Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2968/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2968/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 815/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.815
Ședința publică din data de 26 mai 2015
Președinte - E. M.
Judecător – V. G.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta P. T., domiciliată în comuna P. Vechi, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.2968 din 17.12.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. T. Bălțești, cu sediul în comuna Bălțești, ., județ Prahova, U. Bălțești, județ Prahova, C. local Bălțești, județ Prahova și M. Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la datele de 19 mai 2015 și ulterior la 26 mai 2015, dând următoarea decizie:
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatoarea P. T. a chemat în judecată pe intimații L. T. Bălțești, Unitatea Administrativa Bălțești, C. L. Bălțești și M. Finanțelor Publice, solicitând ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea deciziei nr.406 din 18.01.2012, prin care a fost retrogradata în funcția de educator; obligarea instituției de învățământ la care este angajată la emiterea deciziei de încadrare în funcția de profesor pentru învățământul primar; obligarea aceleiași pârâte la plata diferențelor salariale pe care i le datorează, începând cu luna ianuarie 2012 și până la data de 31.01.2014, în cuantum de 10.000 lei, reprezentând diferența lunara de salariu cuvenita pentru funcția pe care era îndreptățită sa o dețină până la data efectuării acestor plați, actualizate cu indicele de inflație; obligarea pârâtelor U. Băltești și C. local Băltești la asigurarea finanțării drepturilor salariale neacordate, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective; obligarea pârâtului M. Finanțelor Publice sa aloce Consiliului L. și unității administrativ teritoriale sumele de bani necesare plații drepturilor salariale care i se cuvin.
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat că a promovat și susținut examenul de licența, în cadrul Universitarii „S. Haret”, sesiunea iulie 2009, pentru specializarea Psihologie, examen în urma căruia i s-a eliberat, urmare a demersurilor judiciare care nu s-au datorat culpei acesteia, ci unității de învățământ superior, care nu a eliberat diploma de licența o perioada îndelungata de la data absolvirii, diploma de licența nr._ din 04.02.2014.
Astfel, contestatoarea a susținut că după obținerea diplomei de licența a fost încadrată în funcția de profesor pentru învățământul primar, pentru ca ulterior, neexistând un titlu valabil, unitatea de învățământ la care era angajată să dispună, retrogradarea acesteia, începând cu luna ianuarie 2012, în funcția de educator, diminuându-i în aceasta modalitate, total nejustificat, drepturile salariale lunare cu suma de 400 lei pentru fiecare lună în care nu a fost salarizată ca profesor pentru învățământul primar.
In aceste condiții, contestatoarea a apreciat ca au fost încălcate dispozițiile art. 164 din Codul muncii, potrivit cărora nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului neputând fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă.
Pentru motivele expuse anterior, contestatoarea a admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în calitate de reprezentant al intimatului Ministerului Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, arătând că acesta este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei, neavând nici un fel de raporturi de munca cu aceasta, potrivit prevederilor art. 267 din Codul muncii.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2968 din 17.12.2014, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. Finanțelor Publice, invocată de reprezentantul său Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și a respins acțiunea față de acest intimat ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasivă.
Totodată, a respins în totalitate contestația ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. Finanțelor Publice invocată prin întâmpinare de reprezentantul său Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, conform art. 248 NCPC, a admis-o și a respins acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, întrucât pârâtul M. Finanțelor Publice nu are calitatea de angajator și nici de ordonator de credite pentru unitățile școlare, situație față de care nu poate fi obligat să asigure fondurile necesare pentru plata unor drepturi salariale pentru salariații altor instituții care nu sunt în subordinea acestui minister.
Pe fond, tribunalul a constatat că prin decizia nr.406/18.01.2012 emisă de Inspectoratul Școlar Județean Prahova, începând cu acea dată contestatoarea P. L. cadru didactic titular pe postul de educatoare este reîncadrată în aceeași funcție la L. T. Bălțești, respectiva deciziei nefăcând referire la o eventuala modificare a drepturilor salariale de care beneficiază contestatoarea.
Prin cererea introductivă de instanță contestatoarea a arătat că este absolventă a Universității „S. Haret” București, sesiunea iulie 2009, specializarea psihologie, însă urmare a culpei unității de învățământ superior aceasta a eliberat diploma de absolvire abia la data de 4.02.2014.
