologie, parazitologie și morgă, în realitate neexistând astfel de secții.
Recurentul a precizat că în ceea ce privește Secția de boli contagioase, aceasta a existat în structura sa organizatorică, dar a funcționat într-o clădire separată, în timp ce reclamanta-intimată și-a desfășurat activitatea în incinta spitalului, neavând contact cu această secție, astfel cum reiese din actele depuse la dosar.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 485 din noul Cod de procedură civilă.
Intimata P. E., reprezentată de avocat ales, a solicitat prin întâmpinare, concluziile scrise și orale formulate, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea pronunțată de tribunal este legală și temeinică.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, dar și din perspectiva art. 3041 din vechiul Cod de procedură civilă, care permite exercitarea controlului judiciar sub toate aspectele, Curtea apreciază ca fondat recursul declarat, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Cu titlu preliminar, Curtea notează că deși recurentul a invocat ca temei de drept al căii de atac dispozițiile art. 485 din noul Cod de procedură civilă, în realitate în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, litigiul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 20.12.2010 (noul Cod de procedură civilă intrând în vigoare ulterior, la data de 15.02.2013).
În acest context, temeiul de drept al recursului îl constituie dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă, în care este posibilă încadrarea motivelor de recurs formulate de către pârât.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept material, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Motivul de recurs subzistă în cauză, soluția Tribunalului Prahova fiind rezultatul unei greșite aplicări și interpretări a dispozițiilor legale care au relevanță și incidență în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, coroborate cu cele ale pct. 109 și 111 din Anexa nr. 2 la același ordin.
Cu referire la incidența dispozițiilor art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, Curtea notează că încadrarea în grupele I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa a II-a – ipoteză care interesează în speță – personalul să lucreze în acele locuri cel puțin 70% din programul de lucru.
În ceea ce privește pct. 109 și 111 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990, se încadrează în grupa a II-a de muncă activitatea personalului care lucrează în „unități, secții și compartimente de neuropsihiatrie și psihiatrie” (pct. 109), respectiv în „laboratoare și compartimente de epidemiologie, toxicologie, parazitologie, morgi, etc.” (pct.111).
Potrivit raportului de expertiză în specialitatea organizarea muncii - salarizare efectuat la instanța de fond de econ. A. C., ale cărei concluzii au fundamentat soluția pronunțată de judecătorul fondului, în perioada 01.03.1988 – 31.03.2001, activitatea desfășurată de intimata-reclamantă în cadrul Spitalului M. Câmpina se încadrează în grupa a II-a de muncă, 100%, conform punctelor 109 și 111 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990 (filele 36 – 41 dosar fond), întrucât aceasta a lucrat „în aceleași condiții ca personalului auxiliar din secțiile spitalicești” (pagina 3 din raportul de expertiză – fila 38 dosar fond).
Dincolo de formularea laconică a acestei concluzii, Curtea reamintește că în dreptul procesual român probele nu au o valoare prestabilită și nu sunt ierarhizate, iar în acest context, toate mijloacele de probă au aceeași putere.
Ca atare, verificarea pretențiilor deduse judecății, se realizează de către instanță prin examinarea fiecărei probe și coroborarea acesteia cu celelalte mijloace probatorii, în scopul aflării adevărului.
În acest context, Curtea constată că, contrar situației reținută de judecătorul fondului, probele administrate în cauză nu sunt în măsură să justifice pretențiile deduse judecății, de încadrare a activității desfășurate de intimata-reclamantă în cadrul instituției recurente, în perioada 01.03.1988 – 31.03.2001, în grupa a II-a de muncă.
Curtea reține, sub acest aspect, că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al intimatei, în perioada analizată în cauză, aceasta și-a desfășurat activitatea ca spălătoreasă, iar conform statului de funcții depus de recurent (fila 66 dosar fond), activitatea sa se desfășura în incinta spitalului, aspect confirmat și de către expert în pagina a 3-a a raportului său (fila 38 dosar fond).
Totodată, din cuprinsul aceluiași stat de funcții, reiese că pentru Secția de Boli Contagioase/Infecțioase a spitalului exista un post distinct de spălătoreasă, pe care era angajată o altă persoană (numita S. E.), iar din apărările formulate de recurent, atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, necontestate sub acest aspect de către intimată, reiese că Secția de boli contagioase/infecțioase a spitalului se afla amplasată într-o altă clădire, situată în Câmpina pe ..10, în timp ce spălătoria în care și-a desfășurat activitatea intimata era situată în incinta Spitalului municipal Câmpina, la adresa din .. 117.
În atare condiții, susținerea intimatei formulată prin concluziile orale expuse în recurs, că spălătoria în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea se ocupa și de lenjeria de la Secția de Boli Contagioase, nu poate fi validată în cauză, atât timp cât statul de funcții prezentat de către recurent a confirmat că exista un post distinct, aferent acestei secții, de spălătoreasă, care era ocupat de o altă persoană, care a primit, tocmai datorită faptului că lucra în cadrul acestui compartiment, încadrarea în grupa a II-a de muncă.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, constatând că în cauză instanța de fond a realizat o greșită apreciere asupra art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, coroborat cu pct. 109 și 111 din Anexa nr. 2 a aceluiași ordin, Curtea va proceda, conform dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 din vechiul Cod de procedură civilă, la admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea menționează că deși în dispozitivul sentinței, judecătorul fondului a inserat și mențiunea „Constată că în perioada ianuarie 1980 – ianuarie 1988, reclamanta a desfășurat activitate în cadrul Asociației de Locatari 403 Câmpina”, acest aspect nu poate afecta soluția de modificare în tot a sentinței, întrucât constatarea a fost realizată de către judecătorul fondului în cadrul procesual al acțiunii formulate exclusiv în contradictoriu cu recurentul S. municipal Câmpina.
Ca atare, dincolo de faptul că nu te poți folosi de cadrul procesual stabilit în raport cu un anumit pârât pentru a constata stări de fapt în raport cu un terț, această constatare nu putea fi menținută atât timp cât, urmare a admiterii recursului, s-a impus respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu recurentul-pârât S. municipal Câmpina.
Curtea va lua act de declarația reprezentantului convențional al recurentei, formulată la termenul de judecată din data de 19.03.2015, că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâtul S. M. CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, .. 117, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2591/14 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta P. E., domiciliată în ., .. 5, județul Prahova și în consecință:
Modifică în tot sentința civilă nr. 2591/14 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată.
Ia act că recurentul S. M. Câmpina nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2015.
Președinte, Judecători,
V.-I. S. A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ACB
Tehnored.CC
2 ex/3.04.2015
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. N. C.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 718/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 518/2015.... → |
|---|
