Obligaţie de a face. Sentința nr. 61/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 61/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 2682/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 677
Ședința publică din data de 12 mai 2015
Președinte - E. M.
Judecător – V. G.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul B. V., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.61 din 26.01.2015 pronunțată de Tribunalul B. în contradictoriu cu intimata-pârâtă . – prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL, cu sediul în București, ., ., sector 3, . sediul în B., . și ., cu sediul în B., ., județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant B. V. personal, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare.
Apelantul-reclamant B. V. având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul-reclamant B. V. având cuvântul arată că inițial i s-a acordat grupa I de muncă, ulterior nemaibeneficiind de aceasta și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâtele . . solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioadele 3.10.1978 - 1.10.1993, respectiv 1.07.1999 - 1.04.2001 a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100% din timpul lucrat, conform Ordinului 50/1990, anexa 1, art.3, 7, 10 și pct.21, 26, 83 din Ordinul nr. 272/1990, pct.139 și Legea nr.380/2013.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a lucrat în cadrul unităților pârâte în perioada 3.10.1978 - 1.01.2007 ca trefilator la turnătoria de oțel, cu condiții grele, toxicitate ridicată și noxe majore.
În intervalul acest interval a exercitat activitate la . i-a fost stabilită grupa I de muncă numai pentru perioada 1.10.1993 - 1.07.1999, deși se află într-o situație ce determină această încadrare pe tot intervalul de timp.
Și în perioada 1.07.1999 până la 1.04._, când firma s-a transformat în . a avut aceeași activitate și același loc de muncă, dar nu a avut decât grupa a II-a de muncă.
Pârâta . a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada anterioară datei de 1.07.1999, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A mai solicitat suspendarea de drept a acțiunii, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006.
Cu privire la fondul cauzei a arătat că în perioada 1.07._01, conform mențiunilor din carnetul de muncă, reclamantul a beneficiat de grupa I de muncă în procent de 100%, în temeiul articolului unic din HG nr. 931/1990, astfel că acțiunea este neîntemeiată.
Și pârâta . a formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune în temeiul art.282 alin.2, art.248 alin.3, art. 284 Codul Muncii, art.7 alin.2, art.8, art.11 alin.1 și 2 din Decretul 92/1976, Legea nr.3/1977, Legea nr.168/1999, motivat de faptul că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanței având ca obiect „obligație de a face”.
A arătat că reclamantul nu a solicitat ca pârâta să fie obligată să facă o lucrare, să presteze un serviciu sau să predea un lucru ci să recunoască că acesta a desfășurat o activitate încadrată într-o altă grupă de muncă decât cea în care a fost încadrat.
A apreciat că dreptul la acțiune a luat naștere în data de 1.07.1999, data încetării contractului individual de muncă iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă în anul 2014, din momentul în care a luat naștere dreptul și până în momentul introducerii cererii au trecut aproximativ 15 de ani cu mult peste termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 Codul Muncii.
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat în principal respingerea acțiunii, deoarece încadrarea în grupe de muncă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Ordinului 50/1990 cu modificările și completările ulterioare și a proceselor verbale ale consiliului de administrație.
Astfel, potrivit Ordinului 50/1990 art.6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective: nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică etc.
Prevederile Ordinului 50/1990 cu completările și modificările ulterioare se pot aplica și în urma unei determinări de noxe. Dacă noxele depășesc valoarea maximă, activitățile care se desfășoară în acele spații se încadrează în grupa I de muncă sau în grupa II de muncă dacă se regăsesc în anexa I sau II a Ordinului 50/1990. Nu există nicio prevedere legală care impun încadrarea activităților din sectorul respectiv în grupa I de muncă și alte valori, mai mici, care impun încadrarea în grupa a II –a de muncă.
Astfel, încadrarea în grupe de muncă potrivit Ordinului 50/1990 se face în mod individual, în funcție de activitatea specifică prestată, de condițiile efective de muncă precum și de dispozițiile legale aplicabile și nu pe secții sau pe întreprinderi.
