Acţiune în constatare. Decizia nr. 2059/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2059/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 2059/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2059
Ședința publică din data de 7 decembrie 2015
Președinte - V. -A. P.
Judecător - C.-P. B.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de pârâtele .. P. SA, cu sediul în București, ., sector 1 și ., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1946/07.07.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul C. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat T. O., cu sediul în Ploiești, .. 52 A, județul Prahova.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-pârâtă ., reprezentată de consilier juridic N. N., conform împuternicirii nr. 1939/26.08.2015, intimatul-reclamant C. G., reprezentat de avocat O. T., în substituire avocat G. A. C., din cadrul Baroului București, conform delegației de substituire din 7.12.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin cererile de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
De asemenea, prin Serviciul Registratură, în procedura prealabilă, s-a depus de către intimatul-reclamant C. G., întâmpinare, înregistrată cu nr. 1361/08.10.2015, la apelul declarat de pârâta S.C.O.M.V. P. SA și cu nr. de înregistrare 1360/08.10.2015, întâmpinare la apelul pârâtei ..
La solicitarea instanței, părțile, pe rând, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic N. N., având cuvântul pentru apelanta-pârâtă ., arată că, în mod greșit, prima instanță a validat concluziile raportului de expertiză și a considerat că intimatul-reclamant și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II a de muncă. Intimatul a lucrat în cadrul societății în funcția de subinginer și nu a desfășurat activitatea în secțiile ce au fost încadrate în grupa a II a de muncă, conform prevederilor Ordinului 50/1990.
În concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat G. A. C., pentru intimatul-reclamant C. G., având cuvântul, solicită respingerea ambelor apeluri, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova ca fiind temeinică și legală. Din raportul de expertiză întocmit în cază rezultă clar că intimatul și-a desfășurat activitatea în secții ce au fost încadrate în grupa a II a de muncă, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Consilier juridic N. N., pentru apelanta-pârâtă ., având cuvântul pe apelul declarat de pârâta ., învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ /22.07.2014, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâtele ., ., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că în perioadele menționate expres în acțiune, a lucrat efectiv, în procent de 100% din programul de lucru, la instalații, în secții cuprinse în grupa a II-a de muncă. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioadele menționate expres în acțiune, a avut calitatea de salariat în cadrul pârâtelor (îndeplinind diferite funcții) și a lucrat efectiv, 100% din program, în secții cuprinse în grupa a II-a de muncă, date fiind condițiile de lucru, unde se foloseau materii prime, care, prin prelucrare, emanau substanțe radioactive, noxe și gaze toxice, fiindu-i aplicabile prevederile art.1 din HG nr.559/1990 si Ordinul nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Pârâtele au formulat întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamantul a fost încadrat corespunzător funcțiilor, activităților prestate, fiind imposibilă aplicarea retroactivă a unor dispoziții legale care reglementează modalitatea de încadrare a salariaților în anumite grupe superioare de muncă, mai ales că funcția de subinginer mecanic, pe care a îndeplinit-o reclamantul, nu face parte din categoria funcțiilor prevăzute de dispozițiile legale în materie.
La data de 25.06.2015, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând acordarea grupei a II-a de muncă potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 1946/07.07.2015, Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru, în perioadele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză L. M. C. care face parte integrantă din hotărâre, ținându-se seama de activitățile desfășurate în raport de fiecare pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Conform raportului de expertiză L. M. C., cărții de muncă existente la dosar, actelor anexate, reclamantul, având diferite funcții în cadrul pârâtelor, a desfășurat activitate, în perioadele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză, în mediu toxic, în condiții deosebite de muncă, cu depășirea nivelului admisibil noxelor profesionale, care se încadrează în cazurile reglementate de Ordinul nr.50/05.03.1990, Ordinul nr.125/1990, Legea nr. 226/2006, HG nr. 261/2001, ceea ce înseamnă că reclamantul se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru, în perioadele respective.
Potrivit Ordinului nr.50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 si 2 .
De asemenea, dispozițiile Legii nr. 226/2006, HG nr. 1025/2003, stipulează că salariații beneficiază de condiții speciale de muncă, ținându-se seama de atribuțiile îndeplinite, munca efectiv prestată, condițiile grupei I de muncă existente anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în timp ce în baza disp. art. 30 din Legea nr. 263/2010, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații, c) activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a legii, d) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1, e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr.2 și 3.
Totodată, dispozițiile art.123 alin. 1 din HG nr.257/2010, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.263/2010, stabilesc că se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 01.04.2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr.2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în Anexa nr.3, activități încadrate în baza legislației anterioare acestei date în grupa I de muncă.
În baza art. 30 pct. 1 lit. e din Legea nr. 263/2010, din categoria locurile de muncă în condiții speciale fac parte și activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr.2, 3, adică activități de forjare continuă la cald, manuală, cu ciocane și prese de peste 200 Kg/forță prevăzute la poziția 26-Anexa 2, ocazie cu care în Anexa nr.3 s-a menționat la poziția 62 și pârâta pentru activitățile menționate, inclusiv 24,27,33.
Așadar, din probele administrate în cauză, rezultă ca locurile de muncă în care a lucrat reclamantul în cadrul pârâtelor, sunt cuprinse în anexa la HG nr. 559/1990, art.1 și respectiv pct.13 din HG nr. 456/1990, în Ordinul nr.50/05.03.1990, Ordinul nr.125/1990, Legea nr. 226/2006, HG nr. 1025/2003, HG nr. 261/2001, ceea ce înseamnă că, în perioadele expres menționate în cuprinsul raportului de expertiză L. M. C., reclamantul a lucrat efectiv în locuri de munca care se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru.