Tribunalul a mai reținut că reclamanta a susținut că după obținerea diplomei de licență în anul 2009 a fost încadrată ca profesor în învățământul primar la unitatea școlară, însa din luna ianuarie 2012 a fost retrogradată în funcția de educator, fără a exista un titlu valabil în acest sens, fiind încălcate dispozițiile art. 164 din Codul muncii, potrivit căruia nicio reținere din salariu nu poate fi operată fără un titlu valabil.
Astfel, prin adresa nr.765/12.05.2011 emisă de unitatea școlară intimată, respectiv L. tehnologic Bălțești ce poartă semnătura de primire a contestatoarei, acesteia i-a fost adus la cunoștință faptul că în lipsa prezentării diplomei de licența i-au fost sistate drepturile salariale cuvenite, cu mențiunea că în situația prezentării unui act de studii care să ateste motivul neeliberării diplomei de absolvire în termen de doi ani de la absolvire, drepturile salariale vor fi acordate începând cu data la care au fost sistate.
În fapt, s-a constatat că acest înscris este actul prin care sunt sistate drepturile salariale solicitate și nu decizia contestată prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Prin adresa nr.1890/17.01.2012 a Inspectoratului Școlar Județean Prahova contestatoarei i s-a solicitat depunerea la dosarul de personal a diplomei de licență/foaia matricola pentru stabilirea și încadrarea salarizării potrivit Legii 63/2011, întrucât conform Ordinului 2284/2007 al Ministrului Educației adeverința de absolvire are termen maxim de valabilitate de 1 an de zile.
Contestatoarea a atestat faptul că diploma de licență nr._ din 4.02.2014 i-a fost emisă de unitatea de învățământ superior la această data, situație față de care în mod corespunzător au fost sistate drepturile salariale aferente încadrării în funcția de profesor, astfel cum se arată prin adresa nr. 765/12.05.2011, întrucât contestatoarea nu s-a conformat prevederilor legale de a depune diploma de licența mai sus menționată, așa cum a solicitat unitatea școlară.
Tribunalul a mai constatat că unitatea școlara angajatoare nu are niciun fel de culpă în faptul că diploma de licența i-a fost eliberata contestatoarei de către instituția de învățământ superior abia la data de 4.02.2014, astfel încât aceasta a procedat conform dispozițiilor legale, sistând drepturile salariale aferente funcției de profesor în lipsa înscrisului prevăzut de lege și care atestă pregătirea profesională a contestatoarei.
În concluzie, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 164 din Codul muncii, în fapt nefiind o reținere fără drept a unor drepturi salariale, cât timp dispozițiile legale mai sus-menționate precizează modalitatea de încadrare și de sistare a drepturilor salariale în lipsa diplomei de licență.
De altfel, sistarea drepturilor salariale cuvenite contestatoarei este menționată în Decizia nr. 54/26.01.2012 emisa de unitatea școlara L. T. Bălțești (unitate la care aceasta a fost reîncadrată prin decizia nr.406/18.01.2012), pentru ca ulterior aceeași unitate, urmare a prezentării de către contestatoare la data de 18.02.2014 a diplomei de licența emise de Universitatea „S. Haret” București - Facultatea de Sociologie-Psihologie .. C nr._, să dispună prin decizia nr.82/27.02.2014 încadrarea contestatoarei în funcția de profesor învățământ preșcolar în temeiul Legii nr.63/2011.
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente, tribunalul a respins contestația ca neîntemeiata, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 164 din Codul muncii, respectiv o reținere fără drept a unor drepturi salariale cuvenite contestatoarei. Ca o consecință a respingerii primului capăt al acțiunii care are caracter principal, au fost respinse ca neîntemeiate și celelalte capete ale cererii de chemare în judecată, care au un caracter accesoriu.