În conformitate cu prev.art.6 coroborat cu art.14 și 15 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupe de muncă a activității reclamantului s-a făcut corect în conformitate cu procesele verbale de stabilire a locurilor de muncă și a activităților aplicabile acestuia și care de fapt reprezintă transpunerea prevederilor legale în domeniu la nivelul societății.
La nivelul anului 1990 când s-a făcut încadrarea în grupe de muncă la nivelul societății, deciziile privind încadrarea s-au luat pe baza situației de fapt și pe baza documentelor existente în acel moment așa cum impune Ordinul 50/1990, prin art.15 coroborat cu art.16 de către o comisie formată din șeful fiecărei secții, membri ai sindicatului, deci persoane în cunoștință de cauză, care știau cu exactitate ce se întâmplă în fiecare secție și cu ce se ocupă fiecare salariat din secția respectivă.
Conform înscrisurilor din cartea de muncă în perioadele 3.10._80 reclamantul a fost trefilator TOM emulsie, activitate încadrată în grupa II de muncă conform pct.24 Anexa II din Ordinul nr.50/1990 și pct.3 din procesul verbal nr.2421/28.12.1990, în perioada 19.06.1981 - 1.10.1990 fost trefilator TOM emulsie activitate încadrată în grupa II de muncă conform pct.24 Anexa II din Ordinul nr.50/1990 și pct.3 din procesul-verbal nr.2421/28.12.1990, iar în perioada 1.10.1993 - 1.07.1999 fost trefilator TOM, activitate încadrată în grupa I de muncă conform articolului unic din HG nr.931/1990 și pct.2 din procesul-verbal nr. 2421/28.12.1990.
La nivelul secției TOM se aplică procesul-verbal nr.2421/1990, activitățile fiind încadrate în grupa I și II de muncă de comisia constituită conform prevederilor Ordinului nr.50/1990.
Activitatea de trefilare a sârmelor desfășurată pe mașini de trefilat cu o capacitate mai mică de 2500 kgf se încadrează în grupa II de muncă, iar conform HG nr.931/1990, art. unic, se încadrează în grupa II de muncă activitatea de trefilare a sârmelor desfășurată pe mașini de trefilat cu o capacitate mai mare de 2500 kgf. Reclamantul a lucrat ca trefilator emulsie, lucru dovedit de documentele anexate, pe mașini foarte fine 40/22, în secția existând mașini grele 5000-1, mașini grele Norton 2500/2, 2400/4 și 2500/3, mașini mijlocii 630 și II/5, mașini fine III/10 și III/15, respectiv mașini foarte fine 40/22.
În privința cererii de suspendare de drept, excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și excepției prescripției invocate de pârâte, prin încheierea din 8.12.2014 au fost respinse, pentru considerentele din cuprinsul acesteia.
Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 61 din 26 ianuarie 2015, a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul B. V., conform copiei carnetului de muncă, în perioadele ce fac obiectul cererii, respectiv 3.10.1978 - 1.10.1993 și 1.07.1999 - 1.04.2001 a fost salariatul celor două pârâte . ..
În privința perioadei lucrată la ., 1.07.1999 - 1.04.2001, conform mențiunilor de la pct.59 din carnetul de muncă, reclamantul are deja încadrată activitate de către unitate în grupa II de muncă, potrivit art.unic din HG nr.931/1990, în procent de 100%.
Conform acestui articol unic din HG nr.931/1990, se completează Anexa I la HG nr.481/1990, între alte activități cu aceea desfășurată pe mașini de trefilat sârme și bare cu o forță de tragere de minimum 2.500 kgf.