Apărările pârâtelor, în sensul că reclamantul nu ar beneficia de grupa a II a de muncă, în condițiile în care funcțiile pe care le-a îndeplinit nu fac parte din categoria meseriilor care se înscriu în cadrul acestei grupe superioare de muncă, prevăzute de normele legale menționate, iar locurile de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamantul nu s-ar încadra în categoria celor beneficiare acestei grupe de muncă, nu pot fi avute în vedere, întrucât din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, coroborat cu toate actele depuse la dosar, reiese cu certitudine că reclamantul a desfășurat activități efectiv în locurile de muncă care
se încadrează în categoria celor prevăzute de normele legale în materie, în perioadele expres prevăzute în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză.
Prin urmare, tribunalul, a concluzionat că se impune admiterea acțiunii precizate, constatându-se că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru în perioadele menționate expres în
cuprinsul raportului de expertiză L. M. C., care face parte integrantă din hotărâre, ținându-se seama de activitățile desfășurate în raport de fiecare pârâtă.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele.
În apelul său, pârâta . a susținut, în esență, că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, bazându-se exclusiv pe concluziile raportului de expertiză, fără a indica motivele pentru care toate celelalte probe și susțineri ale părților au fost înlăturate.
Astfel, au fost ignorate prevederile legale privind prezumția de legalitate a mențiunilor din carnetul de muncă, regimul juridic al adeverințelor pe care le emite angajatorul, precum și cele care reglementează încadrarea în grupe de muncă (detaliate în cuprinsul cererii de apel). De altfel, având în vedere activitatea prestată efectiv de reclamant, subinginer la schelă, cele mai multe dintre actele normative arătate de instanță, în motivarea hotărârii, nu au legătură cu speța dedusă judecății.
Față de cele menționate, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
La rândul său, pârâta ., în apelul declarat, a susținut, în esență, că, în mod greșit, instanța de fond a validat concluziile raportului de expertiză întocmit de expert L. M. și a considerat că intimatul reclamant și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă care se încadrează în grupa a II a de muncă. Or, după cum reiese și din statele de retribuții aferente lunilor noiembrie 1981 și august 1980, intimatul reclamant a fost angajat în cadrul societății pârâte în funcția de subinginer mecanic (T.) și nu și-a desfășurat activitatea în secțiile ce au fost încadrate în grupa a II a de muncă, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990.
Conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Totodată, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
A precizat apelanta că, având în vedere prevederile Ordinului nr. 50/1990, directorul general al societății a emis decizia nr. 40/01.03.1990, decizie în care au fost nominalizate locurile de muncă și, de asemenea, funcțiile și meseriile care se încadrează în grupa a II a de muncă, ce nu îl vizează însă și pe reclamant.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu ..
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, motivat, în esență, pe faptul că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie. Totodată, a solicitat obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că apelurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Curtea reamintește că Ordinul nr.50/1990, emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Prrotecția Muncii, reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma a patru criterii, respectiv – activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.
Pe de altă parte, se impune a se preciza că, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupa a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în această grupă, cu condiția ca personalul să lucreze în locurile respective cel puțin 70%.
Raportând criteriile legale menționate în precedent la concluziile lucrării de specialitate L. M. C., Curtea apreciază că, potrivit sarcinilor de lucru și locurilor de muncă, reclamantul a desfășurat activitate, în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în cadrul pârâtei . în perioada 17.08.1977 – 26.07.1980, iar în cadrul pârâtei . în perioada 27.07._82.
Astfel, pentru perioada 17.08._80, în calitate de subinginer întreținere și reparații, în cadrul ., reclamantul se încadrează între beneficiarii grupei a II-a de muncă, în procent de 100%, conform poziției 125 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 ( ,,Intervenții la sondele de țiței și gaze. Activitatea de operații speciale la sonde”).
Referitor la perioada 27.07._82, lucrată în cadrul ., activitatea desfășurată de reclamant, în calitate de subinginer întreținere și reparații, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform pozițiilor 100 și 136 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 (,,Industria poligrafică-corectură și revizie tipografică”; ,,Fabricarea și utilizarea alcoolului metilic. Fabricarea cetonelor și a anhidridei acetice)”.
Sub un ultim aspect, se impune a se preciza că, potrivit art. 14 din Ordinul nr. 50/1990, pentru perioada de activitate desfășurată anterior datei de 31.12.1989, încadrarea în grupă superioară de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr.civilă, va respinge apelurile ca nefondate.
În baza art. 453 alin. 1 Cod pr.civilă, fiecare apelantă va fi obligată la plata către intimat a câte 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 846/08.10.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâtele .. P. SA, cu sediul în București, ., sector 1 și ., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1946/07.07.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul C. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat T. O., cu sediul în Ploiești, .. 52 A, județul Prahova.
Obligă pe fiecare apelantă la plata către intimat a câte 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 decembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V. A. P. C. P. B.
Grefier,
M. F.
Red. CPB
Tehnored.MF
5ex./17.12.2015
d.f._ Tribunalul Prahova.
j.f. M. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1790/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 07-12-2015, Curtea de... → |
|---|