Împotriva acestei sentințe reclamanta P. T. a declarat apel, prin care a arătat că în mod cu totul eronat și pe o motivare mai mult decât sumară, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Astfel, singura idee care se desprinde din motivarea dată soluției criticate este aceea a inexistenței culpei unității de învățământ angajatoare, fără a se analiza și celelalte aspecte care țin de aplicarea dreptului material în speța de față și care ar fi dus, indubitabil, la ideea inexistenței oricărei culpe și din partea apelantei de două ori, în aceste condiții, nedreptățită, în raport de situația premisă.
Este cert că apelanta este absolventă de studii superioare, în cadrul Universității S. Haret, sesiunea iulie 2009, când a și susținut examenul de licență.
Până la obținerea diplomei de studii, apelantei i s-a eliberat adeverința de studii cu o perioadă de valabilitate de un an, iar după trecerea acestui an, diploma de studii nu i-a fost eliberată, motiv pentru care, ca majoritatea absolvenților acestei instituții superioare de învățământ, apelanta a fost nevoită să treacă printr-un proces îndelungat, soluționat irevocabil în cursul lunii ianuarie 2014, când prin hotărâre judecătorească irevocabilă unitatea de învățământ superior a fost obligată să elibereze apelantei diploma de licență.
Începând cu luna iulie 2009, după susținerea examenului de licență și până în luna ianuarie 2012, fără a se emite decizie în acest sens, ci doar luându-se în considerare adeverința de studii, apelanta a fost încadrată în funcția de profesor pentru învățământul primar, corespunzătoare studiilor proaspăt absolvite, pentru ca fără a ține cont de judecata care se purta cu privire la eliberarea diplomei de licență din luna ianuarie 2012, apelanta să fie practic retrogradată în funcția de educator, pe care o deținuse și anterior anului 2009.
Ilegal, în această manieră, atâta vreme cât decizii emise de angajator nu au existat până la momentul ianuarie 2012 când, fără a exista un act prin care apelanta să ocupe funcția de profesor pentru învățământul primar, s-a emis decizie prin care este retrogradată din aceasta funcție, încălcându-se astfel disp.art.164 din Codul Muncii.
În aceeași modalitate ilegală, în opinia apelantei, s-a procedat și în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale acesteia, care până la data de 18.01.2012 le-a primit, iar după această dată o sumă de 400 lei lunar i-a fost reținută din salariu, în condițiile în care legea cadru este mai mult decât strictă în această privință, în sensul că drepturile salariale ale angajatului nu pot fi diminuate decât în situația existenței unei decizii, când s-a efectuat cercetarea prealabilă disciplinară (situație existentă în raport de cele mai sus expuse, care o privesc pe apelantă), sau când există hotărâre judecătorească irevocabilă în acest sens, în ambele cazuri existând condiția obligatorie a exigibilității, lichidității și certitudinii creanței în contra angajatului.
Niciuna dintre condițiile care, conform legii, obligatoriu a exista la momentul diminuării salariului lunar al apelantei nu a fost îndeplinită.
Mai mult, chiar și în situația în care unitatea de învățământ angajatoare nu ar avea culpa în producerea situației dezavantajoase pentru angajat, fiind ținută de lege cu privire la existența diplomei de studii, maniera în care s-a procedat nu este una legală, în sensul că acordarea drepturilor salariale corespunzătoare studiilor superioare ale apelantei trebuia în cel mai rău caz suspendată, tot prim emitere de decizie, pentru ca ulterior în funcție de soluția ce s-ar fi obținut în litigiul cu privire la acordarea diplomei de licență, această plată să fie reluată.
În oricare situație, dacă unitatea de învățământ superior a fost obligată la eliberarea diplomei de licență, aceste drepturi salariale cuvenite apelantei și neîncasate dintr-o împrejurare care nu implică culpa în producere apelantei, se datorează și pentru trecut, respectiv pentru perioada în care apelanta s-a judecat cu universitatea pentru obținerea diplomei de licență.
Apelanta afirmă acest lucru, întrucât diploma de licență este doar actul care face dovada absolvirii studiilor superioare de către apelantă în raporturile cu terții. Absolvirea studiilor superioare de către apelanta, prin susținerea examenului de licență, este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept încă din momentul nașterii lui, în situația în care singura obligație care incumbă apelantei era aceea de a susține și promova examenul de licență.