Referitor la perioada lucrată la ., activitatea reclamantului a fost încadrată astfel: 3.10._80 când a fost muncitor necalificat TOM și trefilator TOM emulsie, în grupa II de muncă conform pct.24 Anexa II din Ordinul nr.50/1990 (pct.50 carnet) și pct.3 din procesul-verbal nr. 2421/28.12.1990; în perioada 19.06.1981 - 1.10.1990 când a fost trefilator TOM emulsie, în grupa II de muncă conform pct.24 Anexa II din Ordinul nr.50/1990 (pct.52 carnet) și pct.3 din procesul-verbal nr.2421/28.12.1990, iar în perioada 1.10.1993 - 1.07.1999 când a fost trefilator TOM, în grupa I de muncă conform articolului unic din HG nr.931/1990 (pct.53 carnet) și pct.2 din procesul-verbal nr. 2421/28.12.1990.
Instanța a reținut că în baza Legii nr. 3/1977 și Decretului-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului a fost emis Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.
La art.6 din acest ordin s-a prevăzut că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, etc.).
În acest sens, în aplicarea dispozițiilor din ordinul menționat, pârâta a efectuat încadrarea în grupe de muncă a activității salariaților, potrivit procesului-verbal nr.2421/1990, în care însă, la pct.2 și 3, este menționată activitatea trefilatorilor din secția TOM ce a fost încadrată atât în grupa I de muncă pe baza articolului unic din Anexa I la HG 931/1990, cât și în grupa II de muncă pe baza pct. 24 din Anexa II la Ordinul 50/1990, în funcție de tipul de mașini pe care aceștia lucrau în concret, reclamantul regăsindu-se la grupa II pentru primele două perioade, și în grupa I de muncă pentru ultima perioadă, aspect ce se corelează cu înscrisurile din dosarele personale ale acestui, din care reies tipurile de mașini pe care și-a desfășurat acesta activitatea de trefilare și meseriile avute de trefilator emulsie.
Conform contractului de muncă din 1.04.1991 s-a consemnat grupa de muncă în vederea pensionării ca fiind grupa II, reclamantul fiind nominalizat în tabelele nominale cu activitate în această grupă II de muncă.
Însă, pentru perioada în care efectiv a desfășurat activitate în grupa I de muncă, respectiv 1.10.1993 - 1.07.1999 când a fost trefilator TOM, lucrând pe mașini de trefilat cu o capacitate mai mare de 2500 kgf, și această pârâtă . încadrat activitatea reclamantului în grupa I de muncă, astfel că nu mai poate solicita instanței constatarea acestui drept ce nu a fost contestat.
Potrivit art.3 alin.1 din Ordinul nr.50/1990 indicat de reclamant ca temei al acțiunii, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2; beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții montaj sau din alte activități care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă.
Astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile acestui articol nu constituie temei, în mod singular, de încadrare a activității în grupa I de muncă, acesta reglementând situația tuturor categoriilor de personal, însă pentru a beneficia de încadrarea în una dintre cele două grupe de muncă, textul de lege face referire la situația celor care „lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2”.
Încadrarea în grupele de muncă se face, potrivit art.7 din Ordinul 50/1990, proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I de muncă personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru”.
Aceste dispoziții se completează însă cu prevederile art. 10 din ordin, potrivit cărora „dacă sarcinile de muncă ce trebuie efectuate datorită specificului se succed în locuri de muncă prevăzute în grupele I și II, în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare din cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa II de muncă.”
Referitor la celelalte temeiuri invocate de reclamant, prin acțiune, respectiv pct.21, 26 și 83 din Ordinul nr.50/1990, acestea se referă la cu totul alte activități ce nu au legătură cu activitatea de trefilator prestată de reclamant, respectiv: pct. 21 - încălzirea metalului în vederea laminării, laminarea, tăierea, presarea și refularea la cald, inclusiv ajustajul, finisarea și sortarea la cald, ce se prestează în altă secție, laminor, pct.26 - metalizarea cu nichel-carbonil, pct.83 - confecționarea lanțurilor navale și industriale la cald în gama 22-100mm. De asemenea pct.139 din Ordinul nr.272/1990, se referă la locurile de muncă din grupa II.
Legea nr.380/2013 nu se referă la încadrarea în grupe de muncă, este de modificarea și completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În consecință, în raport de aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul, susținând că în ciuda tuturor probelor administrate, instanța de fond a făcut aprecieri ce nu concordă cu realitatea, că întâmpinările și apărările făcute de intimate dovedesc reau-credință a acestora, atât prin modul în care se încearcă evocarea prescripției pentru paralizarea contestației, deci este cert că în condițiile existenței Legii 380/2013 și ale Legii 263/2010 se schimbă percepția asupra acestei probleme, fiind repuse în termen toate intervalele de timp stabilite ca vechime în muncă cu grupele de rigoare în domeniu.
A mai arătat apelantul că trimiterile făcute de el la dispozițiile Ordinului 50/1990 sunt corecte, iar Consiliile de administrație au făcut aprecieri subiective la stabilirea grupelor de muncă, instanța neavând în vedere că pentru aceeași activitate desfășurată în aceleași locuri de muncă, a beneficiat o perioadă mare de grupa I de muncă.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat rezultă că apelantul-reclamant a fost salariatul pârâtelor-intimate în perioadele 3 octombrie 1978 – 1 octombrie 1993 și 1 iulie 1999 – 1 aprilie 2001, pentru ultima perioadă fiind salariatul pârâtei ., unde a beneficiat de încadrarea activității în grupa a II-a de muncă potrivit HG 931/1990 în procent de 100%.
Cât timp a fost salariat la . reclamantul-apelant a desfășurat activități ca m muncitor necalificat TOM și trefilator TOM emulsie pe perioada 3.10.1978 – 20.03.1980 beneficiind de grupa a II-a de muncă și în perioada 19 iunie 1981 – 1 octombrie 1990 a fost trefilator TOM emulsie, de asemenea, beneficiind de grupa a II-a de muncă.
Pentru intervalul 9 octombrie 1993 – 1 iulie 1999 a fost trefilator TOM, beneficiind de gr. I de muncă în baza HG 931/1990 și pct. 2 din procesul-verbal nr. 2421/28 decembrie 1990.
Prin Ordinul 50/1990 s-a prevăzut că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I, II de muncă se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele, având în vedere condițiile deosebite de muncă în care își desfășoară activitatea respectivele persoane, și în baza acestui Ordin și a procesului-verbal nr. 2421/1990 pârâta a procedat la încadrarea în grupe de muncă a activității salariaților, activitatea de trefilator TOM beneficiind de încadrare atât în grupa I de muncă cât și în grupa a II-a de muncă, în raport de timpul de mașini pe care salariații lucrau, reclamantul încadrându-se la grupa a II-a pentru primele două perioade și în grupa I de muncă pentru ultima perioadă, așa cum rezultă din actele depuse la dosar.
Instanța a aplicat corect prevederile Ordinului 50/1990, reținând că acesta se aplică nu în mod singular, ci în raport de situația celor care lucrează efectiv în locuri de muncă și activități prevăzute în Anexele I și II ale Ordinului, proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I de muncă personalul să lucreze în acele locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru.
Din probatoriul administrat a rezultat că apelantul a lucrat ca trefilator pe mașinile de trefilat în emulsie, care, conform prevederilor ordinului 50/1990, anexa II, pct.24 și prevederile articolului unic din HG 931/1990, activitatea de trefilat pe mașini de trefilat cu o capacitate mai mică de 2500 kgf., cum este cazul apelantului, se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Constatând că reclamantul nu îndeplinește cerințele legale, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, astfel că apelul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare față de revederile art. 480 NCPC.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. V., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.61 din 26.01.2015 pronunțată de Tribunalul B. în contradictoriu cu intimata-pârâtă . – prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL, cu sediul în București, ., ., sector 3, . sediul în B., . și ., cu sediul în B., ., județ B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 mai 2015.
PreședinteJudecător
E. M. V. G.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2015-05-13
EM/VM
6 ex.
d.f. Trib. B. nr._
j.f. A.-M. D.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 12-03-2015, Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