Chiar mergând pe ideea acreditată de instanța de fond în motivarea soluției de respingere a acțiunii, respectiv aceea a inexistenței culpei unității de învățământ angajatoare, era obligatoriu a fi reținut faptul că și apelanta, la rândul ei, nu are culpă în producerea situației premisă și că pronunțându-se hotărârea prin care Universitatea S. Haret a fost obligată la emiterea diplomei de licență s-a reținut, în același timp, că practic singurul culpabil în realitate a unei astfel de împrejurări este M. Educației și Cercetării care nu a aprobat formularele tipizate necesare tipăririi diplomelor de licență.
Aceasta situație, de asemenea, nu este imputabilă apelantei și în niciun caz mergând pe ideea motivării instanței fondului, în sensul că s-ar fi putut judeca cu ministerul întrucât în cazul litigiilor de muncă, așa cum este vorba în speță, singurul raport juridic analizat în condiții de legalitate este acela dintre angajat și angajator respectiv apelanta și unitatea de învățământ pârâtă - L. T. Băltești.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii pe toate capetele de cerere, luând act că și în opinia apelantei excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost corect admisă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a depus la dosar acte în combaterea apelului.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelanta-reclamantă P. T. este absolventă a Universității S. Haret București, Facultatea de Sociologie-Psihologie București, sesiunea iulie 2009, specializarea Psihologie. Urmare a promovării examenului de licență, universitatea a eliberat reclamantei adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
În baza acestei adeverințe de studii, Școala cu clasele I-VIII P. Vechi-Bălțești, județul Prahova a emis decizia nr. 43/18.03.2010, prin care reclamanta, titular pe postul de educatoare la Grădinița de copii P. Vechi-Bălțești a fost încadrată, începând cu data de 1.01.2010, ca profesor în învățământul preșcolar, stabilindu-i-se și drepturile salariale corespunzătoare noii încadrări.
Ulterior expirării perioadei de valabilitate a adeverinței de studii prezentate de către reclamantă, prin adresa nr. 765 din 12.05.2011, unitatea școlară a comunicat apelantei-reclamante că, urmare a neprezentării unei diplome de studii valabile, i s-au sistat drepturile salariale ca profesor în învățământul preșcolar începând cu luna aprilie 2011.
Prin decizia nr. 54 din 26.01.2012, L. T. . reîncadrarea reclamantei, începând cu data de 1.01.2012, în funcția de educatoare cu studii medii.
Ulterior obținerii diplomei de licență de către reclamantă, prin decizia nr. 82 din 27.02.2014, intimata a dispus încadrarea acesteia, începând cu data de 1.02.2014, pe postul de profesor în învățământul preșcolar.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 406 din 18.01.2012, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de reîncadrare în funcția de profesor și plata drepturilor salariale aferente pe perioada ianuarie 2012 – 31.01.2014, acțiune ce a fost respinsă de către instanța de fond.
Sintetizând situația de fapt, Curtea reține că, în anul 2010, în baza adeverinței de absolvire a studiilor, reclamanta a fost încadrată în funcția de profesor în învățământul preșcolar. Ulterior expirării valabilității adeverinței, în anul 2012, intimata a reîncadrat reclamanta pe funcția inițială de educator, apreciind că aceasta nu a făcut dovada studiilor superioare. Urmare a litigiilor purtate cu Universitatea S. Haret, reclamanta a obținut, în anul 2014, la un interval de 2 ani, reclamanta a fost din nou încadrată pe funcția de profesor, făcând dovada studiilor superioare cu diploma de licență eliberată.
Potrivit dispozițiilor art.38 din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.
În aplicarea acestui text de lege, în urma cererii reclamantei înregistrate sub nr. 391 din 03.03.2010, intimata a emis decizia nr.43 din 18.03.2010, prin care a încadrat-o pe funcția de profesor în învățământul preșcolar.
Ulterior expirării valabilității Adeverinței de absolvire a studiilor și ca urmare a neprezentării de către reclamantă a diplomei de licență prevăzute de lege, la data de 26.01.2012, intimata a emis decizia nr. 54, prin care a reîncadrat-o pe funcția de educator.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin.4 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, absolvenților liceelor pedagogice, ai școlilor postliceale pedagogice ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor școli echivalente, încadrați în învățământul preșcolar și primar, care, până la . prezentei legi, au absolvit ciclul de licență, li se recunoaște îndeplinită condiția pentru ocuparea funcțiilor didactice de profesor pentru învățământ preșcolar, respectiv profesor pentru învățământul primar.
Ulterior a intrat în vigoare OUG nr. 92/2012, care, la art. IV prevede că absolvenților liceelor pedagogice, filiera vocațională, profilul pedagogic, specializarea învățător-educatoare, ai școlilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor școli echivalente, încadrați în învățământul preșcolar și primar, li se recunoaște îndeplinită condiția pentru ocuparea funcțiilor didactice de profesor pentru învățământul preșcolar, respectiv profesor pentru învățământul primar, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pe baza diplomei de licență.
Prin urmare, dacă Legea 1/2011 vorbește despre absolvirea ciclului de licență, OUG 92/2012 precizează necesitatea prezentării diplomei de licență pentru a beneficia de încadrarea respectivă.
În cauză, Curtea constată că, la momentul reîncadrării reclamantei în funcția de educator – 26.01.2012, aceasta nu a mai putut face dovada absolvirii ciclului de licență (condiție prevăzută de Legea 1/2011), întrucât valabilitatea Adeverinței de absolvire a studiilor încetase, iar reclamanta nu a putut prezenta diploma de licență.
În consecință, raportat la toate aceste prevederi legale, Curtea constată că unitatea școlară angajatoare nu poate fi obligată la emiterea unei noi decizii de reîncadrare în funcția de profesor în învățământul preșcolar sau primar pe perioada cuprinsă între expirarea valabilității adeverinței de studii și data emiterii diplomei de lciență, întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru o asemenea încadrare.
Pe de altă parte, Curtea constată că reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 406 din 18.01.2012, prin care a fost retrogradată în funcția de educator. Or, astfel cum corect a reținut instanța de fond, nu prin această decizie s-a realizat reîncadrarea sa în funcția de educator, ci prin decizia nr. 54 din 26.01.2012, decizie a cărei anulare nu a fost solicitată de reclamantă.
De altfel, Curtea reține și incidența prevederilor art. 34 din Legea nr 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora: (1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite. (2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. (3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile. (4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin.1, persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Sub acest aspect, Curtea reține că reclamanta nu a urmat această procedură legală pentru a contesta reîncadrarea sa și drepturile salariale aferente acestei reîncadrări.
Cât privește anularea deciziei nr. 406 din 18.01.2012, solicitată de către reclamantă, Curtea reține că, prin aceasta decizie, ca urmare a restructurării rețelei școlare, reclamanta, în calitate de titular pe postul de educator la Școala cu clasele I-VIII P. Vechi-Bălțești, județul Prahova, a devenit titular pe postul de educator la L. tehnologic Bălțești, mediul rural, decizie ce nu are legătură cu încadrarea sa în funcția de profesor.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata drepturilor salariale aferente funcției de profesor, Curtea reține că, decizia de reîncadrare în funcția de educator nefiind anulată, în mod corect au fost achitate reclamantei drepturile salariale aferente acestei funcții, neexistând un temei legal pentru a obliga unitatea școlară angajatoare la plata drepturilor salariale aferente încadrării pe funcția de profesor în învățământul preșcolar.
În consecință, Curtea constată că, în cauză, nu se poate reține o culpă a angajatorului cu privire la reîncadrarea reclamantei în funcția de educator pe perioada în care s-a purtat litigiul dintre aceasta și Universitatea S. Haret pentru eliberarea diplomei de licență, eventualele pretenții ale reclamantei putând face obiectul analizei în cadrul raportului juridic cu această instituție de învățământ superior, și nu cu angajatorul.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de de reclamanta P. T., domiciliată în comuna P. Vechi, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.2968 din 17.12.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. T. Bălțești, cu sediul în comuna Bălțești, ., județ Prahova, U. Bălțești, județ Prahova, C. local Bălțești, județ Prahova și M. Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 mai 2015.
PreședinteJudecător
E. M. V. G.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2015-05-27
VG/FA
7 ex.
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. Ș. O. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
